Zelatorii pietății
15 martie 2021 26 comentarii
Identitatea noastră aglutinativă este perfect ilustrată de o injurie bizantină de secol XIV adresată unui aspirant balcanic la scaun patriarhal: boulgaralbanitoblachos. Sîntem corcituri cu fantezii de puritate etnică și imperiu universal – întocmai ca o seamă dintre autorii Vechiului Testament.
Prima Valahie atestată documentar (în jurul anului 1000) e în munții Tesaliei (printre care și Olimpul). Românii ăștia sînt – surpiză – neîmblînziți, evazioniști fiscal, păgîni (ori barem cu obiceiul dubios de a da copiilor nume din Vechiul Testament). Încep probabil să-și spună „români” pentru că știu că trăiesc în Romanía – numele informal al statului bizantin. Sînt priviți cu dispreț de ierarhia bisericească: un episcop local acordă ușor divorțul unui grec pe motiv că nevasta era valahă (cu nume de botez Rusa – sîntem deja în secolul al XIII-lea).
Prima mănăstire de pe teritoriul României a fost probabil cea cisterciană (deci catolică) de la Cîrța (am petrecut o splendidă oră acolo acum cîțiva ani – mulțumesc Nicușor!), înființată pe la 1200. E adevărat însă că maghiarii transilvăneni au fost pentru scurtă vreme, în jurul anului 1000, supuși Constantinopolului (înainte de Marea Schismă). Încreștinările medievale au fost de regulă opțiuni politice ale nobilimii, cu difuzie îndoielnică în masa populațiilor înfeudate. A existat, tot vremelnic, o dioceză catolică cumană pe Milcov – pentru că hanul cuman căuta aliați creștini împotriva amenințării mongole. Iar Cantemir zice (fantezist, dar reflectînd aceeași dinamică a tensiunilor intracreștine) că grafia slavonă a limbii române a fost impusă în Moldova într-un exercițiu anticatolic de către Alexandru cel Bun.
Prima tipăritură în limba română (realizată în Sibiul mijlocului de secol XVI) e calvină. În Psaltirea Hurmuzaki (manuscris de pe la 1510), „Dumnezeu” nu e încă fixat ca nume al Tatălui creștin (de exemplu, Psalmul 19/18 sună astfel: „Cerurile spunru slava Dzăului” – textul e rotacizant). În secolul al XVII-lea, Udriște Năsturel îl traduce pe Thomas à Kempis în slavonă (nu în românește). La 1700, gruzinul Antim încă deplîngea faptul că, la București, românii ascultau ca proștii slujba în biserică, nepricepînd nimic (se tipărise deja, la 1688, prima traducere completă a Bibliei în românește – dar biserica dintotdeauna are viteza ei).
În fine, n-am luat de la ruși doar francofilia, ci și aberația care e grafia numelui „Iisus”. Slavona bisericească și primele texte românești (Codex Sturdzanus de pildă) au scris „Isus”. Abia „zelatorii pietății” (fundamentaliști ortodocși) din Rusia secolului al XVII-lea (printre ei patriarhul Nikon) l-au inventat pe pseudosavantul Iisus (atestat în limba română abia în secolul XIX). Lipovenii scriu și azi Isus.
oxigen2 
Boss, dar daca tot suntem aici – unde sunt paulicanii bulgari din Banat? care BTW sunt cam singurii suprevietuitori din radicalii dihotomisti
Romania nu era un nume informal al Bizantului, bizantinii nu si-au zis niciodata asa, ci erau romani sadea. Ca sa citam standardul surselor subversive pe acest teren: http://www.romanity.org/htm/rom.16.en.romanity_romania_roumeli.01.htm
Sa clarific un aspect, in comentariul de mai sus ”asa” = bizantini, adica bizantinii se refereau la sine ca romei, nu ca bizantini
Romanides (haha) nu mă interesează (Iorga, de pildă, e de o mie de ori mai util) – prins undeva între naționalism și isihasm cum a fost. Nici nu mi se pare că are ceva de spus pe tema asta. Romanía apare chiar și în documente oficiale la Constantinopol din secolul XI. Roumeli este de altfel o variantă fonetică. Latinii care au cucerit Constantinopolul cu 250 de ani înaintea otomanilor au continuat și ei tradiția. Cum era și firesc – de vreme ce Romania e atestată de pe la anul 300 ca nume popular al Imperiului Roman; circulase chiar și în cel carolingian. Români sînt bolognezii etc etc.
De paulicieni nu m-am luat din două motive: în primul rînd pentru că am încercat să schițez doar cîteva date sigure (Cîrța, de pildă, nu e prima atestată documentar – au mai fost, tot catolice, vreo două înaintea ei, în Banat – dar e singura din care a rămas ceva fotografiabil); apoi, e un subiect sensibil pentru adventiști, din cauza asocierilor cu valdenzii – și n-am avut chef să alerg după atîția iepuri.
Apropo, Cîrța aia e din vara în care ne-am tras și noi doi în poză. Și tot apropo: ai reperat 1688-u’ facsimil?
Alti romani.
Dacă mă certai de paulicieni că-ți lăsasem impresia c-aș fi susținut încreștinarea tardivă a valahilor, nici vorbă. Valahii sînt de milenii creștini aproximativi 🙂
Și evident c-au prizat erezia armeană, că doar îi deprinsese Traian cu mitraismu’, nu? 😛
Superbă fotografia asta din închisoarea unde e deținut Navalnîi.
Dacă aveți nevoie să vă convingeți că biserica aia e în curtea pușcăriei (că ați uitat pozele din vremea în care Pussy Riot vizitau și ele astfel de lăcașuri de îndoctrinare), scrieți 55.904664, 39.184723 în Google Maps.
https://www.haaretz.com/archaeology/.premium-israel-finds-new-dead-sea-scroll-first-such-discovery-in-60-years-1.9621317
Other uses of Romania and other derivatives of Romanus
-Since 7th century, name for region surrounding Ravenna (Romagna in Italian) where the Byzantines kept off the Germanic rulers.
-The Eastern Roman, or Byzantine, Empire was known during the Middle Ages as the Roman Empire, or more commonly Romania (Ρωμανία in Greek; compare with the modern name Ρουμανία „Roumanía” for Romania). In Western Europe for political and linguistic reasons the Empire came to be referred to as the Greek Empire and eventually the Byzantine Empire. The Greek-speaking Ottoman Christians continued to refer to themselves as Romans (Ρωμαίοι „Romaioi”, also the origin of the first name Romeo) long after being absorbed by the Ottoman Empire, only adopting the Greek identity in the 19th century. In the Arabic and Ottoman Turkish languages, Romania came to mean further Eastward regions of the empire, like Rûm and Rumelia in Asia. Rumi was also an Arabic word for Christian.
-It has been an alternative name for the Latin Empire, centred on Byzantium, set up by Roman Catholic Crusaders of the Fourth Crusade with the intention of replacing the Eastern Orthodox Byzantine Empire with a Roman Catholic empire.
-In Romance linguistics it designates all Romance linguistic areas.
-The word Romanus is also kept elsewhere in other parts of the Roman Empire in the name of the Romansh language of Switzerland.
-In the Balkans there are Romanic people that have an ethnonym derived from „Romanus”, including Aromanians (armâni, arumâni or rămăni) and Istro-Romanians (rumâri). The Megleno-Romanians originally used the form rămâni, but it was lost by the 19th century and used the word Vlași borrowed from Bulgarian.
Ibri, am dat intre timp de articolul lui E Munteanu (la Danut M) – m-am lamurit asupra detaliilor. Prima atestare e (inca prescurtat), intr-adevar, din 1814. Mai mult, EM mi-a adus aminte de acel savuros “hristoseanu” (in FA 26:28 de ex.) din Voronetean – semn ca vlahii chiar n-au fost mereu “crestini” 🙂
Niște muzică valahă.
In afara de chitibusareala si livresc de timp liber, cui si la ce folosesc investigatiile astea de genealogie etatica si etnica? Mai ales ca definirea ambelor elemente din interogatia precedenta este himerica chiar si intr-o abordare structuralista bazata pe izvoare materiale….
Așa cum îi spuneam recent lui Edi, scriu ca pentru mine. Și să nu-mi spui că citești O2 pentru altceva decît chițibușăreală și livresc de timp liber.
Exista o natiune care sa nu fie, in ultima instanta, o fictiune? Mai ales, exista o natiune care sa fie crestina altfel decat fictiv? Last but not least, exista una care sa nu fie poporul ales?
Sigur că nu. Mai tot ce am spus aici poate fi spus despre oricare dintre vecinii nostri (inclusiv din diaspora). D-aia am așezat discuția noastră sub particularismul fondator al VT – de pildă.
Tot d-aia am sugerat, nu o dată, că evreii NT au încercat (cu nu prea mult succes) să încurce limbile Babelului yahwist.
Absolut. Crestinismul s-a nascut in sinagogile elenizate din diaspora. Jacob Taubes sustine ca pana si greaca koine a NT este un fel de idish al evreilor elenizati. Crestinii nu au inteles niciodata crestinismul.
Vezi că trezim mînia domnului rector 🙂
A fost senzațional să aflăm săptămîna trecută (într-o recenzie din Dilema) că Baconschi a auzit și el, în sfîrșit, de Taubes.
Ba, eu cred ca unii ca Van Ivanka sau Bentley Hart l-au inteles mai lesne si cu mai putin ocol decat asteptatorii iudaizanti raspopiti ai revenirii cu rmari islamice.
“Voi” era mai simplu, nu? Deci putem să-i ignorăm pe Lossky, Meyendorff, Yannaras – bine că știm.
Nu m-am cățărat pe creștinul Platon cînd am discursat de Dante? Sau și Dante e rebutabil?
Poli, io as zice sa vezi cine ce afirmatie a facut intial. Dar nu stiu de ce nu ma invat minte ca obiectivitatea e pentru fraieri si replicile doar pentru crestini. Iar despre pluraul persoanei a 2-a, cine se scuza se acuza.
”Unii ca” nu exclude pe nimeni, daca verifici logical claselor, insa exlude afirmatii tampite precum ”crestinii nu au inteles niciodata…” Aia nu e extrema domnule obiectiv? Aia e fix asa? E bine ca unii descopera si la 70 de ani ce stie si un popa de tara cu seminarul… ca apoi sa zica ca nimeni nu stie, fix ca snobul redus la care faceai aluzie.
„Unii ca” nici nu include pe nimeni – e perfect ambiguu. In rest, n-am nimic de comentat – vorbesc, ca intotdeauna, doar in numele meu. Eu am fost printre crestinii care nu inteleg ce e crestinismul. Cind am inteles, n-am mai fost crestin. Si abia asa – renuntind la crestinism – mi-am luat crucea in posesie.
hai sa facem pe prostii…
Doar daca ai niste timp liber.