Gata cu poveștile

Ca să exorcizez demonul ipocrit al melancoliei, o să scriu acum și pagina de amintiri din a doua studenție – anii de la Andrews University, în urma cărora am devenit, ca atîția alții, Stăpînul Divinității.

Una dintre consecințele diferențelor dintre Cernica și Berrien Springs e că, deși conferă titluri diferite, acoperă cam aceeași programă. Ce se face în liceu în România se face în colegiu în America. Ce înveți pentru o licență în teologie în România, repeți pentru un Master of Divinity în America. Am făcut, cum ar veni, seminarul teologic de două ori. Ceea ce nu m-a deranjat cîtuși de puțin, pentru că – după cum știți deja – n-am fost niciodată grăbit să ajung niciunde, iar diferența de calitate a profesorilor și a bibliotecii era, la ora aceea, în general colosală.

O altă diferență fericită ține de caracterul mult mai flexibil, individualizabil, al programei. La Andrews, nu ești prizonierul unei clase, nici măcar al unei promoții. Sînt cursuri obligatorii, dar nu este obligatorie (decît cu mici excepții) ordinea lor. În plus, ai un număr considerabil de elective. Și nu te oprește nimeni să iei cursuri doctorale. Așa se face că mi-am băgat, cu remarcabil succes, picioarele în ce nu m-a interesat – am copiat la examenul de istoria bisericii adventiste, am predat o lucrare plagiată integral la cel de creaționism, am făcut de două ori cursul de relații interpersonale (asta și pentru că primul prof a fost un rigid cu probleme de relaționare interpersonală). M-am concentrat însă pe disciplinele de teologie propriu-zisă, de la cele tehnice (limbi moarte, critică textuală, istorie intertestamentară și greaca LXX) la cele de substanță (hermeneutică, teologie istorică și sistematică, teologie biblică).

Dintre profesori, Doukhan, Choi, Gane, Canale și van Bemmelen au fost probabil cei mai interesanți. Nu mai predau, dar încă locuiau în zonă un Bacchiocchi sau o Running. Între colegi, un doctorand orb care excela în studii veterotestamentare. Un altul care lucra la un lexicon medio-egiptean. Omeni din toată lumea, aducînd cu ei povești care mai de care. Din bibliotecă, sigur mi-au rămas în minte lecturile pe îndelete dintr-un Whitehead sau un Lévinas. În plus, pentru adventiștii plictisiți, există, la doar o jumătate de oră, biblioteca și profesorii de la University of Notre Dame – una dintre cele mai bune școli catolice din lume.

Un alt avantaj considerabil a fost existența în cadrul universității a unui mic conservator, cu săli private de studiu. Ceea ce nu înseamnă că nu fugeam tot timpul, de la cursurile cîh, la pianul din capela seminarului. Ba chiar am lucrat la WAUS, postul de muzică clasică din campus. La un moment dat, am abandonat un Enthousiasmos care pierdea entuziasm în favoarea exclusivității pianului. Am locuit, în ultimii ani de studii, în Chicago, frecventînd tot ce are mai bun de oferit în domeniu o metropolă. Așa am ascultat, pentru prima dată live, The King’s Singers. Sau i-am văzut în exercițiul funcțiunii pe Barenboim, Watts, Bronfman, Kern, Lisitsa sau Thibaudet. Din biblioteca teologică de la Wheaton College îi trimiteam lui Florin ce-i lipsea din bibliografia cercetării lui doctorale. Iar la University of Chicago refăceam pașii lui Eliade și Culianu.

În America am intrat prima dată într-un sex shop, am mîncat prima dată din bucătăria persană, am învățat pentru prima dată ce faci on a date. Iar, după ce am devenit Stăpînul Divinității, mi-am luat în serios, pe cont propriu, studiile de teologie. Mi-au mai trebuit încă vreo cinci ani să părăsesc adventismul, creștinismul, teismul. Dumnezeu e un stăpîn de la care se fuge greu.

PS În adventismul american joacă golf și directorii de spitale adventiste, și profesorii de teologie.

PPS Tot anii de Chicago mi l-au scos în cale pe Cláudio Richerme. E plină lumea de excelenți muzicieni de care n-ați auzit și nu veți auzi niciodată – și pe care puțin îi interesează că scena lor e mică. Poate scăpăm și noi, românii, odată de complexul marginalității. Cláudio m-a făcut să-l iubesc, ca niciodată înainte, pe Villa-Lobos. Și mi-a dăruit excelenta lui carte de tehnică pianistică.

24 Responses to Gata cu poveștile

  1. polihronu says:

    Na ca catolicii de azi sint adventistii de ieri :)) https://allafrica.com/stories/202106110596.html

  2. mariusandy says:

    Ce sa îți fac, dacă iei teologia în serios?!
    Ai devenit ateu…

    Ăștia care nu citesc nimic devin cei mai buni. Sau era invers?
    Teologii cei mai buni sunt ăștia fără habar…

    Și zici că profu de relații interpresonale avea
    probleme interpresonale…!
    Eu zic că buba era la tine…

  3. mariusandy says:

    In ceruri nu intri dacă nu știi golf, de-asta americanii se zbat atâta

  4. mariusandy says:

    Ești sigur că ești liber de orice teism??!

  5. mariusandy says:

    Auleo, Thibaudet?!
    Mă faci gelooooos, ufff

  6. polihronu says:

    ”Eu zic că buba era la tine…”

    Am luat acelasi curs, fara probleme, cu alt profesor. Eu am fost acelasi in ambele situatii. Nu mai vorbesc ca-s mindru de bubele mele 😛

    ”Ești sigur că ești liber de orice teism?”

    God, no! Nu vezi că-mi croiesc doamna de pe o Zi pe alta? 😀

  7. polihronu says:

    ”Thibaudet?”

    In Ravelul pentru mina stinga. Exceptional.

  8. polihronu says:

    Ca sa va faceti o idee

  9. Ianis says:

    Oare cine sta in public, cu ochii pe maestru (si maestru ucenic)?

  10. polihronu says:

    Nu-mi aduce aminte de zilele cind eram frumos 😛

  11. polihronu says:

    De la Barenboim, sint doua lucruri mari de invatat: cum sa asculti, cu tot ce inseamna asta – de la a auzi bine ce spune partitura, la a-ti intelege intentia in executie, la a aprecia nuantele din orice gest muzical – si faptul ca nimic din toate astea nu depinde de un conservator de muzica.

  12. mariusandy says:

    Ce părere ai de asta

    Biden față în față cu Putin

    https://www.themoscowtimes.com/2021/06/14/emotions-central-to-the-putin-biden-summit-a74202

    Poate ne scrieți, și Edi și tu, cum și care sunt ultimele tendințe geopolitice
    Măcar ca o alternativă la proorocii „de serviciu”

  13. polihronu says:

    Stiu ca nu e pe de-a-ntregul corect, da’ eu iau anul asta, poate si anul viitor, ca pauza de la geopolitica 🙂 Titlul in sine e instructiv: politica e – mai ales cind o fac orangutanii – despre emotii.

  14. polihronu says:

    Tot anul asta se implineste veacul de cind Rorschach si-a pus numele pe utilizarea diagnostica a petelor de cerneala.

  15. Laurențiu Moț says:

    Nu pot sa cred ca e adevarat titlul. Am insa doua intrebari (1) cum ar suna o poveste scrisa cu pianul si (2) cum te simti printre atatea muze (pianul, literatura, teologia …)? O intrebare pentru mine: de ce am impresia ca muzica e totusi regina ta?

  16. polihronu says:

    „cum ar suna o poveste scrisa cu pianul?”

    N-am raspuns deja? 🙂

    „printre atatea muze”

    Foarte bine 🙂

    „regina”

    Pentru ca muzica este regina 🙂

  17. „În America am intrat prima dată într-un sex shop, am mîncat prima dată din bucătăria persană, am învățat pentru prima dată ce faci on a date.”

    Balcanicul din mine…

  18. Fiind roman, adica nascut poet si analist geopolitic, me thinks ca Murika are nevoie de un aliat impotriva Chinei. FWIW, WW I a avut loc pentru ca Ghermania intrecea Engliteria in industrie (inclusiv militara), si asa se face ca, peste noapte, tzarul a devenit aparatorul democratiei. Nimeni nu se gandea la tipul ala mic si chel nici la evreul ala cu tzacalie de la Central Cafe, Viena. Carevazica/carevasataca, dupa ce nebunul si-a facut jobul, democratia a invins in Murika (ca nu se putea altfel) si dupa nebun a venit uncle Joe. Gheopolitca nu o face nici „we the people”, nici uncle Joe, o fac altii, cine sunt astia, stie doar marele roman Petrache Lupu.

  19. adabnerth says:

    Polihornu: de ce ai ales numele polihornu?

  20. adabnerth says:

    Pardon..polihronu..haha..slip of tongue

  21. polihronu says:

    Pentru ca mi-a placut 🙂 Am crescut cu manualul de sah al Elisabetei Polihroniade in biblioteca tatalui meu. Apoi l-am descoperit pe Polychronios Apameias (pe care l-am invocat macar o data). Cind a trebuit sa-mi aleg, acum 20 de ani, un pseudonim pe primul forum teologic adventist de limba romana (E-fervescentia), asta a fost. Si a ramas. Sint un batrin care rastalmaceste cronici 😉

  22. polihronu says:

    Toti traim postlapsarian, cica 🙂

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: