Genealogie
9 februarie 2020 2 comentarii
Este posibil să credem că atunci când suntem frământați de întrebări ontologice, epistemologice, am putea fi noi singura trestie gânditoare? Imposibil. Umanitatea are cca zece mii de ani de istorie consemnată în scris, alte câteva zeci de mii de ani pentru care există artefacte irefutabile ale evoluției omului și alte câteva sute de mii de ani ale evoluției hominidelor, milioane de ani ale evoluției vieții și miliardele de ani ale vârstei pământului, universului. Putem crede că suntem primii care ne punem problemele existenței și ale misterelor ei?
Au făcut-o alții, mult înaintea noastră, mult mai bine, mult mai sclipitor! Așa se explică toată cultura și spiritualitatea lumii! Așa s-a născut regina gândirii – filosofia, metafizica, așa au fost generate legendele și miturile, explicații simple, simpliste sau de o profunzime cuceritoare, uneori pline de umor și malițioase.
Așa a fost creată arta și frumusețile nepieritoare ale unor genii prea pline de talent. Artiștii au avut ochi să vadă frumosul, proporția și armonia în natură, au avut urechi să audă muzica apelor, sferelor și trilurile păsărilor, zbuciumul crivățului și adierea zefirului. Așa au fost imaginate religiile, comori de mângâiere și promisiuni, de speranță și încredere, optimism în fața vitregiilor.
Așa s-a confruntat omul cu obstacolele și dificultățile, ușurându-și munca, inventând pârghii și mecanisme, roți și bolte, aducând confortul, îmblânzind și domesticind prieteni necuvântători. A deslușit misterele legilor naturale, a cultivat și ameliorat plante – continuă s-o facă. Așa s-a întrupat știința și tehnologia.
Eu cred că oamenii care nu sunt interesați și fascinați de misterul existenței au mari șanse să dezvolte o mentalitate distructivă.Ei riscă să aibă un orizont foarte limitat.
Subscriu!