Paris, mon cœur, trois ans vainement fusillé !

Astazi mi-am adus aminte de versurile lui Louis Aragon: “Paris, mon cœur, trois ans vainement fusillé !” – “Paris, inima mea, impușcata timp de trei ani fără succes”. Inima lui Frantei a fost impuscata din nou – cu succes.

De ce a fost impuscat Parisul “fara succes” de nazisti? Pentru ca Franta lui Aragon nu era o geografie, un stat national (ah, Vichy), ci o filosofie, o atitudine (noblesse oblige), un esprit. Nazistii nu au putut cuceri spiritul francez. Parisul, inima lui Aragon, a batut mai viguros in Rezistenta.

Vremurile s-au schimbat. Franta a fost ocupata din nou. Dar de data asta nu a fost ocupata geografia ci chiar sufletul, adica cultura franceza. Francezul a fost reinventat ca supus al unei birocratii etatiste intr-o Europa multiculturala. Franta a fost redefinita ca o piata in Empire. Aragon? Intelectualul, soldatul decorat, luptatorul in Rezistenta? Aha, unul din acei commie francezi intoxicati de idei. Noi consumam, nu gandim.

Franta a fost iarasi impuscata in inima, dar o noua Rezistenta ar insemna crima politica, islamofobie, intoleranta culturala, alegeti termenul. Francezii trebuie sa astepte cuminti mantuirea care vine de la politicieni. Inima lui Aragon bate tot mai slab. Se va opri sau va fi resuscitata?