Batalia pentru flanelograf

Atunci cand doua milenii de cautare dupa adevar sunt definitiv incheiate in 28 de propozitii, Arabia lui Pavel si chilia lui Luther pot fi inlocuite cu “Speranta TV” sau “Sex & the City”.

Materialismul superficial si dogmatismul idiot sunt doua fete ale aceleasi monede. Martin Heidegger, ultimul mare ganditor al modernitatii, le-a identificat pe amandoua cu incatusarea fiintei in ontic si fuga de onto-logic intr-o existenta neautentica.

Nu ca m-asi astepta ca asemenea intortocheri filosofice sa se afle pe lista de lecturi a pastorului care stapaneste tot adevarul pentru veacul de acum si cel viitor intr-o teologie de flanelograf. Mai ales cand biserica careia se adreseaza se aseamana tot mai mult cu un cargo cult in care John Frum este inlocuit cu Isus:

„‘E look like you. ‘E got white face. ‘E tall man. ‘E live ‘long South America – … Orion.”

Avantajul pastorului este victoria formulei asupra gandirii individuale. Formula odata stapanita, pastorul are libertatea sa se dedice unei vieti materialiste, sa fie shmeker, sa faca politica de biserica. Totul este ingaduit celui care il are pe Dumnezeu pe iPod si prieteni barosani pe Face Book.

Ramane o singura teama – „pacatul care duce la moarte” – nu moartea celui care il comite – moartea flanelografului – crima de a continua cautarea si interogarea dupa adevar care il aseaza pe Socrate intre apostoli si pe Pavel intre filosofi. Teama ca nu cumva iesind biserica din epoca bronzului sa gaseasca strazile de aur mai putin interesante. Teama ca nu cumva intrand biserica in veacul democratiei sa gaseasca tronul mai putin natural si coroanele prea incomode. Teama ca le-a fost lasata casa pustie acum doua milenii cand Isus a iesit ultima data din templu si un credincios va privii odata dincolo de perdea si va vedea piatra.

Aceasta teama tulbura confortul teologului de flanelograf si al pastorului de cargo-cult. Oare cu ce si-o fi ocupat timpul robul necredincios dupa ingroparea talantului? Printre altele, probabil si cu monoitorizarea riscului la care colegii sai au expus averea stapanului prin speculatii bancare.