James Joyce si Duhul Sfint

16 iunie 1904. Una dintre zilele celebre ale istoriei. Nu, nu pentru ca pe 16 iunie 1904 James Joyce incepea o lunga relatie cu Nora Barnacle – desi acest lucru este un fapt istoric. Ci pentru ca acelasi James Joyce a ales sa localizeze temporal actiunea din Ulysses in ziua aceasta de semnificatie personala. Asa se face ca, an de an, in fiecare 16 iunie, se sarbatoreste Bloomsday (dupa numele personajului central). Avem prin urmare – da, si la inceput de secol XXI – o celebrare cit se poate de reala a unei fictiuni.

Apropo, daca nu ati citit Ulysses, e musai sa o faceti (in originalul englezesc sau in monumentala traducere romaneasca a lui Mircea Ivanescu). Veti intelege mai bine Biblia. De ce? Pentru ca romanul lui Joyce este o crestomatie stilistica. Desi actiunea e foarte strins localizata in timp si spatiu (Dublinul unei singure zile), scriitura reface (si face) istoria literaturii engleze. De la limbajul arhaic al cronicilor medievale la modernistul flux de constiinta, trecind prin poezie si teatru, Joyce topeste in romanul sau o multime de genuri, o multime de epoci, o multime de coduri lingvistice (daca, dupa ce ati citit cartea, vreti detalii hermeneutice, accesati de exemplu seria de podcast-uri Re:Joyce a unui alt romancier irlandez – titlu preluat de la editia americana a unei celebre carti dedicate, acum 45 de ani, lui Joyce de catre Anthony Burgess, care si ea merita citita).

Daca intertextualitatea si unitatea tematica biblice nu sint doar iluzii, daca putem intr-adevar detecta o unica instanta auctoriala in spatele antologiei pe care o numim Biblia, atunci avem multe de invatat de la James Joyce. Si ne putem obisnui cu gindul ca nu e nimic aberant in a-ti organiza viata, macar in mica masura, in jurul unei fascinante fictiuni.

Anunțuri

12 Responses to James Joyce si Duhul Sfint

  1. i-oana says:

    Polihronule…incornorat,

    Nu-ti fac complimente ca ma ia lumea la ochi pe nedrept,,da´sa stii ca legi bine in propozitie cuvintele.

    Citesc cartea(asta doar asa,ca m-ai provocat cu cuvintele tale din propozitie !!) si dup´aia ma mai gandesc daca complimentele sunt gratuite sau nu :silly: :silly: !!

  2. polihronu says:

    N-am inteles, o sa ma judeci pe mine dupa cartea lui Joyce? 😀

  3. independence day || god is dead - fiction or not? says:

    Daca intertextualitatea si unitatea tematica biblice nu sint doar iluzii, daca putem intr-adevar detecta o unica instanta auctoriala in spatele antologiei pe care o numim Biblia, atunci avem multe de invatat de la James Joyce.

    Cum ar fi, de eexemplu? ?:-) Name one!

    … nu e nimic aberant in a-ti organiza viata, macar in mica masura, in jurul unei fascinante fictiuni.

    Nu, nu e nimic aberant. [ http://ro.wikisource.org/wiki/Declaraţia_universală_a_drepturilor_omului#Articolul_18 ]
    Numai sa nu se transforme (asa cum se intampla in majoritatea cazurilor) in ‘realitate prin credinta’ (oxymoron)… sa ajungi sa crezi ca fictiunea este/devine „unica realitate”, negand realitatea obiectiva. „The arrongance of ignorance” [sancta simplicitas], asta nu accept eu.
    Totul e sa pastrezi echilibrul intre realitate si fictiune, intre adevar si imaginatie (nascociri ale mintii, mituri, legende, povesti, wishful thinking, magical thinking).

    James Joyce si Duhul Sfint.

    Who the heck is the other guy? Your imaginary friend? :struggle:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Imaginary_friend
    „…nu e nimic aberant…”
    cuget, deci exist.

  4. ianis says:

    Clovnule, nu te simti indemnat, din porniri cavaleresti interioare, sa concurezi cu cine nu e de nasul tau 🙂

    BTW, sa nu imi spui ca ai citit Ulysses. Nu stiu sa fie postat pe youtube

    Sa punem aici si un link pentru cei ce vor sa citeasca Ulise in limba romana

  5. independence day || god is dead - fiction or not? says:

    of, mai polihroane, mai… „evolutionary creationist”?
    mmhhhhmmm, in loc sa va tineti de adevarata stiinta a evolutiei, tot mai sperati in explicatii teologice si miracole. :-/

    anyway… offfff, e treaba voastra cu astea :sidefrown:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Denis_Lamoureux
    http://www.scienceandchristianbelief.org/toc.php?type=by_volume&volume=22&issue=1
    http://cis.org.uk/resources/books/book-recommendations
    http://www.biologos.org/projects/scholar-essays

    i’m not interested in these.
    _______________________________
    don’t tempt me, dude! 😎

  6. i-oana says:

    Poli,

    Ba ai inteles tare bine,ce ti se pare asa de ciudat sa te judec pe TINE dupa cartea lui Joyce !?

    Adica ce, nu e valabila chestia aia cu „spune-mi ce citesti ca sa-ti zic cine esti ” !?!?

    Pai, adica cum ,NU TREBUIE SA INTELEG SI EU (!?) de unde te inspiri tu cu legatul cuvintelor in propozitie ?

    Of,Doamne, ce ti-e si cu barbatii astia incornorati in ….intelegere !! :razzmad: :male: ?:-)

  7. i-oana says:

    Ianis,

    Esti tare de tot cu link-ul asta !! :yes: :yes: :yes:

    Multumim cat nu-ti poti tu inchipui ,Ianisule ! :rose: :rose: :rose: :rose:

  8. ianis says:

    Cu placere, i-oana.
    Daca vrei sa vorbesti aceiasi limba cu polihronu, si sa-l intelegi, ar trebui sa incepi de aici

    P.S.

    Daca esti cinefila, exista mai multe ecranizari pornind de la romanul respectiv.
    Uite cateva:
    Ulysses
    Bloom

  9. maria says:

    Buck Mulligan poarta in bol,oglinda si briciul, puse sub forma crucii.
    Este indemnul la credinta prin simboluri, la credinta care iti croieste propria odisee, fie si de o zi.
    Purtand acest stindard al adevarului,avem libertatea de a alege ,neuitand insa oglinda, introspectia si briciul,arma cu care pornim propria odisee,si anume acea caracteristica comportamentala, care ne da posibilitatea de a transa in mod clar,toate evenimentele ce decurg din acest periplu, care este viata.

  10. polihronu says:

    Iata cum incepe – spectaculos, bravo maria! – exegeza scripturii lui Joyce 🙂 Nu stiu daca e vorba de un indemn (ca e loc berechet de poanta) sau de claritate (chiar in aceasta prima pagina, Joyce ascunde mereu tot felul de lucruri, unele in plina vedere). Dar da, psihanalitic macar, e loc de oglinda si brici (al lui Ockham?) 😀

  11. maria says:

    Polihronule ,
    Poate fi aplicata ca morala ideea Ockhamiana conform careia,entitatile nu trebuiesc multiplicate mai mult decat e necesar,sau mai mult decat e cazul.
    Din sarbatorirea acestor entitati, nu ramane nici o experienta spirituala, nu ramane decat o sarbatoare cu fasole si carnati, prezenta se pare peste tot, indiferent de religie si nationalitate.

  12. polihronu says:

    Eclesiastul ar fi de acord cu tine, adaugind doar un pahar de vin, un pic de sudoare si o femeie frumoasa 🙂

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: