Anno Domini 08 – Ce-i de Facut?

28 decembrie 2010 de Edmond Constantinescu 49 comentarii

Filed under Video Tagged with Lenin, Nihilism, Revolutie, Tolstoi, Utopie

49 Responses to Anno Domini 08 – Ce-i de Facut?

Stef says:

28 decembrie 2010 la 10:46

Grea intrebare Edi, mai ales pentru cei care sunt obisnuiti sa li se spuna ce sa faca si ce sa dreaga. Sa primeasca un drum, fie el cat de ingust, dar un drum sa fie, iar ei doar sa…mearga.
Sper sa vedem raspunsuri care mai de care mai originale, conform cu capacitatea fiecaruia de a vedea lucrurile.

PS. Pierdut „cale catre Hristos”, aducatorului i se ofera recompensa vesnica.
Stef says:

28 decembrie 2010 la 10:47

PS2. Asteptam …”provincia”.
claudiu says:

28 decembrie 2010 la 11:16

Una dintre cele mai interesante emisiuni. Imi place demersul pe care E.C. il l-a demarat. El e constient ca poate face doar putin si totusi il face. E constient ca poate fi inteles gresit, dar mai bine sa trezesti intrebari si sa fii inteles gresit decat sa nu faci nimic, sa contemplii. Nota 10!
MariusM says:

28 decembrie 2010 la 12:50

cine vinde bilete la caruta ?
Beni Plesa says:

28 decembrie 2010 la 14:28

Stef

Nu am timp acuma sa vizionez emisiunea ,insa cred ca o voi viziona dupa-amiaza.
Trebuie ca este buna ,Edi inca nu a dezamagit pe nimeni care mai are un crampei de buna-vointa de a-si folosi facultatea de a gandi.

Stef:–„”PS. Beni mai crezi asa cu tarie ca cetatea lui Dzeu e in constelatia Orion?””

Stef ,dragul meu ,mi-ai pus o intrebare foarte grea.si dificila.Cand esti prins intre TREI surse de informatie si toate trei autoritare :
1–cartea naturii
2-revelatia biblica
3-spiritul profetic
orce om credincios ,care si-a pus speranta ca biserica adventa este „corabia lui Noie” ce ne va trece prin ploaia tarzie cu asteroizii lui Cezar Luchian si ne va proteja de urletele mielului cu doua coarne ,NU are alta optiune decat sa se refugieze sub protectia „spiritului profetic” care asa cum stim este o lumina mai mica ce arata spre o lumina mai mare.
Cartea naturii si revelatia biblica este asa de greu de inteles ,insa avem „cuvintul profetiei” facut asa de clar si pe intelesul tuturora incat nimeni nu se poate rataci pe calea ce duce de aici drept in mijlocul Orionului in cetatea cu strazi de aur si struguri pe mladite de argint.
Eu cred ca ar fi POSIBIL acest scenariu ,tu chiar nu mai crezi in aceasta revelatie data special pentru cei din ULTIMA GENERATIE (adica aia din 1844) ??

Stau si ma intreb cum de poti sa-mi pui o astfel de intrebare dupa ce am fost cu tine aproape de la inceput.!!!
Beni
Neo says:

28 decembrie 2010 la 14:40

Edi,pentru ca ai reamintit ca toti oameni sunt muritori,iar tu esti un om, acest gand ma sperie cand ma gandesc ca esti unic in felul tau in biserica azs.
Continua ce ai inceput.

Multumesc mult ptr. tot ceea ce faci!
Alter Ego says:

28 decembrie 2010 la 14:57

Ce-i de facut ?

Nu stiu daca termenul de „mantra a intunericului” este potrivit, insa daca, in mod fortat, acceptam valabilitatea lui, atunci aceasta intrebare este o mantra a intunericului pentru ca, cu toate ca nu este o afirmatie, ea subintelege o afirmatie care se pretinde adevar.
Te rog sa observi draga cititorule, ca intrebarea este impersonala si este parsiv pusa.
„Ce este de facut ?”
Daca ar fi sunat asa : „Ce trebuie sa fac EU ?” ar fi trimis aproape obligatoriu la o alta intrebare : „Cine sunt EU ?”

Prin modul in care este pusa intrebarea, deturneaza atentia de la chestiunea esentiala si o trimite in zona din care se revendicau si fariseii – FUNDAMENTALISMUL. Adica nu este important „cine esti” ci este important „ce faci”. Mantuirea ar fi o chestiune de ce faci si nu de cine esti, ca si cum ceea „ce faci” n-ar fi rodul a „cine esti” ci invers „cine esti” este rezultatul a ceea „ce faci”. Diferenta de fundamentalism este simulata printr-un raspuns, in aparenta diferit de al fundamentalismului fariseic : nu trebuie facut „ceea ce este MORAL” ci trebuie facut „ceea ce este ETIC”. Despre TREBUIE, o sa vorbim cu alta ocazie.
Te mai rog sa mai observi, draga cititorule, ca destinul autorilor de raspunsuri la intrebare, este oarecum comun. Pana si mult laudatul Tolstoi a sfarsit „senil”, se intelege ca senil este un eufemism. De ce s-a intamplat asa ? Simplu, conflictul de care credea ca scapa „facand ceea ce este etic” l-a urmarit pana spre finalul vietii, aducandu-l in pragul nebuniei, suferinta a condus la situatia limita in care mintea egoista a sucombat. A facut ceea ce este „etic” dar nu a gasit pacea promisa de Hristos. La fel face si Luther dar nici el nu afla pacea si pentru ca nu o gaseste intr-o „forma” – ideologie, crez, in loc sa o caute in afara formei, decide sa faca o „reforma” adica sa-si schimbe crezul, cu nadejdea ca in acest fel isi va gasi pacea. Tolstoi intuieste ca „ceea ce are” nu este adevarata sa identitate, nu se lasa stapanit de ceea ce are, ramana insa identificat cu propria sa ideologie – ramane stapanit de ceea ce crede. El crede, ca a face ceea ce este etic, il transforma in „mai bun”, nu intelege ca Bunatatea este chiar el. A renunta la posesiuni este o practica veche, care precede cu mult epoca in care traieste Tolstoi. El renunta la posesiuni si le imparte la saraci pentru „a deveni mai bun”, si nu pentru ca s-a privit pe sine si „s-a simtit bun”. Marea majoritate a celor care au renuntat la posesiuni, au facut-o cu scopul de a „deveni mai buni” si au ajuns „sa se gandeasca pe ei ca fiind mai buni”. Ceea ce au facut au facut n-a fost „in ascuns” si de aceea „Cel ce este in ascuns”, nu le-a rasplatit. Nu esti mai bun atunci cand „gandesti” ca esti mai bun ci atunci cand „simti” ca esti Bunatatea. De aceea cand se dovedeste ca visul lui de a schimba lumea este un esec, se confrunta cu destructurarea identitara, nu mai stie CINE ESTE. Acesta criza, in loc sa fie o binecuvantare pentru el a fost un blestem, la fel cum a fost pentru unul din talhari. Pentru celalalt, criza a fost o binecuvantare pentru ca l-a iubit pe Cel din centru. Dar nu poti sa iubesti daca nu te recunosti in Cel pe care-L iubesti. Asa se face ca talharul, isi gaseste adevarata sa identitate – Omul rastignit langa el, in vreme ce tovarasul sau ramane blocat in minte, ca si Tolstoi.
Hristos nu „face pentru a fi” ci „face pentru ca este”, sau mai exact : „Face pentru ca stie CINE ESTE ” si El stie CINE ESTE, nu pentru ca gandeste ci pentru ca simte.
Ai zice ca, anume, in mod siret, egoul deturneaza atentia, de la esenta la forma. De asta si intrebarea pare parsiva, asa cum afirmam in inceputul acestei interventii. De fapt, e vorba de simpla inconstienta, egoul supravietuieste din instinct.
Si totusi raspunsul la intrebare exista, dar nu este dat de nici unul din cele trei personaje.
Raspunsul este dat de Hristos :
1. Nu incerca sa schimbi lumea, schimba-te pe tine – iti este mult mai accesibil acest lucru, observa atent, fara a judeca.
2. Schimbarea vine dinlauntru inspre afara, privind cu sinceritate si cu atentie calma in interiorul tau, pentru ca acolo(si acolo), este ascunsa Identitatea ta, care este cel mai profund, „Eu sunt”, acel „Eu sunt „, si care traieste si atunci cand nu mai joci roluri : de pastor, de parinte, de patriot, de femeie sau barbat, de filosof, de proprietar, de om bogat, de membru al unui partid, de membru al unei biserici, de posesor al unui corp fizic….. Aceasta identitate poate fi simtita dar nu poate fi inteleasa, de aceea educatia, in acceptiunea comuna a termenului, nu-ti este de folos.
3. Cand vei afla „Cine esti”, vei vei fi intr-adevar eliberat de toate acestea – ai „cunoscut Adevarul”, dar nu ca pe ceva separat de „Cine esti” ci ca un profund sentiment „ca esti”
4. Acum ai trecut de la moarte la Viata si nu mai este posibil sa „cunosti moartea.”

Pe scurt : „Ce este de facut ?”
Raspuns : „Vegheaza !” -A veghea inseamna sa ramai intr-o stare de atentie sustinuta dar linistita, in stare de trezie, cu ochii deschisi inspre inauntru si inspre afara.
Asa vei intelege „Cine nu esti” ca sa poti simti „Cine esti”.
Sa fie asta o experienta mistica ?
Cine mai stie ?
Aurel Ionica says:

28 decembrie 2010 la 16:25

Edi,
Daca dulaii tai de serviciu, clovnul si samson, tolereaza ca sa citesti o mica observatie din partea mea, termenul “soap opera” nu vine de la ideia ca povestirile siropoase sunt “spumoase” si fara continut cum sunt clabucii de sapun, ci vine de la faptul ca astfel de forme de “entertainemnt” erau sponsorizate de companiile de sapun, care in trecut erau mari afaceri, ca Gamble House, de exemplu. Ceea ce sunt reclamele pentru medicamente si cosmetice astazi erau reclamele pentru sapun nu cu prea mult timp in urma. Ideia era ca cei care isi puteau permite luxul sa citeasca romane sau sa priveasca spectacole erau si cei care isi permiteau luxul sa se spele in mod regulat si ca atare erau principalii consumatori de sapun. Cu privire la subiectul emisiunii “ce-i de facut,” e bine ca citesti si-ti bati capul sa afli raspunsul si este bine ca esti sincer si recunosti ca nu ai nici o ideie, dar bunul simt ar trebui sa-ti spuna ca daca ar exista o carte care sa explice asa ceva, o astfel de care nu ar putea fi tolerata. Singurul care a reusit sa schimbe lumea cit de cit a fost Isus ceea ce demonstreaza ca el a inteles cum se poate face, dar din pacate nu a putut sa explice deoarece ar fi insemnat sa-i ajute pe adversarii lui sa-i dejoace planul. Pina ce cea ce a stiut Isus nu va fi inteles nu va ramine decit sa pritociti niste idei ale unora aruncate de mult de istorie la lada de gunoi asa cum singur recunosti, si sa va loviti cu capul de pereti deoarece va aflati pe niste drumuri infundate. De la pozitivismul tau ca oamenii de stiinta cu telescoapele lor au toate raspunsurile si vor transforma lumea intr-un paradis mi se pare un progres ca ai ajuns la concluzia ca chestia asta cu schimbatul lumii nu are raspuns iar oamenii tai de stiinta la care te inchini nu au nici cea mai mica ideie. Ma bucur ca faci progrese desi consider ca este un drum lung pentru tine sa ajungi sa citesti si carti interzise si nu doar cele de mare popularitate. Daca se va scrie o care care sa raspunda la intrebarea “ce-i de facut” si sa explice cum poate fi schimbata lumea asa ca raul sa fie eliminat, o astfel de carte va fi strict interzisa asa ca sansa pentru tine ca s-o obtii si s-o citesti este practic zero avind in vedere repulsia ta fata de ceea ce invatatii tai nu au rumegat ei mai intii ca sa-ti puna in gura si preocuparea ta ca sa nu te contaminezi cu vreo ideie “straina” care nu a fost mai intii aprobata de ei.
Denisa Cristofil says:

28 decembrie 2010 la 17:27

„Ceea ce faci – te face !” , asa spunea cineva la o emisiune radio .A fost o parere ! Personal nu sunt de acord cu niciuna din cele trei variante de solutii propuse de dvs. ca raspuns la intrebarea:Ce este de facut? Adica nici sa folosesc violenta, nici sa stau cu miinile incrucisate doar sa privesc, dar nici sa lucrez ca animalul de povara sau si mai grav – sa ma daruiesc ca jertfa pe altar!
O solutie civilizata si demna ar fi – daca ar exista un Creator al OMULUI – sa comunicam direct cu Acesta si sa-l convingem sa puna odata capat acestor cumplite grozavii care se petrec de mii de ani pe aceasta Planeta . Apoi – dupa un calcul al pierderilor totale datorate celor citeva mii de ani de suferinte si moarte – sa pornim,cu totii, impreuna, de la capat in continuare, pentru a realiza ceeace de fapt ar fi trebuit sa realizam ACUM si AICI.Toti pierdem tot! Absolut nimeni nu cistiga nimic! A se continua existenta umana in astfel de conditii – este lipsit de orice ratiune sanatoasa! Invatam doar sa ne judecam unii pe altii iar in ceea ce ma priveste – sa-L judec pe acest Creator, o judecare a Sa pe care am conceput-o personal intr-un manuscris pe care as dori sa I-L ofer ca sa-mi raspunda direct! Ramine de vazut daca voi ajunge vreodata o asemenea ZI in care sa pot sta in picioare ca judecator al Judecatorului Suprem!
Oricum pentru mine viata intreaga este cit o zi – si , probabil ca un mijloc de autoconservare, imi spun mereu ca este ASTAZI, adica incerc sa supravietuiesc intr-un prezent continuu. Iar in plus daca mai si reusesc sa dau t o t si sa fac t o t ce pot cu t o t ceea ce am eu – in mod absolut sigur voi putea sa dorm si sa mor linistit!

Sa reusiti in tot ceea ce faceti!
laurentiuh says:

28 decembrie 2010 la 18:01

Explicatia „corecta” a termenului „soap opera” dat de Aurel este o metafora a comunicarii. A unui anumit tip de.. comunicare.
Intr-adevar,asa este Aurel,termenul provine de la producatorii de sapun.
Poanta este ca termenul acesta a prins datorita sensului metaforic,atunci cand a fost evident ca soap operas erau buble soap,chestii usoare,etc..
Cu alte cuvinte esentialul este exact in ceea ce nu vezi!

Spun ca este o metafora,explicatia a la Polichinelle a lui Aurelle,pentru ca ea da masura unei vointe rele de a auzi ceea ce spune Edi.
Problema ta este ca el nu spune singur,de la el toate aceste lucruri pe care le spune,ci impreuna cu lumea moderna,cu stiintele,samd.

Esentialul
MariusM says:

28 decembrie 2010 la 18:54

Edy ,
Ce bine mi-a cazut iemisiunea asta acum .De o luna de zile simt ca trebuie sa fac ceva ,sa schimb ceva ,sa trec la actiune.
Am 4ani de cind incerc sa inteleg si sa interiorizez mesajul lui Isus si inca mai am. Dar simt acest imbold ca trebuie sa actionez ,sa gasesc ceva cu adevarat relevant.
Imi dau seama de importanta educatiei si a capatarii de experienta. Dar cum sa faci o societate sa invete daruirea de sine?
Ma tot gindesc in ultima vreme la un model de societate bazat pe o noua paradigma .
In mod normal tehnologia moderna ar trebui sa ajunga destul de ieftina ca sa ajunga la toata lumea . Apare mereu problema saracilor needucati si a leneviei.
Orice om care ajunge la un anumit nivel,incepe sa leneveasca si sa astepte sa faca altii pt el.
Cum sa educi daruirea de sine in dauna puterii ,de a avea,de a controla .
Ma aflu cumva in dilema lui Tolstoi . Dar gindul meu acum insa, nu e sa impart tot ce am la saraci ,ci sa am grija de familia mea cit mai bine.
Ma gindesc insa la copilul nostru ,care e cumva protejat si ii lipseste experienta muncii de jos .Asta e o adevarata problema :cine face munca de sus si pe cea de jos.
Cum sa faci oamenii sa renunte la vicii si sa vada fericirea in a face ceva pentru ceilalti.
Nu ne facem destul timp pt altii. Ar trebui limitat timpul de munca la 6ore si sa folosim cit mai mult timp pt relatii interumane,pt familie,pt gradinite,scoli,arta.
Actuala organizare bazata pe asa zisa democratie ,mi se pare depasita. Nu mai vad rostul partidelor politice a caror ideologie azi, se reduce doar la stringere de taxe pt cei de la putere.
Stef says:

28 decembrie 2010 la 19:10

MariusM

„Nu mai vad rostul partidelor politice a caror ideologie azi, se reduce doar la stringere de taxe pt cei de la putere.”

Esti sigur ca vrei sa te bagi in discutii politice? Baza democratiei in care traiesti dumneata acu’ este tocmai pluralismul politic.
Vrei exemplu de teocratie impletita cu inexistenta opozitiei politice?
Poftim, ARABIA SAUDITA. Daca vrei sa traiesti intr-o astfel de tara, drum bun!
MariusM says:

28 decembrie 2010 la 20:56

Stef
daca tu imi demonstrezi cind a existat democratie in sensul ei adevarat ,iti cedez toata averea mea.
Ai vazut la noi in tara oameni politici ? Poate politruci needucati.
Vezi vreo diferenta azi intre dreapta si stinga sau crestin-democrat?
Se pare ca ma vezi un fanatic religios. Trebuie sa iti readuc aminte ca am urit cel mai mult religiile si bisericile. Doar Isus mi-a schimbat putin traseul.
Stef says:

28 decembrie 2010 la 21:25

MariusM

daca reduci discutia la Romania, ai dreptate. Acolo statul e mai degraba mafiot, iar dreapta, stanga sau alte orientari nu exista, afilierea se face pe baza de clan.

Democratia la care ma refeream eu o gasesti in tarile civilizate. Nici acolo nu e un sistem perfect, doar perfectibill. Dar deocamdata e cel mai bun pe care l-a inventat omenirea.

Doar daca nu vrei sa pui armata sub comanda bisericii si cu asta ne-am intors in vremea cruciadelor.
MariusM says:

28 decembrie 2010 la 21:34

sub nici o forma sub comanda bisericilor.
Oameni educati si intelepti greu ii aduni,si mai greu pot fi lasati sa conduca
MariusM says:

28 decembrie 2010 la 21:39

Este socialismul functional?

O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste aici: Cum se distruge o natiune? Doar cu psihologia maselor, bine cunoscuta!

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat
vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga. Acea
clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar
trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!

Profesorul le-a spus:

– OK. Vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se
va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel
incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.

Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de
studenti, si toti au primit nota 8. Studentii care au studiat intens au
fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste
masura.

Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin
au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus
ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin. Media
celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.

Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4. Notele nu au
fost crescatoare, deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si
nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriza
a tuturor studentilor, toti au picat.

Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final, deoarece atunci
cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de
asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni
nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.

Nu putea fi o explicatie mai simpla. Iata un scurt paragraf care
sintetizeaza totul:

„Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara
libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru
aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste
pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat
mai inainte de la altcineva. Cand jumatate din populatie vede ca poate
sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si
cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca,
pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta
este sfarsitul oricarei natiuni. Nu poti multiplica bogatia divizand-o.”
Aurel Ionica says:

28 decembrie 2010 la 21:57

#10 | Written by laurentiuh
Spun ca este o metafora,explicatia a la Polichinelle a lui Aurelle,pentru ca ea da masura unei vointe rele de a auzi ceea ce spune Edi.
Problema ta este ca el nu spune singur,de la el toate aceste lucruri pe care le spune,ci impreuna cu lumea moderna,cu stiintele,samd.

Eu nu am spus ca Edi a folosit termenul “soap opera” gresit, ci ca nu l-a explicat corect. Cu privire la ceea ce spune el si anume ca nici el nu crede in aceste utopii, ca nu le recomanda nimanui, si ca nu are solutie, eu cred ca l-am inteles foarte bine deoarece omul a spus-o foarte clar. Daca dvs. ati inteles altceva, mi-e teama ca dvs. nu prea l-ati inteles. Oricum, masura vointei mele “rele” de a asculta ce spune Edi este cu mult mai mica decit masura vointei dvs. “rea” de a citi ceva ce spun eu.
Sertorius says:

29 decembrie 2010 la 00:28

Aurel Ionică #8,

Iisus a schimbat doar ”cât de cât” lumea și, oricum, de teama dușmanilor, nu a fost în stare să ”explice” ce și cumu-i cu mântuirea. Abia în anul fatidic 2000 – cine cetește, să-nțeleagă semnificația ”rotundă” a anumitor cifre! -, a fost scrisă ”cartea”, care va explica lumii ceea ce Iisus, din lașitate, nu s-a încumetat să explice. ”Cartea”, care nu-i alta decât teza falită de doctorat a dlui Ionică Aurel, este atât de profundă că, în mod inevitabil, nu poate fi ”tolerată”. Autorul ei, dl Ionică, i-ar fi putea fi oricând profesor de curaj lui Iisus, căci, prin bravura lui inimaginabilă, a înfruntat ditamai Universitatea Vanderbilt (și, prin ea, toate universitățile și academiile din lume!) și întreaga conspirație mondială care… ”ucide intelectual” specia homo sapiens sapiens.
Adevărul e simplu și dispus în forma unui pătrat – Aristotel ”asasinează intelectual” umanitatea, Iisus nu e Mântuitorul, ci doar un apostol cam timid, Sf. Scripturi nu sunt Biblia, ci teza dlui Ionică și, în fine, summa theologica, Ionică Aurel este adevăratul, unicul, bravul mântuitor, homo ousia cu Dumnezeu Însuși! Sau, poate, mai ceva decât Dumnezeu Însuși? Nu știu prea bine, căci și eu, asemeni lui Edi ”pozitivistul” (cum se mai înghesuie unii să-mi preia etichetele…), am ratat cu totul șansa mântuirii prin ”pătratul Ionică”…
Aurel Ionica says:

29 decembrie 2010 la 02:06

Stimate Sertorius,
Vad ca s-au mai potolit Clovnul si samson cu trancanelile si ai sarit mata sa dai cu bita-n balta si sa te dai din nou in spectacol. Ca lumea este inca asa cum era si pe vremea lui Isus si ca el nu a schimbat-o inca orice idiot o poate observa, desi unele progrese care au avut loc in omenire au avut loc in lumea crestina si asta se datoreaza indiscutabil influentei lui. Eu nu am spus niciodata ca teoria argumentarii pe care am dezvoltat-o eu schimba lumea ci ii ajuta pe oameni sa inteleaga clar ce au in cap, ce sustin altii, cum sa argumenteze ceea ce spun si sa atace ceea ce spun altii, adica exact ceea ce esti complet incapabil sa faci. Teoria mea te ajuta sa spui ce ai de spus cu conditia sa ai ceva de spus, dar ea nu iti spune si ce sa spui. Trebuie sa fii tare greu de cap daca nu ai priceput nici macar atita lucru din lucrarea mea. Desi lucrarea mea de doctorat nu se ocupa cu problema pe care o discuta Edi si anume “ce trebuie facut?,” ea documenteaza agresivitatea cu care atit universitatile si guvernul, de data aceasta cel occidental si nu cel tzarist, suprima o descoperire. Or daca tzarismul occidental poate fi atit de agresiv cind este vorba de o teorie a argumentarii care este destul de nevinovata si are extrem de mare valoare practica, nu este greu de imaginat cum ar reactiona daca s-ar scrie o carte cu privire la cum a inteles Isus ca poate fi schimbata lumea si ar raspunde la aceasta intrebare “ce trebuie facut?.” Iar daca o astfel de carte va fi disponibila, nu-mi inchipui ca este vreun timpit pe acest forum care sa astepte de la mata sa fii in stare sa o citesti si sa spui ce este in ea. Oricum, ceea ce au scris altii chiar si Edi admite ca sunt utopii in care nici el nu crede, dar deocamdata lucrarea mea nimeni nu a reusit sa o atace si ma surprinde ca nu realizezi ca scremetele matale si spumele pe care le faci la gura nu afecteaza lucrarea mea absolut cu nimic. Cei carora mi-au cerut-o le-am spus ca nu mai am exemplare tiparite si nu mai intentionez sa tiparesc deoarece este prea costistor pentru mine si nu-mi permit acest lucru, asa ca daca va deranjeaza atit de mult lucrarea mea, va ajut eu sa nu o aveti. Adica chiar credeti ca ma deranjeaza ca ramineti prosti si ca tot tipati ca ce trebuie facut si ca nu stiti care este raspunsul? Cu privire la pozitivismul lui Edi, vad ca ai memoria cam scurta dar eu am fost primul care a sesizat ca printre filozofii cu care s-a indopat el se afla si Hume care asa cum stii a pus temelia pe care au cladit pozitivistii. Si pentru ca a venit vorba de Edi, mi se pare imbucurator ca a inceput s-o lase mai moale cu filozofia, in special cu grecii ca Platon si Aristotel, iar cu logica a lasat-o moarta incit spune ca ratiunea se bazeaza acum pe geometrie si nu pe logica. Spre deosebire de mata, Edi e clar ca a citit lucrarea mea si s-a lamurit de niste gogoritze fundamentale pe care si-au bazat gindire acesti filozofi asa ca nu mai asteapta ceva de la “logosul” lor. Daca Edi o fi crezut in filozofie ca va scoate omenirea la lumina, este clar ca nu mai crede asa ca pe Edi l-ai pierdut ca amator de filozofie. Aceasta noua serie cu “Ano Domini” marcheaza in mod clar o alta cotitura in evolutia lui Edi cind realizeaza ca problemele omenirii sunt mult mai mari decit privitul prin telescop si datarea de fosile si pina la urma tot Isus a fost cel care a inteles aceste probleme mai bine ca oricine altul si daca exista raspunsuri, cam la el sunt sanse sa le gaseasca. Eu nu-l condamn pe Edi ca el cauta, cu atit mai mult cu cit se pare ca o face cu sinceritate, ci ii reprosez ca o face in fata camerelor de luat vederi si toate bijbiielile lui ramin inregistrate asa ca cineva poate sa i le arunce oricind in fata. De obicei astfel de caurari se fac intr-o chilie sau intr-o “camaruta ascunsa” din care iesi si esti cu gura mare abia dupa ce ai gasit ce cautai. Daca Edi va gasi ce cauta nu stiu, dar ceea ce este clar este ca mata esti cu gura mare fara sa ai ceva in cap.
Sertorius says:

29 decembrie 2010 la 07:16

Aveți perfectă dreptate, dle profesor.
Numai că există și aici un paradox, ca să zic așa. Deși cartea dvs spuneți că ”ii ajuta pe oameni sa inteleaga clar ce au in cap, ce sustin altii, cum sa argumenteze ceea ce spun si sa atace ceea ce spun altii”, împrejurarea face ca dvs, în particular, să vă dovediți la toate discuțiile cu totul incapabil de virtuțile astea. Ați trăncănit preț de mai multe emisiuni despre teza dvs epocală și nimeni, nici măcar cei mai binevoitori (ex. dl Arius), n-a priceput nimic din logoreea dvs. Cazul s-a repetat întocmai și când ați conferențiat despre postmodernism. Expert să fi fost în acest curent de gândire și nu pricepeai o iotă din frazele dvs dezlânate și inepte.
Dvs cum vă explicați această nefericită situație, aceea că nimeni nu vă pricepe, iar cei care mai știu câte ceva despre subiectul pe care-l parazitați vă acuză de impostură intelectuală? Știu teoria aia a conspirației, că sunt cu toții mituiți de… Aristotel, însă vreo explicație mai rezonabilă aveți?

PS. Nu știu unde ați afirmat dvs legătura dintre Edi și Hume (legătură de care mie dați-mi voie să mă îndoiesc!), însă ceea ce e cert e că sunteți un mare habarnamist. Păi, Hume e întemeietorul pozitivismului?! Ce temelie a pus Hume pe care au zidit ulterior pozitiviștii?…
Stef says:

29 decembrie 2010 la 07:20

#5 Beni Plesa

„Stau si ma intreb cum de poti sa-mi pui o astfel de intrebare dupa ce am fost cu tine aproape de la inceput.!!!”

Sincer, nu stiu la ce te referi!
Stef says:

29 decembrie 2010 la 09:14

#8 A. Ionica

Ma bucura sa remarc la dumneata o nuantare in atitudinea fata de cei care gandesc altfel in general si fata de Edi in special. Sper sa nu fie numai din cauza „spiritului craciunului”. 🙂

PS. De moment nu ai a te teme de Cj. E ocupat sa muste din cei care pana de curand ii erau prieteni. Ce ti-e si cu relativitatea asta! :))
claudiu says:

29 decembrie 2010 la 10:54

Atitudinea lui Tolstoi impotriva proprietatii private si in general impotriva imbogatirii individuale in detrimentul bunastarii generale a pus umarul la realizarea ulterioara a lui Lenin. In contextul secolului al XIX nu poate fi infierat din cauza acestei ideologii asa cum noi suntem obisnuiti sa o facem astazi. Ideea lui Tolstoi (nu foarte diferita de marxism) nu poate aduce speranta pentru ca niciodata normalizarea nu a adus ridicarea omului fara studii ci coborarea acelora cu potential la nivelul robotului socialist.
Imaginati-va o lume fara visatori in care toti sunt prinsi de liantul dragostei tolstoliene: Nu suna a intoarcere catre „cave-man”?
Intrebarea ce-i de facut nu poate avea acelasi raspuns in orice perioada a istoriei. De relativism nu scapam.
NorthLite says:

29 decembrie 2010 la 11:46

Toate lumea cand aude de socialism se gandeste la comunism, USSR, etc, exista si alte exemple de exemplu tarile scandinave. Un socialism care respecte drepturile individului nu cred ca e rau.
marius andy says:

29 decembrie 2010 la 11:51

tarile scandinave sunt printre cele mai avansate state capitaliste! a vorbi de socialism acolo mi se pare …nu stiu cum! in socialism nu exista drepturi ale individului! vezi ce spune ultimul premiant al premiului Nobel ptr pace!
marius andy says:

29 decembrie 2010 la 12:10

intrebarea asa cum zice f bine claudiu trebuie incadrata in timp si spatiu. de aici raspunsuri diferite!

cred ca edy a ales f bine timpul de a lansa o intrebare de mare greutate adica la trecerea dintre ani. introspectiv si alternativ raspunsul e incomplet. provocator si incitant. telematic fara telos!

a fost o incantare, tk man!
virgil d says:

29 decembrie 2010 la 12:17

Apropos, unde este CJ?
ianis says:

29 decembrie 2010 la 12:31

CJ e cu sorcova, scoate un ban de buzunar, ca sa isi reia sesiunile la sala de forta 🙂
tabita says:

29 decembrie 2010 la 12:44

Edy,

OK!
Am hotarat ca cea mai mare schimbare este sa o fac in mine si cu mine.

Ma sperie gandul de a muri, mi se pare anormal ca eu sa mor, asa cum ai spus tu ! Mi-e groaza la gandul ca voi trece pentru totdeauna in nefiinta!

Mi-e si mai frica la trecerea mea in nemurire vesnica!

Sa traiasti la infiniiiiiiiiiiiiiiit ! Ma ia ameteala, mi se opreste respiratia! Waw! Chiar vreau asta?

Apoi, daca nu este o continuitate cu viata actuala, ce folos sa fiu o noua fiinta, daca nu voi mai sti de trecutul meu trait pe acest pamant? La ce bun sa fiu altcineva?

Tu ai dat o idee. Vreau s-o aplic inainte de a da in primire ( oricum e prea greu sa traiasti! ), dar cum?

Tu ai spus asa: sa schimbi centrul de greutate – adica, cu alte cuvinte, sa nu te mai crezi „buricul pamantului”.

Sunt de acord cu tine, vreau sa fac asta, dar cuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuum ?????????????????

Svp, un raspuns!

Tabita
NorthLite says:

29 decembrie 2010 la 12:47

marius andy,

Exista mai multe forme de socialism. Personal tendintele mele politice sunt libertariene, dar consider ca anumite lucruri cum ar fi scoala si spitale sa existe de stat pe langa cele private. De altfel consider legi impotriva monopolului sanatoase.

Daca ar fi sa aleg un partid, acela ar fi Partidul Pirat.
NorthLite says:

29 decembrie 2010 la 12:55

#12 Stef,

Complet deacord, si Arabia Saudita e un exemplu foarte bun si trebuie sa avem grija sa nu ajungem acolo.
marius andy says:

29 decembrie 2010 la 13:01

interesant partid robinhood!
deacord cu tine 30#, mai putin de acord cu ideea de orice forma de socialism ptr ca am trait in Ro pana in 2006 si am alergie la socialism: cine a fost soim si pionier al patriei stie el de ce!?
eddieconst says:

29 decembrie 2010 la 13:25

Tabita:

Mai intai, instinctul biologic care ne spune ca suntem buricul pamantului, este sanatos ca instinct. Nu cred in anularea acestui instinct prin mortificare sau elan mistic, nici in culpapilizarea lui sub eticheta „fire pamanteasca”. Ideea eului detronat si a lui Isus asezat in locul lui este o lozinca goala. Cei care pretind ca o practica sunt bonavi.

Dincolo de aceasta, omul se deosebeste de alte animale prin faptul ca poate sa se priveasca pe sine ca parte a lumii, adica eul sau este obiect nu doar subiect. Cunoasterea limitelor insemneaza depasirea lor. Atunci cand ne vedem pe noi insine ca ne-fiind tot universul nic centrul lui, ci o parte din el, si acceptam limitele si vulnerabilitatea noastra, ne aflam deja intr-un plan mai inalt al existentei, si cred ca solutia este ca faptele si principiile noastre sa izvoreasca dintr-o astfel de constiinta cosmica.

Pentru omul-animal inchis in cusca bisericii, un Dumnezeu cu biciul in mana este necesar pentru suprimarea tenditei egocentrice, si de aici virtutea sfinteniei ca mortificare. Pentru noi, Dumnezeu este imputernicirea noastra sa gandim si sa actionam in perspectiva cosmica. Nu avem nevoie de bici, nici de mortificarea eului sau pierderea lui in delir mistic.

Cerul acela in care uiti viata aceasta este o metafora a mortii si pentru multi religiea este doar repetitia generala inainte de inmormantarea finala.
NorthLite says:

29 decembrie 2010 la 13:54

tabita,

Frica de moarte este ceva sanatos si natural, dar asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam moartea.

Vezi link-urile astea:

Transhumanism
Immortality Institute
Methuselah Foundation
Extropy Institute
h+ Magazine
Pro(-)scris says:

29 decembrie 2010 la 15:54

“Ne vine greu să nu conchidem că omul secolului 20 a decis să se abolească pe sine. Ostenit de zbaterea de a fi el însuşi, şi-a făurit plictiseala din prosperitate, impotenţa din erotomanie, vulnerabilitatea din propria-i tărie. El însuşi sună din trâmbiţa care dărână zidurile propriilor lui întărituri, până când, într-un sfârşit, se specializează în imbecilitate, se droghează şi se intoxică până cade în stupoare, se prăbuşeşte la pământ ca un brontozaur istovit, sleit de puteri şi dispare ca specie.”

Sursa: Malcome Muggeride, from his essay “Jesus: The Man Who Lives,” in Seeing Through the Eye: Malcolm Muggeridge on Faith, ed. Cecil Kuhne (San Francisco: Ignatius Press, 2005), 16. Traducere de Natan Mladin
Stef says:

29 decembrie 2010 la 16:35

#35 Proscris

„Este vorba de un Om viu,… care vine într-adevăr şi se amestecă chiar în sinele tău, omorând vechiul sine natural şi înlocuindu-l cu acel tip de sine pe care El îl posedă. Doar pentru câteva clipe, la început. Apoi, un timp ceva mai lung. In sfârşit, dacă totul merge bine, te transformă permanent în altceva, un nou mic Christ, o fiinţă care, în felul ei mărunt, are acelaşi fel de viaţă ca şi Dumnezeu, părtaşă la puterea, bucuria, cunoaşterea şi eternitatea Sa.”

Amin! 🙂
Asta seamana cu o exorcizare in sens invers. In planul mental al multora probabil chiar se petrece chestia asta. Doar ca…doar in mintea lor. Altfel lumea asta ar fi plina de posedati, ori de dracu ori de Hristos. Iar cei care stau asa linistiti(conform teoriei dragi domnului alter ego) sa fie posedati de partea alba a fortei, la final vor arata toti asa ca niste ..mici christieni, zambitori si ascultatori. Mai tare ca-n visele lui Ceausescu.

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti!!

Ce-i de facut? Uite la el intrebare…nimic, face Domnu’ toata treaba, nu duce grija turma mica. Dormi linistita, Domnu’ lucreaza pt tine!!(Mai tine minte cineva sloganul FNI-ului?) 🙂
Alter Ego says:

29 decembrie 2010 la 23:12

eddiconst

„Mai intai, instinctul biologic care ne spune ca suntem buricul pamantului, este sanatos ca instinct. Nu cred in anularea acestui instinct prin mortificare sau elan mistic, nici in culpapilizarea lui sub eticheta “fire pamanteasca”. ”

Mai povesteste un pic despre acest instinct biologic „care ne spune ca suntem buricul pamantului” ca sa devina limpede ce „instinct biologic” incercam sa anulam.

„Ideea eului detronat si a lui Isus asezat in locul lui este o lozinca goala. Cei care pretind ca o practica sunt bonavi.”

Bietul apostol Pavel !!! „Si eu nu mai traiesc…….”
La ospiciu cu el !
La fel si cu Celalalt autor de „cuvinte frumoase dar goale de inteles”!

NorthLite
„Frica de moarte este ceva sanatos si natural, dar asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam moartea.”
„Nu va temeti de cei ce ucid trupul….”
Continuarea este prea mistica pentru gustul vostru.

Succes pe drumul „ratiunii” !
Alter Ego says:

30 decembrie 2010 la 00:01

Stef

„Iar cei care stau asa linistiti(conform teoriei dragi domnului alter ego”
Teoria nu este a domnului alter ego, ci a lui ALTER EGO – EGO SUM !
Insa pe aici prin zona, autorul teoriei este condamnat sa umble scuipat si cu capul spart, pentru ca El nu ne-a transmis o invatatura practica, ci numai utopii, eventual… „un impuls”, nu e inca clar de ce natura. Daca nu renunti la rolul de VUVUZELA, n-ai sa te poti descoperi. Nu te poti intregi nici cu imaginea lui Samson nici cu cea a lui eddiconst.
Incolo….multa bafta si sanatate !
Alter Ego says:

30 decembrie 2010 la 00:56

Tabita

„Apoi, daca nu este o continuitate cu viata actuala, ce folos sa fiu o noua fiinta, daca nu voi mai sti de trecutul meu trait pe acest pamant? La ce bun sa fiu altcineva? ”

Ce compari ? Cu ce compari ? Despre care viata vorbesti ? Tu te auzi ?
Ai intrat in logica celor „sanatosi” care desfiinteaza absolut toata invatatura lui Hristos, denuntand-o ca utopie. Tot ceea ce s-a scris despre Hristos este opera unor indivizi aflati in delir mistic. Singurul lucru pe care ar trebui sa-l primim ca bun, este un anume „impuls”, care cica a transformat lumea si tot transformand-o a ajuns la „Ateismul de ziua a saptea” – apogeul evolutiei.
Prefer sa raman bolnav.
La final, ti-as ura „sanatate” dar….
E posibil sa ai parte de ea si daca nu-ti urez, cica umbla o vorba prin targ : „Celui ce are i se va da …..”
Nu-ti urez nimic !
Sertorius says:

30 decembrie 2010 la 09:50

Am audiat și eu emisiunea.
Problema cu cel care caută este aceea că nu poate fi coerent. Azi afirmă una, mâine contrariul. Căutările intelectuale ale lui Edi sunt efervescente, el merge cu gândul până la capăt, brav și dezinhibat în fața concluziilor pe care le întrevede în cercetarea lui. Însă, ceea ce e curios e faptul că Edi manifestă o ușurință uimitoare în a se prinde și în a se des-prinde de concluzii, curente de gândire și ideologii.
Analizând un șir de emisiuni în trecut, am ajuns să identific Proiectul Edi cu pozitivismul. Emisiunea de față însă e ceea ce poate fi mai străin de pozitivism. Rușii, în genere, fie că sunt nihiliști, anarhiști sau mistici, cred cu fervoare în revoluție, în vreme ce pozitiviștii gândesc evolutiv. Așa că, analizând manifestul rus ”Ce-i de făcut?”, Edi ajunge să afirme două consecințe, diferite între ele, care se pot desprinde din acest manifest – realizarea Omului Nou prin mijloace radicale, revoluționare și teza contrară, a imposibilității idealului Omului Nou. Ambele sunt nepotrivite cu teoria pozitivistă, care afirmă că omul progresează spre Știință, în mod implacabil.

O altă curiozitate pe care o prezintă această emisiune este strania amnezie de care este lovit autorul ei în ceea ce privește lectura unui Schopenhauer, Marx sau Nietzsche, altfel înfățișați ca gânditori preferați. Dacă ”contele scrântit în Christos”, Tolstoi, a nimerit soluția corectă, așa după cum pledează Edi în epilogul emisiunii, cum rămâne cu magiștii lui Edi, amintiți mai sus? Încep cu Marx. Dacă nu există progres în om, toată mistica profetică marxistă rămâne fără obiect. Dacă dezideratul recomandabil este să urmărești Binele, atunci Schopenhauer și Nietzsche au trăncănit degeaba despre sfârșitul metafizicii și despre ”moartea lui Dumnezeu”. Dacă Binele poate și trebuie afirmat, atunci situarea ”Dincolo de Bine și de Rău” reprezintă un exercițiu de impostură.

Trec acum la două critici punctuale.
I. ”Creștinismul este o etică, nu o mistică”, spune Edi. Asta, iertat să-mi fie, reprezintă o teză ineptă. Creștinismul este, mai presus de orice, o religie. Deci, o mistică.
Apoi, Edi ar fi trebuit să învețe din zbuciumul intelectual al sec. XIX că nu poți avea etică fără mistică. Chestia asta o demonstrează Nietzsche. Când ai lepădat pe zei, ești deja ”dincolo de bine și de rău”. Morala frustă a Uebermensch-ului nu se poate întemeia ca etică, întrucât ea este afirmarea voinței unui singur individ uman, în opoziție cu restul lumii. ”Dez-vrăjirea lumii”, distrugerea ”corolei de minuni a lumii”, moartea metafizicii și a lui ”Dumnezeu” înfățișează omul ca stând cu totul singur în fața destinului său efemer. ”Dacă Dumnezeu a murit, totul este posibil” (Dostoievski). Însă acest ”totul” se mai poate organiza etic? Iată o întrebare la care Ivan Karamazov răspunde afirmativ – da, poate exista etică fără mistică. Însă, apostolul eticii fără mistică este lăsat de către Dostoievski să alunece în noaptea nebuniei (cu Nietzsche, experiența asta a fost reală), prin colocvii chinuitoare cu Diavolul, receptat mistic în forma unei fantasme. Vă rog, sesizați ironia dostoievskiană, în acest caz!
Aflați deja în sec. XX, putem detecta trei mari proiecte etice, aflate într-un real sau prezumtiv divorț de mistică :
1. Nazismul. Supraomul nazist se desparte de antecesorul său nietzscheean prin aceea că transferă voința de putere de la individ la rasă. Așa că naziștii nu mai cred în Uerbermesch-ul ca individ, ci în dominația mondială a rasei ariene. Însă deja prin transferul ăsta se reintroduce o formă de misticism – acela al glorificării și al ”destinului istoric” al arienilor (medicii naziștii și-au bătut mult capul să întemeieze științific superioritatea rasială ariană, punând în circulație teorii de o stupiditate ce frizează absurdul).
2. Homo Sovieticus. ”Realismul comunist” suspenda etica, deasupra neantului metafizic, cu ajutorul unui surogat mistic, care elogia ingineria socială și providențialitatea Liderului. Analizate atent, toate societățile comuniste prezintă această supărătoare caracteristică a cultului personalității Liderului. Lenin, Stalin, Mao Zedong, Fidel Castro, Kim Ir Sen, Ceaușescu au existat ca figuri mistice întrucât Homo Sovieticus nu putea să asigure trecerea de la morala individului la etica socială fără ajutorul misticii. De altfel, și etica nazistă a utilizat cultul personalității Fuehrer-ului, căci acesta era un mijloc mai palpabil și mai eficient de a lucra la edificarea de sine a ”rasei conducătoare” decât lecțiile pseudo-științifice ale unor ideologi țicniți.
Însă toate aceste proiecte grandioase, care au costat milioane de vieți omenești, s-au sfârșit extrem de prost. Hitler spunea că poporul german, dacă nu va fi în stare să câștige războiul, merită să piară. Însă dacă poporul german nu câștiga războiul, Hitler însuși era dovedit ca un farsor jalnic, căci nu căutase el să-și convingă compatrioții, prin discursuri delirante și prin ample ceremonii nocturne, încărcate de misticism (sic!), că nația germană era condamnată să învingă și să domine lumea, sub conducerea sa inspirată?
Dacă Homo Sovieticus era culmea necesară a Istoriei – așa după cum proclamau misticii (sic!) comuniști -, atunci consecința urma să fie inevitabila conversiune la comunism a întregii lumi. Istoria însă le-a arătat degetul mare după numai 70 de ani…
Mistica legionară s-a dovedit și ea falimentară. Dacă Legiunea și Căpitanul sunt de la Dumnezeu, ei trebuiau să învingă. Căpitanul a patronat niște criminali de drept comun, sfârșind el însuși asasinat pe marginea drumului, din ordinul unui rege pijmaș pe popularitatea lui, iar Legiunea, atunci când a venit, în sfârșit, la putere, s-a dovedit o clică coruptă de inși decerebrați, incapabilă să conducă țara.

2. Tolstoi este, într-adevăr, un mare scriitor și un gânditor redutabil. Îmi plac romanele și nuvele lui, însă cel mai mult îmi place o nuvelă scurtă, de numai 145 de pagini, intitulată Sonata Kreuzer.
Însă este evident că Tolstoi se înșeală în multe aspecte, cum ar fi natura și utilitatea artei militare. În Război și Pace, victoriile lui Napoleon sunt puse pe seama hazardului pur, iar figura marelui cuceritor e redusă la o parodie. Pe de altă parte, în mod evident, eșecul intelectual de a descoperi Marea Soluție nu îți poate asigura succesul întreprinderii practice. Tolstoi era condamnat să moară, senil, într-o gară, prin aceea că, la nivel intelectual, el nu reușise să prindă ”Adevărul”.
Edi face bine să-l aprecieze pe Tolstoi, căci în figura marelui scriitor rus cred că poate găsi mult din sinele propriu – un ins extrem de onest, un căutător neobosit al ”Adevărului” (majuscula e intenționată!), un om dispus să sacrifice oricând totul. Va sfârși Edi la fel ca Tolstoi? Eu îi doresc să nu meargă cu asemănarea până acolo.

Însă, oricât de mare scriitor și gânditor e Tolstoi, Dostoievski este încă și mai mare. Edi continuă în această emisiune să-l injurieze. Dostoievski a fost condamnat la moarte la 27 de ani, însă toată opera sa se situează dincolo de această vârstă. A fost ”metanoia” de la 27 de ani a lui Dostoievski gestul calp al unui laș care preferă să se prostitueze intelectual mai degrabă decât să meargă cu demnitate la moarte? Se poate stabili o relație servilă între opera dostoievskiană și Țar sau Patriarh? Am mai răspuns la această întrebare și nu am primit argumente contrare de la Edi. El se mulțumește să insinueze și atât. E neelegant, însă ce altceva poți să faci în confruntarea cu un asemenea gigant?
Despre Hegel, Edi a afirmat, nu cu mult timp în urmă, că ar fi un ”balast”. Azi spune că ar fi ucenicul lui. Ce se va întâmpla cu Dostoievski peste ceva timp? Va deveni Edi și ucenicul acestuia? Rămâne de văzut.
Stef says:

30 decembrie 2010 la 09:51

#38 Alter ego

„Daca nu renunti la rolul de VUVUZELA, n-ai sa te poti descoperi.”

Ce inseamna „a te descoperi”? Sper ca nu ceva asemanator cu alergatul in jurul cozii ca un catel, pana te prinzi din urma. Tu de exemplu te-ai „descoperit”? Si esti…multumit cu ce ai gasit?

” Nu te poti intregi nici cu imaginea lui Samson nici cu cea a lui eddiconst.”

Deci dupa ce ne „descoperim” trebuie sa ne „intregim” acum cu imaginea cuiva? M-ai bagat in ceata baiete.
Ca orice persoana normala, incerc sa iau ceea ce este bun de la ceilalti, cu atat mai mult de la cei pe care ii admir. Dar de aici pana la identificarea de care vorbesti dumneata e cale lunga. Mie imi place independenta spre deosebire de altii care trebuie neaparat sa-si asocieze eul la ceva sau cineva, pentru a capata consistenta.
Alter Ego says:

30 decembrie 2010 la 12:09

Stef

„2. Schimbarea vine dinlauntru inspre afara, privind cu sinceritate si cu atentie calma in interiorul tau, pentru ca acolo(si acolo), este ascunsa Identitatea ta, care este cel mai profund, “Eu sunt”, acel “Eu sunt “, si care traieste si atunci cand nu mai joci roluri : de pastor, de parinte, de patriot, de femeie sau barbat, de filosof, de proprietar, de om bogat, de membru al unui partid, de membru al unei biserici, de posesor al unui corp fizic….. ” si as adauga de…vuvuzela.
Daca nici acum n-ai inteles, iti urez „Noapte buna !”
Stef says:

30 decembrie 2010 la 12:56

Alter Ego

din politete, de obicei vorbesc pe jumatate in gluma pentru a nu jigi pe cel care crede altfel decat mine. Dar dumneata chiar imi tii o predica, asa ca am sa-ti raspund cat se poate de serios.

Nu e vb ca nu am inteles ce vrei sa spui, ci ca nu cred o iota ca asa ceva este posibil. Sunt aiureli bagate sistmatic, intr-un creier proaspat spalat. Poti sa privesti dumneata si cu microscopul si cu cat calm vrei, in interiorul dumitale, daca esti o vaca, vei paste in continuare pe pajiste, iar daca esti un carnivor vei cauta pe cine sa inghiti.
Multumesc totusi de urarea de noapte buna, chiar daca era la misto, un somn bun e folositor intotdeauna, doar somnul ratiunii naste…stii cu siguranta ce.

Ps. Nu stiu din ce parte a lumii scrii dar tine cont ca in Europa vuvuzelele sunt interzise pe stadioane.
Ps. Am un prieten care atat a privit in interiorul lui, asa cum zici, incat dupa o vreme nu l-a mai recunoscut nici propria lui familie.
Carmen says:

30 decembrie 2010 la 15:59

Draga stef,

Voi incerca sa-ti explic eu ceea ce banuiesc ca AE incearca si nu reuseste. Pt asta voi pleca de la urmatoarea fraza ce-i apartine d-lui E. C-tinescu :”Ideea eului detronat si a lui Isus asezat in locul lui este o lozinca goala. Cei care pretind ca o practica sunt bolnavi.”
Psihologia unanim acceptata si recunoscuta ca si descoperire stiintifica afirma ca omul se naste avand o singura dimensiune psihologica : SINELE. Ce este Sinele? Sinele este dimensiunea noastra subconstienta, acel „taram” care este ascuns cunoasterii obisnuite, in care nu poti patrunde cu ratiunea ci numai cu intuitia. Este locul de unde vin informatii nebanuite, aprioricul de care vorbesc unii, lucruri pe care le stii fara sa fi avut asupra lor o experienta personala. Aceasta dimensiune ar putea fi puntea noastra de legatura cu D-zeu, ar putea fi Samanta de dumnezeire din noi. Ea este greu accesibila chiar si pentru noi insine. Dar ea repezinta „naturalul’ cu care ne nastem.
In primii sase ani de viata se mai dezvolta inca doua dimensiuni ale psihicului si anume : Eul si Supraeul. Eul nu este ego-ul de care vorbeste AE. Conform definitiei acceptate in lumea psihologilor, Supraeul reprezinta „totalitatea normelor si imperativelor morale, etice, culturale,religioase interiorizate sub influenta parintilor si a mediului social. Supraeul reprezinta normele sociale, devenite constrangere interioara.” El este cu alte cuvinte, latura culturala a omului dezvoltata in opozitie cu cea naturala, Sinele. Noi cream umanul din noi prin cultura dar cultura il indeparteaza pe om de natural adica de Dumnezeu.
Odata format, Supraeul sau culturalul, se pun premisele unui permanent conflict intre Sine si Supraeu intre natural si cultural. Conflictul apare intre ce VREA omul si ce TREBUIE sa faca. Ce nu trebuie sa faca refuleaza. Dorintele refulate ies la suprafata mai devreme sau mai tarziu cu intensitate mai mare decat cea initiala. Cand spun „vrea” ma refer la vrerea originara, nedespartita de dumnezeu, la dorintele nepervertite.”Trebuie” se refera la ceea ce impune societatea. De aceea, o educatie f rigida,exigenta, cu f multe restrictii in anii copilariei, va forma un viitor adult bine incadrat in societate, in normele ei etice, culturale, religioase etc. dar cu multe conflicte interioare,deci predispus la tulburari psihice. Copilul mic nu face diferenta intre el si celalat decat mai tarziu cand i se dezvolta ego-ul adica acel supraeu. De aceea el nu va avea conflicte interioare si nici ganduri ucigase. Acestea pot aparea mult mai tarziu ca efect al „disputei” interioare.
Cineva mi-ar putea pune intrebarea daca nu era mai bine sa nu fi aparut culturalul si sa ramanem in neanderthal… Insa cred ca separarea de D-zeu a creat dezvoltarea supraeului deci culturalul exista chiar si in neanderthal. Banuiesc ca acea Constiinta la care face referire si spre care ne indreapta AE sa privim, este acea parte nealterata din noi, naturalul cu care ne nastem adica Sinele.
De aceea cred ca ego-ul de care vorbeste AE, in limbaj psiho s-ar traduce prin supraeu. El nu e narcisism, nici iubire de sine asa cum multi inteleg ci o dimensiune psihica dobandita prin cultura, de care nici nu mai suntem constienti. Sa-l anulam, nu stiu daca chiar se poate… Sa-l inlocuim cu Isus este o metafora care in fond inseamna tot renuntare la ego.
Tot ce societatea ne-a impus sa luam de bun, nefiind neaparat in concordanta cu ceea ce D-zeu doreste in dreptul nostru, AE o numeste „forma”.
In limba germana, (limba lui Freud cel care a descoperit aceste dimensiuni psihice si le-a pus un nume) Sinele este impersonal, pe cand eul si supraeul sunt personale si asta spune multe. Nu am pretentia nici sa fiu inteleasa nici acceptata. In fond si acestea ar putea fi tot speculatii, dar o invitatie la meditatie asupra acestor lucruri poate ar fi pt unii tentanta.
Eu am incercat sa redau in termeni psihologici (psihologia fiind o ramura a stiintei) ceea ce AE a redat printr-o exprimare obisnuita, comuna.
Si… nu va mai jucati cu vuvuzelele! ( e impotriva normelor culturale) 🙂

PS : Maestre, am nimerit cat de cat?
Stef says:

30 decembrie 2010 la 17:43

#44 Carmen

Interesanta introducerea ta in lumea lui Sigmund Freud, parintele psihanalizei.
Am putea vorbi mult despre conceptele atat de dragi lui, sinele, eul si supraeul.
Tu spui ca sinele, „Aceasta dimensiune ar putea fi puntea noastra de legatura cu D-zeu,” Nu stiu cum ar fi posibil atata timp cat Freud sustine clar ca sinele este partea eminamente egoista dintre toate trei, partea primitiva care are un obiectiv destul de simplu, sa caute placerea si sa evite durerea. Mai departe eul incearca sa echilibreze impulsurile sinelui cu realitatea obiectiva a mediului. In fine supraeul este cel ce creeaza bariera morala, stabilind ceea ce este bine si ce rau. Ai dreptate, pana la varsta de 7 ani, supraeul deja e format si functioneaza, bineinteles pe baza restrictiilor culturii din care copilul face parte.

Toate bune si frumoase, acestia sunt termeni cu care psihologia moderna este familiarizata. Revenind insa la oile noastre, Carmen, in proportie extraordinar de mare aceste lucruri se cristalizeaza prin educatie, cum spun cei batrani pe buna dreptate, „cei sapte ani de acasa”, nu?
Ia un copil de 10 ani crescut in padure printre animale si implanteaza-i „eul lui Isus”…
Ai o fraza in postarea ta care nu-mi place de loc:
„Tot ce societatea ne-a impus sa luam de bun, nefiind neaparat in concordanta cu ceea ce D-zeu doreste in dreptul nostru, AE o numeste “forma”.”
Spune-mi te rog un singur lucru pe care societatea moderna ti l-a impus, spre raul dumitale. Bineinteles, presupunand ca nu traiesti in Sudan.
Indemnul tau la intelegere, face toti banii si spune despre tine mai mult decat toate frazele dinainte.
In final as vrea sa-l las pe Freud sa incheie cu una din frazele lui favorite.

„Ar fi foarte bine sa existe Dzeu, ca el sa fi creat lumea, sa fi fost o providenta binevoitoare, sa existe ordine morala in Univers si o viata viitoare; dar este un fapt destul de surprinzator ca toate aceste lucruri sunt exact ceea ce noi ne simtim obligati sa credem ca exista.”

Atunci, cu bine!
Carmen says:

30 decembrie 2010 la 19:58

Stef

Iti urez un an cu multe bucurii si realizari personale!
Sa fii iubit, Stef! 🙂
vanghel says:

30 decembrie 2010 la 20:37

parerea mea este ca edi este un revolutionar si el in aceasta biserica erea cu adevarat nevoie el. sper ca agenda lui sa reuseasca pe termen lung.neam saturat de dogme si fariseism ipocrit.
VictorZee says:

31 decembrie 2010 la 13:23

„Ce-i de Facut?”

Sa faci binele fara compromis (Tolstoy).

„Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:9)

Cine a fost profet cu adevarat: Tolstoy sau Pavel?

Care este Evanghelia Imparatiei?

La multi ani fericiti!

George, Chicago
Alexa says:

4 ianuarie 2011 la 00:54

Economia Vițelului de Aur
A intrat în inimile oamenilor
I-a spus Moise lui Dumnezeu pe Muntele
Sinai

Ce-i de făcut?
O voi nimici cu poruncile de foc
Negustorii au făcut din Templu Piață
S-au plâns apostolii lui Iisus

Ce-i de făcut?
Îi voi da afară cu biciul de foc
Biserica se face că habar n-are
Și tace

(ECONOMIA DE PIAȚĂ ȘI VIȚELUL DE AUR – Ion Miloș)