Epistola catre Sertorius

Am auzit ca hulesti frate Sertorie, si duci vorba cum ca eu m-am smintit intru pozitivism. Imi suna in minte o (para)fraza din Zaratustra: este posibil ca Sertorius asta, cat este de luminat, sa nu fi aflat ca pozitivismul este mort?

Mort este si Hegel, prietene Sertorius, mort este Platon, morti sunt cei doi martori care ne-au propovaduit o “metafizica a prezentei,” cum hulea frantzuzul acela din neamul celor care l-au rastignit pe Domnul. Au fost spulberati de tsunamiul deconstructionismului, cel surfuit de cainii si scrajilatii de se numesc postmoderni. Unul chiar a venit calare pe un surf-board patrat, de se crucea prostimea pe Internet si striga: “glas de inger, nu om.”

Si teologii din toate bisericile s-au bucurat de moartea celor doi martori, caci cei doi martori ii chinuisera pe teologi si le cerusera sa jure pe logica si ontologie ca spun adevarul. Si teologii, si pastorii cei platiti, si-au trimes scrisori si daruri unii altora, si si-au jurat unii altora ca de-acum nu se vor mai certa cu zadarnicele ciocniri de vorbe teologice, caci daca adevar nu este fiecare slobod este sa zica ce vrea. Numai ca s-au invoit sa isi tina olile in si mai smerita supunere si sa se uneasca impotriva lupilor rapitori care le sminteau cu intreberile nebune ale lumii.

Si teologii s-au refugiat ca sobolanii in gaurile lor numite doctrine si denominatiuni, caci acolo unde nu este un fundament ontologic nici teologie nu este, ci doar afirmarea crezului fiecaruia.

Asa ca prietene Sertorie, uita-te cu bagare de seama la umblarea parintelui tau Florin Laiu si a fratilor sai din sobor si vezi ca nu e nici unul printre ei care sa nu jure pe postmodernism. Ci nu este cum ca ei au adevar absolut si se impotrivesc diavolului relativismului. ci este tocmai ca sunt postmoderni si realtivisti, si de aceea pot porunci turmei sa creada ce zic ei fara a mai da socoteala in piata cea mare unde cei doi martori faceau judecata dupa ratiune. Si asa s-au ales toti reactionari si fundamentalisti.

Si daca iti vei deschide ochii si vei privii in jur, prea alesule, vei vedea ca singurul care nu s-a imbolnavit de boala cea franceasca, care duhovniceste se cheama postmodernism, este omul de stiinta. Ci nci nu se poate imbolnavii, caci stiinta intransa are metafizica prezentei chiar de la obarsie.

Ci oamenii cei de stiinta tot se mai intalnesc in piata cea mare unde cei doi martori faceau judecata. Si fiecare asculta la ce zice celalalt si fiecare jura pe logica si pe fapte si vine cu marturia a doi sau trei martori, caci omul de stiinta nu si-a plecat genunchul in fata altarului postmodernimului si nici nu s-a lepadat de credinta in obiectivitate.

Asa ca daca duhul de viata se va pogori in cei doi martori si vor sta in picioare din nou, duhul de viata va venii de la stiinta. Prin urmare, nu este pozitivismul ci ravna cea filosofica si dragostea pentru indeltniciri teologice care ma face sa rostesc aceste ciudatenii de care s-au smintit cei inceti la minte.

Anunțuri

64 Responses to Epistola catre Sertorius

  1. eddieconst says:

    Sertorius – „subtilitati”.

    Nu am vorbit derogatoriu despre Heidegger, Hitchens sau Fukuyama. Pentru ca vreau sa ma culc o sa-l adaug pe MLK pe lista ucenicilor radicali ai lui Hegel http://www.autodidactproject.org/other/hegel-mlk2.html si sa il citez liber pe Nietzsche din Schpenhauer ca Educator unde spune ca rolul unui filosof este sa ne invete cum sa ne impotrivim secolului. Cei patru amintiti mai sus l-au avut pe hegel ca educator in acest sens. Ma duc sa ma culc.

  2. Sertorius says:

    Eddy #48,

    Mă provoci să vorbesc. Ohh, Hegel e mult mai profund decât îl descriu unii sau alții. De fapt, în afară de mine, de nenea Popovici al tău și poate de încă vreo 2-3 inși, care au trăit mai demult, mă îndoiesc că l-a înțeles cineva cu adevărat pe Hegel (hahah!).

    Intuiești bine ceva. E adevărat că Hegel consideră relația cultică o treaptă inferioară a medierii spiritului cu el însuși. Însă gândul lui e extrem de profund. Te încumeți să privești în el?
    La prima vedere, poți extrage din gândul ăsta al lui Hegel concluzia simplistă – așa cum au făcut Feuerbach, Marx sau Nietzsche – că omul Îl creează pe Dumnezeu, că Hegel e precursorul Omului-Dumnezeu kirillovian, nietzscheean, nazist sau comunist. Însă concluzia îi trădează, de fapt, gândirea lui Hegel. Marx și Nietzsche au fost niște pigmei care au pretins să interpreteze un gigant. Consecința nu poate fi decât o stupizenie. Cum poate să-L creeze omul pe Dumnezeu, când conștiința precară a omului ”descoperă” doar faptul că există un plan ideal, că tot ceea ce există, există întrucât este instituit în acest plan? Cât de stupid trebuie să fii să crezi că ființa umană a ”inventat” acest cadru ontologic aprioric, care cadru îi creează, de fapt, conștiinței umane condițiile în care această există și se manifestă?

    Dar, mă rog, să revenim la Hegel. Gândirea lui merge în altă direcție, spuneam, decât o pricep mințile limitate ale băieților amintiți. Relația cultică este o treaptă inferioară a medierii spiritului cu sine însuși. De ce? Defectul religiei este că-L instituie pe Dumnezeu ca exterior omului. A, deci Hegel e panteist, mă veți întreba? Aparent, da. Dacă totul, omul, Natura, Dumnezeu se reduc la Spirit, atunci nu e asta panteism? Hegel a învățat carte de la Spinoza, care era panteist. Totuși, în realitate, Hegel nu e panteist. El pleacă de la un fapt (da, da, un fapt), acela al existenței spiritului. Orice dialog are nevoie de… ”logos”, orice știință apelează la logos, totul există întrucât există ca logos (discurs rațional, rațiune, spirit). Autentica relație a omului cu Dumnezeu nu este aceea de a I se închina ca unui idol exterior. Acest tip de relație putea ”muri”, după Hegel, dacă așa doreau Marx, Nietzsche et comp. Relația optimă a omului cu Dumnezeu este venerarea Duhului de către duh, recunoașterea naturii noastre comune, doar pe calea asta omul se poate realiza pe sine. Însă asta nu echivalează nicidecum cu a spune că omul L-a creat pe Dumnezeu, ci, dimpotrivă, cu recunoașterea adevărului adânc că noi, oamenii, suntem, vrem sau nu vrem, asta n-are nici o importanță, ”după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Dumnezeu este Spirit și noi suntem spirit. Noi căutăm adevărul ptr că, aprioric, există adevăr (altminteri nici nu am avea ce căuta și nici nu am mai căuta defel).

    Nu știu dacă am fost prea explicit, însă aici stă cu adevărat Hegel, nu în elucubrațiile ”ucenicilor” lui.

    PS. Hai să privim lucrurile din unghiul prietenului vostru, Hitchens. Să admitem că Dumnezeu nu există și asta o știm din faptul că Universul descoperit nouă de către știință este de capul lui, o știm din faptul că religia a înflorit în trecut, în epoci de barbarie intelectuală, când nu exista știința de astăzi. Universul este complex, populat doar de fenomene explicabile științific, iar viața și noi, împreună cu ea, suntem un accident al evoluției. Perfect. Însă, cum se face că noi suntem singura specie care suntem conștienți că există Universul? Cum se face că noi suntem singurii care ”am deschis ochii” și am văzut așa ceva? Și, încă mai neliniștitor, cum se face că rațiunea noastră se descoperă pe sine în ceea ce ar trebui să-i fie cu totul străin, adică în organizarea Universului?…

  3. JungleLeaks says:

    If anyone could prove to me that Christ is outside the truth, and if the truth did really exclude Christ, I should prefer to stay with Christ, and not with truth.
    ~ Fyodor Dostoyevsky

    Mereu vor exista religii, pentru ca religiile traiesc din anxietatea si frica oamenilor si pentru ca suntem departe de a fi rezolvat temerile existentiale. Ateul este condamnat sa militeze pentru o cauza pierduta. Dar conteaza prea putin ca este pierduta atata timp cat este o cauza justa. Lipsa de ratiune, de dreptate, iluzia, fictiunile, au un viitor mareţ pentru ca pe planeta noastra oamenii sunt incurajati sa urasca cultura, ceea ce ne impinge mereu inapoi spre mituri si spre religie.
    ~ Michel Onfray


    ______________________________________________________
    ♪♫
    Hello Darwin my old friend.
    I’ve come to read from you again.
    You comfort me when I grow weary
    Of people saying ‘it’s just a theory.
    Because a theory is a system of abstractions in our finite minds
    of laws behind
    the things we find
    with science.

    And on the internet I saw
    a billion people, maybe more.
    People clinging to old delusions, people jumping to conclusions
    People holding superstitions that obviously are quite absurd
    they’d never heard
    a single word
    of science.

    I really think a doctor knows
    how a disease like cancer grows.
    How did we learn that we might treat it?
    How do you think one day we might beat it?
    ‘cos it won’t be by taking sugar pills
    or standing on one leg, for hours, while eating flowers
    but through the powers
    of science.

    If you have answers and you’re sure
    they’re better than what came before
    make your hypothesis and test it.
    Take the results that you’ve collected.
    Then you write them in a paper
    and submit it for a peer review
    it’s what we do to check it’s
    truly science.

    And the people stood and prayed.
    They said: ‘our faith can not be swayed’
    They have their Views and they won’t move them.
    They have their Truths and they won’t prove them.
    They’ll take the words of the prophets
    over fossils that were really found, beneath the ground.
    They don’t like the sound
    of science.

    “Science does not make it impossible to believe in God, but it does make it possible to not believe in God.”
    http://i.imgur.com/SGF59.jpg

  4. JungleLeaks says:

    It is our responsibility to leave the men of the future with a free hand. In the impetuous youth of humanity, we can make grave errors that can stunt our growth for a long time. This we will do if we, so young and ignorant, say we have the answers now, if we suppress all discussion, all criticism, saying, 'This is it, boys! Man is saved!' Thus we can doom man for a long time to the chains of authority, confined to the limits of our present imagination. It has been done so many times before.

    It is our responsibility as scientist, knowing the great progress and great value of a satisfactory philosophy of ignorance, the great progress that is the the fruit of freedom of thought, to proclaim the value of this freedom, to teach how doubt is not to be feared but welcomed and discussed, and to demand this freedom as our duty to all coming generations.

    ~ Richard Feynman

    http://laserstars.org/bio/Feynman.html

  5. Sertorius says:

    CJ #53,

    ”If anyone could prove to me that Christ is outside the truth, and if the truth did really exclude Christ, I should prefer to stay with Christ, and not with truth.
    ~ Fyodor Dostoyevsky”

    Faci aceeași eroare ca și Eddy, dragul meu. Citatul e rupt din contextul lui și sunt cuvintele unui personaj dostoievskian, nu vreo declarație expresă a autorului. Aș putea să-ți explic și ce voia să zică personajul cu vorbele astea, dar nu cred că te interesează.

  6. eddieconst says:

    Sertorius:

    Dostoievsky este un romancier, si ca orice romancier adevarat a lasat personajelor libertatea sa fie ele insile. In acelasi timp este evident ca personajele lui Dostoievsky exprima un dialog interior si un experiment de gandire intre optiuni laternative.

    Raman la ideea ca personajele carora Dostoievsky le-a dat sange si nu doar cerneala sunt nihilistii si asta spune nu. Cat despre Miskin, Isus din Petersburg, prietene, tu nu vezi ca acesta nu este Hristos ci Isus, simplu om, asa cum l-a inteles si Nietzsche in anti-christ?

    Dostoievsky scria pentru public si pentru bani ( pe care-i juca la cazino) era un gambler adictiv intr-o perpetua nevoie de bani. Romanele lui au fost publicate sub forma de foileton, asa ca pagina urmatoare era mereu deschisa si Dostoievsky era mereu in cautare. Era insa necesar ca Dostoievsky sa ofere publicului o rezolvare pe placu tarului si al patriarhului, dupa ce le trezise suspiciune cu anarhismul sau.

    Dar hai sa admitem ca Dostoievsky a crezut in solutia biserica si maicuta rusia. Asta nu desfiinteaza faptul istoric ca tocmai acea rusie pravoslavnica in care a vazut Dostoievsky mantuirea de rationalismul apusean a dus Rusia la haos, la Rasputin, politica stubida alui Nicolae si Alexandra, la franarea reformei in agricultura si administratie, la dezastrul din razboi.

    Pentru ca nu ma las influentat de ceea ce citesc ci gandesc cu mintea mea, voi afirma un adevar pe care nu il, gasesti in cartile pe care le citesti si nici la profesorii tai cu artere groase: cel care a salvat Rusia de popi, tarine mistice si birocratie ineficienta, a fost Lenin, si a facut-o spanzurand de la inceput 10.000 se preoti si impuscand familia tarului, adica faramand icoanele mujicului indobitocit.

    Alfabetizare Rusiei si asitenta medicala universala, dreptul femeii la divort (in maicuta rusia barbatul avea biciul deasupra patului nuptial) la vot si la educatie, moddernizarea infrastructurii, era spatiala, se datoresc celor care au distrus utopia dostoievkyana.

  7. JungleLeaks says:

    eddieconst #56

    ditto!

  8. JungleLeaks says:

    “I’m not asking for the world. Go over all the information. Investigate. Let the people know all the evidence, and let them judge for themselves. I’m not afraid of that. Why are they?” ~ Steven Truscott (oops, asta ar fi mers la topicul celalalt – logos 50, despre „adevarul prezent” unde amintea edi, in mod excelent, in comentariu)

    #56 … ba inca plusez:
    Critical thinking will set you free!

  9. Sertorius says:

    Eddy #56,

    Nu știu sincer ce se petrece cu tine. Îmi amintesc o predică de-a ta, de acum vreo 15 ani, despre Parabola Fiului Risipitor. N-am s-o uit niciodată. Câtă acuratețe a detaliului, ce profunzime a analizei situației, simbolisticii, personajelor!…
    Nu se poate să scrii astfel despre Dostoievski. E pur și simplu, exclus. Și nu ptr că eu îl simpatizez, în vreme ce tu cauți motive să-l disprețuiești, ci ptr că tu nu interpretezi, tu inventezi gratuit lucruri care nu sunt și ignori cu desăvârșire pe cele care sunt. Așa că deși scrii despre Dostoievski, ajungi să vorbești binișor pe lângă el.

    Hai să vedem. Le numerotez, ca să fie mai clară discuția.
    1. Rămâi la ideea ta cu nihiliștii de sânge și credincioșii de paie? Hai să intrăm la amănunte concrete, vino cu exemple și comparații pe text, să vedem. Eu ți-am analizat galeria ateiștilor din Dostoievski, ai văzut câtă simpatie le-a profesat autorul. Mai putem discuta, dacă dorești să dialogăm, nu doar să ne afirmăm fiecare crezul i-rațional (adică non-argumentat).
    2. Mâșkin e Iisus anti-Christ, ca la Nietzsche? De unde și până unde? Doar ptr că Dostoievski nu ne înfățișează pe Hristos cel istoric, ci un om plăpând, ieșit în mod curios și temporar dintr-o afecțiune psihică gravă? Dostoievski nici nu l-a confundat pe Mâșkin cu Hristos, ci l-a folosit ca simbol christic. Ai cetit Idiotul? Mâșkin nu este în roman un Iisus nietzscheean, un înțelept, ci un om gata mereu de sacrificii neverosimile. Până la urmă, prințul o sfârșește f prost, tocmai ptr că se interpune, jertfindu-se, între criminalul, căruia îi citise gândurile, și victima sa pasională. Ce poate fi mai christic decât acest gest?
    3. Da, sunt cunoscute aceste lucruri. Dostoievski era un adict al jocului de noroc, a fost mereu în criză financiară și scria ptr bani. Însă… tu crezi că a rămas în galeria celor mai mari romancieri ai lumii (unii, nume sonore în critica literară, dimpreună cu mine, anonimul, socotim că D. este cel mai mare dintre cei mai mari) doar ptr că a scris maculatură ptr bani, în interesul Patriarhului și al Țarului? Dacă asta crezi, te înșeli rău de tot.
    Ce putea să le fie celor două somități amintite de tine pe plac în romanele lui Dostoievski? De obicei, autoritățile nu sunt încântate de o abordare realistă a societății, ci întotdeauna pretind ca lucrurile să fie prezentate idealizat, în lumina propagandei lor. Dacă e să aruncăm o privire în opera lui Dostoievski ce vedem? Seminariștii care apar la el, viitorul cler, sunt mai toți meschini și cu interese egoiste. Sfinții dostoievskieni sunt f puțini și toți, fără excepție, nu sunt bine văzuți de biserică. Iată care sunt – prostituata Sonia, care-l salvează pe Raskolnikov (Crimă și Pedeapsă), un prinț dement, Mâșkin (Idiotul), călugărul Tihon (Demonii) și starețul Zosima (Frații Karamazov). Prima e o prostituată, al doilea nu are nici o treabă cu religia și nici măcar cu Rusia. Al treilea este un călugăr ținut în izolare în mânăstirea lui deoarece, o spune explicit Dostoievski, nu era bine văzut de către stareț și de către ceilalți călugări, pizmași pe el. Se insinuează destul de transparent că Tihon era bănuit de erezii. În fine, Zosima e o figură angelică, însă este un neînțeles. Autoritățile ecclesiastice nu sunt alături de el, în pofida marii lui popularități. Niciun cleric nu ar accepta vreodată punctul de vedere zosimian, acela că noi toți suntem răspunzători ptr fiecare crimă care se petrece în societatea în care ne ducem veacul.
    Deci, nu prea văz ce satisfacții putea extrage Prea Fericitul Părinte Patriarh din romanele lui Dostoievski.
    În ceea ce privește țarul. Cum arată Rusia țaristă la Dostoievski? În Crimă și Pedeapsă, Petersburgul, mândria coroanei ruse, apare ca un oraș cenușiu, apăsător, în care sărăcia extremă și lipsa de perspective alienează până într-atât mintea unui tânăr, altfel educat și valoros, încât ajunge la gândurile cele mai morbide. În Idiotul, înalta societate țaristă este înfățișată ca fiind plină de corupție morală și ipocrizie (marele moșier care o crește pe Nastasia Filippovna, profită de ea, încă de copilă, iar apoi vrea s-o mărite ca și cum asta era ceva normal; generalul era și el un individ imprecis din pdv moral). Însă cea mai clară ilustrare a părerii lui Dostoievski despre administrația rusă apare la romanul cel mai accentuat politic – Demonii. Păi, ia gândește-te. Apar doi guvernatori în roman. Primul, pe vremea adolescenței lui Stavroghin, era un bătrânel ridicol, căruia puștiul teribil îi mușcă urechea. Al doilea, care ocupă tot romanul, este un personaj incompetent, condus de nevastă-sa, o proastă cu iluzii de grandoare, amândoi fiind trași pe sfoară de Piotr Verhovenski și ridiculizați la extrem. Un singur nihilist, abil și lipsit de scrupule, dă peste cap o întreagă gubernie a Țarului și, culmea, scapă și neatins! Dacă ai fi tu Țarul, dragă Eddy, ce-ai zice de o asemenea ofertă a lui Dostoievski?
    4. Judeci extrem de simplist lucrurile. Mai întâi, că în epoca lui Dostoievski, prietenii tăi schopenhaurieni, unii dintre ei și anarhiști pe deasupra, s-au dedat la crime politice atroce. Au atentat chiar la viața Țarului. Țara avea probleme nu datorită pravoslavnicilor. Dacă la asta reduci tu problematica social-politică a Rusiei țariste, atunci ești un mare naiv.
    Apoi, zici că Lenin a salvat Rusia? Probabil că glumești. Lenin a creat un genocid în Ucraina, fără precedent, iar Războiul Civil a decimat populația și a creat dezastre din care țara și-a revenit anevoie ulterior. Cum poți fi atât de orb, tocmai tu, Eddy?! Un sistem politic extremist, ca cel leninisto-stalinist, care a ras de pe fața pământului elitele societății în toate țările pe care a pus mâna, care a obligat milioane de oameni să intre într-o orânduire social-economică, dirijistă și autoritară, care nu s-a putut menține decât 70 de ani, ptr ca apoi să se ducă singură la lada de gunoi a Istoriei, asta numești tu ”salvarea” Rusiei? Nenorocirea asta incomensurabilă?…
    Rusia țaristă era mult peste ceea ce a ajuns vreodată Rusia Sovietelor. La orice capitol dorești să discutăm. Situația drepturilor persoanei era mult mai bună pe timpul Țarului decât sub dictatura roșie. Vorbești de avort sau de dreptul la vot al femeilor? Dar unde în lume era în sec. XIX așa ceva? Te referi la știință, dar nu ți-i seama că rușii au avut incomparabil mai multe elite culturale și științifice în sec. XIX decât în sec. XX. Oare de ce? Performanțele spațiale ale URSS trebuie încadrate în cuceririle științifice ale epocii. O putere politică dictatorială care a preferat să-și înfometeze populația ptr a ține pasul cu SUA în cursa înarmărilor.
    5. Care este ”utopia” sau ”iluzia” dostoievskiană? O tot folosești, în emisiuni și în discuții, dar nu mai pricep ce comunici prin ea. Ba Dostoievski este promotorul misticismului îngust, al slavofilismului și al pravoslavnicilor, ba el devine amicul secret al nihiliștilor și un ateu pasionat. La ce reduci tu mesajul operei dostoievskiene?

  10. JungleLeaks says:

    Faci aceeași eroare ca și Eddy, dragul meu. Citatul e rupt din contextul lui și sunt cuvintele unui personaj dostoievskian, nu vreo declarație expresă a autorului. Aș putea să-ți explic și ce voia să zică personajul cu vorbele astea, dar nu cred că te interesează.

    sa ne explici si noua contextul… ia arunca o privire la pagina 71 de aici:
    http://openlibrary.org/books/OL6582374M/Letters_of_Fyodor_Michailovitch_Dostoevsky_to_his_family_and_friends

  11. JungleLeaks says:

    „utopia dostoievkyana” … stie ce spune!

    During Dostoevsky’s lifetime, the rational philosophies of naturalism and scientism swept through Europe and Russia. These ideas appeared most specifically in Chernyshevsky’s ‘What Is to Be Done?’, which advances a kind of socialist utopianism that Dostoevsky, though at one time he embraced, absolutely despised. Basically Chernyshevsky advances the notion that man is good, and when governed by reason and science, he can form an ideal society. The Underground Man, however, disagrees with the idea that he is simply a piece of material confined to act only according to the laws of rationalism. Dostoevsky held that man is irrational and even evil by nature, that he isn’t predetermined to act in any way.

    In many ways, Dostoevsky advances a kind of existentialism throughout ‘Notes from the Underground’. The Underground Man strongly attacks any notions of central planning as he throws rocks at the Crystal Palace of Chernyshevsky and others. Because our choices mean something, we have meaning too, Dostoevsky argues. Though the decisions we make may be irrational, and even wrong, they are still decisions of our conscious free will. This free will, Dostoevsky maintains, is the most advantageous advantage, for this separates man from the beasts, making him truly human, not just a piano key or an organ stop.

    The necessary drawback to this free will, however, is the suffering that must indelibly accompany it. Yet to Dostoevsky, certain things are gained through such suffering that cannot be gained without it. Truth, for one, Dostoevsky suggests can only be a result of a kind of extensive physical and mental torture. The ultimate example of such beneficial suffering, such selfless love, however, is the crucifixion of Christ, who of course heaped a limitless benefit on mankind by sacrificing himself. Christianity, to Dostoevsky, defied reason: it wasn’t reasonable for Christ to die on the cross, yet His death was the most „beautiful and sublime” thing imaginable. Though the Underground Man, as confused, alienated and alone as he is, certainly doesn’t know what is to be done, Dostoevsky explains that his only answer is in CHRISTIAN MYSTICISM, not rationalism or scientism.

    open your eyes!

    http://www.kiosek.com/dostoevsky/quotations.html

  12. Sertorius says:

    CJ #60,
    Bun, deci Dostoievski a reluat ideea aceea și într-o scrisoare către un prieten. Însă, dincolo de grozăvia pe care presupui tu că se află în ideea asta, ai fi bun să-mi spui și mie ce crezi că ne comunică ea?

    CJ#61,
    Să deschid ochii ca să ce? Tu l-ai cetit pe Dostoievski? Comentariul tipului o fi bun, nu zic nu, dar tu, ptr tine, cunoști obiectul discuției sau te conduci doar după niște cuvinte tabu?
    Deci toată opera lui Dostoievski se reduce la ”Christian mysticism”… Rămâne să mai lămurim cum definim formula asta în opera dostoievskiană. Firește, dacă avem habar de respectiva operă.

  13. study_nature says:

    In timp ce azi citeam un articol in care se evidentia subrezimea incredibila a edificiului homeopatiei, am dat peste o fraza care vine in sprijinul celor scrise de Edi in epistola de mai sus (postmodernismul este invocat in favoarea modelelor de gandire religioase sau pseudostiintifice care nu tin apa, comunitatea oamenilor de stiinta autentici opunandu-se acestei tendinte):

    „So far homeopathy has failed to demonstrate efficacy in randomized controlled trials and systematic reviews of well designed studies.2, 4, 5 Homeopathic physicians seem to clutch onto the straws of a series of poorly designed or underpowered studies to retain their credibility or claim that the randomized controlled trial is an inappropriate methodology to assess their belief system in the name of post-modern relativism.6, 7 We wonder whether any kind of evidence would persuade homeopathic physicians of their self-delusion and challenge them to design a methodologically sound trial, which if negative would finally persuade them to shut up shop.”

    Sursa (unde gasiti si trimiterile bibliografie incluse in citat): Should We Maintain an Open Mind about Homeopathy? articol publicat in The American Medical Journal (Noiembrie 2009).

  14. study_nature says:

    Edi,

    Referitor la discutia noastra mai veche despre faptul ca postmodernismul se asociaza adesea cu o atitudine antistiintifica, iata mai jos o declaratie on-topic:

    We evolutionary anthropologists are outnumbered by the new cultural or social anthropologists, many but not all of whom are postmodern, which seems to translate into antiscience.
    —Frank W. Marlowe, president-elect of the Evolutionary Anthropology Society, on the American Anthropology Association executive board’s stripping of the word “science” from its long-term plan (New York Times, Dec. 13, 2010)

    Sursa: articol NYT descoperit via The Scientist

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: