Realitatea și Reflectarea ei – Natural și SupraNatural
20 octombrie 2019 19 comentarii
Există o singură realitate – lumea naturală și reflectarea ei mentală, lumea ideilor. Prima presupune materia, energia și informația. A doua presupune, rațiunea, conștiința, limbajul, metafizica, etica și estetica. Și producțiile psihopatologice – ele au alimentat imaginarul și credințele prin iluzii, reverii, halucinoze, halucinații, delir, mitomanie, false amintiri, confabulații, etc.
Prima este obiectivă, a doua este subiectivă.
Prima este amorală, indiferentă, non-teleologică. A doua este intuitivă, ține seama de valori, motive, scopuri, convingeri, relații, simboluri.
Prima este relativ simplă, guvernată de legi simplificate, dar aparent, stratificate: clasică – obișnuită, cu corecții suportabile, tip k – newtonian-kepleriană, cuantică – a (in)finitului mic, pentru care nu avem încă un model definitiv, dar se conturează o fuziune între câmpul cuantic și cel gravitațional, în fine: astrală – a (in)finitului mare, guvernată de relativitatea einsteiniană, cununia dintre spațiu-timp, imixtiunea vitezei, accelerației și același câmp gravitațional, urzeala întregului univers.
A doua este complexă, indeterminată de opțiuni subiective, aleatorii, gusturi, mode, tradiții, capricii, cultură, mituri.
Este documentat științific, că la nivelul cunoștințelor actuale, întregul univers are aceeași alcătuire fizică și chimică, aceleași legi îi guvernează structura și funcțiile, cel puțin în cele ce știm. Lumina este aceeași, elementele sunt identificate refractometric, ca și pe pământ, la miliarde de ani lumină. La un spațiu atât de vast, nu putea să corespundă decât un timp proporțional, ca durată.
Lumea și reflectarea ei nu pot fi separate, ci sunt interdependente, tangente, secante. Există un substrat material, biologic, biofizic, biochimic, al ideilor. Iar ele nu pot reflecta prin conținutul lor, decât lumea reală sau o lume imaginară, populată de fantasme, imagini similare realității sau analogii – uneori stângace – ale acesteia. Nu poate exista o rațiune (auto)conștientă fără substrat material, energetic și informațional.
Lumea subiectivă nu rămâne datoare: structurează, descrie, clasifică, prescrie, modelează, ierarhizează, revine.
Mai mult, cel puțin din perspectiva constantelor necesare vieții, provoacă alterări, dezechilibre, riscuri, amenințări, ca și celelalte paliere, dar mai agresiv și mai inconștient, devenind un pericol pentru propria existență. E doar unul dintre paradoxuri.
Cunoaștem progresiv, atât realitatea obiectivă, naturală, cât și reflectarea ei, ideile noastre despre lume, chiar pe noi înșine, ca subiecți cunoscători – self-conștienți. Cunoașterea, ca și realizările tehnologice, deși uimitoare, sunt limitate, și rămâne mult mister, încă foarte multe de făcut. Ritmul de creștere este exponențial, ceea ce justifică un optimism precaut.
Nouă ne-ar plăcea ca totul să fie predeterminat, linear, simplu, dar realitatea este parțial determinată, diversificată, probabilistică, haotică.
Pentru a putea supraviețui și suporta realitatea, suntem avizi de sens, semnificație, ordine, determinare, valori, speranță, iubire, mângâiere, plăcere, bucurie, fericire. Acestea contracarează durerea, pierderile, dezamăgirea, frustrările, suferința, moartea.
Este relativ simplu: primim și dăruim, trăim, murim, dar circuitul natural continuă. O parte din noi merge mai departe, dar noi înșine, individualitatea noastră, conștiința noastră încetează – ne sunt date doar pentru o clipă, câte o singură dată, o viață – aceasta.
Putem broda oricare alte variante, dar ele nu sunt decât aspirații, imaginație, bune intenții, speranțe, convingeri. Sunt frumoase, avem trebuință de ele, astfel că vor persista – dar ireale. Autoamăgire!
Pentru a le acorda credit, autoritate, credibilitate, am creat o categorie distinctă, pur teoretică, metafizică – supranaturalul. Aici pot fi corectate toate inconveniențele existenței reale. Nu e neapărat rău.
Poate că singura eroare este aceea că uităm care este diferența între existența reală, naturală – pe de o parte, și idei, cuvinte, simboluri – pe de altă parte. Acestea sunt doar o reflectare mentală a ceea ce este real sau chiar posibil, dar improbabil. Asta nu înseamnă că produsele gândirii omenești nu aparțin existenței reale. Cultura este ceva foarte concret și real, poate una dintre cele mai rezistente forme de existență. Pur umană! Dar ea nu se confundă cu ficțiunea, imaginarul, cu fantasmele fantasticului! Prin semne, simboluri și limbaj, putem construi și vorbi despre o lume lipsită de orice corespondență reală dovedită și pentru care nu putem aduce dovezi, probe, evidențe, ci doar argumente ideatice, metafizice.
Fascinați de puterea limbajului, a simbolurilor și ideilor, de perfecțiunea lor ideală, am uitat că ele există doar în mintea noastră.
Și dacă sunt necesare, utile, de ce nu le-am folosi. Le-am instrumentalizat oportunist, veros.
Oricâtă forță ar avea ideile, cuvintele asupra rațiunii, conștiințelor, oricât de încărcate de sens, frumusețe, cultură, spiritualitate, ar fi ele, este o copilărie fără seamăn, să credem că ele au vreun efect, oricât de mic, asupra realității lucrurilor – care nu sunt neapărat inerte, sunt cuantice, bogate în forme superbe ale materiei, energiei, informației profunde, dar sunt lipsite de bios, viață, rațiune, conștiință. Cel puțin la nivelul cunoștințelor actuale.
Dacă nu au înțelegere, atunci trebuie constrânse. Totalitar! Cum? Prin exces de putere, supranatural! Este o contradicție de termeni, atât fizic, cât și metafizic. Ilogic, irațional, imoral. O imposibilitate!
Ceea ce nu ne putem permite între noi oamenii, cu greu ne-am putea permite față de animale și ne permitem tot mai rar, fiindcă devine ilegal, dar putem trata cu dispreț suveran, regnul mineral?
Și aceasta în numele lui Dumnezeu, al Religiei. Pentru că ne lipsesc metaforele. Și dacă le avem, nu credem în ele! Nici în parabole, nici în alegorii, nici în mituri. Nu, pentru că fanatismul, literalismul confundă simbolul cu realitatea, pentru că, acolo unde este vorba de viață și de moarte, nu mai e loc pentru cultură, pentru adâncimi și profunzime, pentru frumos. Agresivitatea împrăștie nuanțele. În lipsa tuturor acestora, viața se ofilește, este izgonită și se instalează moartea.
Să revenim la miracole. De ce? Ca să ne satisfacă curiozitatea, nevoia de fascinație, narațiuni șocante, senzațional – escapismul, ca să le punem în slujba ideologiilor, dogmelor și intereselor ce țin de putere, control, prestigiu, confort. Însuși Mântuitorul Isus Hristos, a tratat miracolele distant, ca pe o specie secundă, purtătoare de confuzie, interese meschine, bune de ahtiat gloatele. Ele sunt efemere, li se uită semnificația, conduc la derizoriu, vulgarizează.
Existența este unitară, chiar dacă este structurată pe niveluri, sau o modelăm noi, deocamdată așa, în timp ce reflectarea ei este foarte diversă – poate egală cu multitudinea modelelor, sau chiar a conștiințelor care o reflectă.
Interesant este că, intuitiv, instinctiv, ne raportăm comportamentul cotidian la realitatea concretă. Cum am putea face altfel? Discursul nostru, vorbăria, pretind că reflectarea fantastică a existenței este la fel de reală. Aceste convingeri ajung să ne paraziteze parțial, periodic și intermitent, comportamentul.
Este domeniul în care se strecoară trăsăturile noastre marginale: puțină ipocrizie, autoamăgire, patologie socială, delir cultural, etc.
Probabil că preferăm acest preț rușinos și vicios, fiind astfel scutiți de consecințele amare, sumbre – sau pe care le considerăm în mod subiectiv și ezitant așa – ale realismului, lucidității și acceptării depline a adevărului privind existența. Cel puțin, acela verificat și dovedit!
Despre Sorin Săndulache
oxigen2 
Fictiunea este o componenta a Realitatii ,dar una “speciala”…
Delirul sau halucinația psihoticului sunt elemente reale ,dar nu sunt “adevarate” in sens fizic!
Ele produc o modificare a vietii lui si a anturajului,sunt fenomene reale desi continutul lor nu e decat fantasma!
Asta i si iluzia fundamentalismului religios- ia in sens propriu ceea ce e doar fictiune( si simbol) care ,desi e purtătoare de valori etice ,nu are un corespondent in lumea fizica!…
Chiar daca nu inteleg pe deplin limba romana (cel putin nu la un nivel foarte sofisticat), mi-a placut cat am putut pricepe din felul in care ati dezvoltat ideile despre natural-supranatural, mit-realitate. Desi nu stiu mai nimic despre mitologie si importanta ei (ca sa nu mai zic ca in biserica esti bombardat cu absurditati, loc pe care oricum nu-l mai frecventez de mult), sunt intr-un fel de acord cu dvs. dar totusi (poate din ignoranta) nu as putea spune ca reinterpretarea miturilor ar fi necesara pentru a urma un ideal sau pentru cautarea unui sens, etc. Poate pentru unii ar fi de ajutor dar pentru altii nu neaparat. Sau poate ca unele ar fi relevante dar altele nu. Oricum, ramane o tema de casa pentru mine.
E o întrebare și o confesiune interesantă, profundă și foarte sinceră. Cu toate dificultățile inerente, este măgulitor să constat că ai citit cu atenție și perspicacitate, sesizând un aspect realist. Nu, nu este necesar. Nevoia de sens și ideal a omului modern poate fi satisfăcută direct, analitic, artistic, prin condiționare socială, imitație, cultură etc. De altfel, la astfel de alternative mă gândeam și eu, când sugeram explorarea misterelor încă nepătrunse ale lumii fizice, studiile antropologice, noutățile psihologiei sociale sau ale neurofiziologiei. Marea necunoscută rămâne faptul că, una este să fii subiect cunoscător și alta, subiect trăitor. Este ca dilema miriapodului: el nu poate să pășească și concomitent să descompună și să descrie mișcările segmentare ale fiecărui picior. Noi ne putem analiza actele trăite, dar nu putem să le facem analiza în timp ce le trăim, concomitent. Te-ai surprins vreodată în vis, gândindu-te că poate visezi? În efortul de a ieși, de a-l rezolva? Așa e și cu mitul. Avem o nevoie inconștientă de el? Sau e o dependență? Mitul lui Sisif și altele, rămân emblematice, totuși, nu mai aduce nimeni ofrande lui Zeus.
Fundamentalistii sunt de alfel realisti extremi. Copii lor nu au voie sa mearga la film sau sa citeasca fictiuni. Traiesc intr-o lume binara – adevar/minciuna. In secolul XVII se temeau sa se uite prin luneta pentru ca ce vad pot fi amagiri diavolesti. Astazi cred ca fotografiile NASA sunt trucate de iluminati.
Tocmai aceasta respingere a U-Topiei – locul care nu exista nicaieri – ii face victimele unei lumi inguste in care o fictiune saraca exista undeva.
Pentru ca grecii au inventat tragedia, in care mitul devine in mod constient dezbatere existentiala. Si pentru ca au inventat filozofia, in care tragedia este abstractizata si analizata. Varianta moderna – povestirile de la Sunday/Sabbath school devin Moby Dick sau Absalom, Absalom, sub pana scriitorului american „apostat”. Romanii care vin din mediul evanghelic si „s-au departat” inteleg astfel de fictiuni mai bine decat colegii lor fara radacini biblice dar inteleg si Biblia mai bine decat parintii sau instructorii lor.
Alise,
Pentru ca deja ai facut-o. Posedam un inconstient biblic, – in lipasa altui termen – care ne-a facut sa ne simtim deosebiti in scoala chiar daca am calcat toate normele lui Moshe. As spune ca tocmai din cauza asta te simti acasa in Apus. Modernitatea a evoluat din crestinismul apusean, din care am evoluat si noi, reinterpretand miturile lui. Cand germanii si-au deschis granitele pentru refugiatii islamici riscand identitatea lor culturala – au facut-o din cauza crestinismului – desi sunt atei. Cand americanii au acceptat sclavia si xenofobia au facut-o din cauza ca, in absenta unei astfel de e-mitologizari, au pierdut chiar substanta crestinismului.
Sorin si Alise, care este opinia voastra despre asta:
https://cosmosmagazine.com/society/is-this-one-of-the-worst-scientific-scandals-of-all-time
O pată, o rușine. Pelosi are dreptate. Probabil a fost vorba de foarte mulți bani. Regretabil. Există o legătură între tipologie, personalitate și morbiditate, mortalitate, dar analiza factorială o poate distinge de ceilalți factori – toxice uzuale, alimentație, comorbiditate. Au măsluit statistica.
Ei, cum au masluit statistica doctore? A, da, ca un om de stiinta sa fie gresit si sa vina altul si sa-i arate greseala este omeneste si este posibil, dar ca oamenii de stiinta sa masluiasca datele cu buna stiinta si timp de decenii nimeni sa nu ia in consideratie sesizarile facute de unii ca publicatiile alea erau gogomanii sfruntate asta nici la biserica nu este posibil. Pai daca oamenii astia de stiinta de la virf sunt asa, de ce magarii trebuie sa fie in stare aia mai micii? Este clar, voi astia care v-ati “convertit” de la biserica la stiinta, ati cazut din lac in puța [sic].
Dimpotrivă! În timp ce pe tele evangheliști și pe politicieni, administratori, îi tratează justiția sau presa de investigație, în cazul științei a funcționat perfect sistemul imunitar: știința se scutură, se curăță și merge înainte. Mai devreme sau mai târziu, doar adevărul rămâne în picioare. Adevărul științific. E cel mai bun răspuns care poate fi dat la un moment dat! Știi pe cine am citat. Te menajez ca să nu te inflamezi!
Multumesc pentru raspunsuri 🙂
Mitul lui Sisif mi se pare superb. Imbratisand absurdul, omul devine creator.
In legatura cu Eysenk, fara cuvinte. Cate consecinte negative: oameni care se simt vinovati pentru cancer, altii care au continuat un stil de viata nesanatos, …
Am citit ca acest studiu ar fi unul dintre cele mai bazate pentru a dezice ”mitul”:
https://academic.oup.com/aje/article/172/4/377/84355
Deci cind ceilalti fac sarlatanii, ii trateaza justitia si presa imediat, dar cind oamenii de stiinta fac sarlatanii, decenii intregi va tot indopati cu gogomanii ca voi credeti orbeste ca exista un “ssitem” care funcioneaza “perfect” cind de fapt este jungla. Ai ajuns orbit de tot doctore, sa-ti aratanjez sa-ti faci un examen la ochi de catre prietenul tau Virgil? Apropo de diagnostice pe care le tot dai la toti, ce-ar fi sa-ti faci si tu o consultatie?
Pai ce opinie sa aiba, oamenii se tin ca orbul de baț de noul lor crez ca in academie este numai adevar verificat deoarece sistemul functioneaza perfect incit daca vreo eroase se strecoara, este corectata imediat si nu pot exista sarlatani care sa jongleze cu “datele” si “adevarurile” in functie de cine plateste mai bine in timp ce asa ceva se poate intimpla doar la biserica, dar cred ca ar fi bine sa ne spui tu care este opinia ta dupa ce ai citit articolul respectiv. Se stie ca pisicii se nasc cu ochii inchisi si deschid ochii pentru prima data abia dupa o saptamina, intrebarea este daca tu, dupa ani de zile de inghițit pe nemestecate aceste “adevaruri stiintife,” daca ai inceput sa deschizi si tu ochii? Sau continui sa sugi laptele “duhovnicesc si curat” produs de “oamenii de stiinta” precum pisicii sug la pisica atunci cind au ochii inchisi? Chiar de astepti ca Alise si Sorin sa mai deschida ochii?
Multumesc Alise & Sorin pentru raspunsurile informate. Eu imi formasem o opinie doar pe baza mutrei individului 🙂
Si in ce a constat opinia aia, ne poti spune si noua ca sa nu murim de curiozitate?
Opinia este ca Popper are dreptate cand respinge
justificareareasoned reality si cere predictii falsificabile. Eysenk ofera RR. Pelosi falsifica predictii masurabile.@Edi,
Predictiile falsificabile sunt RR. Popper si-a prezentat teoria si a motivat-o pe baza la „reason”. Sau tu crezi ca ideea cu falsificatu’ i-a cazut in cap direct din cer? Chiar si-asa sa fi fost, tot la RR ajungi, doar ca in loc sa-i spui „reason stiintific” o sa-i spui „inspiratie divina”.
PS. Cum stai cu cititu’, ca eu abia astept sa iti citesc notitele… 🙂
Whatever man, mi-a placut cum l-ati luat pe Laiu cu David, Batsheba, si Abigail.