Maimuta contraataca

Nimic nu dispretuiesc mai mult decit pusilanimitatea fandosita a preopinentului care se iluzioneaza ca, daca nu injura, e destept sau moral. Nici bunatatea, nici inteligenta nu au vreun raport de exclusivitate cu limbajul aseptic. Sint oameni carora eleganta si rafinamentul, ba chiar rationamentul corect, le ramin etern inaccesibile, oricit de dus pe la biserica e discursul lor. Altii injura cu stil si gasesc in (auto)ironie rudimentele libertatii interioare si ale dreptei socoteli. Ii prefer pe acestia din urma insipizilor dintii.

Mai scirbos inca e cel care, in timp ce face caz de corectitudinea lui politica (menajind din virful limbii etern victimizabile iluzii precum respectul de sine, de muma sau de Dumnezeu), isi trinteste fundul puturos pe catedra vreunei specii sau alta de argument al autoritatii (dublat aproape obligatoriu de atacuri la persoana). Autoritate de scolit, popit, minoritar, vizionar, antreprenor sau, mai nou, proprietar. Da, am trait s-o aud si p-asta: nu poti avea dreptate decit daca ai casa pe numele tau.

Sa ne-ntelegem: n-am adoptat vitriolul doar ca optiune stilistica, ci in primul rind ca manifest impotriva deghizamentului de respectabilitate al prostiei si ca devoalare a golului pe care-l umplem cu cuvinte si-i spunem Dumnezeu. Nu stiu echo chamber mai sinistra decit biserica. Si dictatura mai tiranica decit a Cuvintului. ‘Zda ma-sii.