Socoteli

V-am spus cîndva că pasajul meu favorit din suluri e Iov 32 – obrăznicia impetuoasă a misteriosului Elihu. Cum sînt binișor trecut de mijlocul vieții, am burtă și chelie, trebuie să-mi aleg alt model, nu? Am găsit. Noul meu erou biblic e somnorosul din Proverbe 27:14: „Binecuvîntarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineață este privită ca un blestem.” Lăsați-mă dracului cu treziile voastre!

De ce-mi place această apoftegmă? Nu doar că încurajează politețea bunelor intenții. Nu doar că scaldă cele mai calde urări de bine în botezul ambiguității. Dar și pune în chestiune un verb despre care am mai vorbit: חשב, a socoti. „Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă i se socoteşte ca un blestem.” De-acasă pînă-n tîrg, socoteala evoluează.

E verbul cheie al creștinismului. „Dar nu numai pentru el este scris că ‘i-a fost socotită ca neprihănire’, ci este scris şi pentru noi.” Socoteala din Genesa 15:6 e extinsă, refăcută, telescopată, metamorfozată, transmigrată, evoluată în socoteala mult mai încăpătoare din teologia paulină. Am fost puși în ecuație. Ne-am trezit în terezie.

והאמן ביהוה ויחשבה לו צדקה – a crezut în tetragramă și i-a socotit-o faptă bună. Wait, what?! Vrei să spui că Genesa 15:6 e ambiguu? Că e perfect posibil ca cel ce crede și cel ce socotește să fie unul și același? Că traducătorii sulurilor, începînd de la cei mai vechi, și apostolii duhnind a Duh au tras de text cum le-a căzut mai bine? Absolut.

Vi se pare ciudată ideea că Avram e cel care socotește meritele lui Yahweh? N-ar trebui. Zeul tocmai ce-i arătase cerul înstelat și-i promisese sămînță fără număr, fără număr. Cum să nu i se pară bărbatului fără plod o idee bună – credibilă și lăudabilă! Nu e Yahweh cel care se ocupă și de realizarea promisiunii? Nu e meritul Lui că Avram devine Avraam? Nu face fapta bună a Zeului măcar cît un prepuț?

Recitiți psalmii. Sînt plini ochi de neprihănirea lui Yahweh, care nu e deloc o stare de drept, ci o ghirlandă de fapte făcute în favoarea seminței lui Avraam în fața lumii. עשה צדקות יהוה – Yahweh este înfăptuitorul de neprihăniri (Ps. 103:6). Singurul om căruia i se atribuie vreo neprihănire e Fineas, cel care face ispășire cu sulița (Numeri 25:13) – ותחשב לו לצדקה לדר ודר עד־עולם (Ps. 106:31). „Lucrul acesta i-a fost socotit ca o neprihănire din neam în neam, pe vecie.” Nu o „stare de neprihănire”, ci o faptă bună. Războinic ca Yahweh.

Să ne mirăm că niște creștini mai la est socotesc ciuperca atomică un merit al zeului lor? Că se împărtășesc din meritele Mielului bălăurind prin Ucraina? Scuze, denazificînd. „Credința fără fapte este moartă.” Contabilitatea divină poate oricînd trece orice crimă în coloana faptelor credinței. Pînă și sîngele e ambiguu. Pînă și Dumnezeu știe să se mintă pe Sine.