Logos 37 – Iluzia Dostoievsky

28 octombrie 2010 de 33 comentarii

Filed under Video

33 Responses to Logos 37 – Iluzia Dostoievsky

  1. dan says:
    28 octombrie 2010 la 04:37

    Tata lumea CUNOASTE ce trebuie sa faci ca sa slabesti! Maninca mai echilibrat si fa exercitiu fizic! Si cu toate ca se CUNOASTE aceasta taina, totusi industria de „weight loss” continua sa prospere pe cheltuiala cunoscatorilor. Cunostinta singura nu prea da rezultatele dorite! Actiunea orbeasca neinsotita de cunoastere nu functioneaza nici ea! Abia atunci cind ” YOU GET IT ” cele doua , Ratiunea si Actiunea , incep sa functioneze armonios. Acest „AHA MOMENT” nu se rezuma doar la un anumit proces intelectual , un rezultat al unei inteligente deosebite, ci prin incluziune antreneaza fiecare particula a fiintei . In acest spatiu paradoxul devine un miracol la ordinea zilei!And that’s just the beginning!
    Stiti cum se maninca un elefant? ( One bite at the time!)

    Thank you for your time!

  2. Pro(-)scris says:
    28 octombrie 2010 la 18:08

    Edi
    Solutia predarii la politie a lui Raskolnikov NU este deloc irationala; auto-denuntarea vine ca si consecinta logica a intelegerii faptului ca trebuie sa-si ”ispaseasca” cumva nebunia de a crede ca este un om extra-ordinar pentru care morala comuna nu este valabila. Raskolnikov s-a crezut indreptatit sa fie deasupra legii pe baza unei amagiri de sine a la Napoleon: legile sunt pentru cei multi dar prosti ;pentru ”genii” legile sunt ”depasite”, ei pot sa nu tina cont de ele.Curand va realiza ca nu e deloc un Napoleon redivivus, ci doar un nenorocit de criminal auto-amagit…
    Raskolnikov pricepe ca socotelile lui sunt eronate in clipa in care crima ”justificata” se transforma in dubla-crima, a doua victima nefiind in ”ecuatie” si astfel stricandu-i ”perfectiunea” rationamentului. Sonia – prostituata ”sfanta” – il ajuta pe criminal sa-si asume responsabilitatea pentru atrocitatea comisa, iar Raskolnikov ”invie” (ca si Lazar din lectura biblica ce-l pocaieste) in clipa in care isi marturiseste crima si-si asuma pedeapsa. Totul este cat se poate de logic si rational.Predarea la politie este cat se poate de in firea lucrurilor…
    Ideea ispasirii prin suferinta este una centrala la Dostoievski. In Fratii Karamazov, staretul Zosima se inchina in fata lui Dimitri tocmai ca o anticipare si recunoastere a rolului ”purificator” al suferintelor ”ispasitoare” care il asteapta pe Dimitri in viitor. Un alt criminal care de asta data nu si-a desavarsit crima, isi va asuma totusi vina si va renaste prin suferinta si ispasire.
    Sarutul christic pe buzele Marelui Inchizitor este replica perfecta si intoarsa invers a sarutului lui Iuda. Acel sarut al Persecutatului dat tortionarului este cantecul de cocos pentru constiinta innebunita a inchizitorului ca si a lui Raskolnikov.

    Nu ai inteles nimic sau te prefaci ca nu ai inteles nimic din replica-”dilema” lui Dostoievski: Cristos sau adevarul. Acolo Dostoievski de fapt nu face decat sa dea de pamant cu logica si rationalismul la care tu te inchini. Talcul replicii este dat de Steinhardt: 2+2=5

    ”Povestea aceasta cu doi şi cu doi fac patru eu o ştiam încă mai de mult. Ştiam bunăoară de la Camus că „vine mereu în istorie o clipă când cei care afirmă că doi plus doi fac patru sunt pedepsiţi cu moartea.” Iar de la Dostoievski, în alt fel, că două ori doi fac patru nu mai e viaţă, ci obârşie a morţii. Omului, zice Dostoievski, i­a fost neîncetat frică de această regulă; o tot caută, de dragul ei străbate oceanele, îşi jertfeşte viaţa în căutarea aceasta, dar se înspăimântă la gâdul că va da de ea. E un principiu de moarte, şi bun lucru este că uneori doi şi cu doi mai fac şi cinci.” (Jurnalul Fericirii)

    Daca logica te va duce sa nu poti recunoaste in Cristos pe Dumnezeu( pe baza ratiunii), Dostoievski te invata ca acel adevar infirmat de logica trebuie primit dincolo de logica si in ciuda ei… Ramai cu Cristosul ”nelogic” si scapa de logica ce nu-l poate dovedi Cristos.

    Edi ne mai da inca o dovada a ”exegezelor” sale superficiale si grav distorsionate de obsesiile lui: iluminism, rationalism,marxism …

  3. oli says:
    28 octombrie 2010 la 21:28

    Este evident ca intre misticismul dostoievskian si fideismul lui kierkegaard exita mari asemanari, in sensul ca sunt abordari irationale, in afara ratiunii. Decizia lui Raskolnikov de a se preda politiei este cel mult o judecata afectiva, adica un pseudo-rationament care are la baza nu premisele, ci concluzia. Probabil ca, prin Raskolnikov, Dostoievski se exorcizeaza de anumite idei care inca ii mai dadeau tarcoale, asta e partea rationala a romanului, pentru ca in rest e clar ca Dostoievski pleaca in minte cu ideea, cel putin la nivel declarativ, ca a ucide este rau.

    Este de asemenea evident ca Evanghelia nu poate exista fara ratiune. Credinta vine in urma auzirii, Isus este Logosul, ratiunea recepteaza mesajul si „foloseste” credinta in loc de cunoastere empirica. Fideismul si experientialismul ca dovezi ale credintei au o mare problema, nu pot sta prin ele insele, au nevoie de ratiune pentru a se autoanaliza si pentru a se impartasi.

    Este observabil chiar si pentru cititorul neavizat al Scripturilor ca sensul credintei este – cronologic dinspre VT spre NT – de la un nivel intuitiv si corporativ, de la simboluri care se adreseaza maselor, spre rational si individual, care se adreseaza gandirii si individului.

  4. Laurentiu H. says:
    28 octombrie 2010 la 21:57

    Intr-adevar,nu se inscrie in logica psihologiei personajului sa mearga la politie pentru autodenunt. Explica alt rus de ce a trebuit Raskolnikov sa faca asta.

    „…………………….

    Peste campul plin de iarba deasa,
    Langa iazul cu lumina-n punti,
    Tolaneste-o cale nisipoasa:
    Drumul spre Siberia si munti.

    Prins de zari se buluceste fumul
    Din pamantul impanzit de rusi,
    Oameni franti prin pulbere bat drumul,
    Oameni prinsi in lanturi si catusi.

    Toti sunt hoti si ucigasi din fire,
    Cum au fost pe lume sorociti.
    Indragit-am trista lor privire
    Si obrajii trasi si scofalciti.

    Mult rau fac din bine ucigasii,
    Inimile lor nu se prefac,
    Dar se stramba fetele si pasii,
    Buzele sunt vinete si tac.

    Si pe mine-un gand tainic ma-ndeamna,
    Rasarit,asa,de undeva..
    Ca si eu,intr-un apus de toamna,
    Sa-mi implant cutitu-n cineva.

    Ca si eu,prin vantul nesfarsirii,
    Pe-acest drum glodos si mohorat,
    Indragind tristetea osandirii,
    Sa fiu dus cu un juvat de gat.

    Si atunci cand zambet voi incinge
    Peste toate cele ce-au ramas,
    Ploile si apele vor linge
    Urmele pe care-am sa le las.”

    S.Esenin,1915
    Traducere;George Lesnea

    Sunt dimpotriva,in raspar cu ce scrie colegul nostru „Pro(-)scris”.(fara t )
    Nu da nimeni de pamant cu nici o logica.
    Pe Dostoievski nu-l intereseaza logica sau ratiunea in problema credintei.
    Credinta romantica alege sa nu tina cont de logica,iar prin aceasta nu inseamna nici pe departe ca o desfiinteaza.Ci doar atat,ca nu tine cont de ea..

    Ascultand mai atent,ai fi auzit ca tocmai neincrederea in ratiune este o caracteristica a romantismului,recte a crestinismului romantic.
    Dar din pacate in anume conditii,auzim doar ceea ce dorim.

    Ideea ca este preferabil sa renuntam la logica si adevar pentru Hristos descrie in fapt o alta lume decat cea in care traim.Iar lumea este in mainle Domnului.
    Este in continuare o incercare de a sadi supranaturalul in lumea vizibila.

  9. maria says:
    29 octombrie 2010 la 05:40

    Dostoievski nu este un mistic. El patrunde cel mai bine spiritualitatea ortodoxa, preocuparile oamenilor , osciatia intre viata si preocupari si constiinta religioasa.
    Dostoievski analizeaza nevoia omului de introspectie, opacitatea ateismului, finalitatea celui care imbratiseaza sofismul, si anume sinuciderea, si finalitatea celui care cauta salvarea prin ispasirea pedepsei pentru faptele sale ,si anume purificarea, salvarea.
    Suferinta aduce eroilor dostoievskieni eliberarea , bucuria si purificarea.
    Dorinta de a trece prin suferinta asemenea Domnului Isus, de a te elibera de ceea ce umanitatea in framantarile ei, in goana ei dupa efemer a imprimat sufletului nemuritor.
    E perspectiva ortodoxa asupra dorintei de a atinge divinul.
    Nu e nimic mistic, in dorinta de a salva ,chiar in limitele unei religiozitati impuse, constiinta, sufletul, mai ales in ideea unei purificari personale . Chiar daca, asemenea lui Mitea, ispasesti pentru o fapta pe care nu ai facut-o, ispasirea propriu-zisa, te pune in fata unei verificari a trecutului, unei introspectii, care te face sa analizezi importanta laturii divine, pe care fiecare om o poarta, ca urmare a faptului ca suntem facuti dupa chipul Lui Dumnezeu.
    Totodata Dostoievski face un portret minutios al scepticului realist, despre care spune ca nu va putea fi convins de existenta Lui Dumnezeu prin minuni, chiar daca ‘minunea se impune ca un fapt incontestabil’.
    Ateistul realist va gasi oricand in sufletul sau taria sa nu creada in minuni, pentru ca se va indoi de propriile simturi, decat sa admita ceea ce vede.

  10. clovnul junglei says:
    29 octombrie 2010 la 06:20

    Dostoievski nu este un mistic.

    „Christian mysticism has long since been embraced by the Eastern Church, demonstrating that correct implementation will produce a deeper relationship with one’s Creator.”
    http://www.oxigen2.net/2010/10/logos-30-erasmus-versus-luther/#comment-4055
    http://en.wikipedia.org/wiki/Mysticism#Goals_sought_and_reasons_for_seeking
    http://www.fyodordostoevsky.com/essays.php

    Suferinta aduce eroilor dostoievskieni eliberarea , bucuria si purificarea.

    :no: :no: :no:

    Nu e nimic mistic, in dorinta de a salva, chiar in limitele unei religiozitati impuse, constiinta, sufletul, mai ales in ideea unei purificari personale.

    :no: :no: :no:

    Ateistul realist va gasi oricand in sufletul sau taria sa nu creada in minuni, pentru ca se va indoi de propriile simturi, decat sa admita ceea ce vede.

    ?:-) ?:-) ?:-)
    „Mysticism (from the Greek μυστικός, mystikos, an initiate of a mystery religion) is the pursuit of communion with, identity with, or conscious awareness of an ultimate reality, divinity, spiritual truth, or God through direct experience, intuition, instinct or insight. Mysticism usually centers on a practice or practices intended to nurture those experiences or awareness. Mysticism may be dualistic, maintaining a distinction between the self and the divine, or may be nondualistic.” [wikipedia]
    „Wishful thinking is the formation of beliefs and making decisions according to what might be pleasing to imagine instead of by appealing to evidence, rationality or reality.” [wikipedia]
    http://www.oxigen2.net/2010/09/und-leider-auch-theologie/#comment-3115

    :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:

  12. clovnul junglei says:
    29 octombrie 2010 la 07:01

    „Notiunea de „Dumnezeu“ a fost inventata ca o antiteza a vietii. In ea este continuta, intr-o groaznica unitate, tot ce este otravitor, daunator, calomniator, intreaga ura a vietii. Notiunea „lumii de apoi“ nu a fost nascocita decat pentru a deprecia singura lume ce exista, pentru a nu acorda realitatii noastre terestre nici un scop, nici o justificare, nici un obiectiv“. (in „Ecce homo“)

    […]

    „Ateistii au aratat ca omul chinuit l-a creat pe Dumnezeu ca imagine a sa rasturnata. Ca o manuse cu degetele intoarse pe dos. El ar fi o putere ce are exact calitatile ce ii lipsesc omului. Omul isi spune : Sunt muritor ? Deci Dumnezeu e nemuritor. Sunt limitat ? El e infinit. Nu stiu totul ? El e atotstiutor. Nu pot face totul ? El e atotputernic. Sunt pe pamant ? El e in ceruri. Nu sunt nimic ? El e totul, etc.“
    – Michel Onfray „Traite d’atheologie“

    http://l-avantgarde.blogspot.com/2010/01/ateism-si-crestinism.html :search:

    :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:

  13. maria says:
    29 octombrie 2010 la 09:25

    CJ,
    Exista o mare diferenta intre supraomul lui Dostoievski din ‘Crima si pedeapsa’ si supraomul lui Nietzsche.
    Este tipologia omului moral, care crede ca se poate pune in locul Lui Dumnezeu pentru a judeca faradelegile si mizeria unei societati meschine.
    Esecul unei astfel de mentalitati care te face sa ucizi , nu fizic cum a facut-o Raskolnikov ci mental , pe cei care-i crezi si sunt poate meschini si necredinciosi, este evident si se transforma de multe ori in mustrari de constiinta.
    De cele mai multe ori, ideea de moralitate in stil legalist, are efect contrar , depasesti propria moralite si in mod paradoxal te eliberezi de ea, ucigand-o.
    Raskolnikov a simtit esecul acestei crime, iar trairea simpla a omului de rand, fara prea mari aspiratii, cum era Sonia ,simplitatea credintei ,il fac pe supraom sa-si marturiseasca pacatul, si sa obtina eliberarea numai datorita suferintei, a umilintei.
    Starea de supraom nu-ti da satisfactia datoriei implinite, nu te elibereaza de angoasele vietii, nu te face sa vezi darul vietii, ci mai mult ,te face sa respingi chiar ceea ce viata ti-a pus in fata, si anume, trairea in mijlocul unei umanitati si unei naturi pe care trebuie sa o accepti , sa o respecti .
    In opozitie cu supraomul lui Dostoievski, supraomul lui Nietzsche este rezultatul vointei de putere, care te face sa te eliberezi, sa evoluezi de la stadiul de om.
    Omul e o creatie, iar atunci cand cauti sa depasesti stadiul de ‘produs’, atunci cand cauti sa ucizi in tine semnele divine prin care ai fost creat, nu poti ajunge la stadiul de maturitate intelectuala si ideologica ,deoarece constati ca viata nu are sens, traiesti frantura de adevar pe care ti-o ofera lumea limitata de la periferia cunoasterii.
    Supraomul lui Nietzsche ,poate produce himera unui destin maret, fata de realitatea unei viei pline de suferinta, deci e iluzie, care demonteaza si mai mult ideea de produs al evolutiei naturale.
    Supraomul lui Dostoievski e un ucigas, care se pune in locul Lui Dumnezeu, judecandu-si aproapele. Totusi se pocaieste, si executa pedeapsa pentru aceasta crima.
    Supraomul lui Nietzsche , foloseste vointa de putere pentru a-si depasi limitele umane, insa din pacate , ajunge sa-L ucida pe Dumnezeu, ucigandu-se inconstient chiar pe el.
    Dostoievski exprima un adevar, si anume ca alegerea lui Hristos,te elibereaza, te face sa traiesti sentimente profunde, si te impiedica sa crezi ca poti deveni constiinta pentru altii, atat timp cat tu ai nevoie de a-ti prelucra constiinta, ai nevoie de introspectie, pentru intelege ca trebuie sa devii omul moral creat pentru a primi viata ca dar si a o respecta.

  14. clovnul junglei says:
    29 octombrie 2010 la 09:32

    Omul e o creatie, iar atunci cand cauti sa depasesti stadiul de ‘produs’, atunci cand cauti sa ucizi in tine semnele divine prin care ai fost creat, nu poti ajunge la stadiul de maturitate intelectuala si ideologica ,deoarece constati ca viata nu are sens, traiesti frantura de adevar pe care ti-o ofera lumea limitata de la periferia cunoasterii.

    :no: :no: :no: „theistic claims”
    http://en.wikipedia.org/wiki/Assumption :search:

    :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:

  16. maria says:
    29 octombrie 2010 la 18:22

    Feynman a fost un nonconformist care le-a incercat pe toate, inclusiv fenomenele PSI. Totusi,in mecanica cuantica a ajuns la concluzia ca comportamentul de unda al electronilor, depinde de ce alegi sa observi.
    Acelasi lucru se intampla si in viata, proiectia ideilor si comportamentului nostru pe ecranul vietii, depinde de ce alegem, cu conditia ca optiunea noastra sa corespunda realitatii.
    Altfel o sa avem o imagine rasturnata, a omului chinuit pentru ca nu a stiut ca alegerea pe care a facut-o il face sa fie asa.

  17. study_nature says:
    29 octombrie 2010 la 20:23

    C’mon, maria! Ce legatura este intre aparența fenomenelor cuantice si alegerea din viata unui om? N-au nici in clin, nici in maneca una cu alta!
    Si de ce iei in desert numele lui Kant, afirmand ca fenomenul se distinge pe cale senzoriala, iar numenul pe cale rationala? Mai intreaba-l daca asta a vrut sa spuna. Sau schimba-ti cartea de comentarii asupra lui scrierilor lui.
    Nu mai sunt asa de pasionat in privinta acestor subiecte precum eram acum cativa ani, ca altfel ti-as fi scris mai pe larg si mai cu ardoare.

  18. clovnul junglei says:
    29 octombrie 2010 la 21:22

    Mai intreaba-l daca asta a vrut sa spuna. Sau schimba-ti cartea de comentarii asupra scrierilor lui.

    :yes: :yes: :yes:


    http://stayoutofschool.com/2010/04/on-feynman-and-us/
    😉

    :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:

  19. Camelia says:
    29 octombrie 2010 la 22:24

    CJ, ce inseamna cuvintul acesta „numen”? Nu gasesc definitia.

  21. clovnul junglei says:
    30 octombrie 2010 la 00:23

    :search:

    Cherry picking is the act of pointing at individual cases or data that seem to confirm a particular position, while ignoring a significant portion of related cases or data that may contradict that position.

    http://www.heavingdeadcats.com/2009/04/07/cherry-picking-and-a-bible-lesson-for-atheists/

    […] What are those underlying values? I would argue that they are rooted in love of neighbor, which Jewish and Christian commentators over the ages have identified as the essential and enduring message of the Bible.

    Here are three of them. The great Rabbi Hillel, who when asked what the basic principle of the Torah was, replied: „What is hateful to you do not do to your neighbor: That is the whole Torah; the rest is commentary.” His words are echoed both by his near-contemporary, another rabbi, Jesus of Nazareth, who put it this way: „Whatever you wish people to do to you, so you should do to them: for this is the Law and the Prophets,” and by an early leader in the movement that Jesus started, the rabbinically trained Paul, who pronounced that „Love is the fulfilling of the law.”

    So, I suggest, the essence of the Bible -- its ultimate authority -- is not in its individual pronouncements, but in its underlying message: equal, even loving, treatment of all persons, regardless of their age, gender, socio-economic status, ethnicity, or sexual orientation.
    source: Bible has some shocking ‘family values’

    „If a man would follow, today, the teachings of the Old Testament, he would be a criminal. If he would follow strictly the teachings of the New, he would be insane.”
              ~ Robert G. Ingersoll

    http://www.heavingdeadcats.com/2010/10/27/the-humanist-ten-commandments/ :-/

    :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:

  22. maria says:
    30 octombrie 2010 la 08:06

    CJ,
    Niciodata , nimeni nu a fost batjocorit cum a fost Isus. Apostolul Pavel vorbea despre nebunia crucii. Este o nebunie, dar e o nebunie care aduce viata.
    De fiecare data, este rastignit in numele adevarului.
    Daca apreciezi un scriitor, filosof sau etc. doar din comentarii, atunci nu ai cum sa-l apreciezi la adevarata valoare.
    Ingersolli si darwinieni misuna peste tot prin fauna pamantului, insa drumul spre intelegere este pavat cu spini.
    Intepaturile lor sunt dureroase, iar ucenicii lor blestema pe Dumnezeu. Nu au inteles poate, ca ei sunt cei intepati cu venin. Ingersoll spune ca Isus a fost un simplu om, care nu a facut nimic, a adus ura, moarte si atat.
    Asta este si conceptia ucenicilor lui despre Isus.
    Totul tine de minciuna.
    Este realitatea omului gol , golit de viata, omul care apreciaza burlescul, crezand ca e drama, iar drama burlesc, hohotul de ras la adresa unui Dumnezeu care a ales sa moara in locul omului.
    Dumnezeu e nebunie , se incalca drepturile omului prin ideea de Dumnezeu care se sacrifica, Dumnezeu e las, omul e tare si cutezator si lider pe scara evolutiei.
    Daca pamantul asta amarat, declara ca Dumnezeu nu exista, ca e nebunie, atunci prefer o astfel de nebunie.
    Mic si cocotat intr-un mic punct din univers, pamantul isi striga aroganta. Se crede unic, bogat in vietati si nuante de verde, albastrul marilor si rasaritul soarelui, in izvoare care satisfac setea si in racoarea padurilor de tot felul.
    Totusi ,pamantul striga dupa Dumnezeu, pentru ca ideologia lui e imprumutata de la oamenii care ar trebui sa-l ingrijeasca, dar nu fac decat sa-l improste cu mizerii.
    Aroganta se transforma in mustrare, in rusine, frumusetea lui paleste doborata la pamant de mizerii si spurcaciuni, morala pleaca undeva in necunoscut, pentru ca oamenii cauta sa semene drepturi, umanism si renasteri si culeg ura, razboaie si dezastre. Ei Il fac vinovat pe Dumnezeu pentru aceste lucruri, dar nu stiu ca Dumnezeu a pierit in sufletul lor pentru ca au ales sa-L ucida.
    Pentru toti cei care aud strigatul surd al pamantului, speranta exista. Si nu exista in vreo reforma umana sau intr-un salt stiintific , ci exista tocmai in aceasta nebunie, in nebunia unui Dumnezeu atarnat pe cruce.

  23. maria says:
    30 octombrie 2010 la 08:39

    Study,
    Imi pare rau , dar cred ca nu ai citit.
    Fenomenul si numenul nu sunt privite in sens dualist ci dihotomic.
    idei -ratiune -Dumnezeu- o latura a unitatii , a realitatii lucrului in sine
    intuitie-materia cunoasterii-natura- cealalta latura.

  24. study_nature says:
    30 octombrie 2010 la 10:42

    Hmm…
    Cred ca nu vorbim despre aceleasi lucruri. Uite, amicul nostru, CJ, ne-a aratat cum sa abordam subiecte precum acesta.
    Inca ceva – cand dragul de Kant utilizeaza termenul „transcendental”, nu se refera la divinitate. Asta asa, ca o chestie elementara.

    Thus, in sharp contrast to both the tradition he opposed and the views of many of his critics, Kant rejected the appropriateness of the theocentric paradigm in epistemology. Moreover, this rejection first makes possible a radically new kind of epistemology, one grounded in the revolutionary idea that human cognition is governed by its own autonomous set of norms. As already indicated, this is precisely how Kant’s Copernican revolution is to be understood.
    A Companion to Kant (Blackwell Companions to Philosophy), 2006, p 120 (se poate descarca de aici)

  25. maria says:
    30 octombrie 2010 la 11:14

    Study,
    Asa ,ca o chestie elementara, cand folosesti logica, cauta sa nu mai pui ochelarii lui CJ, ca s-ar putea sa nu corespunda dioptriile.
    Daca dragutul de Kant a dezvoltat un realism transcedental, daca a afirmat ca Dumnezeu e cauza tuturor lucrurilor, si e singura esenta apodictica din univers ,atunci se vede clar-neclar, ca transcedental se refera la aerul cosmic intrepatruns de pulberea de stele din care se naste omul lui Carl Sagan al carui adept e CJ.
    Folosind ochelarii cu infra-structura ai clovnului ,ajungi sa intelegi ca trascendent nu are nimic in comun cu Dumnezeu, ci cu structura din interiorul creierului, asa ca o chestie elementara.

  27. clovnul junglei says:
    30 octombrie 2010 la 14:46

    #24 :hugleft: :hugright:

    http://i.imgur.com/8D27t.jpg :search:
    http://philosophicaldisquisitions.blogspot.com/2010/09/end-of-skeptical-theism-part-7.html
    http://indieskeptics.com/2010/10/04/skepticism-is-to-atheism-like-car-is-to-house…really/

    :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:
    ____________________
    PS



    :timeout: just wait (today or someday) until i upload them (if you are interested)

  28. clovnul junglei says:
    30 octombrie 2010 la 14:54

    „The boundary between physics and metaphysics is the boundary between what can and what cannot be computed in the age of the universe”. ?:-) ?:-) ?:-)
    http://en.wikipedia.org/wiki/Hempel's_Dilemma :search:

    http://physics.about.com/b/2010/09/12/hawkinggod.htm

    ______________

    :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:

  29. clovnul junglei says:
    30 octombrie 2010 la 15:14

    ALFA si OMEGA (from O&P) = First Monkey

  30. clovnul junglei says:
    30 octombrie 2010 la 16:37

    sunt curios daca exista metode simple sau accesibile incepatorilor sa studieze Biblia in original [ebraica si greaca] si sa compare textul.

    Ce site-uri de “specialitate” recomandati?

    Cezar… Marius… Edi?
    ~ codrut (O&P – emis.197, comm #13)

    http://www.blueletterbible.org/
    http://biblos.com/ [ http://scripturetext.com/daniel/8-14.htm ]
    http://www.greeknewtestament.com/

    :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:

  31. Laurentiu H. says:
    30 octombrie 2010 la 22:15

    #22, Maria,

    Genul acesta de discurs se aude ciudat pe fundalul expunerilor lui Edi. Ma faci sa ma gandesc la scaldatul la copca. Unii sunt in apa inghetata,altii stau pe margine imbracati si le este frig.. Chestia este ca atunci cand iesi din apa tre sa spui daca este peste in balta! uite aici: http://www.220.ro/faze-tari/Pescuit-La-Copca/rmDfvg2uT8/
    Asta ar fi o incercare de a iesi de sub parabola buncarului,pomenita de Edi. 🙂

    #24,Arlechino,

    Imi explici te rog cum sa ajung la listele alea de carti?.. Te rog!
    Fac cinste cu niste muzica:


    si

    apropos,va recomand filmul asta:http://www.youtube.com/watch?v=C2QOULUy7V8&a=GxdCwVVULXcuJRmi43v36oxNPO-AiiFL&list=ML&playnext=2

    PS: Ma gandesc la dragul de Carl Sagan – mi-a incalzit copilaria cu zambetul lui – cu ce placere vorbeste el acum cu Domnul despre univers. 🙂

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: