Biserica crestina, de la mitul lui Hristos la corporatie insolventa
20 ianuarie 2012 179 comentarii
Toate veacurile dovedesc cat de profitabil a fost acest mit al lui Hristos pentru noi si compania noastra, sunt cuvintele, inca disputate, ale lui Giovanni di Lorenzo de’ Medici, devenit papa in 1513, cunoscut si ca Leo X. Aceluiasi papa i se atribuie si cuvintele: Din moment ce Dumnezeu ne-a dat papalitatea, sa ne bucuram de ea, zicatoare de care nu prea a avut parte, ghinionul lui numindu-se Martin Luther si cosmarul numit Reforma. Daca darul profetic nu prea i-a functionat la ultima afirmatie, cel putin in prima se pare ca a fost bine inzestrat. In secolul XVI biserica era cu adevarat o corporatie multinationala, finantand regi si poeti.
Leo X probabil nu isi imagina ca biserica/companie al carei patron era, va avea o viata atat de lunga, cel putin in lumina noilor amenintari. Concurenta isi arata coltii la orizont, mai intai in Germania, apoi in Elvetia, extinzandu-se in Lumea Noua via Anglia si Tarile de Jos. SRL- urile exotice americane (fie ele de ziua a saptea ori propovaduind regate mileniale sau avand profeti pistolari, aparandu-si haremul) nu au pus prea mari probleme, mai degraba s-a vazut ca ciolanul era suficient de gras, putand inca sa hraneasca pe multi altii.
Imi vine in minte o alta apocrifa: Secolul XXI va fi religios/mistic/spiritual sau nu va fi deloc – Malraux. Din asta inteleg ca secolul XXI fie va avea suficienta carne de tun astfel incat afacerile Domnului sa prospere, fie se vor prabusi, varianta putin probabila pana la ora aceasta.
As vrea sa fac cateva conexiuni intre notiunea de biserica si cea de corporatie. Suntem invatati ca biserica nu este doar institutia ei ci, mai degraba, un trup spiritual, invizibil, sfant, universal (definitia teologica are ceva variatii, de la est la vest). La modul practic, definitia teologica e o fantezie: biserica se bazeaza pe un grup de persoane (actionari), care ii pun la dispozitie bani si resurse (capital), are nevoie de un grup de conducatori (management), se extinde folosind predicatori si evanghelizari (marketing), se multiplica prin nasterea de secte, organizate in jurul unui lider (transferarea capitalului de la o companie mare catre un investitor privat – privatizare), orice biserica noua se straduieste sa atraga membrii altei biserici (concurenta). Bisericile protestante au implementat, se pare, cel mai bine acest sistem.
In orasul meu bisericile detin cladiri multifunctionale, pe care le inchiriaza pentru profit, desfasoara afaceri, au angajati cu carte de munca, pastorul fiind director general, ajutat de un board de conducere. Nu intentionez sa critic, sa emit judecati sau sa dau verdicte. Am depasit de mult faza invocarii divinitatii si amenintarii cu pedeapsa judecatii finale. Ma intereseaza o analiza a situatiei. Daca biserica se aseamana atat de mult cu o corporatie, produce (de secole bune) profit, creaza concurenta, se extinde continuu, care e viitorul ei?
Citeam in presa ca o veche si cunoscuta companie, fondata in 1889, Kodak, a declarat falimentul. Insolventa nu e o ciudatenie pentru capitalism. E o normalitate, exista chiar si legi pentru reglementarea ei. Biserica oare cum se raporteaza la sistemul acesta? Un raspuns fundamentalist ar fi: biserica e cladita pe stanca si portile iadului nu o pot invinge.
Un anume Petru, nu apostolul, m-a convins ca iadul are un concurent mai capabil. Dr. Laurence J. Peter, pedagog american de origine canadiană (1919-1990) a emis o teorie e ii poarta numele: „Principiul lui Peter” (in cartea cu acelasi nume din 1966, o versiune spaniola aici.) Teoria afirmă că fiecare individ are limita lui de competenţă în cadrul ierarhiei sociale. Când a trecut de ea (prin numiri, promovări sau alegeri), îşi atinge nivelul maxim de incompetenţă.
Exemple tipice pentru ascensiunea spre incompetenţă sunt, în viziunea lui Peter, unii şefii de stat, unii prim-miniştrii, destui ministri, primari. Ca orice satira, principiul lui Peter atrage atentia in mod simbolic asupra erorilor frecvente care se fac in momentul in care un om este promovat, in general de pe un post de executie pe un post de conducere unde aptitudinile si trasaturile de personalitate cerute pe astfel de posturi sunt diferite.
Principiul lui Peter combate ideea de „om bun la toate”. O mica paralela cu biserica (cea adventista, e sistemul pe care il cunosc cel mai bine):
– la conferinte si uniuni se rotesc cadrele: acum e cu scoala de Sabat (educatie), maine va fi probabil cu asociatia pastorala, urmeaza trezorier apoi presedinte
– promovarile se fac de pe un post de executie pe unul de conducere: azi e pastor (diploma in teologie la Cernica), maine e in staff, fara nici o pregatire in domeniul desemnat.
– promovarile bazate nu pe competenta ci pe „darurile Duhului”: cel putin asta e varianta de propaganda, spirituala, asadar total anti-tehnocratica
– promovarile bazate nu pe competenta ci pe numiri (grupuri de interes, decizii politice, etc): alegerile pentru conferinte si uniune sunt foarte relevante la punctul acesta. Nu am spatiu sa explic alegerile locale, e un intreg circ.
Conform principiului lui Peter, directia este de la competenta spre incompetenta. Exemplificand: incompententa in biserica adventista incepe cu conferintele si isi atinge maximul la uniuni. Cunosc pastori care erau potriviti pentru activitatea din biserica dar au devenit incompetenti, promovand in conducere.
Din Principiul lui Peter a derivat Principiul lui Dilbert, care sustine, folosind satira, ca “leadershipul este o modalitate naturala de eliminare a idiotilor din fluxul de productivitate”. The Dilbert Principle (Douglas Adams): “The most ineffective workers are systematically moved to where they can do the least damage: Cu alte cuvinte, aparatul conducator al unei organizatii tinde sa devina varful ineficientei.
Din acelasi principiu se poate deduce ca unele pozitii sunt sortite esecului si incompetentei: un presedinte (de tara, de companie, de biserica sau cult). Deoarece nu exista un nivel superior catre care sa se mearga spre incompententa inseamn ca functia respectiva deja este maximul incompetentei 🙂
Nici Peter nici Dilbert nu au vrut sa sugereze ca automat drumul duce spre incompetenta si dezastru, ci doar au pus in evidenta evolutia naturala si factorii care o accelereaza. Simptomele manifestarii Principiului lui Peter intr-o organizatie ar putea fi:
fonofilia – managerul respectiv isi ascunde incompetenta ocupandu-se cu telefoane si emailuri inutile.
papiromania – managerul respectiv isi ascunde incompetenta de a nu putea face ceva cuantificabil si practic facand rapoarte si documente, proceduri pentru absolut orice.
arhivofilia – impinsa dincolo de documente si rapoarte in arhive si dosare organizate pe litere in fisiere;
ierarhofilia – managerul respectiv isi ascunde incompetenta prin angajarea excesiva de personal in propria echipa
Inutil sa mai fac vreo comparatie cu organizatia bisericii amintite.
In final as vrea sa vorbesc despre asa numitul fenomen al lui Dilbert (aplicatie practica a celor 2 principii amintite). Este o metafora care surprinde ruptura dintre retorica organizationala si realitate. Astfel, oamenii in cadrul organizatiilor tind sa devina alienati, reci, transformati in niste rotite fara minte si suflet, simpli roboti incapabili de empatie si cu reactii atitudinale „programate”.
Orice asemanare cu realitatea religioasa este pur intamplatoare (sic)
Fenomenul Dilbert il putem intalni cu precadere in organizatiile cu manageri autocrati, a caror atitudine se circumscrie unui model primitiv de raportare la angajati: “Noi suntem sefi ca sa fim ascultati iar voi ceilalti trebuie sa executati” iar angajatii suporta cu stoicism aceasta stare de fapt, de regula datorita: angajamentului de continuitate, angajamentului afectiv, contractul psihologic si culturii organizationale (click pe linkuri pentru mai multe informatii)
Angajamentului de continuitate – angajamentul fata de organizatie bazat pe nivelul costului perceput de un angajat in cazul in care ar parasi organizatia (angajatul lucreaza mai departe pentru companie de teama ca nu va mai gasi un alt job, pierderea privilegiilor, riscul necunoscutului) Paralela cu biserica: cineva ramane membru de teama ca isi va pierde mantuirea, respectul prietenilor sau familiei, privilegiile, jobul (pastori sau profesori). De obicei predicile despre zecime si credinciosie fata de biserica apeleaza la tipul acesta de angajament
Angajamentul afectiv se bazeaza pe identificarea persoanei cu organizatia. Angajatul participa afectiv si vibreaza la succesele sau insuccesele organizatiei. Obiectivele companiei devin obiectivele lui. Enoriasul este membrul al trupului, e hranit cu vesti misionare, dedica mult timp bisericii (stiu persoane care merg 4-5 zile pe saptamana la biserica). Ruperea de organizatie e simtita ca o trauma (am experimentat personal asta, OSC si O2 mi-au facut tranzitia mai usoara)
Contractul psihologic este un set de asteptari mutual impartasite intre angajat si organizatie. Enoriasul promite supunere fata de biserica si liderii ei, biserica promite fericire si viata vesnica.
Cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri dar si componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e “valoare” in organizatie, mituri, standarde empirice despre ce inseamna a munci bine si a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc. Primele lucruri pe care le-am invatat intrand intr-o biserica adventista, cam cu 16 ani in urma, au fost cand si cum sa te ridici sau sa stai jos, cand si cum sa canti si sa te rogi, cum sa saluti. Am deprins apoi limbajul de lemn si ritualurile specifice: know-how-ul.
––––––––-
In concluzie, in biserica putem recunoaste managerul autocrat din fenomenul descris mai sus, fie ca e pastor, prezbiter sau un comitet. De asemenea, se poate explica cum reusesc bisericile sa isi pastreze enoriasii in ciuda unui faliment iminent sau a nemultumirilor, utilizand diferitele tipuri de angajamente.
Dupa modelul companiilor, biserica a fost creata pentru profit, produce profit, functioneaza dupa legile corporatiilor, poate falimenta ca orice afacere. Daca pentru un credincios, biserica este o fortareata de necucerit, realitatea ne arata ca mecanismele care astazi pun in miscare biserica, maine o pot distruge.
As indrazni sa afirm ca biserica, in forma actuala, nu e departe de insolventa si ca, daca nu va face niste reforme generale, va ajunge un simplu cadavru, pus in miscare doar din incapatanare oarba (credinta). Dupa cum se vede, am ajuns sa dau dreptate definitiei teologice, biserica e un trup. Mort, dar ce mai conteaza?
oxigen2 
Un articol interesant pe aceiasi tema aici
Poli e in forma
Edi chiar daca CG este satisfacuta cu aceasta decizie, pericolul poate veni si de la cei mai putin inteligenti. Este adevarat ca pericolul este perceput printre inteligenta la varf insa un sue poate veni de oriunde.
Ianis chiar ca ai reusit sa atingi maximul de incompetenta cu acest articol…
Desi, formal este extrem de bine organizat, ai putea spune ca satisface standardul minimal tehnic de redactare a unui articol documentat, este in esenta reductionist la aspectul mangerial-uman, aspect care este, luat de unul singur, oarecum irelevant specificului religios-spiritual al bisericilor.
in ultimul timp m-am interesat/participat de revolta anti-basescu. la fel ca in religie, protestul are o latura frenetica-este descatusarea naturala a oamenilor inteligenti care au iesit in starda pt. a-si apara drepturile, si o latura organizationala/manageriala/manipulativa. Tu te-ai ocupat doar de aceassta a doua latura care nu explica singura fenomenul religios.
oamenii vin spre religii manati de ceva interior. alexa cred ca ar intelege mai bine acest aspect.
te felicit ianis pt. articolul tau tehnocrat.
Eu cred ca bucuria celor din CG e, cum s-ar zice, rasul prostului.
CG, ca si tot aparatul administrativ, e format din indivizi, iar legea respectiva tocmai le-a anulat, si lor ca si altora vizati, dreptul de a se apara.
Cei care astazi sunt de partea buna a lui Big Brother, nu au nici o garantie ca maine, cand Big Brother se va trezi cu fata la cearsaf, vor avea o soarta mai buna.
Povestea asta suna a Atlas Shrugged.
Referitor la Ioan 1-13, mitul androginului aplicat nasterii din nou e o interpretare pe care o stiam.
Martin Buber are o teorie in acest sens, teoria relatiei.
El observa o trasatura esentiala a gandirii umane: cunoasterea realitatii este în mod esential determinata, in acelasi timp, atat de realitate, cat si de capacitatile noastre de cunoastere. Distinctia între subiectul cunoscator si obiectul de cunoscut este una ulterioara, operata de mintea omului. Primara, în fapt, in procesul cunoasterii, nu este aceasta distinctie, ci unitatea celor doua. Dupa cum explica Buber, mitul creatiei biblice e construit pe aceasta treapta a cunoasterii, el spunand ca nu exista nici un Eu in sine, ci numai Eu din cuvantul fundamental Eu-Tu, si Eu din cuvantul fundamental Eu-Acela.Cand omul rosteste Eu, el se gandeste la unul din cele doua.
Cu alte cuvinte refacerea cuplului Adam-Eva in plan ideatic, spiritual nu este decat refacerea unitatii dintre sinele pamantesc (Eva) si Sinele divin (Adam-Isus noul Adam), iar aici Buber pune si pe „altul” , cel de langa noi, aproapele de care zicea Isus.
Hermeneutica in sine, nu este metoda de a ajunge la esenta adevarului, ci de a ajunge la simbolurile esentiale, la emotiile, incarcatura spirituala prin care oamenii au creat mitul.
Hermeneutica este intr-un fel psihanaliza sacrului, si e necesara deosebirea intre semnificant si semnificat.
O asociere cu textele egiptene privind teoria totului si cu mitologia celorlalte popoare de la care evreii au acumulat spiritualitate ar putea da o mai mare intelegere sensului.
Se pare ca oamenii inca mai incearca solutii de adaptare a mitului la viata, istoria actuala, o reformare ca sa corespunda nivelului actual de dezvoltare.
Poate ca in acest mod intelegem ca am ramas inca oamenii cavernelor , si ca cucerirea universului, a cosmosului este inca un viitor incert.
Tot Platon a scris mitul pesterii, in care omul iesit din perstera nu mai poate privi nicicum reprezentarile antropomorfice si simbolurile lor, el trece la o treapta mai inalta de abstractizare cu toate ca revine in pestera.
Ideea e ca pestera e o locuinta provizorie , la adapost de primejdiile de tot felul, dar asa cum arata mitul , adevarata primejdie e chiar propria locatie, propriul stereotip care acumulat in timp devine aproape imposibil de depasit.
Solutia e iesirea din pestera, iar aici o serie de sociologi, filosofi, oameni de stiinta au prezentat solutii, teorii.
Numai ca ideea pe care se merge e aceea ca marea masa de oameni neinstruiti , nefundamentati stiintific, odata iesita poate crea un haos generalizat.
Desi aceasta organizatie „pro profit” pierde teren in mod vizibil, e inca devreme sa o declaram falimentara. Acest mamut supravietuitor in mileniul III are inca suficienta sustinere incat sa-i garanteze un trai linistit pentru inca multi ani de acum incolo.
Ar fi bine daca la asemanarile cu o corporatie obisnuita, biserica ar adauga si plata impozitelor din activitati comerciale de care este scutita la ora actuala in foarte multe tari ale lumii. Nici alte feluri de impozite nu serveste, cum ar fi cel pe cladiri, pardon, pe hardughiile care eclipseaza aproape orice constructie civila, mai putin in ultima vreme pe cele ale altor vanzatoare de iluzii din a caror activitate ghicitoreasca scot bani grei din buzunarele naivilor.
Ohhhhhh, Ianisssss /blush 😀
Corporatie sau nu, adventismul dispune de clinici, spitale, scoli, mass-media etc.etc.
Daca e managementul deficitar sau nu, nu stiu dar principala cauza e coruptia.
Coruptia generalizata, minciuna, afacerile pe sub masa, evanghelizari de forma, etc.etc
Reforma in ce sens ? Ideologica ?
Nu am vazut pe cineva sa puna problema ideilor, e ca un sistem dictatorial cu reguli EGW, la suprafata ca in rest…
Orice sistem dictatorial, rasufla si nu rasufla sub forma reorganizarii ideilor, a luptei pentru concepte, dar rasufla sub forma consumatorismului.
Nu bate vantul reformei, dar a libertatii e tot ce se poate.
Emma
eu ma gandeam la niste reforme radicale incepand cu dezmembrarea organizatiei actuale si aducerea ei in secolul XXI si terminand cu un aggiornamento teologic. Daca un mamut precum catolicismul o poate face, o in-secta precum adventismul n-ar trebui sa aiba probleme.
Apropo de evanghelizarile de forma, ce zici de urmatoarele situatii:
– evanghelizare cu un american, adunam copii de azs din mai multe locuri si ii botezam la finalul seriei, pentru ca fratele sa vada roade si biserica mondiala sa aduca laude
– evanghelizare intr-o locatie inchiriata, uriasa – aducem sustinatori din alte biserici (in stilul PSD), pentru ca evanghelistul sa creada ca e apreciat si are succes
-pastorul primeste un target trimestrial de convertiti, respectivul adjusteaza, de nevoie, pe ici pe colo, prin punctele esentiale, cifrele. La centralizarea datelor, totul arata ok, sunt trimise mai departe, raportul pe tara arata crestere
-nimeni nu stie cu adevarat nr real de enoriasi. Registrele, in mod voit, pastreaza decedatii si exclusii astfel incat statisticile sa dea bine.
– dintr-o biserica mama cateva familii dintr-o localitate vecina decid sa se adune local si formeaza o grupa, in raport se anunta infiintarea unei noi biserici.
Sa mai continui?
ianis,
am scris azi dimineata un comentariu agresiv impotriva incompetentei maxime care defineste articolul tau, comentariu care a fost sters iemdiat. religia are o latura frenetica, strict subiectiva. cum poti trata cu atata reductionism o latura complexa a personalitatii umane. abordarea ta tehnocrata este penibila!
citeste istoria religiilor de m. eliada si cultiva-te! daca el ar fi abordat religia atat de infantil-managerial cum ai facut tu? religia are un specific cultural/spiritual totala pus spiritualui in care ai tratat tu subiectul. Emma, felicitari pt. #4 !
Ianis,
Stiu despre ce vorbesti si altele , vorba ta si mai si.
Probleme mari au fost cu cutia milei, alimentele colectate, dar nici nu vreau sa-mi amintesc ca mi se urca tensiunea.
Ce sa mai zic ca-mi faceam norma de batut pe la porti, iar acum ma gandesc despre ce vorbeam eu ?
Bine, ca uneori le faceam benevol , asa din marinimie pentru sufletul meu, sa fiu mai ceva decat altii.
Dar, la grupe de rugaciune nu am fost decat o singura data, si numai mi-a trebuit.
Ne confesam acolo si la sfarsit faceam asa ca o hora, deci nu mi-a placut.
Reforme radicale ?
Nu stiu cat de receptivi sunt actualii membri la astfel de reforme, nu stiu cat asociaza ideile, conceptiile cu schimbarea mentalitatilor, cu modul de a privi altfel biblia.
Ca sa poti aduce o institutie religioasa bazata pe literatura apocaliptica in prezent e cam greu, pentru ca intre catolicism si adventism deosebirea de structura e chiar aceasta problema, nu creationism, evolutionism, modernitate, deconstructivism etc.etc.
O biserica cu un program strict , cu o mica putere de rotatie, cu prejudecati nu va accepta prea usor stilul versantil al ideologiei.
Receptivitatea fata de exterior nu se refera la idei, mesaj sau tematica ci la implementarea unui modernism desantat.
Mai usor faci reforma sexului, reforma tanga decat schimbarea mentalitatilor , prinde mult mai repede.
Ianis,
eu ma gandeam la niste reforme radicale incepand cu dezmembrarea organizatiei actuale si aducerea ei in secolul XXI si terminand cu un aggiornamento teologic.
aggiornamento teologic? adica dam jos baticu’ si punem palarie la moda.
christian
mi-ar fi placut sa vad comentariul tau, din pacate nu il gasesc in recycle bin, daca zici ca a fost sters. Un coleg administrator mi-a sugerat ca poate si-a bagat dracul coada. Cine stie?
Eu cred ca tu ai asteptari prea mari. N-am intentionat sau fiu compentent in prezentarea mea, care e doar o opinie, iar opiniile nu au grade de comparatie. Daca tu zici ca am ajuns la incompententa maxima inseamna ca, pana la urma, am avut dreptate, lovit fiind de principiul lui Peter.
Legat de reductionism: te asigur ca vorbesc din experienta, atat cea de crestin practicant cat si cea de ex -cadru bisericesc. Am avantajul ca pot privi sistemul de sus si din afara. Tu inca esti in postura baronului Münchausen, care incerca sa se iasa dintr-o mlastina, tragandu-se singur de par in sus. Postura asta e mai rea decat reductionismul de care pomeneai.
Istoria Religiilor a lui Eliade am citit-o, parca in alta viata, in perioada cand studiam teologia, aproape ca mi-am pierdut credinta. Am trecut peste „grozaviile” de acolo multumita sfintei disonante cognitive. Probabil vrei sa pari cool, trimitandu-ma la Eliade, cu siguranta ca nu te-ai cultivat cu ideile lui, din postarile tale generale banuiesc ca esti si tu la etapa cu disonanta cognitiva. Cu ceva interes, asta trece.
Din titlul articolului, nu mai zic de continut, iti puteai da seama de la o posta ca eu nu m-am preocupat de religie/cultura spiritualitate, dar daca vrei tu, putem deturna discutia si in directia asta, avem suficient potential de troll in noi 🙂
Lelizta, pe mine nu m-ar deranja ca baticul sa se dea mai jos 🙂 Pe timp de vara, baticul poate sa tina loc de costum de baie. Dupa cum vezi, inoirea la care ma gandesc nu inseamna aruncarea principiilor strabune si a pietrelor de hotar.
Ianis
Vorba Lelitzei nu ar trebui sa te mai preocupe reforma daca ai vointa de a iesi definitiv de aici.
Cat despre evanghelizare, chiar daca frauda te-a deceptionat poate ai ramas cu amintiri frumoase, totusi.
Primul meu impact afectiv fata de aceasta biserica l-au produs doua vorbe :”Pacea Domnului !”
Aveam o colega care-mi furniza material biblic, iar cand mi-a facut cunostiinta cu doi crestini si mi-au zis aceste cuvinte, am crezut ca sunt in al nu stiu catelea cer. Nu-mi dau seama nici acum ce rezonanta au avut acele cuvinte dar m-au dus orbeste catre aceasta biserica.
Pe urma am fost si eu pe teren, dar nu fara neajunsuri.
Odata m-au alergat niste tigani, de era sa scap si material si tot, alta data cu emotii la ce-o sa vorbesc cu ‘paganii” unde trebuia sa ajung, am luat masina in sens invers si am ajuns la capatul orasului etc.
Cea mai mare infrangere pe plan ideologico -doctrinar am avut-o intr-o disputa cu o penticostala. Eram in spital, fiecare ne prezentam ofertele celeste si la confruntare asista o ortodoxa , care din punctul nostru de vedere aprecia oferta. Penticostala era o tiganca gen Gabi Lunca, fosta lautareasa, dar cu un debit verbal nemaipomenit. Zic eu de imparatie, rascumparare, coronite, fii si printi, iar ea dupa o pledoarie mai mult cantata conchide :”Eu nu vreau decat sa stau jos langa cazanul iadului, la caldura,sa mananc si sa-mi fie bine.”
Ei, atunci toata constructia mea a cazut la pamant, ortodoxa a preferat caldura cazanului.
Iar cand s-a deschis radio Vocea Sperantei ne-am impartit pe grupe sa promovam cu brosuri si prin viu grai, in randul muritorilor de rand, noua tehnica de evanghelizare, stabilindu-ne un punct de intalnire la sfarsit sa evaluam situatia.
Si ma duc la o casa, si da-i cu vorba, cu biblie, filosofie, iar cu biblie si uit si se face seara .Ii anunt pe ei sa nu ma astepte, iar cu restul de brosuri bantui noaptea (aveam altfel constiinta incarcata) sa le bag pe la cutii postale .
Sunt numai cateva din multe alte experiente, sunt amintiri de viata si unele chiar merita pastrate.
Nu este chiar asa, strictete. In plus, te poti odihni in timpul predicii, mai ales daca ai ochelari. Cati nu dorm de-a binelea. Daca ai pe cineva drag, vorba lui Bebe, o faci si pe-asta. Dar de femei e mai usor, ce crezi ca nu se discuta sau nu se impart impresii din exterior ?
Ai uitat evanghelizarile lui IC vorbind despre dragoste de ne uitam ca sunt copii prin preajma sau de LC cu multele glumite aruncate printre argumente ?
Cu pupaturile interminabile si strangerile de mana de la final, cand toata lumea pleca fericita razand fara sa stie de ce ?
Ia partea buna a lucrurilor, ca numai cei prea fundamentati pe mantuire pot avea regrete , a fost o experienta. Vrei alta mai avansata ideologic, cu adorarea cosmosului in mod stiintific si cu Eu Sunt incorporat spatiului si sinelui si in vecii vecilor ?
Pana acum reforma nu a existat , au existat decat mici asezonari cu lumea crestina. O institutionalizare si ridicarea statutului de secta desfiinteaza ideea de ramasita.
E cineva dispus sa renunte la ramasita ?
nu-i chiar asa ianis,
cand zici: aproape ca mi-am pierdut credinta… te referi la o credinta sensibila, disonanta. dar chiar…, cand zici ca ti-ai pierdut credinta la ce te referi? recunosc sa-s troll uneori, dar ma intereseaza unele lucruri. perioada asta stau cam mult cu gandul la revolta din ro si in contextul acesta imi cam pierd doplomatia, daca-s indiscret scuza-ma, insa chiar ma intereseaza sa stiu la ce te referi cand zici: aproape mi-am pierdut credinta.
protestatantii care sunt in strada acum in ro sunt in mare parte oameni inteligenti care lupta pentru o schimbare. aceasta dorinta, este sustinuta managerial de instigatori. eu asa vad si fenomenul religios: o dorinta interioara, autentica sustinuta administrativ de biserica. ca aceasta sustinere este de fel si chip, nu stiu, stiu doar ca nu exista biserica fara organizare, ar fi anarhie atunci.
daca conducerea, evanghelizarea, ierarhia bisericilor este de doi bani, asta nu are de-a face cu dorinta intima a omului dupa spiritualitate. si democratia este sustinuta/reprezentata de institutii odioase, insa asta nu afecteaza principiul democratic si valorile democratice care se afla in om.
masinaria se schimba, motorul este cel care conteaza. motorul este spiritualitatea. insa, aceasta este sublimata in cultura, arta, marketing… in orice…
-Mai, da’ ce zarva mare e p-aicea! S-a auzit pana-n vestul meu salbatic. Am venit la galop sa fac ordine si sa comentuiesc referatu’ lu’ ianis. Incep intai cu ordinea.
-Mai, ia incetati odata cearta ca am doua carcere mari si incapatoare. Asta-i doar avertisment.
Acuma cu comentuirea dau cuvantu lu calu’ ca el le are p-astea. Zi calu!
– Buna, sunt calu’ lu’ ploto..
– Scuzati-l, asta si in somn se poarta cu bunacuviinta. Lasa, ma, prezentarea si da-i bice cu comentu’ ca ne grabim!
– Da, bine, Laie, ne grabim. Deci, buna, sunt calu’ lu’ plotoneru si prezint comentu’ la zi: – bravo ianis, ai prins ideea, cam tarziu da’i bine s-asa. Mai trebuia sa adaugi ceva. Ceva ce i-am zis si Alexei: confiscarea iubirii aceleia MARI. Iti dau si ideea: iubirea aceea MARE n-ar fi ceea ce credeti voi, aia cica e iubirism de doi lei, ci doar ceea ce spune „biserica-corporatie” a lu’ ianis. Terminat.
– Laie, Laie, .. LAIEEEEEEEEEEEE, … scoala-te ca sforai de sperii si calu, adica pe mine!
– Aaa. ..aa, da, gata? No, atunci pe cai. Laie Chioru’ va da onoru’!
Ianis,
Te mai poţi da jos din pat dacă nu crezi că o poţi face ? Recunoşti valoarea credinţei care te ajută să te scoli din pat ?
Oare povestea cu creştinii mâncaţi de lei în arenele romane e doar o legendă, doar o chestie de imaginaţie ?
Cei cu tine ? Arăţi foarte rău astăzi.
Ianis,
eu ma gandeam la scaparea de ORICE „ism”, la acea eliberare care ne ajuta sa privim in jurul si inlauntru nostru fara frica, fara teama capului descoperit. Cand nu implinim o nevoie reala, inventam si implinim nevoi superficiale.
Emma,
Cu pupaturile interminabile si strangerile de mana de la final, cand toata lumea pleca fericita razand fara sa stie de ce ?
:laugh: buna de tot
christiane
credinta, prin natura ei, face apel la disonante cognitive. Pavel o spune cel mai frumos in Evrei 11:”prin credinta pricepem ca…”, desi ratiunea si logica iti spun altceva. Credinta si disonanta cognitiva, una sunt
Povestea cu pierdutul credintei, in versiunea prescurtata, e asa: a trebuie sa studiez Istoria ideilor si credintelor religioase, fiind cerinta la un curs de Istorie a religiilor. Nu am citit cu drag cele 3 volume, Eliade deja nu imi placea din liceu, aveam o teama fata de lumea oculta pe care o descria in La tiganci, de exemplu. Cele 3 volume amintite m-au lovit in inima, pentru Eliade, Dumnezeu si celelalte zeitati erau in acelasi buchet iar explicatiile lui cu privire la nasterea religiilor erau logice, documentate si de necontestat.
In momentul acela mi-am dat seama ca Biblia isi pierde unicitatea, ca Dumnezeul Vechiului Testament este o mostenire culturala iar crestinismul duce inainte o traditie straina. Am trecut peste toate luptele astea prin credinta (suna mai bine decat disonanta cognitiva:P ).
E e mult idealism si multa naivitate pe aici! Nu sunt posibile schimbari bruste la nivel de organizatie… prea multi depind de sistem!
Unii au nevoie de biserica pentru (/pentru ca):
– ceremonii religioase (nunti si alte evenimente),
– suport psihologic (nenorocitii acestei lumi, depresivii, oameni cu usoare tulburari de personalitate care cauta un loc in care sa fie acceptati),
– prieteni (cei cu care ies in tabere, pe munte in parc, la pizza etc.),
– un sens in viata si ceva care sa le razpunda la intrebari,
-refugiu (oameni care si-au ratat menirea in viata, de exemplu tineri „timizi” care respinse de potentiale partenere sau tinere „urate” care nu sunt dorite… cumva reusesc sa inlocuiasca asteptarile si implinirile din lumea aceasta cu promisiunea unei lumi mai bune si pentru cei slabi;-poate unii rade dar am cateva exemple in minte, aici putem include si alte aspecte nu doar perpetuarea speciei),
-reabilitare (oameni care din cauza unor deceptii ajung consumatori de alcool, ei sunt adoptati de biserica care le schimba unele obiceiuri si isi refac viata in sanul bisericii)…;
– administreaza sistemul, traiesc pe seama lui si nu vor risca situatii care sa produca dezbinare (sunt pastori care in urma marturiei private a vreunui enorias afla ca acesta a „comis” adulter dar nu fac vreun demers in fata vreunui comitet-si consider ca e corecta abordarea; tinerea sub tacere a faptului ca un mare procent al tinerilor din biserica isi incep viata sexuala inainte de casatorie si promovarea in afara bisericii a castitatii pana la casatorie);
– gasirea unui partener, oameni din afara bisericii vin pe la pocaiti ca sa caute neveste de casa (cunosc personal un caz-dupa ce a gasit femeia “perfecta” s-a pocait) care sa nu insele si sa fie iubitoare (si cam asa sunt femeile hranite bine cu literatura religioasa);
-repetitii la cor (asta le da satisfactie);
-trebuie (de ce? nici ei nu stiu),
-asa e frumos,
-Dumnezeu binecuvanteaza,
-se intalnesc cu Dumnezeu etc.
Sunt diferite motive pentru care oamenii aleg sa mearga la biserica… Functia sociala a bisericii nu poate fi contestata si este necesara fiindca piata cere! Oxigen2 mi se pare o voce a unei minoritati care a citit mai mult de o singura Carte! Totusi minoritatea asta mi se pare cam naiva… Chiar vrea sa jefuiasca de iluzii cu ajutorul explicatiilor pe care le ofera stiintele sociale si neuropsihologia pe adventistul care lucreaza in constructii sau la camp si care vrea sa doarma linistit in religia lui in afara programului de munca! Minoritatea asta de oameni inteligenti, care se documenteaza si indrazneste sa dea jos ochelarii bisericii, chiar vrea sa prabuseasca lumea din capul enoriasilor spunandu-le ca argumentele in favoarea Teoriei Evolutiei nu pot fi contestate!
Siteul acesta este bun fiindca ofera o voce si celor care au depasit mentalitatea „de biserica” permitandu-le sa ramana in biserica si in acelas timp sa fie independenti de ea. Totusi acestia ar trebui sa faca compromisul de a spune batranului care a avut zeci de ani de viata in biserica ca omul a fost creat in 6 zile si sa isi permita sa fie deschisi pentru dezbateri mai „necanonice” doar cu tinerii mai destupati la minte… adica mai usor cu instigarea la reforma…! Fac apel la toleranta fata de biserica in ciuda irelevantei acesteia… daca ii suparam pe cei care depind de sistem si nu pot gandi mai mult decat le spune sistemul se gandeasca, se vor debarasa de noi avand ca procedura pentru asa ceva ceea ce recomanda manualul bisericii!
erata: nevoi artificiale, nu superficiale
Am si eu cateva intrebari pentru cei care au iesit sau traiesc in tari/orase civilizate din Europa/Canada
Diferente de mentalitate intre Romania si locul unde traiti? Cam de cate sute de ani?
Cum este privita religia in orasele cu centre universitare de prestigiu?
De ce nu mai merge lumea la biserica in GB? De ce devin bisericile din GB orice altceva dar nu locase de inchinare? (centru de afaceri, pub, centru de arta s.a.m.d.)
Unde duce toleranta religioasa extrema si cum se poate ca Islamul sa ti se urce in cap?
Cam cate sute de ani trebuie ca o tara ca Romania sa ajunga sa se elibereze de monstrii trecutului?
ianis, recunosc ca te intreb din individualism, nu din curiozitate intelectuala ci subiectiva, unele chestii despre care vorbesti la vad in mine. ok, am inteles ce ai zis referitor la Dumnzeul VT si la crestinism. insa, care este poitia ta acum? mai esti teist?
lelitza
De acord cu -ismlessness, (sper ca am facut o constructie valida). Dar atunci biserica n-ar mai avea motive sa existe. Nu ca mi-ar parea rau.
Popilian
ce sa fie? Sunt si eu la ciclu, ce, nu am voie?
Ma dau jos din pat stiind ca, statistic vorbind, cam 100% din ocaziile cand am vrut sa ma dau, am reusit. N-am incercat cu alcool sa vad ce iese. N-am nevoie de credinta.
Cei care mor pentru o cauza se numesc fanatici: unii o fac din dragoste, ca Romeo si Julieta, altii o fac din diferite pasiuni, ramase la nivel de hobby sau duse la nivel de obsesie: fotbal, politica…De cei cu leii nu ma pot pronunta, poate erau pasionati de felide.
emma si anonimus – cred ca m-ati inteles gresit. Eu nu militez pentru reformarea unei institutii pe care am abandonat-o. E adevarat ca sunt afectat de tot ce a fost si ca vorbesc patimas (ca doar n-o fi robot, sa vorbesc cu detasare absoluta). Dar o piatra care sa tulbure linistea lacului adanc, pot sa arunc, ba inca o fac cu placere.
Anonimus
esti sigur ca nevoile amintite de tine pot fi indeplinite doar de biserica? Eu cred ca biserica le-a confiscat, dar nu sunt ale ei. As putea detalia, dar cred ca nu e cazul.
Functia sociala o poti realiza si la carciuma, ba inca functioneaza cu succes, fara vreo organizatie in spate.
Tu m-ai pus pe ganduri. Da, sunt un jefuitor de iluzii, poate cu acelasi zel cu care alta data eram vanzatorul acelor iluzii. Life is a bitch, isn’t it?
Eu nu as face compromisul acela cu muribundul. I-as spune tot ce e de spus. Daca eu as fi muribundul respectiv, cu siguranta ca m-as enerva stiind ca cei din jur imi vind gogosi dar ca sa ma simt mai bine, in ultimele clipe ale vietii mele.
Semnele timpului duce o campanie impotriva teoriei evolutiei:
http://www.semneletimpului.ro/stiri/Studiu:-Oamenii-accepta-sau-nu-teoria-evolutiei–in-functie-de-intuitie-5143.html
Un grup de oameni minoritari (majoritatea dintre ei evolutionisti face apelul la reforma) dar majoritatea raman la un adventism (mai traditional sau mai evanghelic)! Nu functioneaza apelul la reforma… sa lasam ca ea sa vina de la sine in timp ce noi valori culturale si idei castiga teren! Apelul la reforma intarata fara rost oameni care nu pot/nu vor sa fie reformati!
Anubis, intrebarile tale sunt grele si nedigerabile pentru un crestin conservator.
Poate ai remarcat ca bisericile din diaspora sunt mai fundamentaliste ca cele din tara. Iesind in occident, crestinii din Ro au avut de ales: sa deschida ochii si sa vada pe ce lume traiesc (salt mult prea mare pentru unii) sau sa construiasca niste buncare ca sa stavileasca decadenta/paganismul/whatever civilizatiei.
Ceva totusi i-a tradat pe crestinii astia: viata. Bisericile din diaspora, pe cat sunt de fundamentaliste ca teologie, pe atat sunt de liberale (si libertine) in practica. Doar nu poti trai intr-un Paris si sa iesi la plimbare pe Champs-Élysées cu baticul pe cap.
In vestul Europei am remarcat ca singurele biserici „cu viata” in ele sunt cele ale emigrantilor, motivele le-am prezentat mai sus. Pentru nativi biserica este un fel de muzeu, mai mult sau mai putin interesant. In Olanda se vand cladiri de biserici si se re-amenajeaza ca apartamente exotice
nu cred ca discutia despre subiectivitatea credintelor noastre este o diversiune la articolul lui ianis despre managementul religiilor. defapt management inghetat al institutiilor ne ucide spiritul. ma gandesc la nasterea romantismului/suprarealismului in secolul pur masinist al erei industriale. poate in sistemul birocratic de care vb. ianis se va naste o noua spiritualitate.
Christian
Pozitia mea actuala ar fi culoarea
movalbastru din cadranul astaDe ce crezi ca se va naste o noua spiritualitate? (alt motiv in afara de paralela prezentata). Si de ce ar fi nevoie de ea?
@ ianis
Biserica asigura stabilitate eventual reabilitare! Carciuma nu ofera o sustinere reala!
Cred ca in filmul de mai jos (sau in unul din serie) gasesti o biserica formata in majoritate din fosti dependenti de droguri:
http://documentare.digitalarena.ro/droguri-srl-02-metamfetamina-2010/
Eu ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu („tehnic vorbind” sunt ateu) dar o viata fara iluzii e cam brutala din punct de vedere psihic in faza initiala in care iluziile sunt pierdute (adapatarea cu noua stare va fi dificila)…. emisiunile si articolele de pe O2 ii va elibera pe unii si ii va ajuta sa mearga inainte dar pe altii ii va prabusi… mie personal mi sa oferit sansa prin aceste emisiuni de a nu intoarce spatele si armele impotriva unui grup de oameni centrati in jurul religiei ci de a trai langa ei…
Trebuie gandit, daca se vrea reforma, un mod de prozelitism sectar care (dupa cum a prezentat Edi in una din ultimele emisiuni) darama tot ce stii, face haos si vine in fata cu o idee (sau set de idei) care face ordine, ordinea in haos fiind atragatoare… dar asta inseamna aparitia unei noi secte adventiste de intelectuali care va avea viata scurta (intelectualii sunt individualisti… nemanipulabili ceea ce face dificila existenta unei structuri religioase)!
Mi se pare o dovada de tupeu si curaj sa promovezi o noua abordare pe oxigen2 intr-o limba vorbita doar de 100.000 de mii de adventisti (mai putin de 1% din numarul total al adventistilor)! Cred ca trebuie ceva mai lent si mai usor, care sa aiba in prima faza ca obiectiv punerea de subtritari in limbi de larga circulatie la emisiunile de pe Oxigen2 si atunci climatul cultural generalizat va produce de la sine o reforma!
Ianis,
Din postarea ta: http://www.oxigen2.net/2012/01/biserica-crestina-de-la-mitul-lui-hristos-la-corporatie-insolventa/#comment-31414, rezultă că totuşi crezi în ceva. Credinţa ta în statistică e bună, mai ales dacă este în procent de 100%. Chestia cu ciclul te ajută să crezi că nu-i vorba de altceva, nu-i aşa ?
Popilian
Chestia cu ciclul ajuta la selectarea naturala a idiotilor. Deunazi prietenul din Nashville nu ma scotea din „duduie” si „doamna”
Ai si tu dreptatea ta. Cred in ceva. Cred ca nu cred in nimic.
SMP
Nu tea bagat nimeni in seama pe speranta tv si te-ai intors la noi?
Ianis,
Ecclesia lui Cristos nu trebuie confundată cu adunarea poporului de la Atena, care lua deciziile supreme sau cu sistemul BAZŞ, nu-i aşa ?
NIMENI,
M-am întors la tine scumpule ! După cum văd, şi tu crezi în ceva. Te crezi că eşti „noi”. Esti şi tu în ciclu puişor ?
Anonimus
trebuie sa repet: functiile pe care i le atribui tu bisericii, nu sunt ale ei. Exista institutii specializate mult mai performante decat biserica. Doar ca acolo nimeni nu manipuleaza cu iad, rai, bau-bau si draci cu furci. Aici, recunosc, subestimez inclinatia spre masochism a omului de rand.
Cred ca in articolul meu am fost prea dependent de sabloanele religiei din care am venit. Nu trebuia sa vorbesc de reforme, lumea se gandeste la altceva. Probabil trebuia sa vorbesc despre (auto)dizolvarea sistemului.
Nu stiu ce e mai brutala: o viata fara iluzii sau secunda in care te trezesti la realitate dintr-o viata bazata pe iluzii? Adauga la asta momentul cand percepi natura pecuniara a bisericii.
Apropo, nu te stresa tu ca mesajul O2 ramane in limba romana. Patria mama nu duce lipsa de traducatori (atat in sensul contemporan cat si in cel arhaic). Se aude pana sus, te asigur.
Popiliane,
zi tu atunci ce e biserica. Eu mi-am spus deja punctul de vedere. Putem face disectie impreuna.
tin minte ce mi-a zis un prieten: mi-as dori sa existe Dumnezeu, insa stiu ca nu exista. eu cred ca si ateii au instincte spiritual-religioasa. pare paradoxal? nu ma refer la spiritualitate de genul: arta, cultura, pasiuni, meditatii etc. ma refer la o pozitie emotionala fata de un Subiect transcendent. poate acest instinct este memetic, un monstru al trecutului, vb. lui Anubis. poate este iluzia de care vb Nimeni.
opinia lui hawking este ca umanitatea nu va supravietui daca nu va coloniza alte planete. dar unde putem fugi de noi insine? ok, o ramasita(sic!) sau o parte selectata natural va reusi sa colonizeze o alta planeta iar specia de pe pamant se va stinge. este clar ca noua umanitate, nu zic noua specie, va avea problemele ei. unde va mai fugi? pelegrinajul prin univers nu rezolva problemele fundamentale ale umanitatii. astfel, se inseala hawking?
psihologia abisala/moderna/umanista este rece! iluzile sau adevarurile religioase sunt mai confortabile. ianis, spiritualitatea ateista nu poate implini o nevoie misteroasa care se gaseste in noi, o nevoie pe care da-mi voie sa-i zic: nevoia de Dumnezeu.
eu unul simt aceasta nevoie. tu o simti?
@ Ianis #38,
Tu ce crezi (după glasul statisticilor tale) că Martin Luther a fost un creştin deşi nu a fost un membru BAZŞ ?
SMP
Sensul in care trebuie inteles „noi” este cu referire la noi care te bagam in seama,ca altfel ramai un NIMENI. Multumeste ca te-am remarcat.
Cristinel coada de catzel: psihologia abisala/moderna/umanista este rece! iluzile sau adevarurile religioase sunt mai confortabile. ianis, spiritualitatea ateista nu poate implini o nevoie misteroasa care se gaseste in noi, o nevoie pe care da-mi voie sa-i zic: nevoia de Dumnezeu.
eu unul simt aceasta nevoie. tu o simti?
Domnu Christian fiecare crede ce vrea dar de ce te faci matale de ras si ne arati ca habar nu ai de modernism/umanism? Nevoia de Dumnezeu e prezenta la matale in tartacutza si sufletzel fiindca nu te-ai educat si nici nu vrei sa te educi. Ramai la capitolul masutza cu nisip ma face sa ma simt bine si sunt spiritual fiindca credinta mea fara logica imi provoaca o placere mistica.
Ianis,
Eu cred (iar o chestie de credinţă) că biserica în sensul ei de ecclesia este o noţiune ce defineşte o chestie de relaţie. Ceva de genul relaţiei Pavel – Petru, acele personaje care fac parte, pentru unii, din aşa-zisa culegere de legende urbane numită de alţii Biblia. Aceste personaje mai mult sau mai puţin reale (chestie de credinţă) transmit un mesaj. De aici şi diferenţa dintre lucrurile duhovniceşti şi cele materiale. Mereu s-a dorit să se confunde noţiunile. Oare de ce ? Tu ce crezi ?
@ NIMENI # 40,
Îţi mulţumesc că m-ai remarcat, naturalule.
christian
Nu stiu de unde ai scos expresia „spiritualitate ateista”.
Am intrebat mai sus:
De ce crezi ca se va naste o noua spiritualitate? (alt motiv in afara de paralela prezentata). Si de ce ar fi nevoie de ea?
Vezi tu, din perspectiva unui ateu (asa cum zicea si baba cloanta, folosind satira) spiritualitatea e un fel de „organ vestigial”. Tu unde ii vezi locul?
Inteleg ca solutia colonizarii planetelor ti se pare un drum infundat. Dar varianta in care stai pe un nor si canti la harpa o vesnicie (stiu, e o prezentare vulgarizata a paradisului) ti se pare un drum mai clar? E mare diferenta intre a face planuri realiste (se pregatesc deja programe de colonizare pentru Marte) si a amorti creierul cu povesti frumoase dar fanteziste.
popilian, era randul tau sa raspunzi.
SMP
Trebuia sa se confunde notiunile, pentru ca sa se produca confuzie. Poti sa conduci pe cineva daca nu il zapacesti de cap? Exact chestia aia cu relatia dintre conducator si condusi trebuia pusa la punct.
foarte bun editorialul…reflecta intradevar realitatea
Popilian
Biserica ideala ar putea fi fabrica de relatii perfecte. In realitate, branza e pe bani de la Petru si Pavel incoace.
Stii vreo biserica unde sa nu ti se ceara bani?
Leaga-te de banii unei biserici. Ghici ce patesti?
Apropo, stii ca in biserica azs, desi zecimea nu e considerata „punct de mantuire” si nici nu te exclude daca nu o dai, totusi nu poti „sluji” in staff daca nu ai manifestat „darnicie”?
@ NIMENI # 45,
Intre „ legendarii ” Petru (pescarul) şi Pavel (şcolitul fariseu) a apărut o relaţie specială, exemplară aş zice eu, care nu promova ierarhia clericală (bisericească) dintre păstorul (ciobanul mercenar) sau preotul privilegiat şi prozelitul opresat. Cristos a desfinţat templul, preoţia şi jertfa. Alţii încă le promovează chiar şi azi pentru a-şi susţine diverse interese meschine. Plantarea de biserici sau de temple este un exemplu.
Nevoia de Dumnezeu ?
Deci, se poate vorbi de orice , numai despre nevoia de Dumnezeu, nu.
Golul asta launtric si dorinta de altceva, nu este decat nesiguranta si neputinta de a patrunde in propriul eu, de a te analiza.
Un ochi critic si o introspectie mai serioasa , te-ar readuce la nevoi fundamentale mult mai esentiale, iar aici ma gandesc la nevoie de a reprima individualismul , de a nu mai trai in mod egoist, de a-ti canaliza ideile,sentimentelor pentru lucruri utile.
De ce-mi pare mie ca uneori nevoia asta suprema de Dumnezeu se bate cap in cap cu propriile porniri launtrice ?
Oare aceasta nevoie nu cauta decat sa astampere propria neputinta de a rezolva un conflict interior, de a rezolva obsesiile, rabufnirile, instinctele frivole, meschine ?
Oare nu darama demnitatea umana si-i frange verticalitatea, ii arata neputinta de autocontrol , incapacitatea de a zgarma in dedesubturile gandirii si a gasi acolo hiba si povara propriei instabilitati ?
SMP #48
Da numai ca in comentariul precedent relatia era intre biserica, care poate fi inteleasa si ca institutie, si indivizi. Biserica nu ar putea sa functioneze intr-o relatie exemplara fiindca trebuie sa dispara mai intai manipularea, inselatoria, minciuna si ierarhia ceea ce e imposibil.