Bufonii regelui

Tara fara rege nu este tara – a declarat pastorul-preot-strutocamila-ortodox-adventist Iacob Coman. Si regele fara bufon nu este rege, am adauga noi.

Spre deosebire de monarhiile apusene, la romani, si bufonul curtii revendica ungerea divina.

Romania moderna, pe scurt, Romania, a fost creata si salvata de monarhie. Este un fapt pe care un republican convins ca mine nu il poate nega. Insa coroana de otel nu este ishlicul monarhului de tip Bizant-dupa-Bizant.

Dinastia de Hohenzollern reprezinta monarhia constitutionala.  A fost legitimata de vointa politica a tarii exprimata in constitutie. Ritualul incoronarii este doar un simbol.  In monarhia Bizant-dupa-Bizant, cea cu ishlicul in colturi, tara este legitimata de monarhul ales de Dumnezeu.

Dar monarhii cu ishlic nu au fost regi ci bufonii imparatesti ai Inaltei Porti.

Basarabii si Musatinii si-au legitimat domnia cu “cu plugul si cu spada”, cum spune poetul. Nu au avut nevoie de binecuvantarea patriarhilor de peste Dunare sau a episcopiilor de peste Carpati. Insa, dupa cucerirea Constantinopolului, sultanul, devenit protectorul Ortodoxiei, a avut nevoie de o caricatura de basileu, intrucat Califul nu poate fi capul bisericii. Negustori greci au ocupat tronurile principatelor dunarene, revendicand, nu coroana voevozilor descalecatori, ci pretentii ereditar/religioase mostenite de la basileii bizantini.

Bufonii sultanului erau incoronati dupa ritualul defunctei curti imperiale ca reprezentanti neingraditi de lege ai lui Dumnezeu (sub papuc agarean) si protectori ai credintei celei drepte. In aceasta calitate, au daruit mosii uriase cu taranii legati de glie manastirilor grecesti si au despuiat tara ca sa imbrace in aur altarele de la muntele Athos si Ierusalim.

Dar coroana de otel nu vine de la Bizant. A fost turnata dintr-un tun turcesc capturat de domnul Carol I, care a condus la victorie trupele ruso-romane la Plevna. Carol a reinviat traditia “cu plugul si cu spada”, mai precis, cu drumul de fier si cu tunurile. Si, sa nu uitam, dupa razboi, tzarul a revendicat pozitia sultanului ca protector al credintei ortodoxe. Regele a raspuns pregatind de lupta armata care castigase la Plevna, si a apelat la suportul Prusiei luterane.

Sunt de acord cu afirmatia lui Robert Kaplan cu privire la regina-soldat Maria. Aceasta nepoata a reginei Victoria „s-a reinventat ca romanca si a aratat lumii (si romanilor) ce inseamna sa fii roman, mai bine decat toti dictatorii fascisti si comunisti care au urmat”. Afirmatia este valabila si pentru nepotul ei, Regele Mihai I. Asi adauga, de asemenea, la dictatorii fascisti si comunisti, dinastiile nomenclaturiste care paradeaza crestinsmul de mucava in politica Romaniei. Paradoxul Hohenzollern este ca o dinastie prusaca ne-a dat cei mai buni romani. Norocul nostru ca Ceausescu nu a apucat sa exporte toti saxonii din Transilvania.

Insa atunci cand se revendica cauza monarhiei in Romania, argumentul obisnuit nu este meritul ei in aducere unei raiale turcesti in randul tarilor Europene si salvarea acesteia in doua razboaie mondiale, ci apelul la mistica monarhiei de tip Bizant dupa Bizant. Tara fara rege nu este tara. Regele este unsul lui Dumnezeu si romanii sunt vinovati de lepadarea lui ca iudeii de lepadarea lui Mesia. Evreul etern este inlocuit de romanul etern, care s-a lepadat de Dumnezeu cand a refuzat intoarcerea la monarhie.

Meritul lui Mihai este tocmai acela de a fi pus capat dezastrului generat de acest tip de mistica bizantina si aventura Romaniei in irationalul politic. Regele a pus capat razboiului sfant si a reinstaurat democratia apuseana.

E bine sa ne amintim aici ca 23 August nu a fost pregatit cu patriarhul Nicodim ci cu Lucretiu Patrascanu.

Si, ca sa adaug insulta la rana, ordinul Pobeda valoreaza in fata istoriei mai mult decat toate slujbele popesti. Stalin a recunoscut, cel putin simbolic, ca locul lui Mihai in istorie este alaturi de cei trei de la Yalta. Un fapt pe care Churchill a omis sa il scrie pe servetel.