James Joyce și Duhul Sfînt
19 septembrie 2010 12 comentarii
16 iunie 1904. Una dintre zilele celebre ale istoriei. Nu, nu pentru că pe 16 iunie 1904 James Joyce începea o lungă relație cu Nora Barnacle – deși acest lucru este un fapt istoric. Ci pentru că același James Joyce a ales să localizeze temporal acțiunea din Ulysses în ziua aceasta de semnificație personală. Așa se face că, an de an, în fiecare 16 iunie, se sărbătorește Bloomsday (dupa numele personajului central). Avem prin urmare – da, și la început de secol XXI – o celebrare cît se poate de reală a unei ficțiuni.
Apropo, daca nu ați citit Ulysses, e musai să o faceți (în originalul englezesc sau în monumentala traducere romănească a lui Mircea Ivănescu). Veți înțelege mai bine Biblia. De ce? Pentru că romanul lui Joyce este o crestomație stilistică. Deși acțiunea e foarte strîns localizată în timp și spațiu (Dublin-ul unei singure zile), scriitura reface (și face) istoria literaturii engleze. De la limbajul arhaic al cronicilor medievale la modernistul flux de conștiință, trecînd prin poezie și teatru, Joyce topește în romanul său o mulțime de genuri, o mulțime de epoci, o mulțime de coduri lingvistice (dacă, după ce ați citit cartea, vreți detalii hermeneutice, accesați de exemplu seria de podcast-uri Re:Joyce a unui alt romancier irlandez – titlu preluat de la editia americană a unei celebre cărți dedicate, acum 45 de ani, lui Joyce de către Anthony Burgess, care și ea merită citită).
Dacă intertextualitatea și unitatea tematică biblice nu sînt doar iluzii, dacă putem într-adevăr detecta o unică instanță auctorială în spatele antologiei pe care o numim Biblia, atunci avem multe de învățat de la James Joyce. Și ne putem obișnui cu gîndul că nu e nimic aberant în a-ți organiza viața, măcar în mică măsură, în jurul unei fascinante ficțiuni.
oxigen2 
Polihronule…incornorat,
Nu-ti fac complimente ca ma ia lumea la ochi pe nedrept,,da´sa stii ca legi bine in propozitie cuvintele.
Citesc cartea(asta doar asa,ca m-ai provocat cu cuvintele tale din propozitie !!) si dup´aia ma mai gandesc daca complimentele sunt gratuite sau nu :silly: :silly: !!
N-am inteles, o sa ma judeci pe mine dupa cartea lui Joyce? 😀
Cum ar fi, de eexemplu? ?:-) Name one!
Nu, nu e nimic aberant. [ http://ro.wikisource.org/wiki/Declaraţia_universală_a_drepturilor_omului#Articolul_18 ]
Numai sa nu se transforme (asa cum se intampla in majoritatea cazurilor) in ‘realitate prin credinta’ (oxymoron)… sa ajungi sa crezi ca fictiunea este/devine „unica realitate”, negand realitatea obiectiva. „The arrongance of ignorance” [sancta simplicitas], asta nu accept eu.
Totul e sa pastrezi echilibrul intre realitate si fictiune, intre adevar si imaginatie (nascociri ale mintii, mituri, legende, povesti, wishful thinking, magical thinking).
Who the heck is the other guy? Your imaginary friend? :struggle:
http://en.wikipedia.org/wiki/Imaginary_friend
„…nu e nimic aberant…”
cuget, deci exist.
Clovnule, nu te simti indemnat, din porniri cavaleresti interioare, sa concurezi cu cine nu e de nasul tau 🙂
BTW, sa nu imi spui ca ai citit Ulysses. Nu stiu sa fie postat pe youtube
Sa punem aici si un link pentru cei ce vor sa citeasca Ulise in limba romana
of, mai polihroane, mai… „evolutionary creationist”?
mmhhhhmmm, in loc sa va tineti de adevarata stiinta a evolutiei, tot mai sperati in explicatii teologice si miracole.
anyway… offfff, e treaba voastra cu astea :sidefrown:
http://en.wikipedia.org/wiki/Denis_Lamoureux
http://www.scienceandchristianbelief.org/toc.php?type=by_volume&volume=22&issue=1
http://cis.org.uk/resources/books/book-recommendations
http://www.biologos.org/projects/scholar-essays
i’m not interested in these.
_______________________________
don’t tempt me, dude! 😎
Poli,
Ba ai inteles tare bine,ce ti se pare asa de ciudat sa te judec pe TINE dupa cartea lui Joyce !?
Adica ce, nu e valabila chestia aia cu „spune-mi ce citesti ca sa-ti zic cine esti ” !?!?
Pai, adica cum ,NU TREBUIE SA INTELEG SI EU (!?) de unde te inspiri tu cu legatul cuvintelor in propozitie ?
Of,Doamne, ce ti-e si cu barbatii astia incornorati in ….intelegere !! :razzmad: :male: ?:-)
Ianis,
Esti tare de tot cu link-ul asta !! :yes: :yes: :yes:
Multumim cat nu-ti poti tu inchipui ,Ianisule ! :rose: :rose: :rose: :rose:
Cu placere, i-oana.
Daca vrei sa vorbesti aceiasi limba cu polihronu, si sa-l intelegi, ar trebui sa incepi de aici
P.S.
Daca esti cinefila, exista mai multe ecranizari pornind de la romanul respectiv.
Uite cateva:
Ulysses
Bloom
Buck Mulligan poarta in bol,oglinda si briciul, puse sub forma crucii.
Este indemnul la credinta prin simboluri, la credinta care iti croieste propria odisee, fie si de o zi.
Purtand acest stindard al adevarului,avem libertatea de a alege ,neuitand insa oglinda, introspectia si briciul,arma cu care pornim propria odisee,si anume acea caracteristica comportamentala, care ne da posibilitatea de a transa in mod clar,toate evenimentele ce decurg din acest periplu, care este viata.
Iata cum incepe – spectaculos, bravo maria! – exegeza scripturii lui Joyce 🙂 Nu stiu daca e vorba de un indemn (ca e loc berechet de poanta) sau de claritate (chiar in aceasta prima pagina, Joyce ascunde mereu tot felul de lucruri, unele in plina vedere). Dar da, psihanalitic macar, e loc de oglinda si brici (al lui Ockham?) 😀
Polihronule ,
Poate fi aplicata ca morala ideea Ockhamiana conform careia,entitatile nu trebuiesc multiplicate mai mult decat e necesar,sau mai mult decat e cazul.
Din sarbatorirea acestor entitati, nu ramane nici o experienta spirituala, nu ramane decat o sarbatoare cu fasole si carnati, prezenta se pare peste tot, indiferent de religie si nationalitate.
Eclesiastul ar fi de acord cu tine, adaugind doar un pahar de vin, un pic de sudoare si o femeie frumoasa 🙂