0,41%

25 august 2020 de 19 comentarii

Asteroidul 2018VP1 va lovi pamantul cu o zi înainte de realegerea lui Trump.

Cineva va obiecta că probabilitatea coliziunii este doar 0,41%. Ei bine, cam astea păreau și șansele ca Trump sa se mute pe Pennsylvania Avenue la începutul lui 2016. Sau ca Epstein să se fi sinucis când OCME a facut publica investigatia. Universul triseaza la zaruri zilele astea.

Sau, cine stie, poate ne-am nimerit doar intr-unul din cele 0,41% universuri în care Trump a câștigat alegerile si president Hillary a intrat doar in decoerenta. Epstein era pisica lui Schrodinger 99,59% viu și 0,41% sinucis înainte ca gardianul să fi deschis ușa la black box.

Ne putem doar imagina entuziasmul lucratoarelor de la Walmart in universuri paralele atunci cand Hilary a spart tavanul de sticla care le impiedica sa devina CEO sau POTUS. Nu putem acuza apparatchikii democrati pentru o eroare de 0,41% la scara multiversului.

Suntem deocamdata in suprapozitie cu privire la alegerile din Noiembrie și trebuie sa-i credem pe aceeași apparatchiki cand ne spun “noi l-am găsit pe Mesia” și ca Biden a transformat apa de ploaie în vin.

Electoratul democrat a plans de emotie atunci cand pastor Joe a chemat la altar rechinii de pe Wall-Street și a le-a spus ca solutia pentru talharia cu guler alb nu este legea ci metanoia. Soluția a lucrat bine după gaura din 2008, inclusiv pe vremea cand el era vizir, în universuri alternative.

Trebuie de asemenea sa credem ca o mama afro-americana se simte la fel de imputernicita ca rasa si sex la gandul ca procuroarea care i-a băgat băiatul în pușcărie pentru cateva grame de marijuana va deveni second in command langa un președinte care va încheia mandatul cu vata în nas, cel puțin în cateva universuri.

În sfârșit, trebuie sa credem ca alegătorii s-au topit de entuziasm cand au auzit-o pe fosta primă doamnă declarand din locuința ei de peste 11 milioane ca greed-is-good is bad, măcar ca soțul ei a crezut ca it is not so bad after all. Incai chiriașii care tocmai si-au mutat canapeaua sub pod au admirat gustul rafinat atunci cand au văzut cum și-a aranjat casa. Poporul strigă după cozonac si voi vorbiți de paine?

Deocamdată, acesta este universul în care trăiesc democrații. Pe 3 Noiembrie pisica lui Schrodinger va fi găsită moartă, dar asta se va intampla numai din cauză decoerentei. Poate avem măcar norocul sa ne aflăm în universul în care ne loveste asteroidul.

Filed under Editorial Tagged with

Ben Carson greseste: Lucifer a trecut la republicani

27 iulie 2016 de 6 comentarii

In timp ce Bernie Sanders isi reduce aspiratiile revolutionare la promisiunea unei voci care sa fie ascultata in partid (alegerea unui candidat VP de orientare neo-liberala dovedeste cat de ascultat va fi Sanders), Trump anunta cu indrazneala implementarea agendei progresiste a lui Bernie. Trump se opune razboiului rece cu Rusia, considera NATO o structura depasita, promite sa reduca cheltuielile militare si sa investeasca banii in infrastructura si locuri de munca, se opune la TPP si TTIP, vrea sa rescrie NAFTA, vrea educatie si asistenta medicala pentru toti.

Hilary, pe de alta parte, are sprijinul neo-conseravatorilor si neo-liberalilor, a fratilor Koch, sponsorii oricarei miscari reactionare din US, si a Camerei de Comert. Mai mult, strategii campaniei lui Hilary au propus sa-l acuze pe Bernie de ateism. Planul a fost abandonat probabil de teama ca vor aliena generatia tanara de democrati.

In acest context, criticile liberale la adresa lui Trump se reduc la clisee de corectitudine politica sau intreruperi in stilul devenit familiar la Black Lives Matter.

Cu privire la suportul BLM pentru Clinton, sa ne amintim teza lui Marx ca lumpenproletariatul este aliatul capitalului in lupta de clasa. Pentru ca ce avem aici este lupta de clasa in sensul cel mai marxist al cuvantului. Democratii au facut totul sa obfuscheze conflictul de clasa in retorica opresiunii minoritatilor si a conflictelor etice. Trump a spus lucrurilor pe nume ca unul care vine din lumea marilor afaceri, asa cum a facut-o si Sanders cand a fost gasit prea radical de partidul lui Hilary.

Acelasi lucru se intampla si in Europa unde populismul de dreapta si-a insusit preocuparile unei stangi ametita de postmodernism si multiculturalism, o stanga care a devenit in mod ironic instrumentul intereselor corporate si a religiei reactionare.

Stiam ca republicanii si democratii schimba locurle cam la jumatate de secol, dar nu ma asteptam sa apuc ziua in care Partidul Republican va fi smuls din ghiarele neoconilor si corporatistilor, si rezidit pe vechea platforma, cu atat mai putin sub conducerea unui miliardar. GOP nu s-a putut reforma atata vreme cat a fost “the party of God”. O fi schimbat Lucifer partidul? Ramane de vazut.

Filed under Editorial Tagged with ,