Viitorul unei întrebări

27 Responses to Viitorul unei întrebări

  1. polihronu says:

    Yep, exact asta e principalul sens in care eu, ateul, spuneam ca intrebarea despre Dumnezeu este legitima.

  2. Va multumesc pentru aceasta prezentare absolut exceptionala. Si cred ca ar fi bine sa continuati seria prezentarilor despre constiinta. In timp ce va ascultam, mai ales finalul care e de o densitate extraordinara, mi-a venit in minte un mod de a vorbi despre suflet care este cu totul diferit de modul traditional poate, dar care atesta ca pana si in ziua de azi conceptul acesta de suflet isi pastreaza legitimitatea. Putem vorbi despre suflet prin intermediul artei, arta care este la fel de reala ca orice alta experienta umana. Iata pasajul la care ma refer, din capodopera lui Ernesto Sabato, ”Despre eroi si morminte”, Sabato cel care a fost un mare matematician si fizician, doctor in fizica si cercetator la laboratoarele Curie de la Paris, dar care a abandonat stiinta in favoarea artei.

    „Să-mi explice mie cum e Alejandra, îşi zise Bruno, cum îi e chipul, cum îi sunt cutele de la gură!“ Şi se gândi că tocmai cutele acelea dispreţuitoare şi un anume licăr întunecat al ochilor ei deosebeau chipul Alejandrei de cel al Georginei, pe care el o iubise cu adevărat. Fiindcă acum înţelegea, ea fusese cea pe care o iubise cu adevărat, crezuse doar că e îndrăgostit de Alejandra, când de fapt el o căuta pe mama Alejandrei, precum călugării aceia din Evul Mediu care încercau să descifreze textul originar pe sub restaurări, pe sub cuvintele şterse şi înlocuite. Şi nechibzuinţa aceea fusese cauza unor triste neînţelegeri cu Alejandra; era copleşit uneori de aceeaşi senzaţie care te poate încerca atunci când ajungi, după amar de ani de absenţă, în casa unde ai copilărit şi, vrând să deschizi pe întuneric o uşă, dai de un perete. Sigur că faţa ei era aproape aceeaşi ca a Georginei: acelaşi păr negru cu reflexe roşietice, ochii cenuşii bătând în verde, aceeaşi gură mare, pomeţi asiatici, acelaşi ten mat şi palid. Dar acel „aproape“ era cumplit, cu atât mai mult cu cât era mai insinuant şi imperceptibil, căci astfel amăgirea era mai profundă şi mai dureroasă. Fiindcă nu-s de ajuns oasele şi carnea, îşi zicea el, ca să plămădeşti un chip, şi de asta e infinit mai puţin fizic decât trupul: chipul se defineşte prin privire, rictusul gurii, cute, prin tot ansamblul de atribute subtile prin care sufletul se dezvăluie prin mijlocirea cărnii. Din pricina asta, chiar în clipa în care cineva moare, trupul i se preface brusc în ceva diferit, atât de diferit încât am putea spune „nu mai seamănă“, în ciuda faptului că e alcătuit din aceleaşi oase şi aceeaşi materie ca o clipă înainte, o clipă înainte de acel moment misterios când sufletul părăseşte trupul, iar acesta rămâne fără viaţă, ca o casă din care pleacă pentru totdeauna cei care au locuit şi, mai cu seamă, au suferit şi s-au iubit acolo. Căci nu pereţii, nici tavanul, şi nici înălţimea nu imprimă personalitate casei, ci fiinţele care o însufleţesc cu vorbele lor, cu râsetele, iubirile şi ura lor, fiinţe care o impregnează cu ceva imaterial dar pătrunzător, cu ceva la fel de diafan ca surâsul de pe un chip, chiar dacă o fac prin obiecte materiale, covoare, cărţi sau culori. Pentru că tablourile pe care le vedem pe pereţi, culorile în care au fost vopsite uşile şi ferestrele, desenul covoarelor, florile de prin camere, discurile şi cărţile, deşi obiecte materiale (tot aşa cum buzele şi sprâncenele ţin de carne) sunt, neîndoios, manifestări ale sufletului; fiindcă sufletul nu se poate arăta ochilor noştri materiali decât prin mijlocirea materiei, şi asta e un neajuns al sufletului, dar şi o ciudată subtilitate. ”

  3. Pentru cine intelege spaniola, aici e un interviu cu marele scriitor si pictor argentinian Ernesto Sabato.

  4. De fapt vorbesc despre constienta insa am folosit destul de des termenul colocvial. Cineva m-a atentionat pe youtube si are dreptate, desi din context apare ca este vorba doar de constienta.

  5. Intrebarea despre Dumnezeu este legitima atata vreme cat nu putem baga subiectivitatea intr-o ecuatie.

  6. Mi se pare corect si constiinta. A sti impreuna.

  7. Un scurt interviu cu cel mai mare (in umila mea opinie) specialist in filosofia mintii la ora actuala (si cel mai onest intelectual), profesorul de la Universitatea Berkeley California, John Searle. Si in acelasi timp, unul dintre putinii filosofi ai mintii si limbajului care la ora actuala inca mai indrazneste sa puna la indoiala paradigma determinismului absolut, cu argumente clare si lucide.

  8. Ar mai trebui completat ( si aici dl Edi se va bucura) ca John Searle a adus argumente in favoarea liberului arbitru pe considerente tinand de teoria evolutiei.

  9. John Searle nu sustine dualismul de substanta, el spune ca constiinta are baze neuro-biologice. El sustine mai degraba un dualism de proprietati, desi neaga ca denumirea aceasta s-ar potrivi perfect paradigmei sale. Ideea e mi se pare evident ca exista un dualism de proprietati, dat fiind ca vorbim de o ontologie la persoana intai in cazul subiectivitatii si nu la persoana a treia. Consider ca si pozitia crestina autentica sustine tot dualismul de proprietati NU cel de substante. Daca sufletul ar fi o substanta simpla etc atunci ar fi nemuritor prin natura, nu prin har. Or crestinismul afirma ca sufletul e nemuritor prin har, nu prin natura. Din acest motiv, mi se pare ca dualismul de proprietati e cea mai de bun simt si cea mai evidenta paradigma. Intr-un fel, chiar si apostolul Pavel sustine acelasi dualism de proprietati cand afirma ca ”nu fac binele pe care-l voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc”. E limpede ca vointa rationala tine de o alta fenomenologie decat trupul, desi nu neaparat de alta substanta. Si eu cred ca Searle are dreptate. Constiinta are baze biologice, se prea poate. Dar fiind o ontologie de persoana intai, e clar ca avem un dualism de proprietati.

  10. Ma gandesc acum ca pentru Spinoza, fiinta inseamna substanta. Pentru Leibniz insa inseamna actiune, a fi inseamna a actiona. Probabil ca Leibniz a avut dreptate. Asta in legatura cu dualismul de proprietati.

  11. Consider ca si pozitia crestina autentica sustine tot dualismul de proprietati NU cel de substante.

    Ma gandesc acum ca pentru Spinoza, fiinta inseamna substanta. Pentru Leibniz insa inseamna actiune, a fi inseamna a actiona. Probabil ca Leibniz a avut dreptate.

    Ma gandesc csa AV are dreptate.

    I couldn’t agree more.

  12. dorinvieru says:

    Constienta de sine este o problema care nu cred ca va fi vreodata rezolvata de programele de calculator. Exista o limita a creierului dincolo de care nu mai stim ce se intampla. Ca sa nu mai spun ca modul de functionare al creierului este complet diferit de modul de functionare al procesorului.
    De fapt cred ca problema principala este faptul ca constienta de sine trebuie sa vina din interior, nu din exterior, ceea ce la un procesor este imposibil. Cred ca creierul nostru vine gata programat, cu modelul de functionare si singura directie in care ne duce prin viata este ca la o anumita varsta (copilaria timpurie) sa ne intrebam: Cine sunte eu ? Inainte de asta creierul se ocupa exclusiv de nevoile fiziologice si psihilogice, chestiunea contiintei de sine nu este printre ele.

  13. Exact. Iluzia ca retele de neuronii functioneaza ca portale logice e moarta. Computerul poate fi o unealta a mintii dar nu este minte. Un cumputer poate fi programat sa analizeze ce este dar nu se va intreba niciodata „cine sunt eu”.

  14. Neurologul academician Constantin Balaceanu Stolnici despre creierul uman.

  15. Amaranthine Sophia says:

    Eu sunt o persoana care cauta stari alternative de constiinta. Motivul nu este o trezire la o realitate superioara, desi, daca exista, mi-as dori asta, dar nu asa de tare incat sa fac eforturi in directia trezirii. Motivul meu este ca sunt un explorator. Asa cu omul s-a dus pe luna nu pentru a avea acces la o trezire, nici pentru ca era aur sau nemurire pe luna. E comlex de descris motivelele lui. Din aceleasi motive explorez si eu starile alternative. Dincolo de aceasta roca mama a motivatiei mele mai pot adauga curiozitatea intelectuala si filosofica, aventura, cunoasterea, aflarea de răspunsuri la probleme personale concrete, misterul, etc. Apoi, daca ne gandim ca de 33 de ani traiesc in doar doua stari de constiinta iar pe cea de vis mi-o amintesc fragmentar, cum sa nu-mi doresc si alte stari de constiinta? Un caine traieste o viata legat cu un metru de lant, apoi cineva ii adauga inca un metru. In cazul asta are rost sa ne intrebam de ce isi doreste cainele sa exploreze noul teritoriu oferit de extinderea lantului? Traim de o viata legati cu un metru de constiinta, mai departe intelegeti ce vreau sa spun. Fenomenologic nu are importanta pentru mine daca ce vad acolo e o alta realitate obiectiva sau produsul exclusiv al mintii mele. Sigur ca e o intrebare fascinanta asta, dar raspunsul nu ar schimba cu nimic dorinta si motivele de a trai stari modificate de constiinta. Metoda cea mai la indemana pentru noi cei ce nu avem luxul timpului liber si al singuratatii sunt plantele si ciupercile psihedelice si unele substanțe sintetice. Centrul mandalei paletei de plante si substante psihedelice este dimetiltriptamina, DMT. Adica cu cat consumam o cantitate mai mare dintr-o substanta cu atat experienta se apropie mai mult de DMT. Personal, nu am avut posibilitatea sa experimentez dmt pt ca e interzis la noi. DMT este o molecula care se gaseste in ceeierul nostru, este produs in maduva spinarii, se gaseste in concentratie mai mare in jur de ora 3 dimineata, cand avem visele mai intense. Mai este produs cand murim si in alte situatii. Chimia plantelor halucinogene se gaseste si in creierul nostru. Exista si surse naturale de DMT, cum ar fi bautura ayahuasca din America de Sud. D-le Constantinescu, eu nu-mi pun problema de ce experimenteaza oamenii in mod voit stari alternative de constiinta ci cum de nu e asta preocuparea umanitatii, adica de ce nu ar face cineva asa ceva? O experinta in viata ca la Eleusis si ai ce digera o viata intreaga. Asta ar insemna ca ar cadea civilizatia daca marea masa am folosi plante si ne-am sui la loc in pom? Tocmai am zis ca nu am timp pt ca lucrez de dimineata pana seara, deci pot avea astfel de experiente si sa functionez normal. Pentru cei care vor o alta stare de constiinta am niste sfaturi. Cel mai important e sa fii singur si sa nu stie nimeni ce faci. Se ia pe stomacul gol, in liniste si in intuneric, se ia rar, eu iau odata sau de doua ori pe an, si in cantitate mare, doza eficienta :). N-o lungesc, pt cine vrea sa stie de ce aceste conditii sa ma intrebe. Revin la subiectul starilor modificate de constiinta. Ascultand postarea, atunci cand dl. Constantinescu spunea ca creierul produce imagini, halucinatii de fapt, si stimulii externi sunt un sistem de ceck m-am gandit la un lucru, in una din ultimele mele calatorii in alta stare de constiinta am vazut doar frumusete inimaginabila, atata cat n am vazut si n o sa vad in viata asta, apoi m -am gandit la faptul ca universul e infinit si stimulii pe care o sa-i perceapa specia noastra vor fi infiniti. Asta inseamna ca creierul nostru e pregatit sa raspunda cu imagini pentru orice stimul venit din cele mai ciudate galaxii sau din universuri paralele sau din orice o fi acolo. Mi-ar place să împărtășesc multe pe tema asta da nu vreau sa plictisesc, inca o ideie si gata. Ca si dvs, am fost si eu vegetarian cativa ani, dar viata m-o obligat sa restrang fronturile, sa mi usurez unele aspecte ale vietii ca sa rezist la celelalte. Anul asta, cu experienta acumulata, am reusit sa ma duc „dincolo” cum ii zic eu, cu Canabis indica, la noi in tara altceva mai bun nu se mai gaseste, dar cu metoda de ma sus se obtin rezultate si cu C. indica. Am reusit sa ma duc cu unele probleme concrete si sa caut raspunsuri. Pana acuma mergeam la intamplare, acuma incep sa controlez calatoria. Una din probleme a fost consumul de carne, care la mine provoaca o ruptura intre ce vreau si ce pot si ma afecteaza. Raspunsul a fost ca e ok sa te folosesti de resursele naturii pentru a creea mai multa natura, mai multa viata. Este un raspuns personal, nu e un adevar, se intelege. Este un raspuns adaptat la puterea mea, la situatia mea, este pentru mine aici si acum. Adica mananc carne ca asta e, dar nu mananc ca sa am energie sa fac chestii care sa mi satisfaca egoul ci ca sa fac fata vietii, sa pot avea grija de familie si ,atata cat pot si am timp, sa fac ceva pentru planeta, orice, de la banalul plantat de pomi, proiecte de permacultura etc. Mananc un porc mistret da plantez niste stejari cu o parte din energia oferita de porc, ca porcii care raman sa aiba mai multa mancare si sa devina mai multi. Nu mananc un porc ca sa am energie sa muncesc, ca sa mi fac o casa mai mare sau sa-mi iau inca un rand de haine etc. Repet ca e un raspuns personal dar macar ca amuzament merita luat in considerare. Mancati si dvs carne acum dar cu energia oferita faceti niste lucruri bune pentru noi. Daca noi devenim mai intelepti, si datorita dvs si a altora, toate fiintele vor avea de castigat pt ca impactul nostru asupra lor e mare.

  16. Amaranthine Sophia

    Din punctul meu de vedere, problema cu aceste droguri, substante halucinogene etc, este ca produc paradisuri artificiale. Or daca exista un paradis, trebuie sa-l cautam pe ala real. Cu cele artificiale eu personal cel putin nu am ce face. Oameni celebri precum Aldous Huxley, Baudelaire sau Cocteau au folosit toate aceste substante. Eu refuz insa iluzia paradisului. Il vreau pe ala real sau nimic.

  17. ”Fenomenologic nu are importanta pentru mine daca ce vad acolo e o alta realitate obiectiva sau produsul exclusiv al mintii mele”.

    Consider ca are importanta. Si daca este sa facem o comparatie cu ceea se intelege prin experienta mistica, cred ca aceasta din urma, cand e autentica, nu e nici pur subiectiva (in sensul de iluzorie), nici obiectivata. Ci este ambele la un loc, sau mai bine spus, se situeaza dincolo de antinomia subiectiv-obiectiv. Este pur si simplu reala. Cel putin asa o defineste Dumitru Staniloae sintetizand subiectivismul lui Berdiaev cu obiectivismul lui Florenski.

  18. Cred ca putem scapa de paradox daca definim experienta mistica autentica ca relatie, ca comuniune, ca legatura existentiala. Si aici se pare ca suntem nevoiti sa opunem termenul ”fenomenologic” termenului ”existential”. Primul poate fi in registrul iluziei, al doilea niciodata.

  19. Amaranthine Sophia says:

    Nu caut un paradis, am ales acel trip cu frumusetea vizuala pt a exprima o ideie. Nici nu caut calatorii frumoase. Exista droguri din categoria stupefiantelor care iti produc fericire, nu le iau si nu le recomand. Am luat si chestii nenaturale de pe piata, asta e una din consecintele interzicerii lor, si am suferit toata noaptea intens, fara sa ma pot misca. Stian cumva ca nu trebuie sa cedez si sa nu-mi pierd echilibrul interior pt ca atunci ar fi fost rau. Uitandu ma in urma, acea experienta o apreciez cel mai mult, din ea am invatat cel mai mult.

  20. Amaranthine Sophia says:

    Andrei, nu e singura cale, daca ai timpul si rabdarea poti explora mistica ortodoxa. Eu vroiam sa zis si ca fumarea plantelor cu prietenii nu o sa-l faca pe om sa inteleaga nimic. Utilizate cu metoda corecta, dupa o astfel de experienta, o sa ramana toata viata cu niste intrebari. Eu nu caut nici un paradis real, nici unul imaginar, nici nu-mi doresc un paradis dupa moarte.

  21. Amaranthine Sophia says:

    eu nu pot fi niciodata sigur daca ceva e real sau nu, ot spune despre ceva ca e destul de real. Experimentez si cu vsele, pentru cine vrea stiu niste metode simple aducerea aminte a viselor. Intr un vis am verificat daca visez sau nu, si m am uitat in jur, m -am intrebat tot felul de chestii si am ajuns la concluzia ca nu visez, ca sunt in realitate. Povestea a mers inainte si m am trezit cu o mare surpriza, de fapt era vis.

  22. Amaranthine Sophia says:

    ce face visul, el nu dizolva granitele culturale asa cum o fac psihedelicele, visul, atunci cand nu e lucid, te pune intr un infinit de situatii mai mult sau mai putin ciudate, mai reale sau suprareale, mai mult sau mai putin logice. Apoi, cand te trezești, stai si analizezi ce ai facut si oare de ce ai facut ce ai facut in vis. De ce, cazul clasic, cand te urmareste ceva tu fugi si nu stai sa lupti si sa te confrunti cu ceea ce te urmareste. De ce in curate situatie ai fost egoist? Oare in realitate intr o situatie asemanatoare voi fi tot egoist? Poate in realitate nu, din cauza ca am unele idealuri sau cred in rai si iad si nu vreau in iad, da in vis am fost egoist. Poate pt ca asa sunt cu adevarat, daca dau jos straturile de interese iad-rai. In vis suferi, in vis te indragostesti, razi, calatoresti etc, diferenta pe care am observat-o eu e ca in vis traiesti sentimetele in stare pura. Nu cred ca am eas in realitate asa bine cum am ras in vis, cand te indeagostesti in vis sau cand ai o experienta erotica in vis e intensa, o simpla atingere in vis e mai intensa decat o orgie in realitate. Cred ca doar cand eram copil am simtit totul atat de intens. Problema e pastrarea visului in memorie, cat mai viu si in cat mai multe detalii. E real sau nu, pt cine il traieste e real, nu ontologic, e real pt el. Visul face parte din viata noastra, a trai doar intr o stare de constiinta mi se pare putin, e ca la puscarie. A nu lua in seama visul inseamna a renunta la un sfert sau o treime din viata noastra, din aventura noastra. Felul in care privim importanta tripurilor, a imaginatiei, a visului, este determinat cultural. Cultura noastra are fobie de psihedelice, cineva zicea despre lsd ca produce stari psihotoce la persoanele care nu l-au luat :). La fel, trateaza visul ca fiind ceva fara importanta, iar imaginatie e buna doar ca sa rezolvi probleme concrete. Ce ne dau tripurile, visele, imaginatia, arta? Inainte de toate ne fac viata infinit mai bogata si mai colorata, ne deconditioneaza cultural, tempereaza eul masculului dominant, ne ofara alte valori decat consumul, proprietatea si banii, etc. Nu sunt singurele cai, ziceam ca sunt cele mai bune pt cei care nu au timp si energie pt cai mistice sau altceva si pt cei care nu sunt atrasi de religie sau spiritualitate.

  23. Amaranthine Sophia says:

    scriu de pe un telefon care are dictionar si nu pot scapa de el, mai fac si alceva intre timp, deci scuze de geseli, o sa intelegeti voi ce am vrut sa zic.

  24. Buna ziua, domnule Andrei Voiculescu , multumesc pentru interviul cu Ernesto Sabato, as dori sa sugerez in spaniola podcasturi care eu cred ca sunt interesante. Dati un semn de viata la emailul vulturis875@gmail.com . Nu as vrea sa ocup spatiul unui forum in romana cu o coloana lunga de canale cu podcasturi in spaniola Un saludo !

  25. alterego1968 says:

    Iluzia ca mintea ma poate ajuta sa raspund la intrebarea „Cine sunt Eu?” e tot un psihedelic.
    Bine bine, da’ atunci care mai e rostul Invataturii, si asta pentru ca orice Invatatura se adreseaza mintii? Raspunsul este simplu: mintea ma poate ajuta sa inteleg cine NU SUNT Eu, sa deconstruiesc o structura care se pretinde a fi Eu, sa deconstruiesc egoul sau „firea pamanteasca”, sau „carnea”, toate fiind denumiri ale sinelui iluzoriu. Concomitent cu acest proces se intampla ceva ce-i dincolo de minte, Cine sunt Eu, ocupa spatiul ramas liber.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: