Despre lucrurile cu adevarat importante
9 ianuarie 2011 100 comentarii
Pragurile ne pun de regula pe ginduri. Avem tendinta ca, de exemplu, atunci cind luam anul de la capat, sa revizuim lista de prioritati intre care ne impartim viata. Sa redescoperim motivele pentru care sinuciderea nu „face sens”.
In lista mea, aproape de top sinteti voi, comunitatea pestrita a Oxigenului. Ce importa ca se mai intimpla sa scriem comentarii simandicoase prin metoda copy-paste (mental sau digital)? Ca incercam uneori sa sustinem edificiul subred al unui suflet saracit prin efuziuni lirice sau false profunzimi filozofice? Ca ne distram unii pe seama altora?
Conteaza apropierea. Conteaza ca invatam unii de la altii. Ca ridem impreuna. Ca ne tachinam, enervam si plictisim unii pe altii. Ca relatiile interumane devin mai importante decit acordul asupra acelorasi idei. Ca idei vechi, aflate in dezacord cu ce invatam despre noi si lume, isi pot afla aici obstescul sfirsit.
Va iubesc – atit cit poti iubi niste fantome. Si sint recunoscator cind am sansa sa va intilnesc intrupati. Ca ma tolerati printre voi nu inceteaza sa ma mire. E singurul miracol in care cred.
PS Nu conteaza nici daca reusiti performanta de a pune in acord ontologia carteziana, in care Dumnezeu nu se confunda cu res cogitans, cu afirmatia si asa confuza a unui document antic („Dumnezeu este spirit” ). Eu tot va iubesc.
PPS Era sa uit lucrul cel mai important: cind va paste depresia, puneti la cuptor niste ciuperci umplute cu cascaval ras, presarate cu oregano si scaldate in lamiie si vin alb. O sa vi se deschida ochii.
oxigen2 
bun venit in bucatarie!
si, cu un drum, zi’ne daca ciupercile sunt organisme parazite si’o sa ramanem fara ele in rai sau nu :))
Poli, multumesc pentru prietenie. Si pentru reteta, o sa o testez curand.
Si cand ti se deschid ochii, ce vezi polihronule?
Si daca unora le face bine aroma ciupercilor, eu astept editorialele! 🙂
Poli,
stai linistit ca nu iubesti fantome 🙂
In spatele fiecarui nick se afla o fiinta umana cu nevoile si framantarile ei. Si ma bucur sa spun ca nu esti singurul care incearca astfel de sentimente.
Nu am sa astept un moment de depresie ca sa testez reteta asta. :-))
Am plamanii mai puternici de cand respir oxigen2 si mintea mai proaspata. Nu regret simtamantul de teama ce te cuprinde atunci cand simti ca lumea se intoarce cu susul in jos, cand fantoma sunt eu, cu mintea plina de himere. Sunt constient ca nu se poate fara, dar nu le mai iubesc.
Vai, pina si din ciuperci sa facem teologie? N-am fi noi cei care parazitam spiritual ciupercile? 😉 Ianis, incintat ca mi te revelezi din nou. Si pofte bune 🙂 Cind ti se deschid ochii, afli ca n-ai de ce sa te rusinezi ca esti om. Si ca singurul lucru de rusine e sa-ti pierzi umanitatea.
In general urmaresc Oxigen aproape zilnic sa vad daca a ami aparut ceva nou. Chiar daca nu-mi dau cu parerea sunt prezent, impart aceleasi intrabari si raspunsuri adevarate dar dureroase ca si voi. Candva prin anii 1900 niste strabuni de-ai mei fundau o biserca adventista prin sudul tarii, ce vremuri pe atunci, cand totul parea atat de clar si sigur ! polihronu-le scrii foarte bine, o placere sa te citesc.
poli
iti sta bine scriind asa! te apropii de Absolut! cred ca stii cate ceva despre Fiinta(are)! dar ca sa piperez un pic ”ciorba”, nu cumva asesonezi cateva ”note postmoderniste”!?
no offence, man!
be blessed!
imi place partea cu ”singurul miracol” …
le zici bine din condei! keep going!
poli
am o mica obiectie! nu ii mai cred pe astia cu ”va iubesc”! sunt imun la textele astea!
ma risc insa sa te cred
@marius andy: Nici eu nu cred ca, atunci cind arunca unui public in delir un „i love you, guys”, un star de muzica pop chiar stie ce spune. Imi poate placea muzica lui, dar nu-l cunosc, si n-am nevoie sa pretinda ca ma cunoaste.
Noi impartim insa aici aceeasi scena. Ne tirim prin acelasi noroi si impartim aceleasi apusuri. Pe unii dintre voi am ajuns sa va cunosc destul de bine, chiar daca nu ne-am vazut vreodata. Imi place asta.
Prietene Polihronu,
”PS Nu conteaza nici daca reusiti performanta de a pune in acord ontologia carteziana, in care Dumnezeu nu se confunda cu res cogitans, cu afirmatia si asa confuza a unui document antic (“Dumnezeu este spirit” ).”
Ptr cineva care nu pricepe că ”a gândi” reprezintă misterul genuin al spiritului și că Dumnezeu există în măsura în care poate fi identificat cu acest fenomen ontic genuin, ”Dumnezeu nu se confundă cu res cogitans”.
Însă, dacă ați avea o brumă de cultură filosofică medievală, ați ști că ptr Descartes Dumnezeu este, în esență, ”res cogitans”. Ideea asta e f veche, provine de la Platon și, prin Aristotel, a fost moștenită de medievali și a ajuns până la Descartes. Acesta din urmă era ceea ce s-a numit un ”ineist” – adică cineva care crede că există idei ”înnăscute” în sufletul nostru, pe care este imposibil să le fi luat din experiență. Una dintre aceste idei înnăscute este ideea de Dumnezeu. În măsura în care omul a fost creat ”după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, omul este un ”res cogitans”, asemenea Creatorului.
Dar ce-ți explic eu dumitale? Când omul transpiră atâta indolență, el merită să fie lăsat să debiteze tâmpenii netulburat. În zadar i-ai tulbura indolența ignorantă, el oricum nu vrea să învețe.
Intra-adevar, detii o „bruma de cultura filozofica”. Daca l-ai si citi pe Descartes, ai vedea ca res cogitans este o substanta creata. Dar tu debiteaza mai debarte nelinistit bruma ta. Io te iubesc si-asa.
Lucrul cu adevarat misterios e ca ti-e imposibil sa crezi ca dezacordul nostru nu se naste din ignoranta mea.
Glumești sau chiar ești atât de incult? Res cogitans este creată, dar după modelul divin. Gândirea nu este un fenomen al creaturii, ci o esență divină. Revezi ”ineismul” cartezian, prietene indolent.
Scuză-mi cuvintele injurioase. Sunt aproape involuntare. N-am mai întâlnit un om atât de suficient în ignoranța lui.
Si res extensa dupa ce model este creata, preainteleptule?
Oare ai remarcat ce calitati atribuie Descartes substantei „Dumnezeu”?
Prea-priceputule, hai să te dădăcesc, deși nu-mi fac iluzii :
””Dualismul cartezian”, cum a ajuns să fie numită concepția lui Descartes, a exercitat o influență profundă asupra filosofiei spiritului, după cum metoda carteziană a îndoielii a exercitat o influență neîndoielnică asupra teoriei cunoașterii. Multe analize filosofice din secolul nostru au fost consacrate încercării de a evita absoluta separație carteziană dintre mental și fizic. Până când însă nu vor fi mai bine înțelese fenomenul conștiinței și relația sa cu fizica, e puțin probabil ca tabloul cartezian să-și piardă cu totul priza asupra imaginației noastre”. Anthony Flew, Dicționar de filosofie și logică, București 1996, 94.
Cetește măcar amărâta de Wikipedia – http://ro.wikipedia.org/wiki/Cogito_ergo_sum
”Pentru prima oară în istoria filosofiei, această îndoială intuiește un fapt pe care dogmatismul precartezian l-a considerat de la sine înțeles: certitudinea existenței subiectului cugetător.”
Așadar, faptul genuin al existenței spiritului este arătat de către Descartes ca fiind unul dintre puținele lucruri certe. Legătura cu Dumnezeu este una directă. Gândirea este un atribut divin, astfel că spiritul este un fenomen divin.
Textul biblic invocat, cel din Ioan 4.24, afirmă identificarea lui Dumnezeu ca ”spirit”. Concluzia, cel puțin în plan formal, este aceeași.
Pricepi?
ar trebui sa facem o intilnire a comentatorilor OXIGEN 2, O&P, Cronici, Grigore….
jean, tu propui de fapt ca oamenii sa iasa din anonimat?
se pare ca multi se cunosc personal, desi scriu sub pseudonim.
eu propun un bal mascat.
poli 11
rezistenta asta la ”va iubesc” am capatat’o in biserica, man! de atata falsitate si ipocrizie imi e imposibil sa’i mai cred! in special oratorii ”evanghelici”! in spatele iubirii se afla multa goliciune si rautate!
daca ciupercile sunt otravitoare chiar ca iti deschid ochii, pe langa alte benficii „terapeutice”.
De care vin?Sec demi vrem des-talii…..Tre’ sa fie neaparat nefermentat?
Foarte tari argumentele filozofice la popii astia atventisti…
Tartoru’ lor, care ne encultureaza de luni in sir din manualul de socialism stiintific de la Fane Gheorghiu, stie ce-i cu Hegel fin’ca a cumparat odata o carte de-a tipului in germana si pen’ca a povestit, in adolescennta, despre dialectica intr-un parc sibian.
Iertare, era sa uit, mai exista un argument – un colaborator de-al traducatorului lui Hegel in romaneste era atventist, prin urmare toti atventistii sunt specialisti in Hegel.
Acu’ vedem alti doi telectuali atventisti iubindu-se cu contre telectuale despre De Carthes, cum il cheama in manualul bisericii atventiste pe francez. Cel mai filozof dintre atventisti si cel mai atventist dintre filozofi ne devoaleaza sursele cunoasterii sale si inventeaza locutiuni pentru care insusi Patapievici, specialistul sintagmelor vide si pompoase, s-ar ingalbeni de invidie, precum „fenomen ontic genuin”. Si face asta in ciuda faptului ca este pesedel, de-Prostanac-iubitoriu-si-votatoriu, antibasel si, ar fi trebuit, anti-patapieviciel. Un fel de stanga-caviar, da’ de soia…
Al’lalt popa atventist si telectual post-postmodernist si pan-erotist il pocneste la moalele capului cu un ciomag de dragoste corect-politiceasca si il provoaca la elucubrat filozoficeste cu afirmatii copiate din introducerile cartilor Que sais-je?, limita superioara, poate suprema a lecturii popii atventist in general.
Si totul in aplauzele imbecil-amuzate ale unor mascarici si histrioni, plus beizadelele analfabete dar agresive ale nepretuitului atventismului romanesc.
Reteta aia cu oregano ,ciuperci si vin alb ,pt deschiderea ochilor , este cam gresita .
Oregano si ciupercile cred ca sunt in plus. :silly:
Paul Moga:
Vrei sa ma omori sau sa-mi strici PC-ul? Am improscat tasatura cu coctail Ellen G. White.
Am luat hotararea ca la inceputul acesta de an sa lupt impotriva RACIRII GLOBALE , cu paturi , sobe , sori , si alte materiale calduroase . Am obs. ca daca nu lupti ferm impotriva RACIRII GLOBALE , exista riscul sa iti curga nasul , sau poti ajunge la pat gripat .
Daca in toiul RACIRII GLOBALE ,apare o zi de incalzire globala este recomandabil sa iesi din casa si sa te expui cat mai mult la soare si in felul acesta iti vei intari cat mai mult organismul impotriva RACIRII GLOBALE.
Sa nu iesi niciodata afara din casa in mijlocul RACIRII GLOBALE fara caciula si fular .
In toiul RACIRII GLOBALE este recomandabil sa se bea ceai cald.
Ha ha …scuze Edi ,pt tastatura. Eu stiu din popor ca acel cocteil face minuni ,si este bun pt vindecarea oricarei boli , sau neantelegeri doctrinare dar nu si pentu partea mai tehnica si moderna . 🎉
Sertorius
Se vede ca esti un om ” cetit ” si ai multa cunostinta. Oare inteligenta ta e proportionala cu calitatea relatiilor pe care le ai cu cei din jur? Cunostintele acumulate ( calitate indiscutabila ) te ajuta sa iubesti sau sa fi iubit, in mod autentic? Cu ani in urma am descoperit ca atitudinea mea de „prosecutor” e extraordinar de benefica in a-mi promova punctul meu de vedere si de cele mai multe ori sa cistig un argument. In proces insa am pierdut lucruri mult mai de valoare : dragoste , compasiune, acceptare … ! Probabil prima reactie dupa ce vei citi postul meu e sa ma pui la punct , sa-ti aperi identitatea amenintata! Calm down , take a deep breath find a total stranger and look into his eyes for 30 min. Then after that write back! Or maybe not!
Polihronu
Sa spui unor romani „te iubesc”? Omule esti curajos! Stai sa vezi ce-ti face Samson!
( nu uita ca romanii folosesc sarcasmul mai bine decit orice alt neam . E doar o forma de supravietuire , don’t worry. In realitate sarcasticii sint de cele mai multe ori niste sensibili „in desguise”)
In ultimii ani am pierdut legatura cu romanii , poate ca o metoda de autoaparare . Oxygenul ma ajuta sa redescopar ca oricit as vrea eu sa fiu sau sa nu fiu roman , realitatea e ca SINT. A fi roman inseamna sa fii un Polihronu, Sertorius , Pro-scris, Samson, Eddieconst,marius, i-oana,CJ,claudiu, laurentiu,paul moga …. etc si chiar postarita aceea care cu ceva timp in urma avea „out of body experiences” iesprimate intr-un incilcit limbaj bahic!( i-am uitat numele ).
I love …. nahh . OK! I love you all !
Alte doua obiective ale mele la inceput de an , este sa sfidez criza financiara aparuta in mijlocul BELSUGULUI ALIMENTAR , si sa contribui la INGROSAREA STRATULUI DE OZON de deasupra celor ce locuiesc in partile planetei unde stratul de ozon este foarte subtire si este din aceasta cauza un motiv de disperare.
Apropo… cum ami ie stratul de ozon pe la voi ? E tot asa subtire ? Sau s-a mai subtiat?
Ehe hei ,aici unde stau eu este foarte gros startul de ozon . Cand o sa-mi fac putin timp liber , o sa vin pe la voi sa va ingros putin stratul de ozon -macar cel de deasupra capetelor voastre.
Iar cat despre stratul de ozon de deasupra televiziunilor lumii ,il voi mai subtia putin -ca sa aibe motive serioase sa se planga , ca si mie mama imi mai dadea o caraba peste bot atunci cand eram smiorcait – ,, Na …ca sa ai de ce plange”.
Polihronu,
Plimbandu-te pe malul marii, forma picioarelor se imprima in nisipul umed.
La urmatorul val nu mai ramane nimic care sa justifice trecerea ta prin acel loc.
Renatus Cartesius a numit aceasta imprimare efemera a cugetarii in infinitatea timpului, substanta finita ,omul.
Insa, a vedea in noi insine, ceva care ne indeamna spre desavarsire, a vedea in noi insine ceva care depaseste efemeritatea aceste existente, a vedea in noi insine imprimata ideea despre vesnice, despre pasii durabili in infinitatea timpului,inseamna a gandi o realitate .
Cartesius numeste aceasta realitate gandita ,Dumnezeu.
Nu importa ca res cogitans e creat intr-o multitudine de esente ganditoare, suflete nemuritoare, pentru ca nimeni nu-si depaseste intr-un fel epoca, a spus-o chiar Hegel.
Conteza numai ca atunci cand sufletul vibreza catre adevar poti spune asa cum a spus Cartesius ca noi ne nastem cu ideea de Dumnezeu. Si atunci noi il simtim natural, fiziologic, prin sentimente , prin meditatie, prin iubire.
Dumnezeu e in noi insine, in gandirea noastra, si atunci nu ai cum sa uiti acest cuvant „iubire”.
Adio, si-mi pare rau daca limbajul meu bahic a stat la carciuma unde se bea poate numai coca-cola. Pentru a nu mai tulbura linistea marilor ganditori, iti transmit acelasi gand si ideea ca noi insine ar fi bine sa fim un copy-past al iubirii cu care ne-am nascut, insa am uitat-o acolo in vreun ungher al inimii.
Arvinte #126,
V-a deranjat așa tare expresia ”fenomen ontic genuin”? Cum i-ați spune dvs într-o ”sintagmă non-vidă și non-pompoasă”?
Felicitări, aveți nerv la scris. Vă pricepeți doar la aruncat cu pietre-n geamuri sau ați fi în stare și să montați ferestre în tematica de pe aici?
În fine, sunteți un băsist, după câte se pare. Oricine nu se închină idolașului dvs, laureat al marelui premiu ptr mojicie și incompetență, T. Băsescu pre numele lui, este un ”pesedel” și ”iubitoriu de Prostănac”. Ce ne rămâne de făcut nouă, oamenilor rezonabili, care nu dorim să ne lăsăm prostiți de propaganda flatulentă și manelistă a băsiștilor de serviciu, plătiți gras din banul public? Să emigrăm, ne-a sugerat Cârmaciul dvs. Și dacă nu vrem, dacă suntem de părere că un președinte al României este ținut să respecte Constituția și legile în vigoare, că țara este a întregului popor român, că a fi președinte nu echivalează cu a fi bulibașă, cu drept de viață și de moarte asupra ”supușilor”? Pe cale de consecință, oricine se prezenta la alegeri împotriva sinistrului gropar al României, ”președintele-jucător” împotriva Constituției și poporului român, trebuia votat. Chiar dacă era ultimul prost de la oi, trebuia votat. Era moral ca să primeze votul negativ.
Dan #131,
E interesantă provocarea pe care mi-o lansați. Permiteți-mi o contra-întrebare – ce legătură are cunoașterea cu afectivitatea? Sine ira et studio, recomandau romanii.
Adevărul este, dragă domnule, că în chip esențial, omul este singur. Dacă la naștere nu e conștient de el însuși, iar pe parcursul vieții își poate uni singurătatea cu a altora, moartea îl readuce la realitatea singurătății sale primare. Asta nu devalorizează iubirea, ci doar îi suprimă acesteia iluzia de a se substitui solitudinii.
În ceea ce privește cunoașterea, aici îmi pare că amintiți două tipuri de fundături pe care aceasta este datoare să le evite. Prima astfel de fundătură o reprezintă retorica. Ce contează dacă eu am ultimul cuvânt într-o discuție? Adaugă ceva autentic cunoștințelor mele faptul de a ”învinge” în dezbaterile cu alții? A gândi reprezintă un act de o solitudine absolută, asemenea celui de a trăi. Forma asta de consens, prin câștigarea disputelor și acumularea de ”fani” și de susținători, creează iluzia ocolirii solitudinii. Ortega y Gasset explica undeva diferența dintre un orgolios și un vanitos. Dacă cel dintâi se raportează întotdeauna la sine, fiind un solipsist, cel din urmă umblă mereu, cu aviditate, după obținerea recunoașterii din partea celorlalți. Gândirea însă trebuie să fie autentică, deci solitară, ea nu se poate conduce după hazardul opiniei celorlalți.
A doua fundătură, de care pomeniți dvs, este ”calitatea relațiilor”. Gândirea nu poate fi deturnată de la sensul ei genuin, solitar, nici măcar de relațiile afective pe care le stabilim. Anticii au inventat vorba asta pertinentă – ”prieten mi-e Socrates, însă mai prieten mi-e adevărul”.
Ca să-i fac totuși aici un compliment dlui Polihronu (pe care l-am cam bruscat mai sus), îmi pare că acest om a reușit să se ridice la nivelul unor relații interpersonale corecte. Numesc prin asta o raportare la celălalt, care îi lasă aceluia spațiul necesar afirmării sale, necondiționând raportul amical de consensul de idei. Cine te pune să alegi între el și adevăr, nu-ți este un prieten autentic.
În concluzie, gândirea este un act de singurătate absolută. Poți învăța să gândești la școală, de la profesori, din cărți, de la autori, sau din practica unor maeștrii. Însă a învăța în acest caz urmează drumul natural al asimilării valorilor din psihologia copilului – mai întâi, învățarea debutează ca mimesis, copiezi idei sau atitudini intelectuale, apoi, îți interiorizezi conținutul și te raliezi unei tabere împotriva alteia și, în fine, în cele din urmă, ajungi la singurătatea absolută, când te așezi cu totul singur în fața Realității și purcezi la treabă. În general, oamenii nu trec de primul stadiu sau, în cazuri excepționale, de al doilea. De aceea, este atât de răspândită impresia că ”a gândi” este sau trebuie să fie compatibil cu ”a fi prieten cu Socrates”.
🙂 Eu te iubesc de-adevaratelea, nu ca pe o fantoma, man!
Uite, si pentru asta te iubesc:”Cind ti se deschid ochii, afli ca n-ai de ce sa te rusinezi ca esti om. Si ca singurul lucru de rusine e sa-ti pierzi umanitatea.”
Your comment
@serto: Pai, ce faci, generale? Zici ca te pui pe dadacit si-mi citezi din Flew tocmai un pasaj in care transpare scepticismul lui fata de ontologia carteziana (despre care, se vede treaba, n-ai cum sa afli citindu-l chiar pe Descartes)? Wiki vorbeste si ea pe sleau despre „dogmatism precartezian” si „intuitie” carteziana. Raminem la aceste „metode filozofice”?
Eu nu am negat dualismul cartezian (despre care nici nu aveam habar). Ti-am aratat doar ca echivalenta ioanina Dumnezeu-spirit este greu, daca nu imposibil de armonizat cu ontologia lui Descartes. Pina si din formularile tale rezulta ca spiritul este doar un atribut al divinitatii, nicidecum fondul ei ontic (ca sa-l bucur pe arvinte).
Ce-ar fi sa facem impreuna trecerea de la al doilea „stadiu al gindirii” catre al treilea? Impreuna, in deplina singuratate.
@marius andy: Te cred.
@arvinte: Mai scrie. Poate te miluiesc si pe tine cu un pic de ciomageala corecta politic.
@paul moga: Retetele mele nu-s litera de lege. Pot fi, in mod sigur, imbunatatite 🙂
@dan: Curaj, nebunie – mi-e totuna 🙂
@maria: Am convingerea ca-ti sta bine printre noi.
Polihronu,
De ce sunt ”imposibil de armonizat cele două”? Citatele mele făceau clar tocmai legătura lui Descartes cu filosofia spiritului, însă e posibil ca să nu fi băgat de seamă acest lucru.
Nu face nimic, putem continua dialogul și așa.
Îți reproșam incultura filosofică, deoarece ptr cineva cât de cât informat în filosofie, e un lucru știut că ”ontologia carteziană” nu s-a născut în scaieți, ci apare în tradiția de gândire occidentală, pusă de Platon. Esența de res cogitans a omului nu reprezintă un fenomen propriu doar omului, ci este împărtășirea unei esențe divine. Noi gândim deoarece și întrucât gândirea a fost pusă mai întâi de Dumnezeu (ăsta este sensul faptului că ”res cogitans” este ”creată de Dumnezeu”). În termenii filosofiei spiritului, deoarece Dumnezeu este spirit, de aceea omul este spirit și de aceea există această realitate misterioasă, spiritul. În termenii ioanini, omul trebuie să se închine în spirit și în adevăr, deoarece Dumnezeu este spirit.
Aștept să aud de ce aceste elemente sunt ”imposibil” de armonizat. Mulțumesc.
Aș mai adăuga ceva, ptr Edi care, cetindu-ne, ne-ar putea ridica reproșul că ne ocupăm cu chestii care nu mai interesează astăzi, în ”epoca post-metafizică” a gândirii. Așa după cum o recunoștea și Flew, în pasajul citat (aspect care ți-a scăpat iarăși, dragă Poli!) – ”Până când însă nu vor fi mai bine înțelese fenomenul conștiinței și relația sa cu fizica, e puțin probabil ca tabloul cartezian să-și piardă cu totul priza asupra imaginației noastre” – faptul primar de la care se pleacă este realitatea spiritului, inexplicabilă în termeni științifici, ”fizici”. Poate dacă ursul din pădure, a cărui blană ne-o vindea recent dl Samson, va fi prins cândva, veți reuși să stârpiți fantoma spiritului care a bântuit toată istoria gândirii occidentale. Mie îmi dați voie, nu-i așa, să am rezerve că veți reuși așa ceva vreodată?
@Sertorius:
Sa inteleg ca aveti nevoie de cineva sa va instaleze Windows pe computer sau despre ce ferestre imi vorbiti?
Nu m-a deranjat nimic, doar ca fenomenul este ontologic de felul sau, nu ontic, in orice sens am lua cuplul de notiuni ontic/ontologic.
Imi pare – sigur, pot sa gresesc – ca nu aveti, nici dumneavoastra, nici tovarasii dumneavoastra de polemici, intrebari la care sa va raspunda vreo filozofie. Putina detasare, iata leacul. Nu „depinde mantuirea” niciunuia dintre mieluseii sau berbecutii pastoriti de dumneavoastra de corecta intelegere a dualismului res extensa/res cogitans. Dumneavoastra, popii (atventisti si nu numai), cautati raspunsuri ideologice. Pe care nu filozoafele precum Renate (d-le Polihronu, am evitat bine acuzatia de misoginism?) sau Georgiana Wilhelmina Frederica le ofera, ci magistrii cei falolatri precum Karl, Vladimir Ilici sau Leon le ofera.
@Polihronu:
Nu, multumesc. Make love, not war!
Arvinte
Ei, există un sens ontic ptr fenomenul de care vorbeam, întrucât el este un dat, nu o interpretare a datului.
În altă ordine de idei, greșiți în ceea ce privește identificarea mea cu ”popii”, de orice coloratură. Eu nu am păstorit și nu păstoresc pe nimeni.
Polihronu,
Iti multumesc pentru convingere !
Totusi eu nu cred in iubirea umana (nu neg sentimentele tale).
Omul nu stie sa iubeasca, el traieste iluzia iubirii.
Originalitatea in care se scalda, a scos iubirea din definitia sacra si i-a schimbat sensul.
Omul nu se iubeste decat pe sine insusi, el iubeste la aproapele sau numai ceea ce regaseste in sine, aceleasi mentalitati , obiceiuri sau idealuri.
Omul Il iubeste pe Dumnezeu numai in masura in care-i ofera ceva, sau Il inchipuie intr-o ipostaza care sa-i favorizeze conceptiile.
Iubirea umana este golita de sens, este redusa la un cuvant.
Cuvantul nu fructifica nimic, sentimentul ,da.
Eu nu cred in iubire, iubirea e egoismul prin care marturisim ceva ce nu cunoastem.
Si la urma urmei, nu ne iubim nici macar pe noi insine. Iubim fiinta care ne dorim sa fim sau care credem ca suntem. Introspectia,meditatia, rugaciunea nu sunt forme mistice, ci metode de a iubi, de a ne iubi pe noi insine atunci cand descoperim poate ca nu suntem ceea ce credeam ca suntem.
Acceptarea este inceputul iubirii si inceputul cunoasterii Lui Dumnezeu.
Insa, cine poate accepta faptul ca nu esti tu insuti, ci ceea ce vrei sa fii si poate nu o sa fii niciodata ?
Pentru a invata iubirea , trebuie sa acceptam faptul ca ea exista deja in noi insine. Nu trebuie sa-i dam o forma, nu trebuie sa o punem in definitie, trebuie doar sa o strigam pe nume. Caci iubirea e Dumnezeu. Iubirea de sine nu e iubire , ea e de fapt autodistrugere. Iubirea este atunci cand vezi in tine si lumea pestrita din jurul tau.
Daca ai ajuns in acest punct, ma bucur.
Generale, prefer sa ramin un ignorant in afacerile misterioase ale spiritului, asa cum tu preferi sa crezi in glanda pineala. Merita sa-ti aduc totusi aminte ca Vechiul Testament, cel putin, nu face nicio diferenta intre oameni si animale – si unii, si celelalte au aceeasi alcatuire, chipul lui Dumnezeu tinind exclusiv de res extensa. Iar Descartes nu poate fi confundat cu Platon decit de catre un savant intr-ale filozofiei.
@arvinte: Pentru conformitate, nici eu nu am pastorit si nu pastoresc pe nimeni. Poate doar pe dvs. cu sus-numitul ciomag 🙂
Sertorius #37
Tocmai din acelasi motiv sunt imposibil de armonizat cele doua . Ca citatele tale faceau clar legatura legatura lui Descartes. Eu stiu ce vorbesc . Eu sant fan a lui Descartes 10 minute pe zi . Mai mult nu imi permit , si nici nu cred ca merita tinand cont ca sunt atatia filozofi care merita cat de cat atentia, si tinand cont ca viata este asa de scurta.
Arvinte,
Nu-i o rusine ca nu stii sa te iscalesti, pentru ca amprenta ta umana este dovada faptului ca iscalitura exista, si identitatea exista fie ca esti cretin, crestin,tigan,postas sau filosof de ocazie.
Si in fiinta acestor rebuturi in ochii „umanitatii”, se ascunde iscalitura Lui Dumnezeu.
Atunci si crestinul si cretinul si tiganul si postarita si filosoful si liberul-cugetator, devin nobili, pentru ca Insusi Dumnezeu a pus in ei ceva din ce-I apartine.
In fata vietii, rautatea paleste, se pierde. Ea , rautatea e mangierea omului, caci omul atinge si doare, isi extrage forta dominand ,face sclavi si supusi.
Daca s-ar uita putin inlauntrul sufletului, ar vedea ca este el insusi sclavul instinctelor sale, ideilor sale, si ca nu este departe de cel pe care crede ca l-a prins in plasa rautatii sale.
Dan,
In fiecare cuvant exprimat se ascunde ideea exprimata de cineva.
Cuvintele au in ele ceva din identitatea persoanei. Daca persoanei i s-a pus o ‘stampila”,tot ceea ce exprima de acum inainte este privit numai si numai pe baza „stampilei”.
Degraba incearca sa scoata ceva bun, degeaba incearca sa intoarca o privire caci totul e redus la „stampila”. In rest, privitorii isi manifesta oroarea, iar persoana din spatele cuvintelor devine strainul, necunoscutul, intrusul.
El traieste, viseaza, vorbeste, insa nu aude decat huiduielile celor care il declara venetic. Acest lucru nu inseamna ca si-a pierdut identitatea, dar identitatea lui poarta „stampila”.El nu este venetic, ci redus la necunoscut de cei care cred ca-i pot limita prezenta la o ‘stampila”.
De aceea, nu-mi pasa de urletele voastre frivole, de gemetele rautatii care doare, de glasuri care-si striga eruditia , de reprosuri .Nu sunt bataia de joc din arena junglei , si nici mucegaiul de pe painea asa-zisilor filosofi, nu sunt baba beata de la coltul strazii si nici tiganca care sparge seminte , nu port stampila nimanui, ci sunt necunoscuta care a crezut in dialog.
Eu nu sunt un roman care ma ascund in spatele identitatii mele, iar identitatea mea nu depinde de ceea ce cred altii. Sunt numai o venetica pe aici, si nu vreau sa-mi amintesc coltii scosi din ranjetul vostru gata sa se napusteasca asupra celui insemnat de voi. Poate daca v-ati elibera urechile, v-ati auzi , poate daca v-ati elibera mainile, ati vedea ca sunt ocupate de levier. E levierul cu care loviti, insa cei loviti nu sunteti decat voi.
Zi Marie… ca zici bine! Sarut-mana!
_______________________________________
by copy&paste, nothing original
Daca omul este singur
(# 34 „Adevărul este, dragă domnule, că în chip esențial, omul este singur” – nu stiu daca e inclus: si fara Salvator sau Geneza 2,18; cum e pana la urma? singuratatea era mai dinaintea mancarii fructului oprit ori dupa?)
si daca o fi adevarata varianta cu raiul, viata eterna, de ce ii inghesuie Dumnezeu intr.unul (riscand sa iasa un razboi vesnic), in loc sa faca cate unul pt fiecare, bineinteles de diferite categorii ⭐ ce vor fi ocupate in functie de curriculum?
Probabil nu vede ce se petrece aici, pe taramul mortii… ca sa isi readapteze promisiunea.
Sau cum poate fi o creatura singura atata timp cat creatorul ei nu a murit?
spune-mi ce si cum gandesti si iti voi spune ce fapte vei infaptui. sa fie asa?
Maria
Relax, nu ma refeream la tine. Anul trecut cineva dintr-o tara scandinavica ( nu sint sigur ) avea niste postari hilare pline de necontinut. Come on, e doar un joc don’t take it with such a grimm determination. Have fun! Play the game!
Sertorius
What are you doing when you’re doing what you’re doing? Daca toata cunostinta din lume ar fi cuprinsa intr-un cerc ( 360 grade) cite grade din cercul acela poti sa detii ( 15% – 20% – 30% ? ) Asta inseamna ca tu stii sa zicem 30%. In acelasi timp cred ca esti constient ca sint lucruri pe care nu le stii ( ex. sa vorbesti chineza , sa faci operatii pe creier …samdp) Asta inseamna ca sint lucruri care stii ca nu le stii. Hai sa zicem ca din cercul nostru asta e inca un procent de 30% . Ok , ce te faci cu restul arcului de cerc in care sint lucruri care nici macar nu stii ca nu le stii ( blind spots-40%). Constientizarea acestui fapt are potentialul sa-ti administreze o doza de „humility” sau cel putin sa lase putin spatiu pentru „what if? ” In legatura cu relatia dintre gindire si singuratate am fost de acord cu tine pina nu demult. E adevarat , „the fear of all fears” e frica de singuratate care dupa unele opinii este o iluzie alimentata de EU-l nostru( de ce ti-e frica nu scapi). Aici putem dezbate subiectul ” untill we get blue in the face” fara sa ajungem undeva. Asa ca, ce ramine? Sa stii ca nu la intimplare ti-am cerut sa te uiti in ochii unui stain pentru 30 min. Crezi ca e usor? I dare you to try it out and see what happens!
Alegerea „constienta” a suferintei-singuratatii ( tipica natiei mioritice) nu ma mai impresioneaza! La urma urmei masochismul asta in rindul intelectualitatii romanesti da nastere la o tragicomedie care vazuta din afara e complet lipsita de sens!( I.L. Caragiale e la fel de actual). Rezultatele , facticitatea situatiei se reflecta in incapacitatea intelighentiei romanesti de a stabili un dialog cu masele . Nu crezii? Cum explici fenomenul CVT, Becali etc?
PS . Apreciez referinta la pers. 2-a plural , dar e mult mai expedient sa ne tutuim. Sa fim bineintelesi , asta nu inseamna eliminarea lipsei de respect fata de persoana. E doar un simplu aspect cultural practicat in US.