Anno Domini 04 – Evadare din Insula Doctorului Moreau

Anunțuri

122 Responses to Anno Domini 04 – Evadare din Insula Doctorului Moreau

  1. Sertorius says:

    Polihronu #20,

    Insiști? Spiritul este capacitatea omului de a-și apropria cognitiv realitatea, strania proprietate a noastră de a CONCEPE lumea. Cimpanzei au și ei creier și sinapse, însă le lipsește conceptul. În privința asta, în chip riguros, Hegel are dreptate, iar comicul pe care încerca să-l creeze Eddy i-a ieșit împotrivă. În fața conceptului, cimpanzeul stă în aceeași bancă cu păsărica, nu cu omul (mă rog, cu unii oameni, ăi la care se poate detecta un concept).

    Myosotis, dacă adevărul s-ar stabili prin vot, ”voi, cei de aici”, ați fi Templul Adevărului.

  2. polihronu says:

    Ok, deci spiritul este gindirea?

  3. myosotis says:

    @Ianis,

    nu incape indoiala: esti o maimuta inteligenta 😉 – sugereaza asta amicul Sertorius. Iar eu am mare incredere in superioritatea lui intelectuala.

    @Sertorius,

    nu e interesant cum ne acuzi pe astia de aici de faptul ca suntem „prea religiosi” (si ai dreptate, daca vrei sa spui ca avem mare credinta in sfanta noastra treime: agnosticismul, scepticismul si ateismul care pentru Proscris una sunt), si cu aceeasi gura ii invoci aici pe cei doi frati care sunt mai religiosi decat papa? Inteleg ca o intrunire institutionalizata nu ti-ar displacea… sa mergi si tu ca omul pe forum, sa asculti o predica, sa faci semnul crucii, sa zici bogdaproste si apoi sa te intorci linistit la filosofia ta…

    Pare rau ca O2 iti tulbura reveriile. Indiciu: nu ti-ai pierde vremea pe aici daca maimutele astea nu te-ar pune pe ganduri asa, macar putin.

  4. myosotis says:

    @Sertorius,

    si io ma delectam intr-o vreme cu poeziile lui Benone Burtescu, de unde mi s-a format un sant prin creier cum ca „adevarul nu are nevoie de aprobarea multimii.” Nu e asta o veste buna? Putem sa ne ocupam fiecare de adevarul nostru si sa fim fiecare temple vii ale adevarului propriu. Sau nu-i chiar asa, dreptate are prietenul tau, Proscrisul, nu poti avea acces la adevar cu creierul de furnica – vezi tu, el are despre „noi, astia”, o impresie inca mai proasta decat tine, stabilindu-ne masa de tesut cerebral la o treapta mult mai jos pe scara evolutiva. Si-atunci ce poti face cu furnicile astea? Doar nu le lasi sa hotarasca singure care e Adevarul, ci scrii o Carte in care le hranesti fulgii deja inmuiati in lapte. Astfel, Templul Adevarului deja cladit fiind, ce le mai ramane acestor fiinte inferioare decat sa care boabe in granarul Templului, sa zica „Saru’ mana, Adevarule”, si sa nu se intrebe niciodata nimic. Ca doar li s-a spus ca au liberul arbitru, nu-s niste robotei, iar ele stiu ca pot intreba cand vor, dar stiu si ca mai bine-i sa nu intrebe. Ce rost are sa cauti adevarul cand el ti se da la cutie, preparat, rafinat, ambalat, cu eticheta „Adevarul” cu „A” si articulat cu articolul hotarat „l”?

  5. mariusdove says:

    Skeptic

    dupa parerea mea adevarul are nu doar valente logice, rationale ci e mult complex avand si aspecte subiective. dar probabil ca ati prins greata de subiectivismul meu va inteleg. de asemenea omul nu e numai logica si rational e si afectiv. de ce Isus si un adevar si-subiectiv sunt benefice ptr om? pentru ca raspunde nevoii lui de iubire.

    cand te confrunti cu moartea teoria big bang sau afirmatiile ateiste nu stiu cat ajuta! cu atat mai mult demonstratiile logice! nu ca as avea ceva cu logica!

  6. polihronu says:

    Hm, cind te confrunti cu moartea (whatever that means), se pare ca ajuta cel mai tare o poveste, nu? As putea fi de acord, cu conditia sa recunosti in asta „desertaciunea desertaciunilor”.

  7. ianis says:

    Polihronu
    Povestea aceea poate ca este ultima sedinta din cadrul unei terapii cognitiv-comportamentale 😛

  8. mariusdove says:

    ianis, polihronu

    poate vi se pare un sablon dar poate viata si adevarul ar trebui definite in parametrii unor termeni ultimi. moarte. fiinta. sens. ce ramane cand nu mai ramane nimic? ce este dincolo de nefiinta? cum ai defini viata?

    cu viata nu te pui.

    uneori ironia e a atat de binevenita ptr simplul motiv ca poti sa razi, si ca prin darul ironieii viata poate fi privita si altfel. so thanks!

  9. skeptic says:

    Mariusdove,
    recunoscand ca adevarul are ”aspecte subiective”, renunti la ”dreptul” de a-l altoi pe cel care nu a ajuns la aceeasi concluzie ca si tine. Si nu cred ca toata lumea e dispusa sa faca pasul asta.

  10. myosotis says:

    @mariusdove,

    am oroare de dentist! Ultima data cand eram pe scaun la dentist, m-am pomenit zicand rugaciuni in gand. M-a apucat rasul apoi, dandu-mi seama de absurdul situatiei.

    Cam la fel e cu nevoia omului de a sti ca e ceva dupa moarte, ca exista Cineva si ca ii pasa destul de „furnicile” de noi, cat sa ne faca parte de un dincolo. Cand da de rau/trage sa moara, incepe sa se gandeasca omul nostru obisnuit cam asa „Apai… ce? Strica sa cred ca o sa ajung in rai? Nu! Prin urmare, hai sa cred!” Mi se par atat de jalnice convertirile pe patul de moarte. Fie toata viata te-ai distrat si n-ai avut nevoie de un Dumnezeu care sa-ti spuna ce sa faci, fie ai cautat un Dumnezeu de a carui existenta/interes pentru tine nu ai fost convins – dar pe ultimii cativa metri esti suficient de pragmatic – sau sa zic fricos? – cat sa ai nevoie de Dumnezeul/Adevarul pe care L-ai ignorat sau in care n-ai reusit sa crezi. E o priveliste trista – moare un om care isi neaga viata de pana in acel moment. N-a putut sa traiasca viata cu Dumnezeu, nu poate sa moara moartea fara El. Schizofrenie curata…

    Tu zici: Cu viata nu te pui. Dar cu moartea?

    Si-apoi: Stiu destui care cred doar pentru ca au nevoie de un dincolo. Nu zic ca e o nevoie ilegitima. Totusi, n-ar fi altele motivele pentru a imbratisa Adevarul, exceptand frica?

    Si inca: Daca dincolo nu exista, nu-i pacat ca se iroseste viata de aici, in speranta unei alte vieti in care sa faci totul bine si sa fie totul frumos? Chiar asa de greu este sa iei ce e frumos de pe lumea asta? Sau chiar asa mare pacat e sa te bucuri pe Planeta „pe care se moare”? Moartea e parte din viata, la fel de naturala ca nasterea. Sigur, de multe ori nu-i usor sa pleci, sau e greu sa pleci prea devreme. Totusi, ce-ar fi sa nu mai traim cu gandul la moarte si sa murim cu gandul la viata? Viata isi are vremea ei, moartea vremea ei, fie ca exista un dincolo, fie ca nu. Cand iti asumi constient alegerile pentru viata, nu te pomenesti cu temele nefacute pe patul de moarte.

  11. polihronu says:

    „Ce-ar fi sa nu mai traim cu gandul la moarte si sa [nu mai] murim cu gandul la viata?” Hai sa fiu subiectiv: brilliant!

  12. efidiles says:

    „Cand iti asumi constient alegerile pentru viata, nu te pomenesti cu temele nefacute pe patul de moarte” La fel de subiectiv: Si mai brilliant!

  13. i-oana says:

    Myo,

    Logica+retorica ta sunt demolatoare, numai ca murim DOAR o singura data, dup´aia, aleluia, adica nimic.

    Ti se pare corect !?

    Mie NU !

    De ce ?
    Pai , e simplu, dup´aia nu mai e NIMIC !

    Adica, cu alte cuvinte, nimic nu mai conteaza din moment ce nu mai……existi!

    A.E.Poe avea dreptate,daca stia ce spune in disperarea lui !

    Care Dumnezeu+care viata mai de apoi !?

  14. i-oana says:

    Myo,

    Oricum, am votat cu tine ,esti de departe pe „felie”, adica stii cam cum e tema in propozitie !!

  15. i-oana says:

    Eh, Myo,

    Nu cauta acuma la toata disperarea noastra, e si ea, …..subiectiva si dictata de… berea nemteasca bauta de toti astia filosofi pan-germanici , saracii pro-motorii de ai lu´ Adolf, saracu´ !

  16. i-oana says:

    Bre´ Edi,

    Ne dai nostagii astora de suntem pro-germanici, ce dracu´ !

  17. myosotis says:

    @CJ, edifidiles et poli – multam fain de aprecieri, guys! 🙂

    @i-oana

    Cu toata sinceritatea, nu dispretuiesc nici disperarea, nici frica de moarte. Dimpotriva, am inclus mai sus episodul cu dentistul pentru ca sa ilustrez cat de i-rationale pot fi momentele dureroase din viata. Nu minimalizez nici durerea, nici incarcatura emotionala de care se insoteste cel mai adesea. Imi dau seama insa ca viata poate fi irosita cu intrebari despre moarte – la care suntem condamnati sa nu avem raspunsuri. Prin urmare, iau moartea drept ceea ce este – un proces natural, in curs de desfasurare cu mult timp inainte de momentul paroxistic al „darii duhului”. Teama de intuneric din copilarie se transforma la maturitate in teama de necunoscut/moarte. Am descoperit ca pot dormi fara veioza aprinsa, descopar ca pot trai fara sa stiu ce e dincolo de moarte, fara anxietati inutile.

    PS: Ioana, ce anume nu e corect? Faptul ca murim o singura data sau ca dincolo nu mai e nimic?

  18. i-oana says:

    Myo,

    Ambele sunt corecte, doar ca la cele doua nu mai exista …recurs !

    Nici mcar in ….amanare !

    Este iremediabil ….hoatarat !

  19. i-oana says:

    Myo,

    Sunt o iremediabila fan(a) al lui A. E. Poe !

    Adica, „dupa aia ” nimic nu mai conteaza !

    Nici macar Dumnezeu !

  20. mariusdove says:

    myostis

    nu frica ,amiga, nu teama de moarte. cel ce are raspunsurile corecte nu se mai teme.asta face diferenta. ti s’a parut ca Pavel s’au Luther s’au temut de moarte! si’au asumat lupta, limitele si au infruntat o lume intreaga si chiar moartea! dar ei nu sunt argumente desigur!

    asa cum ii ziceam si lui poli la introducerea lui in nemurire eu vad o alta motivatie mai puternica decat frica . si anume iubirea. cu iubirea poti fi puternic in ciuda vitregiilor vietii. tocmai asta e partea frumoasa a vietii. Iubirea ii da continut si valoare. Din nefericire oamenii nu poseda talismanul asta. ei cred ca iubirea e o simpla reactie biochimica. dar e mai mult decat atat. acest mai mult vine de la Isus. asta e convingerea mea.

    sunt de acord cu tine sa traiesti viata intens, fara temeri irationale bucurandu’te de ce e mai frumos. eu iti doresc succes!

  21. mariusdove says:

    skeptic, fiecare cu logica lui, cu armele si argumentele lui! daca v’am deranjat eu imi cer scuze! asa cum am mai zis eu sunt mai sarac cu duhul si logica!

  22. skeptic says:

    mariusdove,
    nu e cazul sa fim modesti. Despre altcineva vorbeam.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: