Cum mi-am pierdut eu…

virginitatea teologica. Aveam vreo 12 sau 13 ani. Pierdeam vremea impreuna cu cel mai bun prieten din epoca, de-o seama cu mine, intr-o simbata, intr-o anexa a bisericii, probabil in timpul unei predici. Nu eram singuri insa. In turma de copii si adolescenti lasati mai mult de capul lor, erau si doua fete ceva mai mari decit noi – cu un an sau doi, dar din aia decisivi. Ca puberi normali ce ne aflam, ne-am zis sa ne intrecem intr-un concurs biblic (!), baietii cu baietii, fetele cu fetele. Trebuia sa citam un pasaj biblic, din care omiteam un singur cuvint, ce trebuia ghicit de adversari/e. Desi noi, baietii, am fost primii care am propus o ghicitoare textuala (din Isaia sau vreun alt profet), am pierdut fara drept de apel inca din prima runda. Si nu pentru ca fetele ar fi identificat corect cuvintul lipsa si, deci, pasajul citat, ci pentru ca proba lor pentru noi suna asa: „Amindoua … tale sint ca doi pui de cerb, ca gemenii unei caprioare care pasc intre crini.” Va dati seama ca n-a mai existat nicio a doua runda, si ca nici n-am mai jucat vreodata jocul asta. In schimb, si eu, si prietenul meu eram vreo sase-sapte ani mai tirziu colegi in aceeasi clasa a unui seminar teologic.

Morala? Biblia este o carte periculoasa. Si mai periculoasa decit ea e mintea de femeie 🙂

PS Credeati ca scapati cu amintiri din copilarie si o morala rautacioasa? Nici pomeneala! Voiam sa vorbesc, de fapt, despre citeva rani profunde pe care, cu siguranta, nu le port doar eu. Un adolescent care joaca jocuri biblice este o monstruozitate. O identitate construita in jurul unui parinte imaginar (sau imaginal, pentru interesanti – totuna) este un lucru trist. O viata inchinata altei vieti, de dincolo, de aiurea, e o viata irosita.

Anunțuri

204 Responses to Cum mi-am pierdut eu…

  1. maria says:

    NorthLite,
    Cred ca se merge prea departe si nu poti condamna pe cineva , pana nu demonstrezi.
    Mi-am insusit texte de la alti autori ?
    Care sunt, spune-mi si mie.Din cate stiu autorii i-am specificat, iar citatele de asemenea.
    Iti inchipui clovnul care ma uraste atat de mult, s-a chinuit si a scos cateva fragmente luate tot cu ghilimele , insa bloguri, sit-uri, etc.etc. copiate pagini intregi, cred ca e prea de tot.
    Opiniile cred ca mi le-am spus .

    ex.
    ‘O filozofie a fiintarii in fiinta, care exprima nevoia omului de a accepta starea de animalitate, si a duce aceasta stare intr-o sfera care-i asigura spiritualitatea.
    Spiritualitate , ideal futurologic al singularitatii, in care saltul calitativ stiintific si tehnologic poate duce omenirea spre o noua dimensiune ,expozeu al ideilor lui Pavel referitoare la viata vesnica.
    Numai ca aceasta conceptie, poate avea efectul bulgarelui de zapada, sa ajunga mare ca mod de propagare a ideilor, in schimb, fie sa se sparga de la sine, fie printr-o masura radicala, iar aici poate interveni Dumnezeu nu ca idée, sau ca creator de destine frante si nedefinite …..’
    sau
    ‘O adevarata metanaratiune, in care se intrepatrund si se succed , idei SF., futuriste, stiintifice, paleontologice, citate biblice, totul pentru o constructie ce-si propune o redefinire a omului in scopul cunoasterii sau al plasarii cunoasterii pe o anumita axa, ale carei coordinate se gasesc in agnosticism.
    Creatii ale unui dumnezeu care nu a reusit decat sa obtina oameni supusi greselii, obligati sa tina o lege, care nu face decat sa aduca laude acestui dumnezeu , oamenii au tot dreptul de a-si redescoperi obarsiile, de a pricepe cine sunt ei pe scara evolutiei.
    Cei care au ales cunoasterea , asemenea lui Darwin, au fost aspru pedepsiti de cei care inca mai cred ca dumnezeul lor exista..’
    sau.. si-ti pot da n. exemple referitoare la ce-am obiectat impotriva ateismului, nu stiintei.

    Tactica asta subversiva o cunosc extrem de bine.
    De ex. cand am citat.
    O idee despre om, spusa de Tutea :”Omul ca intreg nu poate fi gandit decat biblic.Sa descoperi,cum a descoperit Dubois, …..”
    Plagiere…..spune-mi unde.
    Cand am facut din stiinta un om de paie?
    Tu te aui ce spui ?
    Am spus ceva legat de stiinta ?

  2. pe barba filozofului! says:

    Domnule Sertorius, mor de curiozitate sa aflu unde zice Hegel „exact contrariul”. Poate sunteti bun sa ma invredniciti cu un raspuns.

    In rest, nu cred ca e elegant sa va legati de o greseala de tastare (un „a” in plus in „spiritul”) cata vreme va aflati pe un blog pe care admini analfabeti scriu „Mie teama ca Sertorius si altii au dreptate” intr-un post in care ii critica pe altii pentru felul in care se exprima si, in plus, in afara de autorul articolului la care comentam, scriu oameni la fel de instruiti precum stimabila doamna ce va deranjeaza.

  3. Sertorius says:

    Prietene bărbos #29,

    1. Peste tot, în filosofia lui, Hegel susține exact contrariul. În sistemul filosofic hegelian nu ”existența materială” (categorie care nici măcar nu există în acest sistem!) reprezintă principiul ontic din care ar ”deriva” spiritul, ci acesta din urmă reprezintă unica realitate. ”Tot ceea ce este real este și rațional; tot ceea ce este rațional este și real” (Hegel). Cetiți, de pildă, Enciclopedia științelor filosofice. vol. 1. Logica (mai cunoscută, printre cei care au habar de temă, drept ”Logica mică”), dacă doriți să vă instruiți.
    2. În hățișurile ”gândirii” dnei Mariei e f greu să decelezi ce este greșeală de tastare și ce aberație febrilă. Bun, accept că acel ”a” provine dintr-o greșeală de tastare. Eliminăm acel punct al criticii mele. Dar ăla nu era singurul. De altfel, putem analiza oricare mesaj, cu pretenții intelectuale, al dnei Maria, ORICARE, și vom întâlni exact aceeași brambureală, același amestec iligibil de citate trunchiate și neinteligent mixate, bineînțeles, fără precizarea igienică a surselor.
    Așa că, cu cât veți insista în victimizare în acest caz, cu atât veți crește gradul de penibil, ajuns și așa la cote jenante.

  4. eddieconst says:

    Sertorius:

    Cand eram in seminar, Wili Moldovan a cerut unui actual pastor din conferinta Bacau sa faca o recenzie din Fenomenologia Spiritului. Tipul a citit cartea cu constiintciozitate, si-a luat notite si a inteles ca „Spiritul” este un spirit oarecare si ca Hegel a scris un fel de demonologie. Fiindca nu putea sa lipseasca un citat EGW, a adaugat ceva despre dezvoltarea spiritismului in ultimele zile. Wili bacsi a stat tot timpul cu fata in palme oftand. Ceilalti colegi au ascultat cu rabdare expunerea plictisioasa fara sa sesizeze nimic deosebit. A fost singura data cand s-a auzit de Hegel pe vremea mea in seminar.

    In Sibiu ma plimbam prin parcul Sub Arini cu un student in ultimul an la teologia ortodoxa care isi dadea lucrarea de diploma in Hegel. Aceasta este diferenta.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: