Anno Domini 31 – Rationalism Teist

30 august 2011 de Edmond Constantinescu 177 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with Alfred North Whitehead, Logico-Pozitivism, Rationalism

177 Responses to Anno Domini 31 – Rationalism Teist

Beni Plesa says:

2 septembrie 2011 la 15:03

Ovidiu

Imi place atitudinea ta nedogmatica ,si totusi dogmatica intr-un anumit sens.
Eugen Bostan are si el „dreptate” din perspectiva lui.
Biblia prezinta mai multe perspective si de aceea exista asa de multe interpretari .
Eu o citesc din perspectiva trinitariana ,tu ignori orce referinta trinitariana si se pare ca citesti in mod semi-arian.
Nimei nu poate pretinde ca are ultimul cuvint in aceasta controversa.
Eu cred ca Dumnezeu era in ISUS impacand lumea cu sine.
Modul in care acest Dumenzeu ERA in Isus nimeni nu stie ,insa un lucru stim cu siguranta si anume”–Avem o natura omeneasca denaturata (vorba lui Edi in predica despre -incercarea credintei-) corupta si cu tendinte de auto-distrugere. Dumnezeu prin Isus implementeaza o rezolvare al acestui fapt si REGENEREAZA pe unii oameni in timp ce pe altii i-i trece cu vederea.
Cei ce au intrat in procesul de transformare (sfintire) vor fi oameni deosebiti ,si tot mai constienti de noua lor situatie.
Intelesul termenilor biblici poate sa difere de la un om la altul ,insa un lucru ce toti cei regenerati i-l au in comun este faptul ca STIU ca au fost IMPACATI cu Creatorul lor,si nu mai traiesc ca REBELI in aceasta lume.

Dorinta de a se DEPARTA de nelegiuire este dominanta in viata lor. Restul este doar o vorbire „pasareasca” despre lucruri pe care nu le stim sau unele greu de inteles.
Beni
Ovidiu says:

2 septembrie 2011 la 15:59

@Beni

da, ai zis bine, nedogmatica si totusi dogmatica intr-un sens…asta pentru ca eu incerc „sa nu arunc copilul odata cu apa murdara din scaldatoare”.
Eugen are si el dreptate, da, din perspectiva lui dogmatica. Eu incerc de ceva timp sa perii (in mintea mea) notiunile de crestinism , morala, etica, etc. de toti parazitii dogmatico-teologico-filosofico-fantasmagorici inutili. Eu il inteleg pentru ca mai bine de 15 ani am fost ca si el, convins ca numai noi „avem tot adevarul”.
Cat priveste perspectiva trinitara, eu am crezut in ea. Am citit Biblia din perspectiva trinitara dar am vazut ca e plina de erori. Mi-a luat vreo 11 ani sa ajung la niste concluzii mai bine conturate in privinta asta. Dar asta nu inseamna ca resping totul. Incerc doar sa armonizez lucrurile. Insa nu, semi-arian nu sunt (si nici nu am fost vreodata).

Si eu cred ca Dumnezeu era in Isus, impacand lumea cu sine. Ce inseamna asta? Ca exista 2 dumnezei (sau 3) dintre care unul a venit aici jos, a luat trup uman si s-a bagat in acel trup, sau ca exista un singur Dumnezeu de natura divina (spirituala, energetica), dar care s-a materializat El insusi in Isus? Asta e intrebarea la care din punctul meu de vedere numai unitarianismul raspunde corect (dar nu unitarianismul din Transilvania si Scotia, ca astia sunt de fapt arieni, ci unitarianismul ebraic, monoteismul strict).

Biblia nu sufla o vorba despre „trinitate” dar in schimb afirma divinitatea lui Isus. Trinitarianismul nu este decat o incercare nefericita (o dogma, o interpretare, nicidecum o REVELATIE) de a explica o serie de texte, la fel de nefericita ca si arianismul sau semi-arianismul.

Cu siguranta ca unii stiu ca au fost impacati cu Creatorul lor. Altii o stiu atat de tare incat nu se mai pot impaca unii cu altii….de atata impacare cu Dumnezeu, ajung sa se urasca si sa se excluda „reciporc”.
@lm@ris says:

2 septembrie 2011 la 19:51

@Ovidiu „Biblia este cea mai de neinteles carte de pe lume.”

E o realitate ce spui, desi la o astfel de concluzie nu poate ajunge decat cineva care a refuzat sa primeasca ochelarii denominationali pe care biserica cu multa darnicie ii ofera oricarui nou venit la „credinta” pentru studierea Bibliei. Daca nu ai acesti ochelari risti cum am patit eu odata cand un nene pastor a vorbit cu subinteles o ora intreaga in termeni atat de elogiosi despre o persoana incat am crezut ca era vorba de Isus Cristos, cand de fapt omul nostru se referise la EGW.

@Ovidiu „Pot sa accept de exemplu ca cele 10 porunci sunt un STANDARD de vietuire etica, morala, dar a spune ca biblia in totalitate e STANDARDUL, e cam pretentios.”

Nu ca e pretentios, e de-a dreptul fals, nimeni nu traieste dupa Biblie in totalitate. Si in privinta celor 10 porunci e la fel. AZS se bate cu pumnul in piept ca tine sabatul, dar oare chiar asa sa fie? Mai putem convinge un om cult al mileniului 3 ca exista timp sacru si timp profan? Cel putin aducandu-l la biserica nu. Decat poate sa-l facem sa se plictiseasca si sa-i insultam inteligenta cu afirmatii care erau de ultima ora acum sute sau mii de ani.
@lm@ris says:

2 septembrie 2011 la 19:57

@ Eugen B. „Vrei sa pastrezi un standard, atunci trebuie sa existe o cenzura.
Altfel AZS nu s-ar mai putea numi asa pentruca ca la un moment dat o mare parte nu ar mai tine Sabatul ci Duminica.”

Nu vad ce legatura are cenzura cu ziua de odihna, dar un lucru e cert: AZS nu tine niciun sabat. Are decat program cu publicul o zi mai devreme decat altii. Avand in vedere nivelul programelor, singura odihna specifica acelei zile este cea a mintii.
@lm@ris says:

2 septembrie 2011 la 20:19

#50 | Written by Ovidiu „Eu unul nu cred ca Biblia “a fost data”

Si eu am crezut multa vreme ca a aterizat din cer, insa la un moment dat am observat un lucru, si anume ca Isus Cristos nu a lasat scris nici macar un rand si ca toate informatiile pe care le avem sunt din surse care nu au avut niciodata pretentia de a fi litera de lege pentru generatiile din mileniile viitoare, cum ar fi scrisorile lui Pavel care cuprind in mare parte aplicatii pentru situatii cat se poate de concrete din vremea respectiva.

@Ovidiu „Si in afara de A IUBI si a te comporta civilizat, cam care alt scop practic ar fi de notat?”

Degeaba. Daca nu indeplineste ritualurile specifice e un om pierdut. Ale unui iudaism intarziat bineinteles, ca de crestinism nu poate fi vorba. Am intalnit in multe carti neoprotestante(unele bestseller) ideea conform careia intre un om moral dar nebisericos si hitler nu e nicio diferenta si ca vor avea aceeasi soarta. Una dintre cele mai fioroase si false teorii care mi-au fost dat sa le aud din gura unora care s-ar fi nascut din nou. Mai bine nu se mai nasteau deloc.
Anubis says:

2 septembrie 2011 la 21:52

Gradinita credinciosilor de pretutindeni isi inaugureaza in curand noul locas, cu aceasta ocazie invitam copilasii cu maturizare prelungita nedefinit care scriu mult si prost pe modelul de mai sus la cursul interactiv: supravituitor cu morcov in culisele realitatii alternative din spatele masutei cu nisip trinitarian!

Currsul se adreseaza expertilor in biblie cu experiente de cel putin 15 ani pe calea ingusta!

Va astepam cu drag!
furtuna dragos says:

2 septembrie 2011 la 22:39

15 ani nu cred că merge nimeni pe nici o cale, cât de îngustă, decât şerpuieşte. 😉
Am şi eu cartea lui Ovidiu Iovănel, nu am citit-o chiar toată dar îmi dau seama că a muncit mult la ea. Toată stima!
Ovidiu says:

2 septembrie 2011 la 22:53

@lm@ris
Uite aici un raspuns in versuri la ceea ce am scris amandoi (aropo de ochelarii denominationali de care aminteai). Cu genul asta de muzica nu ma prea identific, dar cu versurile da.
S M Popilian - colectionar de opinii says:

3 septembrie 2011 la 03:17

„Deconstrucție și nu dărâmare” acesta ar fi mesajul aparent la emisiunilor de pe fan clubul „oxigen2.net”. Cel puțin asta sugereaza la prima vedere, citire sau auzire declarația amfitrionului făcută în emisiunea de mai sus. Întrebarea legitimă în contextul celor menționate in emisiune ar fi: „Care este granița dintre deconstrucție, răstălmăcire și dărâmare ?”

În primul rând, se poate observa de la distanță plăcerea ideologului de serviciu, „marele frate” EdyCon, de a manipula masele prin tehnicile persuasive clasice, folosindu-se nu numai de impactul cu publicul de diferite culori ce accesează în Internet acest site, sau O&P (și nu numai) dar și de momentele de impact emoțional specifice subterfugiilor folosite de ingineria teologică pentru a accesa cât mai eficient posibil portofelul ignoranților enoriași (fani).

Acest punct de vedere al pseudofilozofului EdyCon, ar putea fi însă, în același timp, și o cursă pentru toți „sateliții” care gravitează, sau cu alte cuvinte, se mișcă în câmpul ideologic al acestei „planete de înțelepciune și lumină”. Acești „sateliții” au ca și electronii de valență au proprietatea de a sări de pe o orbită pe alta cu degajare de energii religioase care au fost deja definite de Petru astfel, citez: „În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. ”

„Deconstrucție și nu dărâmare”, ne precizează „marele frate”, fără a defini însă, după înțelepciunea și îndelunga răbdare dată lui, ce înțelege el prin aceste noțiuni. Definiția, după părerea enciclopediei libere Wikipedia (http://ro.wikipedia.org/wiki/Logica ) este operația prin care se face precis conținutul și clară sfera unei noțiuni pentru mintea unui om dat. Cu alte cuvinte, „marele frate” EdyCon ar fi trebuit să clarifice aceste noțiuni și pentru mintea unui om ce face parte din tagma „sfântei simplicități”, dar nu o face.

Pentru a proceda la deconstrucția tacticii și strategiei promovate de „marele frate” EdyCon ar fi bine să ne reamintim, spre exemplu că, și de textul care ne sugerează că deconstructivismul este de fapt, citez: „o școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și practicii literare. Utilizat de J. Derrida în mai multe lucrări, deconstructivismul literar proclamă eliberarea limbajului figurat de necesitatea de a exprima un adevăr și deschide posibilități nelimitate interpretării, care nu mai este obligată să țină cont de intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației. ”

Oare ce se poate înțelege prin: „a deschide posibilități nelimitate interpretării ?” Se poate trece fraudulos, prin atribuirea acestor noțiuni a unor sensuri vicioase, granița dintre deconstrucție și răstălmăcire spre a ne îndrepta către țelul exprimat de „marele frate” EdyCon în mesajele tuturor emisiunilor (predici de altă culoare) sale privind dărâmarea autorității Creatorului ?

Și dacă ne îndreptăm către marea eliberare de sub jugul limbajului figurat folosit, spre exemplu, de Biblie unde ajungem ? La libertatea absolută ? Sau poate la americanizarea creștinismului ?

A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul, adică cu alte cuvinte a răstălmăci, este de fapt doar o formă colaterală de deconstrucție ? Chiar să nu aibă această formă colaterală nici o legătură cu dărâmarea ? Care este părerea ignarilor ? Le scapă realitatea ? Sau este vorba doar despre dexteritatea unora de a face acele legături (a gândi), care scapă „sfintei simplicități” ?

Datorită avantajului lor de a avea lecturi mai multe ca altii si a capacității lor de a eluda adevărul prin multe trucuri logico-teologice, așa cum o face și avocatul diavolului (așa îi plăcea să se numească la una din emisiunile de la O&P) „marele frate” EdyCon, ajungem încet, încet să fim aburiți de politica ceții promovată de astfel de mercenari ai religiei.

Cât privește deconstrucția lui Jacques Derrida (1930 – 2004), după ce autorul a trecut la odihnă, pot apare o mulțime de comentatori, printre care și „marele frate” EdyCon, care doresc să le explice maselor de ignari cam ce a vrut autorul să spună.

Poate că nu s-au scris încă atâtea comentarii (cărți) câte s-au scris pe marginea textului sacru al Bibliei, dar spiritul speculativ al comentariilor viitoare ne vor ajuta să trecem probabil, cândva și la deconstrucția ideilor lui Derrida. Ideea că sensul este echivoc, contradictoriu, nedeterminat și pluristratificat care se regăsește în opera acestui filozof a făcut posibilă apariția unor noi tehnici (folosite și ca subterfugii teologice) de citire a textelor, inclusiv a așa – zisei tehnici de citire a textelor sacre care pune la îndoială (tactica lui ucigă-l-toaca), în mod radical, sensul lor.

O citire deconstructivistă care se pretinde că va pătrunde dincolo de suprafața unui text, demonstrând că, orice ai fi crezut că înseamnă acel text, probabil că sensul său era exact opus, ne conduce exact la una din metodele folosite atât de eficient de către ucigă-l-crucea în contactul său cu Eva, citez: „ Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Iată cum metoda lui Derrida și a fanilor săi, printre care îl recunoaștem și pe „marele frate” EdyCon, are de fapt la origine șiretlicul edenic care are drept scop demolarea credinței prin îndoială.

Deconstrucția lui Derrida, după cum afirmă unii autori, respinge ideea că nu există decât o singură interpretare corectă a unui text (se mai cunoaște azi și ca tehnica scoaterii din context), care este determinată de sensul standard al cuvintelor sale. Derrida și pseudoucenicul său „marele frate” EdyCon, susțin că un text, cartea Genezei spre exemplu, se poate citi pentru a-i descoperi contradicțiile ascunse (6.000 sau 666.000.000.000.000.000… de ani) sau ambiguitățile; sau poți să cauți ceea ce nu spune textul, în speranța că ceea ce este absent ar putea revela mai multe despre sensul textului decât ceea ce este prezent. Și uite așa, ajungem să ne explicăm și sensul atribuit de unii ca: Sertorius Trăncănitoribus sau Doctorus Blestemibus, conceptului de revelație.

Unele idei apărute pe piață în 2011 susțin că această abordare a lui Derrida pune sub semnul întrebării primatul intenției auctoriale. Este ceea ce face cu mult tupeu și „marele frate” EdyCon împreună cu fanii săi de când promovează demersul de demolare sistematică a cărții Genezei. De fapt asistăm la o diversiune mascată de desacralizare sistematică a Cuvântului Creatorului. Aici nu punem în discuție interesele de breaslă ale privilegiaților ce aparțin diverselor sisteme religioase, încercând să facem abstacție, pentru moment, de diverse doctrine (ideologii).

Abordarea lui Derrida, susțin unele păreri, încurajează existența ipotezei ca un text să însemne cu totul altceva decât ceea ce intenționase autorul. Mai ales logica internă a textului, spun unii comentatori, ar putea sugera o lectură foarte diferită de o interpretare tradițională istorico-religioasă.

Deconstrucția este, așadar, o metodă care recurge la subminarea prezenței de suprafață a textului, pentru a-i revela nivelurile și articulațiile ascunse, susțin unele opinii. Cu alte cuvinte, prin folosirea unei astfel de metode de subminare, perverse și extrem de rafinate, există riscul alunecării necontrolate în zonele contaminate de diversele forme de minciună (diversiune, distorsiune, omisiune sau promisiune).

Teoria lui Derrida folosită și de „marele frate” EdyCon, încearcă să demonstreze că textele conțin elemente logice contradictorii, care tind să fie ignorate prin metodele de analiză mai ortodoxe. Odată deconstruit textul Genezei ajungem la superimaginile din serialele „marelui frate” EdyCon.

Ideea lui Derrida periclitează distincția dintre adevărat și fals. Așa să fie ?
S M Popilian - colectionar de opinii says:

3 septembrie 2011 la 03:40

Benilain,

Ce mai faci ? Esti sănătos, voinic ? Esti multumit de raspunsul meu ? Mai dorești și alte detalii ?

Cu drag de tip BP

Sergiu
maria says:

3 septembrie 2011 la 05:01

Omul are calitatea de fiinta ganditoare.
Cuvinte cum ar fi :adevar, temei, sens fac parte din structura mentala si tin de libertatea spiritului.
Seneca spunea f. sugestiv ca daca am anihila pasiunile ( de ex.pasiunea cunosterii), omul va deveni un monstru „care n-a fiintat si nu va fiinta nicaieri”.
Cred pe baza acestor comentarii se poate aduce ca argument al valorii libertatii de cunoastere , alegoria pesterii a lui Platon.
Intr-o pestera oamenii sunt legati din copilarie ,legati de scaune cu fata la un perete , prin care se vad umbrele unor lucruri ce trec prin spatele oamenilor, aflate dupa un zid insa luminate de un foc care arunca umbrele lucrurilor pe peretele respectiv.
Ceea ce vrea sa spuna, e ca educatia conteaza inca din copilarie. Inca din copilarie oamenii sunt educati, fortati sa vada numai ceea ce li se impune si anume nu realitatea ci umbre , himere numite de ei realitati.
Oamenii sunt legati datorita prejudecatilor.
Intre ei si umbre sta focul, adica intelepciunea, cunoasterea.
Numai ca focul nu poate proiecta pe perete decat umbre, realitati deformate, pentru ca nu este folosit decat din pozitia de „legat” , din pozitia prejudecatilor, cu un anumit nivel de cunoastere, de intelegere.
Dezlegarea de lanturi e numita de Platon „vindecarea de lipsa lor de minte”.
Si ceea ce e mai grav, spune Platon e ca daca ei se dezleaga, stralucirea focului, a cunoasterii i-ar putea orbi, si exista posibilitatea sa nu gaseasca realitatea din cauza stralucirii focului.
Ar putea fi o dezamagire de moment.
De aceea , omul dezlegat trebuie sa urmeze o cale , o cale grea, pentru ca schimbarea mentalitatilor se face destul de greu.
Pe parcursul drumului trec nopti ( cunoasterea mai limitata) si zile (ratiunea, adevarul, constientizarea realitatii).
Se poate vorbi de un sistem de valori numai in momentul in care parcurgi calea si devii liber.
Pentru ca libertatea implica sistemul de valori, nu-l impune.
Odata, redescoperit ca om, redefinit ca valoare, s-ar aseza pe vechiul scaun din pestera sa mai priveasca umbrele din alta perspectiva.
Insa omul eliberat devine incapabil sa mai perceapa umbre, pentru ca nu le mai vede sensul, rostul.
Si e privit de ceilalti ca un om cu privirea „corupta”, ca un „nebun” sau chiar „diavol’.
Ovidiu says:

3 septembrie 2011 la 05:43

@SMP

„Deconstrucția este, așadar, o metodă care recurge la subminarea prezenței de suprafață a textului, pentru a-i revela nivelurile și articulațiile ascunse, susțin unele opinii. Cu alte cuvinte, prin folosirea unei astfel de metode de subminare, perverse și extrem de rafinate, există riscul alunecării necontrolate în zonele contaminate de diversele forme de minciună (diversiune, distorsiune, omisiune sau promisiune).”

Vreau sa folosesc o ilustratie. Daca ai o masina veche (oldy), cu un motor ce necesita reparatii capitale si te apuci sa desfaci piesa cu piesa, surub cu surub, pentru a vedea pe unde a patruns rugina, uzura, etc., apoi lasi piesele intinse pe jos si pleci pentru totdeauna de acolo, asta seamana cu o daramare dupa parerea mea. Ai daramat totul si ai pus in loc nimic. Daca insa te apuci sa cureti, sa repari si apoi sa montezi constiincios totul la loc, ai toate sansele sa defilezi apoi intr-o bijuterie de epoca.

Aplicand asta la Edi si la emisiunile lui, eu zic: hai sa il lasam sa spuna tot ce are de spus, sa deconstruiasca tot ce are de deconstruit si apoi sa vedem cum curatza el textele antice de erori si cum le asambleaza la loc pentru a oferi ceva functionabil. Eu zic sa avem rabdare si sa tragem concluzii abia la final, chiar daca va trebui sa asteptam ani de zile pana atunci. Sa fie numai sanatate, ca belelele curge!
Christian says:

3 septembrie 2011 la 05:59

Anubis, iti mai aduci aminte de cele doua principii universal valabile, inlcusiv in gaurile negre?
baba proasta says:

3 septembrie 2011 la 12:23

#12 | Written by Ovidiu
Daca ai o masina veche (oldy), cu un motor ce necesita reparatii capitale si te apuci sa desfaci piesa cu piesa, surub cu surub, pentru a vedea pe unde a patruns rugina, uzura, etc., apoi lasi piesele intinse pe jos si pleci pentru totdeauna de acolo, asta seamana cu o daramare dupa parerea mea. Ai daramat totul si ai pus in loc nimic. Daca insa te apuci sa cureti, sa repari si apoi sa montezi constiincios totul la loc, ai toate sansele sa defilezi apoi intr-o bijuterie de epoca.
………………
Eu zic sa avem rabdare si sa tragem concluzii abia la final, chiar daca va trebui sa asteptam ani de zile pana atunci. Sa fie numai sanatate, ca belelele curge!

Si cum se deosebeste darimarea aia a vechiturii pe care o lasi cu piesele pe jos ani de zile sa rugineasca de darimarea lui Edi care zici ca trebuie sa-l lasi cu piesele imprastiate pe jos ani de zile ca sa rugineasca deoarece nu are habar cum sa le puna la loc? Si daca Edi chiar reuseste sa le puna la loc si sa creieze o “bijuterie de epoca,” unde este cistigul? Cu “bijuterii” din care epoca doriti sa defilati voi? Cumva epoca bronzului? Parca spuneati ca epocile astea va put? Si prin ce va deosebiti voi care vreti sa defilati cu bijuterii de epoca demontate de fundamentalistii care se bat cu pumnul in piept ca ei totdeauna au defilat cu astfel de bijuterii dar nedemontate? Ca sa demontezi ceva trebuie sa stii cum a fost facut or este clar ca Edi habar nu are de Biblie asa ca ceea ce demonteaza el este ceea ce a citit in Biblia Hazlie. Dar este bine ca aveti rabdare cu demontarea asta a lui Edi ca si la Biblia aia nedemontata se spune ca este nevoie de “rabdarea sfintilor” asa ca nu ar fi exclus ca sa vina Isus asa cum asteapta fundamentalistii pina ce Edi sa monteze hirbul lui “de epoca.”
furtuna dragos says:

3 septembrie 2011 la 14:21

:))
Beni Plesa says:

3 septembrie 2011 la 15:43

Marius Popilian

Da, ca intotdeauna esti foarte generos cu raspunsurile tale.
Ma intrebai –ce mai fac?
Bine merci ,sint pe plaja din DESTIN Florida ,pentru cateva zile.
Incerc sa ies la pescuit ca de stat la soare nu pre am sanse. Golgul mexic este atacat de tot felul de furtuni de cateva zile.Se pare ca vine sfirsitul lumii .
Noroc cu Edi ca ne mai incurajeaza sa asteptam sfirsitul furtunii si nu sfirsitul lumii.
Eu te sfatuiesc sa-l indragesti pe Edi –si deconstructia –lui aplicata la crestinism si in special la adventism.

Nu poti sa spui ca nu ai invatat absolut nimic de la el.
Sabat binecuvintat !!
Beni
Razvan says:

3 septembrie 2011 la 18:22

baba proasta,

Din cate inteleg eu despre aceasta deconstructie si din exemplul cu motorul de autovehicul, aceasta decontructie inseamna demontarea motorului si reasamblarea lui in orice fel doresti deoarece asa a fost el proiectat de la bun inceput. Asa ca oricum ai pune piesele daca ai de gand sa asamblezi un motor, tot motor va rezulta si inca un motor care va functiona de la foarte bine in sus. Si cred ca posibilitatile sunt nelimitate in ideea ca daca din piesele alea vrei sa iasa o cutie de viteze, o cutie de viteze o sa scoti sau orice altceva iti ofera bogata imaginatie.

Ce parere ai ?
@lm@ris says:

3 septembrie 2011 la 19:27

Acest spatiu online este dedicat dupa spusele celui care l-a creat celor care au indoieli si nu pentru aceia a caror existenta abunda de certitudini si care in cele mai multe cazuri au numai idei fixe.
Richard says:

3 septembrie 2011 la 19:50

salut

o idee asa repede… exemplul cu motorul si masina deconstruita nu este cel mai fericit, insa ideea este ca in mod efectiv un TEXT poate fii interpretat in mod nelimitat. Limbajul si discursurile pe un text pot varia practic la infinit. Nimeni nu poate fii sigur de limitarea interpretativa sau de quasi-nelimitatea interpretarilor posibile. Este si normal, un text este si ramane un SUPORT pt interpretari. Orice text poate fii supus la interpretari diferite. Numai daca o traditie se instaureaza si apoi interpretarea traditionala devine dominanta, iar in timp acea traditie este abandonata (nu discut aici cauzele), se deschid posibilitatile quasi-nelimitarii interpretative, iar deconstructivismul lui Derrida este magistral in acest sens.

o zii buna tuturor

Cu siguranta si desfacem un motor si nu mai stim sa il ansamblam sau nu putem sa il ansamblam pt a fii un motor mai bun decat inainte… masina nu se va mai deplasa. Nu acelasi lucru se intampla cu un text. Textul utilizeaza semnificatii, semnificanti si semnificati (suna ciudat in romana sau poate ca rtomana mea nu mai este asa buna LOL) si NU piese mecanice brute.

Deci, deconstructivismul poate fii aplicat pe texte, pe idei, pe viziuni ale lumii EXPRIMATE textual …

Doream numai sa circumscriu limitele exemplului cu masina si motorul. Nu este nevoie ca toata lumea sa fie de acord cu ce face Edi aici. Insa ceea ce face, o face bine si deschide posibilitati interpretative, altele decat cele deja uzate. De ce nu?!
furtuna dragos says:

3 septembrie 2011 la 20:13

@ ” Asa ca oricum ai pune piesele daca ai de gand sa asamblezi un motor, tot motor va rezulta si inca un motor care va functiona de la foarte bine in sus. ”

Aşa va rezulta o operă de artă abstractă de pe care se poate şterge praful.
Muzică fără o anumită ordine, fără anumite reguli nu poate exista, nici matematică nu poate exista fără „ordinea efectuării operaţiilor”, să nu mai vorbim de mecanică.
Chestiile astea vor da rateuri…
baba proasta says:

3 septembrie 2011 la 20:31

#17 | Written by Razvan
baba proasta,
Din cate inteleg eu despre aceasta deconstructie si din exemplul cu motorul de autovehicul, aceasta decontructie inseamna demontarea motorului si reasamblarea lui in orice fel doresti deoarece asa a fost el proiectat de la bun inceput.

Nu, Razvan, pina si babele proaste ca mine stiu ca cei care practica deconstructia niciodata nu construiesc ceva sau macar pretind ca ar dori sa construiasca ceva si sa puna in loc. Mai mult, de reugla ei sustin ca a construi altceva inseamna automat a crea o opresiune la fel de mare cu ceea ce ai deconstruit sau darimat deoarece in postmodernism orice structura este din principiu opresiva. De fapt, acesti deconstructionisti niciodata nu deconstruiesc filozofia si mitologia greaca sau iudaismul in care se gasesc atrocitati si abuzuri fata de care cele care se gasesc in Biblie si in crestinism palesc, si nu deconstruiesc civilizatii ca Maya sau cele orientale in care sacrificiile umane in numar de zeci de mii erau la ordinea zilei, ci placerea lor este sa deconstruiasca Biblia si crestinismul fara sa puna nimic in loc. Acest Ovidiu si Richard care pretind ca ei deconstruiesc crestinismul ca sa-l reconstruiasca asa ca sa straluceasca precum in epoca lui de glorie sau sunt niste habarnamisti sau mai degraba niste smecheri care conteaza pe faptul ca crestinii au ajuns niste dezorientati si ei le demoleaza bruma de credinta care le-a mai ramas sub pretextul ca ei in final (adica la sfintul asteapta, ca doar au si ei sfinti, nu?) le ofera o credinta din aia traznet. Pe voia astia tinerii ei va duc usor de nas dar pe noi, babele, ne duc mai greu deoarece noi am vazut multi smecherasi ca acestia si ca Edi la viata noastra.
Razvan says:

3 septembrie 2011 la 20:39

Richard,
„Nu este nevoie ca toata lumea sa fie de acord cu ce face Edi aici”
De unde stii ca lumea nu este de acord cu ce face Edi? Doar ai spus mai sus ca posibilitatile de interpretare sunt nelimitate.

Un alt exemplu: daca o persoana pune in scris niste idei despre un anumit subiect si o alta pers care citeste acel text se apuca si pe baza deconstructiei scoate niste concluzii despre acel text fata de care prima persoana ramane perplexa prin faptul ca exista o concordanta intre ceeace are in cap si ceeace a pus in scris dar nu vede nicio legatura intre ceeace a fost scris si ceea ce a rezultat de la celalalta pers prin analiza, cine trebuie tras la raspundere? Cel care a scris textul sau cel care l-a interpretat ?
Asta nu inseamna ca gandirea logica, ce va e asa draga, trebuie aruncata la gunoi ? Ce utilitate ar mai avea de indata ce posibilitatile de interpretare a unui text sunt nelimitate asadar orice scoti pe gura despre un text este corect?
maria says:

3 septembrie 2011 la 22:00

Deconstructivismul inseamna evitarea subiectivismului ,demolarea vechilor structuri si refacerea pe o noua baza hermeneutica, comprehensiva, epistemologica in conditiile impuse de societatea actuala.
Suntem confruntati cu o diversitate culturala, religioasa , modificari demografice, conceptii despre lume si viata, moralitate, stiinta, asa incat metodele religioase trebuie sa se adapteze macar intr-o noua configurare pentru a supravietui.
Se mai incearca pe cat posibil refacerea chipului lui dumnezeu .
Poate cine indrazneste un deconstructivism este mai crestin si mai dornic de a face ceva pentru religie decat cei care venereaza biblia traind dupa legende , mituri si superstitii .
Richard says:

3 septembrie 2011 la 23:01

salut razvan,

raspunsul meu este simplu. Gandeste-te numai la Biblie si vei vedea cate interpretari exista si cate confesiuni au luat nastere …. pe baza acelor interpretari diferite ale textului scripturistic. Cum apostolii numai traiesc, o confruntare de genul celui invocat de tine nu mai este posibila. Putem face apel numai la una sau alte dintre traditiile interpretative. Cum exista atatea confesiuni create de interpretari diferite ale aceluasi TEXT…. aceasta este dovada faptului ca un text (ca cel al bibliei – EXEMPLU) poate fii interpretat in mod foarte diferit si sunt sigur ca in urmatorii 200 de ani vor aparea alte secte, confesiuni, biserici, miscari bizaroide… toate bazate pe aceeasi Biblie, deci pe acelasi TEXT.
baba proasta says:

3 septembrie 2011 la 23:06

#23 | Written by maria
Deconstructivismul inseamna evitarea subiectivismului , …

Vezi, cucoana maria, daca ai fi o baba proasta ca mine ai fi priceput ca deconstructivismul inseamna tocmai absolutizarea subiectivismului, in sensul nu numai ca ceea ce scrii, dar si ceea ce citesti si cum citesti este la latitudinea fiecarui individ asa ca, acelasi individ, citeste acelasi text de 3 ori in 5 feluri, or tocmai asta ti-a explicat baiatul asta doldora de carte Richard, mical-ar baba de oltenas destept (sau canadian, ce-o fi acum, ca s-a lepadat de patria muma). Dar pentru ca nu esti nici baba si nu esti nici proasta, si mai presus esti doldora de filozofie, poti sa spui cele mai mari gogomanii cu aerul ca esti o culme a desteptaciunii.
baba proasta says:

3 septembrie 2011 la 23:39

#24 | Written by Richard
Putem face apel numai la una sau alte dintre traditiile interpretative. Cum exista atatea confesiuni create de interpretari diferite ale aceluasi TEXT…. aceasta este dovada faptului ca un text (ca cel al bibliei – EXEMPLU) poate fii interpretat in mod foarte diferit si sunt sigur ca in urmatorii 200 de ani vor aparea alte secte, confesiuni, biserici, miscari bizaroide… toate bazate pe aceeasi Biblie, deci pe acelasi TEXT.

Da, mi se parte foarte logic, daca Edi face terci din Biblie, asta demonstreaza ca Biblia este terci. Deci deconstructia asta este adevarata deoarece se poate demonstra cu Biblia. In schimb deconstructia asta nu se mai poate demonstra si cu Nietzche, sau cu Derrida, sau cu logica, sau cu Russel, sau cu Aristotel, sau cu Darwin, sau cu Marx, sau cu mitologia greaca, sau cu legile, si bineinteles cu “oamenii de stiinta,” care nu numai ca nu au cum sa greseascu atunci cind scriu ceva, dar adevarurile absolute pe care le sustin ei nici nu pot fi interpretate in mai multe feluri. Ce mare pierdere ar fi fost daca Biblia nu ar fi fost scrisa deoarece fara ea, deconstructionistii nu ar mai fi putut gasi nici un text cu care sa-si demonstreze teoriile! Asa ca, dupa ce deconstructionistii au sa desconstruiasca Biblia asta si au sa scape de ea, au sa iasa la pensie deoarece este clar ca ei nu mai pot sa aplice deconstructia lor la vreun alt text dar ceea ce ma face pe mine sa ma minunez in prostia mea este ca deconstructionistii astia, cit sunt ei de destepti, de zeci de ani tot deconstruiesc Biblia asta si tot ne-deconstruita ramine. Asa ca, Biblia asta demonstreaza atit deconstructia cit si ne-deconstructia. Ca daca de ani de zile invatatii au tot interpretat-o incercind sa faca din ea terci si asta demonstreaza ca Biblia este terci, bag de seama ca dupa alti zeci de ani de cind desteptii astia de deconstructionisti o tot deconstruiesc si ea tot ne-deconstruita ramina, tot Biblia asta demonstreaza in acelasi timp ca deconstructia asta este o aiureala a unor oameni care eu pierdut simtul ridicolului.
Ovidiu says:

4 septembrie 2011 la 00:44

M-am spintecat de râs…
Cel mai bun exemplu de DECONSTRUCTIE este ceea ce aţi făcut unii dintre voi pe textul meu. Eu scrisesem un exemplu ce mi+a venit în minte rapid, cu motorul demontat şi apoi fie lasat aşa, fie montat la loc, pentru a spune doar că trebuie să lăsăm prejudecăţile cu privire la Edi deoparte până la finalul prezentărilor, când putem să tragem concluzii (parţiale sau finale) despre ideile lui şi să nu îl judecăm înainte să-şi termine pledoaria. Atât!
Voi aţi luat textul (exemplul meu banal cu motorul) şi aţi început să îl deconstruiţi încât mai mai că mă aşteptam să spuneţi şi marca motorului, anul de fabricaţie şi eventual seria lui, dacă se mergea cu deconstrucţia textului până în pânzele albe, dar v-aţi oprit la a concluziona că acest Ovidiu şi acest Richard sunt doi şmecheri care vor să abată tineretul de la calea cea îngustă şi că baba proastă nu e proastă ci e deşteapta. Tare sau ce?

Unde dai…..şi unde crapă…..
baba proasta says:

4 septembrie 2011 la 03:19

#27 | Written by Ovidiu
M-am spintecat de râs…
Cel mai bun exemplu de DECONSTRUCTIE este ceea ce aţi făcut unii dintre voi pe textul meu.

Pai daca stiai ca o sa-ti deconstruim textul, de ce l-ai mai scris? Asa ca sa te spinteci de ris? Nu era mai bine daca taceai ca atunci nu numai ca filozof ramineai, dar nu ajungeai spintecat. Si ca sa revin la intrebarea lui Razvan, cine este de vina ca acum esti spintecat si cu matzele imprastiate, mata ca ai scris sau noi ca am deconstruit?
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 04:08

Ovidiu,

Unii creștini au incercat să distrugă Biblia prin sabie, vezi cruciadele, iar alții au aplicat tactica nopții Sf. Bartolomeu pentru a deconstrui (interpreta după cum îi ducea capul) ideea de creștinism lovind în unitatea acestuia. Și pentru că am amintit de unitatea creștinilor, poți observa și singur cât îi este de greu creștinismului să treacă peste orgoliile sale. Ecumenismul este o încercare care se va sfârși în același spirit cu cel al nopții de cristal. Iată dar că nivelul înalt de civilizație și/sau de cultură al unui popor nu ne scutește de mari surprize din partea lui. Astfel de surprize ne stau în față și prin încercarea actuală de americanizare a creștinismului deși creștinismul ne vine de la evrei. Isus este și el un evreu circumscris a 8-a zi.

În privința deconstrucției Bibliei de către EdyCon se pare că nu vrei să ții cont de impactul în timp al acestui demers și asupra celor slabi în credință. Acest cioban mercenar, căci păstor este o etichetă exagerată, s-ar putea să ajungă (dacă nu a ajuns deja) o piatră de poticnire nu numai pentru alte suflete ci chiar și pentru propriul său suflet.

Și pentru că tot vorbim de interpretări, eu consider proiectul acestui cioban mercenar drept o nouă încercare de a discredita autoritatea lui Dumnezeu. Desigur că Dumnezeu poate fi privit într-o infinitate de modalități în funcție de sistemul de valori (convingeri) al fiecăruia dintre noi. Filozofii sau ateii îl pot privii pe Dumnezeu doar ca un concept (noțiune) inventat de evrei (iudeo-creștinismul). Atunci ne rămâne doar varianta lui nenea Iancu: „trădare, trădare, dar s-o știm și noi” nu-i așa ? Lumea credinței musulmane abia așteaptă acest moment. Apropo, crezi că mai era în viață acest cioban mercenar pe post de pseudofilozof dacă ar fi încercat să deconstruiască Coranul ?

Pentru atei problema noțiunii de Dumnezeu este rezolvată. Pentru creștini însă înseamnă să le furi temelia credinței lor. Într-un asemenea moment nu poți să negi că există și posibilitatea de a te arde jucându-te mereu cu focul. Nu uita, în acest context, câte accidente mortale de circulație sunt produse de șoferii profesioniști sau de ciobanii mercenari din diversele sisteme religioase creștine.

Și ca să revin la exemplul tău cu motorul dezmembrat, cred că ai făcut apel numai la multa ta imaginație când ai dat un astfel de exemplu pueril, deoarece ai uitat sau te-ai făcut că uiți ceea ce știe chiar și … baba proastă, și anume că orice material datorită uzurii suferă modificări în structura sa. În acest caz se pare că atât de rapid ai acționat apăsând pe taste încât ai uitat și de acest mic amănunt (detaliu). Deci motorul din exemplul tău va da multe rateuri. Este exact ce se întâmplă și cu „marele frate” EdyCon. Și la acest pseudopastor au apărut modificări majore în structura caracterului său, fapt ce l-a făcut să ia calea cârtirii. Cât despre fanii acestei „planete de înțelepciune și lumină” demonstrează că nu-i nimic nou sub soare. Daca treimea de îngeri a fost amăgită de Șarlatanul din cer, ce mare scofală face Șarlatanul Bibet că are și el faliții lui ? Nu uita în același context că și Adolfică vegetarianul a avut simpatizanții săi care l-au idolizat, dar istoria a fost de altă părere.

Propunerea ta, privind postura de spectatori, atrage după sine și calitatea de complice la acest spectacol macabru. A aștepta până ce creștinismul deconstruit de „marele frate” EdyCon se va preface în praf și pulbere (după cum vrea de fapt acest mercenar) este o dovadă de o iresponsabilitate extrem de costisitoare. Este de fapt hotărârea ta de a incerca și acest drog, doar o singură dată, deșii ai fost avertizat că dacă încerci doar o dată, devii dependent de acest drog. La început nu-ți poți imagina cât este de tare acest drog. Și drogul deconstrucției lui Derrida te poate aduce în situația de a trece pe lângă avertismentul primit de la alții, crezându-te suficient de înțelept să decizi (interpretezi) singur. Ca exemplu ai chiar și țara în a cărei limbă postezi pe acest site. Sunt democrația și hoția două noțiuni compatibile ? Dar sala de judecată și balanța dreptății sunt compatibile ?

Afirmațiile mele de mai sus sunt desigur doar niște rezultate ale percepției mele ce nu are un caracter exhaustiv. Cu toate acestea însă stau și mă întreb: „Ce vor pune creștinii în locul lui Cristos ? Poate pe Anticrist ?”

Oare cum va arăta Biblia americanizată ciopârțită de „marele frate” EdyCon, care a demolat deja cartea Genezei ? Vom avea varianta de Biblie a „marelui frate” EdyCon ? Orice este posibil, nu-i așa ? Chiar și Derrida a fost de acord cu o infinitate de variante de interpretări ale aceluiași text. Care este totuși interpretarea adevărată ? Dumnezeu chiar se va lăsa batjocorit ? Dacă este doar un concept ar putea să existe și această alternativă, nu-i așa ? Dar dacă El rămâne sursa suflării noastre de viață la ce să ne așteptăm desconsiderându-L ?
maria says:

4 septembrie 2011 la 04:16

baba proasta

Deconstructivismul inseamna evitarea subiectivismului, pentru ca nu este distrugere si recladire dupa cum te taie capul.
Este un alt mod de analiza a textului, luand in considerare concepte din perioada respectiva, date istorice, caracteristici, marturii.
Totul graviteaza in jurul logosului si in regula deconstructivismului nu exista intruziuni subiectiviste , adica pareri personale care sa denatureze baza de la care pornesti analiza textului.
Da, finalitatea lucrarii poate avea o nuanta subiectiva, insa nu raportata la denaturarea datelor ci specifica conceptiilor interumane mai apropiate de realitate.
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 04:19

Băbuțo ce vrei să pari proastă,

Află că după deconstrucția postării matale nr.28, văd că nu ești nici pe departe așa de proastă cum te crezi așa că-i mai corect să-ți zici Aurel Ionică. Ești demnă de acest nume.
maria says:

4 septembrie 2011 la 04:23

SMP,

„Cu toate acestea însă stau și mă întreb: „Ce vor pune creștinii în locul lui Cristos ? Poate pe Anticrist ?”

se vor pune pe ei
vor inceta sa mai vada umbre pe pereti si vor privi realitatea in fata
vor inceta sa mai creada bazaconii si vor trai pentru un viitor real pe aceasta planeta
daca exista Dumnezeu nu este cel biblic
e prea marunt, las, crud, gelos, vanitos ca sa fie in acelasi tinp atotstiutor, bun, iubitor
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 04:35

Maria,

Ce înțelegi prin afirmația: „ Abordarea lui Derrida pune sub semnul întrebării primatul intenției auctoriale”. Poți tu după 2000 de ani să retrăești în mod obiectiv în cultura, conceptele, mărturiile, datele istorice ale acelui timp ? Sau poate este doar o festă pe care probabil ți-o joacă propriile tale gânduri ? Sunt aceste gânduri ale tale un fel de intruziuni subiectiviste sau ai pretenția că gândești cu creierul lui Derrida ?

Ce înțelegi tu prin denaturarea datelor după ce promovezi atâtea variante de interpretare prin metoda sugerată de Derrida ? Este realitatea de acum 2000 de ani identică cu realitatea zilelor noastre ? Pe vremea lui Isus știi cumva cum se chema Internetul ? Și dacă se chema misiune ?
maria says:

4 septembrie 2011 la 04:53

SMP

Tocmai asta e, realitatea de acum 2000 de ani poate fi refacuta pe baza datelor stiintifice .
Si atunci cand vezi ca exista neconcordante intre empiric si datele biblice ?
S-au descoperit vestigii ale comunitatii eseniene, scrieri de ex., cu mult timp inainte ca Isus sa predice.
Multe din predicile lui Isus erau luate din intelepciunea acelor scrieri.
Bine , se poate spune ca inainte de Isus manifestarea logosului a lasat credinciosilor date despre cum avea si ce avea sa faca Isus.
Dar, pentru a fi autentic, nu trebuie sa incapi intr-un sablon ci sa vii cu certitudini ale existentei tale altfel totul ramane o legenda.
De ce a ingaduit Isus ca crestinismul sa devieze atat de mult ?
Nu stia cand s-a descoperit lui Saul ca el avea sa revolutioneze invataturile sale atat de mult incat sa faca din ele o religie ce va distruge fiinta umana ?
Realitatea nu este identica, dar noi avem acum mult mai multe date despre viata incat sa nu vedem ca biblia e o carte de religie, o religie ca oricare alta, insa in care, exista mai multa putere de cuprindere.
Cei destepti au facut din ea un instrument de manipulare caci aveau cu ce.
Lumea e avida de superstitii, iar dumnezeul biblic e ideal pentru paravan dupa care unii se imbogatesc iar altii isi traiesc iluziile si incapacitatea de a gandi liber.
dana says:

4 septembrie 2011 la 05:07

Eugen Bostan,
asteptam sa ne explici biblic, logic, unicitatea lui dumnezeu in trintate, dar te rog cu argumente profunde rezultate in urma studului facut de tine nu de altii.
cu nerabdare….
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 05:44

Maria,

Atitudinea sceptică și tendința de a pune totul sub semnul întrebării sunt elemente fundamentale ale filozofiei, după cum afirmă unii autori, însă scepticismul și credința nu sunt compatibile după părera mea. Deci cu alte cuvinte, una dintre formele cele mai perverse de a-ți distruge credința ta este să-ți cultivi acest scepticism bazat pe foarte multe întrebări la care probabil că nu vei găsi niciodată un răspuns. Dar știi de ce ? Căci, conform replicii intrată în istorie a acestei „planete de înțelepciune și lumină”, într-o emisiune de pe O&P, s-ar putea ca și tu, la fel ca și moderatorul Marius Stănescu, să-ți pui întrebări idioate. Nu vreau să te jignesc, ci doar vreau să-ți sugerez că, la un moment dat, îți poți pune și tu la fel ca și alții o serie de întrebări care, ajungând în mintea iluminatului soare, creier deja reconfigurat după calapodul lui Derrida și alți filozofi să pară în mintea lui ca fiind genul de întrebări amintit.

În ce privește peștera lui Platon, despre care aminteai mai sus, se dorește a fi, după unii autori, doar o imagine a condiției umane. Oameni care stau într-o peșteră întunecată (și nicidecum pe un vârf de munte), urmărind umbrele proiectate pe pereți și crezând că văd, de fapt, realitatea, Dacă ar fi să-l scoți pe unul dintre ei la lumina zilei (a deconstrucției ciobanului mercenar), la început ar fi orbit de lumina emisă de acest „soare de înțelepciune și lumină”. Dar, în timp, ar începe să privească în jur, să vadă lumea reală, ba chiar și sursa care iluminează totul: Soarele de pe cer care nu-i singurul în univers. Dacă s-ar întoarce însă în peșteră și ar încerca să le explice celorlalți adevărul (perceput numai de el, în felul lui) nu numai că ar fi luat în derâdere, ci ar putea chiar să fie ucis. La fel procedau și catolicii cu protestanții (sau vice-versa) pe undeva pe acest pământ după 2000 de ani de creștinism pe la sfârșitul secolului XX. Parcă prin Irlanda, dacă nu mă înșel, mi se întâmplă adesea. Ție nu ți se întâmplă să te înșeli sau să te lași înșelată de propriile tale iluzii ce devin tot atâtea deziluzii ?

Metafora lui Platon, mărginită prin însăși raportarea lui doar la soarele pe care-l vedea, deși pare că se decodează ușor, trădează de fapt limita autorului care nu vedea la vremea lui și alte sisteme solare. A fi bun și a fi șarlatan, după părerea mea, nu fac parte din același sistem solar (moral) ca să rămân în lumea metaforelor lui Platon. Numai că dl. A. Ionică a deconstruit această filozofie deșii a fost huiduit de adepții lui Platon și Aristotel.

A crede că locuitorii din peșteră sunt masele ignorante este o limită impusă realității care, demonstrează prin Giordano Bruno ca nu-i chiar așa. Un ignorant ca el a demonstrat că umbrele nu sunt doar obiecte particulare, fizice și trecătoare, ci pot avea și forme universale ca în cazul evreului Isus, față de care toate lucrurile lumești nu sunt decât palide imitații. De ce să credem că persoana care scapă din peșteră este numai filozoful ? Dar dacă este și credinciosul sincer numit Pavel sau Petru ?

Credem în iluzii fără să gândim, spun unii, în loc să vedem lumina (idolatrizată prin zeița rațiunii), suntem mai degrabă orbiți de ea – excepție făcând filozofii și bineînțeles „soarele de înțelepciune și lumină, adică amfitrionul acestui site.”

În loc de concluzie…

Tu când îți găsești pacea interioară ? Când te uiți țintă la Cristos sau când tragi cu coada ochiului la alte deconstrucții ? Cristos este doar un concept filozofic sau ne va distruge pe toți bombița atomică folosită drept cârje a încrederii între popoate ?
maria says:

4 septembrie 2011 la 05:56

SMP

Credinta e o certitudine afectiva non-rationala care poate atinge uneori, fanatismul.
In acest caz reprezinta treapta inferioara a cunoasterii si se opune certitudinii stiintifice.
Kant si postkantienii o considera un act de vointa.
Credinta e o caracteristica umana si ateii cred in ceva, in valoare nu in nonvaloare.
Pacea interioara e forma subtila de impacare cu tine insuti.
Si de ce sa cauti impacarea in sferele superioare ale existentei, pe care oricum nu le intelegi fiind explicate numai metafizic, si nu faci din fiinta ta, din viata ta, o pledoarie pentru pace, liniste sufleteasca ?
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 06:11

Maria,

De crezi tu că lumea este avidă de superstiții ?

După părerea mea, au venit probabil șarlatanii și au început să manipuleze lumea făcând-o să creadă în fantezii de genul: „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Apropo, tu te iubești pe tine sau este doare vorba despre o metaforă ? Sau poate este doar un impact emoțional creat de deconstrucția și manipulările exoticului ?

Problema încrederii între frați, oamenii de pe stradă sau între popoare nu se rezolvă prin clasica minciună diplomatică și nici prin cursa înarmărilor cu cele mai sofisticate rachete atomice. Acestea sunt doar cârjele folosite de oameni pentru a susține ruinele ce au rămas din demolarea omeniei de pe acest pământ. Sunt cârjele care susțin așa-zisa relație bazată pe încredere și respect reciproc care a fost deja demonetizată așa cum a demonstrat-o și sistemul comunist, deci care în lumea reală nu există. Ce ne rămâne ? Exact ce spuneau susținătorii teoriei că: „Omul este lup pentru om”. Îți place această realitate ? Dacă da, atunci vei înțelege probabil și iluzia unora de a trăi într-o lume a dreptății și nicidecum într-o lume în care se aplică dictatura legii omenești oricum plină de vicii. Că adevărații hoți sau criminali nu stau după gratii este o realitate a timpului prezent care nu poate crea o perspectivă plină de speranțe. Și nu uita: „Dacă omori un om ești un criminal. Dacă omori peste 100.000 ești… un geniu militar”.

Chestiune de percepție, nu-i așa ?
maria says:

4 septembrie 2011 la 06:47

lumea traieste prin superstitii pentru ca nu reuseste sa vada lumina de la capatul tunelului
transforma viata (tunelul) in labirint si lumina in dumnezei
pana nu va intelege ce inseamna statura de om adevarat
pana nu va intelege ca morala e parte intrinseca din fiinta umana
pana nu-si va descoperi locul, rolul si rostul in univers
nu va putea trai decat in propria proiectie asupra realitatii
proiectie deformata de superstitii adunate sub forma de religii
Ovidiu says:

4 septembrie 2011 la 07:01

„Pai daca stiai ca o sa-ti deconstruim textul, de ce l-ai mai scris? Asa ca sa te spinteci de ris?”

– Pai nu, nu stiam si nu imi inchipuiam ca o sa ajungi sa mi-l deconstruiesti sub forma asta. Daca as fi avut viziunile sorei Albu, prevedeam consecintele nefaste ale afirmatiilor mele si nu le-as mai fi scris in veci. Cred ca asa stau lucrurile si cu scrierile antice. Daca prevedeau autorii lor cate speculatii se vor face pe textul lor, nu l-ar mai fi scris. Si poate era mai bine sa nu se fi scris nimic…

„Propunerea ta, privind postura de spectatori, atrage după sine și calitatea de complice la acest spectacol macabru. A aștepta până ce creștinismul deconstruit de „marele frate” EdyCon se va preface în praf și pulbere (după cum vrea de fapt acest mercenar) este o dovadă de o iresponsabilitate extrem de costisitoare.”

– Pai zii asa frate, deci trebuie sa actionam! Ok, si matale ce propui? sa incepem prin a contracta un hacker mercenar care sa sparga serverul asta si sa stearga emisiunile lui Edi ca sa nu mai ajunga intunericul la cei luminati?
Eu zic sa trecem la masuri mai radicale, in spiritul Coranului de care aminteai si sa il lapidam pe Edi cu familia lui cu tot iar casa sa i-o prefacem intr-un morman de murdarii, pentru a starpi raul din radacina…
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 07:27

Maria,

Cauți împăcare în sferele superioare ale existenței deoarece în sfera ta sau a mea ne confruntăm cu foarte multe iluzii ce pornesc doar din dorințele noastre mai mult sau mai puțin realiste sau manipulate de spiritul de consumism al vremii noastre. Cunoști probabil zicala: „Ochii văd, inima cere”, nu-i așa ? Dar oare de unde apare diferența dintre rațiunile inimii pe care, zice Pascal, că rațiunea nu le cunoaște ? Și apoi, dacă ești cu adevărat îndrăgostită, nu devii ceva de genul fanaticului religios ? Observă că este vorba de un alt subiect al discuției. Este vorba despre subiectul iubirii tale.Unii pot iubi o ideologie pentru care-și dau viata, iar alții, așa cum o cere creștinismul, ar trebui să le pese și de ce este în jurul lor și nu numai de ce este în interiorul lor. Deocamdată Romeo și Julieta rămân doar pe paginile unei cărți care nu întâmplător a fost apreciată de o mare parte a populației lumii.

Atitudinea și comportamentul unui om nu este rezultatul exteriorizării debordante a ființei sale interioare ? Iată dar, că poți deveni fanatică într-un anume sens și când îl iubești pe Romeo (nu vorbesc de Alfa Romeo, sau de marea ta dragoste dacă ai avut așa ceva) sau când iubești doar și simplul concept de religie. Aici intervine problema temperanței atât de frumos explicată de Cel ce spune: „Cine iubește pe Tatăl și pe Mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” Nu este vorba decât de stabilirea unor priorități corecte care te ajută să nu-ți pierzi rațiunea în cazurile în care simți că te conduce fanatismul din tine, chiar și cel filozofic. Există o diferență între dorință și obsesie, nu-i așa ?

Maria, unde crezi tu că a ajuns creatura fără tubul de oxigen de la Creatorul Său ? Exact acolo unde este, încercând să-și scape viața dintr-un ocean al deznădejdii oferit de o lume care l-a izolat prin nepăsarea ei față de el.

Întregul sistem religios, indiferent de culoare, încearcă să umple nepăsarea Biblicistului Bibet față de turma lui, sau față de alții, trimițându-ne la Cristos, Alah, Mahomed, Budha, Confucius sau multe alte nume. Din ce cauză ? Oare golul rămas în inima omului produs de nepăsarea celor din jur se poate umple cu fel de fel de mijloace printre care și cu religie, droguri sau alcol ? Totuși chiar dacă religia a ajuns un opium pentru popor din cauza privilegiaților numiți ciobani mercenari (Apologetul Exotic nu este singurul) totuși este probabil mai puțin nocivă în realitate decât exagerarea (sublinierea) evreului Karl Marx clasicul promotor al dictaturii proletare.
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 07:36

Ovidiu,

Dacă îți place Derrida și idolașul tău aurit în jurul căruia faci tumbe ești liber s-o faci.

Eu nu cred că am scris undeva o astfel de concluzie pe care o sugerezi, aplicând deconstrucția și nicidecum demolarea, în postarea de la nr. 41. Se pare că fără să vrei te alături celor ce au ca ultim argument pumnul sau glonțul. Nu te supăra, nu ești genul meu.
BEBE says:

4 septembrie 2011 la 08:23

Este pt. prima oara cand postez. Nu sunt scolit ca multi dintre cei ce scriu pe aici, deci nu ma judecati aspru. La vremea cand trebuia sa studiez, pastori ca uni din voi ,ne tineau linga Domnu, caci scolile analte anseamna departare de El si ne pierdem mantuirea. Am copii cu facultate,(deci nu mai sunt tanar) care nu se omoara cu mersul la biserica, pt. ca nu anteleg diferenta antre ce se vorbeste aici si realitatea in care traiesc. Eu care m-am nascut din parinti AZS. ami pun intrebari de vreo 2o ani. Aici masimt bine, alaturi maria, anubis, ovidiu, beni plesa si EDY, si alti care pun intrebari si dau raspunsuri dupa antelegerea mea. Alti care al ataca pe EDY personal sunt niste predicatori sau popi, lasi si fara dumnezeu ce se tem ca raman fara painea cea de toate zilele daca le este demontat dumnezeul lor, pe care si l-au creat (mic, neputincios, las, fricos si incapabil sa conduca lumea pe care se presupune ca acreato in sase zile) dupa chipul si asemanarea lor. Eu sant de partea celor ce accepta evolutia, cum o prezinta stinta, fara sa exclud pe Dumnezeu ca find cauza care a produs bing- bang-ul(cum spunea cezar luchian pe C.O. mai demult).Sant de acord ca aici este un dialog dar purtativa ca atare si lasati-l pe EDY mai usor, aparativa punctul de vedere propriu caci Dumnezeul universului (universurilor),este inteligent si inteligibil. si se apara singur la vremea potrivita. Am fost in vacanta in tara si am fost surprins ca multi urmaresc cu inters si respect OXIGEN. Suzati ortografia,poate lipsa de coerenta an exprimare.
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 08:41

Maria,

Unii autori susțin că, de peste 2500 de ani, filozofii meditează asupra întrebărilor fundamentale. Se spune că totul a început doar cu marii filozofi greci. Deci până la greci oamenii au trăit, prin prisma europenilor sau a nepoților lor emigrați în faimoasa Americă, țara tuturor iluziilor hollywoodiene, într-un întuneric total. Acești visători greci s-au apucat să fărâmițeze acest concept de filozofie în multe alte ramuri, acupându-se de fundamentele eticii, artei, religiei, matematicii, psihologiei, limbajului și ale gândirii în general. Dar până la ei ce a fost în Egiptul antic, spre exemplu ? Și dacă dovezile istorice ne vorbesc despre civilizații de acum 6000 de ani, unde sunt dovezile istorice de acum 666.000.000.000.000.000.000.000… de ani de când există lumea ? Aha dinozaurii ne-au lăsat dovezi culturale palpabile, nu-i așa ?

Pentru fiecare subiect și pentru fiecare întreprindere umană, spun alții, există o filozofie care analizează fundamentele sale. Cele mai importante ramuri (deci nu toate sau cele ce încă n-au fost inventate) ale filozofiei, după unele păreri, sunt ontologia (adică povești despre ceea ce există), epistemologia (adică alte povești despre cum și cât de mult putem ști despre ceea ce există) și etica (adică povești sau legende religioase despre ceea ce ar trebui să facem în legătură cu ceea ce există).

Am scris cele de mai sus, doar în ideea de a repeta ideile unor diverși autori, ce fac parte din colecția mea de opinii și nicidecum pentru a te impresiona etalându-mi cunoștințele care de fapt sunt ideile altora, ca și ideile lui Derrida.

Se povestește, eu nu am fost acolo ca să spun că am văzut cu ochii mei, se povestește deci că totul ar fi început cu marii filozofi greci, Socrate (ce știu este că nu știu nimic), Platon (cel cu peștera) și Aristotel (cel ce spune că prima regulă pentru a fi buni este aceea că nu există reguli), pentru a continua până în zilele lui Derrida. Unii zic că filozofia s-ar fi dezvoltat ca un fel de conversație, peste timpuri, între toți acești filozofi. Iată cum ignorăm prezența filozofilor din Asia sau Africa (Etiopia, Egipt) ca să forțăm (deconstruim) realitatea după bunul plac al fiecăruia dintre noi. A existat o referire a filozofilor greci luați ca origine a filozofiei și la alte minți luminate ale Antichității ? Dacă da, înseamnă că totuși n-au fost ei primii. Spre exemplu, ceva despre filozofia sumeriană sau maya ne poți povesti ?

Se mai spune, de exemplu, că întrebarea despre „CE ESTE CUNOAȘTEREA ?” a fost pusă de către greci, iar răspunsurile lor au fost discutate de filozofii medievali (sau de inchziție în felul ei), răspunsurile acestora fiind apoi dezbătute și dezvoltate de filozofii din secolele al XVII și al XVIII-lea (când nu erau trimeși la recoltarea porumbului sau la sortarea cepii, cum am avut noi onoarea), precum Descartes, Leibniz sau Hume. A venit apoi timpul ca să fie descoperit tramvaiul și iată pe Philippa Foot cu problema filozofică a redirecționării tramvaiului în vederea deosebirii conceptelor de calcul moral și intuiție morală.

Din calculele și intuiția ta morală, care crezi că sunt criteriile tale după care definești tu un om adevărat ? Cum definești tu acest concept, dezbrăcată însă de toate teoriile filozofice care promovează scepticismul și neîncrederea ?
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 08:59

Ovidiu,

Am uitat să-ți amintesc că eu nu folosesc piatra pentru a-l ajuta pe idolașul tău să scape de situația penibilă în care s-a băgat singur. A simțit probabil chemarea să devină penibil.

În altă ordine de idei, eu nu uit niciodată un chip și îmi plătesc întotdeauna datoriile.
Ovidiu says:

4 septembrie 2011 la 09:50

„Am uitat să-ți amintesc că eu nu folosesc piatra pentru a-l ajuta pe idolașul tău să scape de situația penibilă în care s-a băgat singur. A simțit probabil chemarea să devină penibil.
În altă ordine de idei, eu nu uit niciodată un chip și îmi plătesc întotdeauna datoriile.”

– Edi nu este idolasul meu si nici alti teologi. Recunosc insa ca din 1992 de cand il ascult, am invatat multe de la el, chiar daca unele lucruri pe care le afirma imi suna ciudat.
Asta nu ma impiedica sa il iubesc frateste in continuare, chiar daca nu cred in tot ce spune, fiindca poate nu am studiat suficient anumite subiecte sau poate pur si simplu fiindca nu ma duce capu’. Dar nu cred ca daca nu sunt de acord cu el sau cu altii de pe forum, trebuie sa le lipesc tot felul de etichete si epitete, balacarindu-i in fel si chip. Eu nu am spus ca tu ai folosi(t) piatra, ci pe baza a ceea ce ai scris, in spiritul coranului, am facut o propunere, avand in vedere ca ai spus ca trebuie sa actionam si sa nu stam spectatori in calitate de complice. Te rog nu mai imi rastalmaci cuvintele. Nu te-am acuzat cu nimic, am sugerat doar o masura radicala…Poate ca nu ai sesizat ironia mea…insa nu am inteles care e chestiunea cu chipul si cu datoriile platite. Ca sa nu crezi ca il ascult numai pe Edi, uite, iti dau o predica mostra,sa vedem daca asa e mai bine decat cum le zice Edi, pe care am auzit-o acum cateva ore, in care se afirma la minutul 23 ca EGW „este cea mai mare lumina data lumii, ba chiar intregului Univers” – http://tv.intercer.net/media/12317/Gicu_NICOLAE_-_Falsa_teologie/. Si uite asa ajungem noi sa dam dreptate „dusmanilor”. (Mai ales unuia de pe aici, cred ca o sa ii placa predica asta la nebunie 😀 😀 😀 )
NIMENI says:

4 septembrie 2011 la 13:44

#46 | Written by Ovidiu

Ovidiu am o problema in dimineata asta, ma grabesc dar revin mai tirziu.
Am vizionat clipul numai pina la min 23.
Este vre-o asociere de breasla intre acest geniu, Gicu Nicolae si SMP?
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 13:46

Ovidiu,

Gicu von Pitești vrea să citească litera cu telescopul. Nu avem aceleași dioptrii. Nu-i supărare, nu-i așa ?
Ovidiu says:

4 septembrie 2011 la 14:00

😀 😀 😀 nu-i ! 😀 😀 😀
S M Popilian - colectionar de opinii says:

4 septembrie 2011 la 14:08

Ovidiu,

Nicolae von Pitești zice în final, citez: „Nu lucrăm cu cap de împrumut ! Amin.”
EGW o fi cap de împrumut ? Numai Gicu știe. E tare…