Halal halenă
10 martie 2023 33 comentarii
Puțin după moartea lui Antioh Epifanul, alți seleucizi omorau evrei. Un rabin a fost crucificat. Un nepot nătîng, elenizat, a venit să-și bată joc de el, călare: „Vezi ce cal mișto mi-a dat mie domnul, și ce cal nasol ți-a dat ție Domnul?” Unchiașul i-a răspuns de pe cruce: „Dacă asta dă Domnul celui care-L supără, cu atît mai mult celui care-L ascultă.” Netotul, obraznic încă: „Nu ești tu cel care L-a ascultat mai abitir decît oricine?” Rabinul: „Dacă asta dă Domnul celui care-L ascultă, cu atît mai mult celui care-L supără.” Nepotul a încasat din plin lovitura. S-a dus acasă și s-a sinucis în toate cele patru feluri de execuție prescrise de lege: lapidare, ardere, decapitare, spînzurare (pentru detalii tehnice, vezi Bereșit Raba 65:22). Înainte să-și dea duhul pe cruce, rabinul și-a văzut nepotul căit zburînd spre cer. „Na că mi-a luat-o înainte în paradis!”
Dincolo de imorala poveștii, interesant e faptul că, în realitate, nu știm dacă rabinul a fost crucificat sau tras în țeapă. Cu tot entuziasmul anticilor pentru spectacole macabre, detaliile tehnice sînt neclare. Egiptenii și asirienii ne-au lăsat poze – peste tot numa’ țepe. Romanii (cu ceva precedent persan/sirian) par să fi iubit crucea. Creștinii au preferat (cu valahe excepții) spînzurătoarea. A muri pe lemn e, pe cît de eficient, pe atît de ambiguu.
σταυρόω (de unde „stavrofor”) poate însemna și „a construi o palisadă”. צלב (ebraicul modern pentru „cruce”) provine dintr-un verb care înseamnă și „a trage în țeapă”. Echivalentul arab (صلب) înseamnă și horny. Englezescul stour/stower și islandezul staur înseamnă „țeapă”. Nu mai știe omul de ce să-și agațe speranțele. Sau Hamanul.
Primii creștini n-au avut probleme cu ceața asta. „(Atîrnat) pe lemn” era suficient (Fapte 5:30; 10:39; 13:29; Galateni 3:13; 1 Petru 2:24). Important era că blestemul morții lui Isus a fost infirmat de Înviere.
Cuvîntul aramaic folosit în Bereșit Raba pentru instrumentul execuției rabinului este שָׁרִיתָא (șarita) – stîlp, bîrnă. Abia m-am abținut să nu vă spun o poveste despre cum ar putea proveni din egipteanul nṯr. O poveste frumoasă, cu afereze și păsări de pradă.
Și Odiseu, în procesul de restabilire a ordinii la întoarcerea acasă, pare să spînzure niște șturlubatice. Apoi se pune, cum povesteam și altădată, pe fumigații. Cere, mai exact, foc și pucioasă (Odiseea 22:481). E specialitatea lui Yahweh – sodomizatorul, apocalipticul. De altfel, cuvîntul grecesc pentru pucioasă e θεῖον (theion), perfect încadrabil familiei de cuvinte a divinului. Nu mai vorbim că Isaia 30:33 ne spune pe șleau că duhul Domnului duhnește a sulf. Isus e balaurul.
Dacă scepticul Cicero scria De ira, încercînd să facă terapia mîniei omenești (călcîiul nostru ahilian), creștinul Lactanțiu scria De ira Dei, aducîndu-ne aminte că, pentru a fi buni, Dumnezeu trebuie să fie rău. Lactanțiu urăște alegoreza, e voios înainte-mergător al „teismului deschis” (nu doar al lui Jonathan Edwards) și se ia la trîntă (fără șansă de succes) cu Leucip, Democrit, Epicur, Lucrețiu. Scria fix la începutul imperiului creștin – vremea în care creștinii îmbrățișau și semnul crucii. Nu știm, apropo, de unde vine labarum. Poate de aici.
Calcidius îl traducea în aceeași perioadă în latină pe Platon. Echivala „trupul lumii” cu machina mundi. Versiunea lui avea să definească teologia creștină și nașterea modernității (vezi-l pe Cusanus aici). Cum se petrecuse tehnicizarea universului? Eu cred că răspunsul e, de pildă, în Lucrețiu. În superba carte a cincea a Poemului naturii, scrie:
Principio maria ac terras, caelumque tuere,
Horum naturam triplicem, tria corpora, Memmi,
Tres species tam similes, tria talia texta,
Una dies dabit exitio, multosque per annos
Sustentata ruet moles et machina mundi.
Marea, pămîntul și cerul sînt cele trei corpuri ale întreitei naturi. Cele trei specii (fețe, persoane). Cele trei texte (țesături, firmamente). Toate se vor nărui într-o zi. Toată „materia și mașina lumii”. Textualizarea veacului duce la revelația mașinii universale. Organul devine instrument. Apropo, tuere îmi aduce aminte de semiticul טוּר (tur) – a vedea, a inspecta, a augura.
Exitium. Anihilare. Antonim? Adventus. Poate asta e creștinismul – tentativa patetică de a imagina post-lumea.
De ira Dei l-a făcut posibil pe Augustin. Eu îl prefer pe Aristofan tuturor serioșilor Domnului. În secolul V înainte de Țeapă, era perfect posibil să tragi un pîrț în fața zeului și să supraviețuiești (vezi splendidul episod din Belșugul). Vorba vorbelor lui Lucrețiu: verbis vexare dominos acris.
oxigen2 
Pana una alta, de ce poligamia si poliamoria sunt atat de raspandite in societatea moderna (sper ca nu se crede ca as promova poligamia sau poliamoria–vreau sa arat cum capitalismul , de jungla, neoliberal , a distorsionat natura relatiilor inter-umane) :
Inca putina critica anti-neoliberala:
Adam Smith, fondatorul economiei ,ca disciplina „moderna” ,a fost un om religios care avea aspiratii sa devina pastor protestant.Insa..s-a „polihronit”(ce „surpriza „nesurprinzatoare!)..insa numai un pic.
Ce remarca el cu privire la religii,in” The Wealth of Nations” (care e un fel de Biblie a capitalismului):
The colonies of all those three nations [Spain, Portugal, France], too, the ecclesiastical government is extremely oppressive. Tithes take place in all of them, and are levied with the utmost rigour in those of Spain and Portugal. All of them, besides, are oppressed with a numerous race of mendicant friars, whose beggary being not only licensed but consecrated by religion, is a most grievous tax upon the poor people, who are most carefully taught that it is a duty to give, and a very great sin to refuse them their charity. Over and above all this, the clergy are, in all of them, the greatest engrossers of land.
Adam Smith, Wealth of Nations (BOOK IV, CHAPTER VII, p. 620)
Mai mult, admira stiinta:
„Science is the great antidote to the poison of enthusiasm and superstition; and where all the superior ranks of people were secured from it, the inferior ranks could not be much exposed to it.”
Adam Smith, Wealth of Nations (BOOK V, CHAPTER I, p. 855)
Si cireasa de pe tort:
„The clergy of every established church constitute a great incorporation […] Their interest as an incorporated body is never the same with that of the sovereign, and is sometimes directly opposite to it […] But there is no order of men, it appears I believe, from the experience of all ages, upon whom it is so dangerous or rather so perfectly ruinous, to employ force and violence, as upon the respected clergy of an established church.”
Adam Smith, Wealth of Nations (BOOK V, CHAPTER I, p. 856-858)
Si un cuvant de amestec de admiratie si ciuda pe corporatia Romano-Catolica (prima corporatie din lume:
„The constitution of the church of Rome may be considered as the most formidable combination that ever was formed against the authority and security of civil government, as well as against the liberty, reason, and happiness of mankind”
Adam Smith, Wealth of Nations (BOOK V, CHAPTER III, p. 861)
La sfarsit, un cuvant admirativ despre spiritul entreprenorial al pastorilor reformati elvetieni care au convertit banii credinciosilor intr-un fond public din care lumea putea lua cu imprumut, platind dobanda.Ca sa vezi cat de misterioase sunt caile corporatiste-bancare ale Domnului Capital elvetian:
„In several protestant countries, particularly in all the protestant cantons of Switzerland, the revenue which anciently belonged to the Roman catholic church, the tithes and church lands, has been found a fund sufficient, not only to afford competent salaries to the established clergy, but to defray, with little or no addition, all the other expenses of the state. The magistrates of the powerful canton of Berne, in particular, have accumulated, out of the savings from this fund, a very large sum, supposed to amount to several millions; part or which is deposited in a public treasure, and part is placed at interest in what are called the public funds of the different indebted nations of Europe; chiefly in those of France and Great Britain.
Adam Smith, Wealth of Nations (BOOK V, CHAPTER III, p. 873
Polihronu: Ai dreptate cand e vorba de faptul ca Adam Smith e prezentat eronat de catre economistii neo-liberali care sunt aserviti marilor corporatii.
Pana una-alta o mica doza de narcisism patologic wokist care pute a capitalism corporat , neoliberal :
Polihronu, ce parere ai despre Marea Redestepare Religioasa Wokista?Ca unul care ai studiat in detaliu redesteptarile religioase din trecut–are sansele sa se stinga wokismul odata cu stingerea zelului pentru aceasta religie seculara?
https://www.economist.com/podcasts/2021/09/03/the-great-awokening-americas-threat-from-the-illiberal-left
Ca să simplificăm, sînt trei lucruri de spus:
1. Lentila „redeșteptărilor” religioase din trecut are limitări severe – și poate fi folosită, cum e, și propagandistic. În plus, deja „woke” e un termen golit de sens, numai bun de speriat copiii.
2. Nimeni nu poate prezice cursul istoriei. Nici ce e aia „stingere”. Adventismul de acum un secol și jumătate arăta foarte diferit de cel de azi. Iar eu nu știu ce e mai toxic pentru America: penticostalismul sau wokismul?
3. Filipeni 1:18. Apostolul ne spune pe șleau că-l doare-n freză dacă diseminatorii redeșteptării lui sînt onești sau ipocriți. Contează doar evoluția poveștii. Nu de alta, dar – să nu uităm acest detaliu important – nici Pavel n-a fost un revoluționar, ci un traficant de opiu.
Plugging holes in the market
https://slate.com/news-and-politics/2023/03/bethany-mandel-define-woke-video-stolen-youth.html
Apropo, ai văzut asta?
https://www.youtube.com/@creatingchristdocumentary7149/videos
Nu am avut inca timp sa vizionez toate chestiile alea.Intre timp, ai auzit de ideea asta cum ca religia crestina (si Hristos) a fost inventata de Imperiul Roman pentru a-i preveni pe evrei sa se rascoale tot timpul si pentru a tine populatia sub control?
Well, dacă Price a criticat cartea lui Atwill, e mai mult decît implicat în popularizarea cărții lui Fahy și Valliant.
”You cannot mechanize mathematics.”
Și da, merită revizitată biografia auditoarei lui Pavel din FA 26 🙂
https://en.wikipedia.org/wiki/Berenice_(daughter_of_Herod_Agrippa)
It’s a Saturnalia miracle 🙂
A garden of various weeds
https://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_J._J._Altizer
https://en.wikipedia.org/wiki/Burton_L._Mack
https://brentnongbri.com
Don’t touch
https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_R._Davies
https://en.wikipedia.org/wiki/Abraham_Dirk_Loman
https://en.wikipedia.org/wiki/Willem_Christiaan_van_Manen
https://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Rome
https://en.wikipedia.org/wiki/Titus_Flavius_Clemens_(consul)
https://www.tertullian.org/rpearse/eusebius/eusebius_the_liar.htm
La prima, ca la a doua
https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2023/03/wokeness-definition-social-justice-racism/673416/
Da, insa nu ai spus la care Hristos te referi–cica ar fi existat mai multi:🤣
Cred că întrebarea viza FA 18-19. Scriam recent pe FB:
„Dar noi nici măcar n-am auzit că este duh sfînt.” Cine au zis aceste cuvinte? Niște creștini. Cum! Ești sigur? Bineînțeles că sînt. Doar cîteva versete mai înainte fusese prezentat un apostol creștin cu nume zeiesc, „școlit în calea domnului, fierbînd cu duhul, care drept învăța cele despre isus”, care nici el nu auzise de duhul sfînt.
Trimiteam apoi la cronologia asta conservatoare.
https://biblehub.com/timeline/acts/1.htm
Trecuseră (în varianta optimistă) vreo 20 de ani de la detonarea creștinismului în lume și încă erau apostoli care n-auziseră de Duhul Sfînt.
Ah..Poli-amorosule ,” sexo-marxist” ,, ai deschis o alta cutie a Pandorei :🤣🤣 (Glumeam)
Ma intreb cum tolerau evreii religiosi, ca ,reprezentanti ai natiunii lor ,un cuplu regal care promova incestul combinat cu poliamoria?
https://earlychurchhistory.org/politics/incest-of-agrippa-ii-and-berenice/
Știm de la Ioan Baptistul cum 🙂 Dar el nu era „reprezentant”. Aristocrațiile – cultice, politice – vorbesc aceeași limbă.
There’s a new Hawking book coming out soon, and it makes Darwin the ultimate physicist 🙂
It’s high time we reread some Smolin.
https://www.quantamagazine.org/were-stuck-inside-the-universe-lee-smolin-has-an-idea-for-how-to-study-it-anyway-20190627/
And a lot of Hume.
https://gutenberg.org/cache/epub/4583/pg4583-images.html
Many worlds might have been botched and bungled, throughout an eternity, ere this system was struck out; much labour lost, many fruitless trials made; and a slow, but continued improvement carried on during infinite ages in the art of world-making. In such subjects, who can determine, where the truth; nay, who can conjecture where the probability lies, amidst a great number of hypotheses which may be proposed, and a still greater which may be imagined?
https://andrewsullivan.substack.com/p/james-alison-on-christianity
https://www.nature.com/articles/s41467-023-36904-3