Stoicul, Iudeul si Adevarul

Efidiles a pus punctul pe I.  La mijloc nu este adevarul ci justificarea „universaliilor superstitioase” si tabloul in alb si negru al lumii.

Etica situationala implica ideea ca exista dileme reale in lumea reala. Sectarismul american de acum doua secole a crezut in utopia iesirii din lume si din dilemele ei. Era o iluzie pe care frontiera americana si primul amendament parea sa o faca posibila. Problema este ca utopia adevarului fara dileme are nevoie de minciuna.

„Spune adevarul si lasa sa cada cerul” au spus Romanii care dispretuiau poporul lui Dumnezeu pentru minciunile si superstitia lor. Diferenta intre adevar si minciuna este diferenta dintre stoicism si iudaism. Sa fiu mai precis.

Stoicul din mine recunoaste deschis ca Ellen White este un autor imperfect si failibil. Iudeul din mine minte cu privire la infailibilitatea sorei White.

Stoicul din mine recunoaste ca Biblia contine erori istorice si reflecta cutume si conceptii culturale. Iudeul din mine minte ca sa apere infailibilitatea doctrinei bazate pe literalism biblic.

Stoicul din mine recunoaste ca stiinta sustine cu argumente irefutabile o conceptie despre univers care contrazice ideile iudeilor din epoca bronzului. Iudeul din mine va spune ca stiinta este o conspiratie si ca adevarul stiintific este doar opinie.

Stoicul din mine recunoste ca exista cupluri incompatibile, copii abuzati de misionari, homosexuali cu acreditare de pastor. Iudeul din mine considera ca „onoarea lui Dumnezeu” este mai presus de adevar.

Stoicul din mine spune Adevarul si lasa consecintele pe seama lui  Dumnezeu. Iudeul din mine spune adevarul care ucide pe fratele din sifonier si lasa lagarul de concentrare pe seama lui dumnezeu.

Iudeul il acuza pe stoic ca apara viata semenului prin inselarea criminalului. Eu il acuz pe iudeu ca il apara pe Dumnezeu prin amagirea semenului.

Stoicul spune Adevarul si lasa sa cada cerul. Iudeul spune adevarul, lasa sa cada semenii si numara cei treizeci de arginti, bonus de la Gestapo pentru respectarea decalogului.

Se spune ca stoicul Cato, descendent dintr-o familie bogata de aristrocati, umbla descult prin Roma. Iudeul isi etaleaza „binecuvantarile” in haine lungi. Cato merge in focul cel vesnic. Iudeul merge in sanul lui Abraham. Asta este minciuna suprema.

Anunțuri

22 Responses to Stoicul, Iudeul si Adevarul

  1. petrofson says:

    Super tare bro! Iar paradoxul este ca atunci cand omul trebuie sa aleaga intre pagani si iudei, majoritatea ii prefera pe epicurieni dintre care cel mai mare este Hitchens!

  2. ediorgu says:

    Apropo de copii abuzati de misionari: un prieten imi povestea cum a decurs o discutie cu cineva mai in varsta dintr-o zona de la tara unde V.F. a activat o perioada – la inceput cand s-a adus vorba de situatie, a zis: ”Satana arunca minciuni asupra lui pentru ca este omul lui Dumnezeu si are mare necaz pe unii ca el”; dupa ce s-au adus argumente pe care nu le mai putea respinge, a zis: ”asa o fi, DAR SI CATA LUCRARE FACE!!!”.
    Sa accepte macar sa se gandeasca la ideile despre care ai scris tu, Edi, inseamna ca acesti oameni sa se nege pe ei insasi, tot ceea ce au fost si sunt… e la fel cu intelectualii comunisti de care ai vorbit la ultima Anno Domini.

  3. „Stoicul din mine spune Adevarul si lasa consecintele pe seama lui Dumnezeu. Iudeul din mine spune adevarul care ucide pe fratele din sifonier si lasa lagarul de concentrare pe seama lui dumnezeu”.

    Deci eu cred asa: este cat se poate de posibil ca in cer sa ajunga cel ce nu doreste NEAPARAT mantuirea, si sa nu ajunga tocmai cel ce o doreste NEAPARAT. Cati mai credeti ca mine?

  4. aaaaa, este clar: edi este un dilematic!
    ufff, daca stiam nici ca il mai iubeam. de ce, de ce edi nu poti sa fii si tu un iudeu, ha? 😥
    doamne earta-ma, bre… numai de dumnezeu dau unde mi-arunc ochii! duhurile sfinte ma bantuie mai ceva ca adevarul pe minciuna suprema. piei satano!

    clovnul din mine nu recunoaste, dar maimuta evoluata din mine este tepusul din carne si sange… :silly: :rotfl:

  5. adrian says:

    Stimate Domnule Edmond Constantinescu,
    Va felicit pentru tot ceea ce faceti aici si, de asemenea, pentru cartea „Dumnezeu nu joaca zaruri”. Ultimele sase capitole ar merita dezvoltate intr-o noua carte!
    M-am bucurat mult sa vad ca poate exista un tert „inclus” intre pozitia extremista creationista („stiintifica”) si evolutionismul ideologic. Faptul ca o astfel de pozitie vine de la un pastor (care, se pare, a inteles mai multa stiinta decat multi creationisti „stiintifici”) este cu atat mai remarcabil!

  6. study_nature says:

    Eu cred ca tuturor discutiilor despre mantuire – cine, cum, cand, etc – le-a cam trecut vremea si, mai degraba decat sa ajute, incurca.
    Daca pe taramul stiintelor elitismul si ierarhiile sunt firesti si in mare masura benefice, in religie si mai ales in soteriologie elitismul si exclusivismul mi se par hâde si meschine. Daca ar fi sa nominalizez o valoare pe care consider ca religia ar face bine sa o insufle oamenilor, aceasta ar fi solidaritatea; pacat ca au fost foarte firave si izolate incercarile ei de a o cultiva.

  7. DefeKt says:

    draga fr. eddie, pare silogistica explicatia dvs. eu propun practic si cat mai direct, fratii care au sustinut o asemenea teorie in direct mondoviziune sa-si taie legitimatiile de pastor cum se face cu cartile de credit expirate: cu foarfeca; si sa le trimita domniile lor la conferinta generala, acolo unde voteaza mai mult lumea a 3-a si respectiv toti reprezentantii din ruanda, ca in romania am suit in categorie: suntem in lumea a 4-a.
    cu mult respect.

  8. Pingback: Edi Constantinescu – Stoicul, Iudeul si Adevarul « Persona

  9. Scientists have captured antimatter atoms for the first time, a breakthrough that could eventually help us to understand the nature and origins of the universe.

    http://edition.cnn.com/2010/WORLD/europe/11/18/switzerland.cern.antimatter/
    http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-1330593/CERN-scientists-capture-atoms-elusive-antimatter-time.html

  10. I believe in a Supreme Power, unknowable and impersonal, whose handiwork the soul-enlarging firmament declares. However, I believe in questionings, doubtings, searchings, skepticism, and I discredit credulity or blind faith. The progress of man is based on disbelief of the commonly accepted. The noblest minds and natures of human history have thought and sung, lived and died, trying to budge the status quo towards a larger and fuller status.

    I am sustained by a belief in evolution—the increasing purpose of life in which the rational is, with geological slowness, evolving out of the irrational. To believe that goodness and wisdom and righteousness, in Garden of Eden perfection, lie somewhere far ahead instead of farther and farther behind, gives me hope and somewhat explains existence. This is a long view. I do not pretend that it is a view always present in me. It does raise me when I have it, however.

    […]

    Not all hard truths are beautiful, but beauty is truth. It incorporates love and is incorporated by love. It is the goal of all great art. Its presence everywhere makes it free to all. It is not so abstract as justice, but beauty and intellectual freedom and justice, all incorporating truth and goodness, are constant sustainers to my mind and spirit.
    http://thisibelieve.org/essay/16498/

  11.              Sunt oameni care declara patetic ca nimic nu-i mai bucura, nu mai asteapta nimic de la viata, lasa impresia unor „oameni sfarsiti”. Au convingerea ca au epuizat intreg miracolul existentei, de-acum inainte ei traiesc in virtutea inertiei. Isi tarasc zilele in scopuri birocratice. Sunt condamnati sa traiasca; viata le apare ca o pedeapsa cumplita pe care trebuie s-o execute, n-au nicio posibilitate de evadare. Moartea ar aparea atunci ca o eliberare, ca o rasplata care te absolva de pacate si de duritatea existentei.
                &nbsp E desigur vanitate sa crezi ca ai epuizat intreaga frumusete a vietii, dar e o vanitate si mai nebuna sa crezi ca tocmai intelegerea te-a aruncat in prapastie. Ca impasul in care tu te zbati ar fi totuna cu luciditatea. Ca pe masura ce cunoasterea sporeste, miracolul existentei se destrama. Ca numai ignoranta conserva farmecul. Acesti oameni se lauda ca „au primit lectii de la viata”, „stiu ce este viata”, „nu mai sunt niste copii, „iti vorbesc din experienta”. E greu de presupus ca viata e un profesor care da lectii – noi ne transformam in elevi, si inca in elevi prosti. E interesant de remarcat ca toti acesti oameni se considera victima puritatii lor, din cauza puritatii lor ar fi ajuns ei sa fie atat de dezamagiti. „Ce-si inchipuiau ei ca este viata, si ce este viata de fapt?” Cine i-a silit sa denatureze realitatea si sa-si inchipuie tot felul de lucruri? Si apoi a gandi in acest fel inseamna sa stabilesti cu viata raporturi de ostilitate, „care pe care”, sa crezi ca viata e undeva in afara ta, si nu in primul rand in tine. Neexistand in tine, viata se transforma intr-un obiectiv care trebuie atins, intr-un bun care trebuie castigat. Daca ii declari vietii razboi, poti fi sigur ca ai pierdut. Viata suntem noi – nu cineva din afara, cu care putem stabili relatii de razboi sau de colaborare… Daca viata nu exista in noi, cum ar putea sa existe in afara noastra? Pe aceste pozitii de ostilitate, ei incearca sa „smulga ceva de la viata”, „sa fure o clipa de fericire”, ca si cum ar comite o spargere in timp ce stapanii sunt plecati in vacanta. Viata apare in imaginatia acestor oameni drept o competitie – ai castigat partida, ai pierdut partida… Sunt considerati fericiti „cei care au smuls totul de la viata” …

  12.              E de remarcat ca aceste stari de atroce oboseala – „greata”, „dezgustul” – apar la capatul unor asemenea aglomerari senzoriale, apar in primul rand la acei oameni care cred ca viata ar fi o cetate care trebuie asaltata, silita sa se predea. Cunoasteti cu totii sumbra expresie „a silit viata sa-i dea totul”. Ca si cum viata ar putea fi silita… Confundand viata cu o lista de satisfactii care trebuie realizate – ei descopera ca odata cetatea asediata si lista de satisfactii si ambitii in intregime realizata – viata s-a sfarsit. Iar viata are incapatanarea sa continue si dupa acel „si-a facut suma” … Viata continua si dupa ce el „si-a facut socotelile”.
                 Se plictisesc usor cei care nu traiesc viata, ci o consuma, o inghit, care devin un fel de canibali ceva mai spiritualizati, intensitatea pur senzoriala se transforma lesne in canibalism. Ei inghit orice: oameni, opere de arta, muzica, peisaje, idei, si pe urma, cum e si normal, obosesc si adorm ca niste crocodili satui. Cunosteam pe cineva, cu ani in urma, o fiinta destul de distinsa, care isi luase pur si simplu obiceiul de a se hrani cu „fiinte exceptionale”. Geniile erau hrana acestei ambitioase fiinte. Avand un oarecare simt al valorii, cauta cu frenezie oameni mai deosebiti, pe care in cateva zile ii epuiza. Dupa ce le fura tot ce i se parea mai interesant, lasa impresia ca-i decapita, ca acele amante nebune din familiile princiare ale Curtilor romane. La fel proceda doamna aceea exigenta si cu muzica si cu arta. Sedea zile intregi in casa si „inghitea muzica”, si dupa aceea aveai impresia ca, pentru ea, Bach murise si-n sens spiritual. In timpul acestor sacre orgii, ea, pana la urma, il ucidea pe Bach. Nu-i mai placea Bach. Il consumase… Pe unde trecea aceasta fiinta gingasa lasa numai pustiu si prapad, un fir de iarba nu mai crestea in urma ei… Marturisea ca nu mai gaseste nimic interesant, recunostea de fapt ca nu mai gaseste nicio prada demna de vanitatea ei nebuna… Si, desi se hranea numai cu genii, plictiseala ei era cumpita…

  13.              Plictiseala apare tocmai cand omul simte ca nu mai are cu ce sa-si hraneasca pustiul interior… Nu s-a nascut inca nicio posibilitate de a umple in intregime „vidul interior” – vidul interior e intotdeauna mai mare decat posibilitatile noastre de a-l ascunde; in asta sta nenorocirea. Hrana traditionala, muzica, aventura, bautura se epuizeaza sau isi pierd din putere. Vremea de aur, cand o simpla aventura violenta facea pustiul sa infloreasca, se duce si nu se mai intoarce niciodata. Chiar cand se consuma senzatii in proportii foarte mari, pustiul ramane intact… Si atunci angoasa, suferinta metafizica devin un fel de a trai; o posibilitate de a fructifica imensul pustiu, de a-l mai agita, de a mai inviora putin dunele de nisip. Atunci nu se mai traieste, ci se inventeaza „probleme” … Asa apare „problema tristetii”. Omul se misca printre probleme si doarme pe un pat de cuie facut din idei dintre cele mai originale… Soarele devine o idee. Ploaia devine un simbol… Iubita se transforma intr-o metafora. Apusul de soare, in prilej de atiteze… Cel mai bun prieten devine un mit respectabil. Totul se abstractizeaza, se sintetizeaza, se spulbera…
                 Dintre toate pacatele, plictiseala mi se pare cel mai cumplit. Caci plictiseala este pacat si pedeapsa in acelasi timp…

                             [pasaj din "Ipocrizia disperarii" ~ Teodor Mazilu]

  14. maria says:

    Isus a produs o adevarata revolutie in gandire.
    Roadele acestei revolutii nu se vad, pentru ca s-au adoptat principiile ei, numai pentru a le introduce in gandirea iudaica.
    Dupa putin timp, nimeni nu mai stia de fapt, ce a fost cu Isus, si de aici a inceput crestinismul.
    Unii au incercat sa pastreze ideile, insa si mentalitatea iudaica, altii au cautat valente in ideologii pagane.
    A fost si este un razboi al ideilor, concretizat la scara planetara prin conflicte religioase, a fost si este un razboi al constiintei, concretizat la scara microuniversului uman, prin dileme.
    Redescoperirea Lui Isus si a revolutiei sale, poate insemna rezolvarea dilemei, iubirea aproapelui ca pe tine insuti.
    Si atunci cand te pui in situatia celui in cauza, daca ai constiinta impacata, daca faci ceea ce gandesti ca e bine, implinesti voia Domnului, nemaifacand filozofia facerii de bine raportata la o lege , care ar trebui sa reflecte tocmai acest lucru.

  15. Dan says:

    Pentru cei care aveti copii , in special teenagers, incercati sa aveti o conversatie cu ei pe tema ONOARE si DEMNITATE ….. Whatcha talkin’ about Willis?
    Iudaismul a cistigat!

  16. stefan& says:

    #10-12
    Dimineata, in timp ce beam ceaiul, am citit pasajul redat din Ipocrizia disperarii TM. Multumesc George! Multumesc pentru ‘hrana’ din aceasta dimineata care-mi va da putere in zile ce urmeaza.

    Am sa folosesc doua fraze din pasajul de mai sus pentru a multumi gazdei noastre care nu face decat sa ne scoata din ‘canibalismul’ pomenit mai sus.
    „Viata suntem noi – nu cineva din afara, cu care putem stabili relatii de razboi sau de colaborare… Daca viata nu exista in noi, cum ar putea sa existe in afara noastra?”

    #2 :yes:

  17. remus11 says:

    salut adrian #5

  18. Calin M says:

    O ideologie si doua tablouri cu rame de plastic in cazul acesta, un stoic si un iudeu. Constructiv e placut ochiului, metaforic ajuta cugetul sa se imparta in doua, cuget deci traiesc? sau cuget deci mor? realist imi da o idea principala a tuturor comentarilor mai grava decat cuvintele ce o compun: ´porunca, ea, care trebuia sa-mi dea viata mi-a pricinuit moartea´. Un cerc si o compozitie.

    🙂

  19. shhhhhhhhhhhh! :shutmouth: 😮
    just listen to efidiles‘ song for this day…

    Compassion in the jungle
    Compassion in your hands, yeah
    Would you like to make a run for it?
    Would you like to take my hand?

    ‘Cause I want to live like animals
    Careless and free like animals
    I want to live
    I want to run through the jungle
    The wind in my hair and the sand at my feet


    :victory: :victory: :victory: :victory: :victory:
    who’s dancing with me?
    i said who’s dancing with me people? 😉

  20. virgil d says:

    Am avut o săptămâna plină pe oxigen2. Dacă se încheie si cu un episod din Geneza va fi excelenta. Multumim. :yes:

  21. eddieconst says:

    Virgil:

    Voi relua si logos si geneza. Infrastructura electronica nu mai rezista si suntem in re-dotare. Sper ca de luni sa fim in full steam.

  22. Deuskera says:

    E admirabila onestitatea de care ai dat dovada si cred ca din pozitia pe care o ocupi nu a fost deloc simplu s-o faci.Asteptam sa spui asa ceva si chiar ma intrebam daca o vei face vreodata.Inrebarea cu care ma confrunt acum e cum vei continua cu echilibrul dintre cei doi,daca bineinteles por sta in echilibru oricare ar fi el?

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: