Biserica crestina, de la mitul lui Hristos la corporatie insolventa
20 ianuarie 2012 179 comentarii
Toate veacurile dovedesc cat de profitabil a fost acest mit al lui Hristos pentru noi si compania noastra, sunt cuvintele, inca disputate, ale lui Giovanni di Lorenzo de’ Medici, devenit papa in 1513, cunoscut si ca Leo X. Aceluiasi papa i se atribuie si cuvintele: Din moment ce Dumnezeu ne-a dat papalitatea, sa ne bucuram de ea, zicatoare de care nu prea a avut parte, ghinionul lui numindu-se Martin Luther si cosmarul numit Reforma. Daca darul profetic nu prea i-a functionat la ultima afirmatie, cel putin in prima se pare ca a fost bine inzestrat. In secolul XVI biserica era cu adevarat o corporatie multinationala, finantand regi si poeti.
Leo X probabil nu isi imagina ca biserica/companie al carei patron era, va avea o viata atat de lunga, cel putin in lumina noilor amenintari. Concurenta isi arata coltii la orizont, mai intai in Germania, apoi in Elvetia, extinzandu-se in Lumea Noua via Anglia si Tarile de Jos. SRL- urile exotice americane (fie ele de ziua a saptea ori propovaduind regate mileniale sau avand profeti pistolari, aparandu-si haremul) nu au pus prea mari probleme, mai degraba s-a vazut ca ciolanul era suficient de gras, putand inca sa hraneasca pe multi altii.
Imi vine in minte o alta apocrifa: Secolul XXI va fi religios/mistic/spiritual sau nu va fi deloc – Malraux. Din asta inteleg ca secolul XXI fie va avea suficienta carne de tun astfel incat afacerile Domnului sa prospere, fie se vor prabusi, varianta putin probabila pana la ora aceasta.
As vrea sa fac cateva conexiuni intre notiunea de biserica si cea de corporatie. Suntem invatati ca biserica nu este doar institutia ei ci, mai degraba, un trup spiritual, invizibil, sfant, universal (definitia teologica are ceva variatii, de la est la vest). La modul practic, definitia teologica e o fantezie: biserica se bazeaza pe un grup de persoane (actionari), care ii pun la dispozitie bani si resurse (capital), are nevoie de un grup de conducatori (management), se extinde folosind predicatori si evanghelizari (marketing), se multiplica prin nasterea de secte, organizate in jurul unui lider (transferarea capitalului de la o companie mare catre un investitor privat – privatizare), orice biserica noua se straduieste sa atraga membrii altei biserici (concurenta). Bisericile protestante au implementat, se pare, cel mai bine acest sistem.
In orasul meu bisericile detin cladiri multifunctionale, pe care le inchiriaza pentru profit, desfasoara afaceri, au angajati cu carte de munca, pastorul fiind director general, ajutat de un board de conducere. Nu intentionez sa critic, sa emit judecati sau sa dau verdicte. Am depasit de mult faza invocarii divinitatii si amenintarii cu pedeapsa judecatii finale. Ma intereseaza o analiza a situatiei. Daca biserica se aseamana atat de mult cu o corporatie, produce (de secole bune) profit, creaza concurenta, se extinde continuu, care e viitorul ei?
Citeam in presa ca o veche si cunoscuta companie, fondata in 1889, Kodak, a declarat falimentul. Insolventa nu e o ciudatenie pentru capitalism. E o normalitate, exista chiar si legi pentru reglementarea ei. Biserica oare cum se raporteaza la sistemul acesta? Un raspuns fundamentalist ar fi: biserica e cladita pe stanca si portile iadului nu o pot invinge.
Un anume Petru, nu apostolul, m-a convins ca iadul are un concurent mai capabil. Dr. Laurence J. Peter, pedagog american de origine canadiană (1919-1990) a emis o teorie e ii poarta numele: „Principiul lui Peter” (in cartea cu acelasi nume din 1966, o versiune spaniola aici.) Teoria afirmă că fiecare individ are limita lui de competenţă în cadrul ierarhiei sociale. Când a trecut de ea (prin numiri, promovări sau alegeri), îşi atinge nivelul maxim de incompetenţă.
Exemple tipice pentru ascensiunea spre incompetenţă sunt, în viziunea lui Peter, unii şefii de stat, unii prim-miniştrii, destui ministri, primari. Ca orice satira, principiul lui Peter atrage atentia in mod simbolic asupra erorilor frecvente care se fac in momentul in care un om este promovat, in general de pe un post de executie pe un post de conducere unde aptitudinile si trasaturile de personalitate cerute pe astfel de posturi sunt diferite.
Principiul lui Peter combate ideea de „om bun la toate”. O mica paralela cu biserica (cea adventista, e sistemul pe care il cunosc cel mai bine):
– la conferinte si uniuni se rotesc cadrele: acum e cu scoala de Sabat (educatie), maine va fi probabil cu asociatia pastorala, urmeaza trezorier apoi presedinte
– promovarile se fac de pe un post de executie pe unul de conducere: azi e pastor (diploma in teologie la Cernica), maine e in staff, fara nici o pregatire in domeniul desemnat.
– promovarile bazate nu pe competenta ci pe „darurile Duhului”: cel putin asta e varianta de propaganda, spirituala, asadar total anti-tehnocratica
– promovarile bazate nu pe competenta ci pe numiri (grupuri de interes, decizii politice, etc): alegerile pentru conferinte si uniune sunt foarte relevante la punctul acesta. Nu am spatiu sa explic alegerile locale, e un intreg circ.
Conform principiului lui Peter, directia este de la competenta spre incompetenta. Exemplificand: incompententa in biserica adventista incepe cu conferintele si isi atinge maximul la uniuni. Cunosc pastori care erau potriviti pentru activitatea din biserica dar au devenit incompetenti, promovand in conducere.
Din Principiul lui Peter a derivat Principiul lui Dilbert, care sustine, folosind satira, ca “leadershipul este o modalitate naturala de eliminare a idiotilor din fluxul de productivitate”. The Dilbert Principle (Douglas Adams): “The most ineffective workers are systematically moved to where they can do the least damage: Cu alte cuvinte, aparatul conducator al unei organizatii tinde sa devina varful ineficientei.
Din acelasi principiu se poate deduce ca unele pozitii sunt sortite esecului si incompetentei: un presedinte (de tara, de companie, de biserica sau cult). Deoarece nu exista un nivel superior catre care sa se mearga spre incompententa inseamn ca functia respectiva deja este maximul incompetentei 🙂
Nici Peter nici Dilbert nu au vrut sa sugereze ca automat drumul duce spre incompetenta si dezastru, ci doar au pus in evidenta evolutia naturala si factorii care o accelereaza. Simptomele manifestarii Principiului lui Peter intr-o organizatie ar putea fi:
fonofilia – managerul respectiv isi ascunde incompetenta ocupandu-se cu telefoane si emailuri inutile.
papiromania – managerul respectiv isi ascunde incompetenta de a nu putea face ceva cuantificabil si practic facand rapoarte si documente, proceduri pentru absolut orice.
arhivofilia – impinsa dincolo de documente si rapoarte in arhive si dosare organizate pe litere in fisiere;
ierarhofilia – managerul respectiv isi ascunde incompetenta prin angajarea excesiva de personal in propria echipa
Inutil sa mai fac vreo comparatie cu organizatia bisericii amintite.
In final as vrea sa vorbesc despre asa numitul fenomen al lui Dilbert (aplicatie practica a celor 2 principii amintite). Este o metafora care surprinde ruptura dintre retorica organizationala si realitate. Astfel, oamenii in cadrul organizatiilor tind sa devina alienati, reci, transformati in niste rotite fara minte si suflet, simpli roboti incapabili de empatie si cu reactii atitudinale „programate”.
Orice asemanare cu realitatea religioasa este pur intamplatoare (sic)
Fenomenul Dilbert il putem intalni cu precadere in organizatiile cu manageri autocrati, a caror atitudine se circumscrie unui model primitiv de raportare la angajati: “Noi suntem sefi ca sa fim ascultati iar voi ceilalti trebuie sa executati” iar angajatii suporta cu stoicism aceasta stare de fapt, de regula datorita: angajamentului de continuitate, angajamentului afectiv, contractul psihologic si culturii organizationale (click pe linkuri pentru mai multe informatii)
Angajamentului de continuitate – angajamentul fata de organizatie bazat pe nivelul costului perceput de un angajat in cazul in care ar parasi organizatia (angajatul lucreaza mai departe pentru companie de teama ca nu va mai gasi un alt job, pierderea privilegiilor, riscul necunoscutului) Paralela cu biserica: cineva ramane membru de teama ca isi va pierde mantuirea, respectul prietenilor sau familiei, privilegiile, jobul (pastori sau profesori). De obicei predicile despre zecime si credinciosie fata de biserica apeleaza la tipul acesta de angajament
Angajamentul afectiv se bazeaza pe identificarea persoanei cu organizatia. Angajatul participa afectiv si vibreaza la succesele sau insuccesele organizatiei. Obiectivele companiei devin obiectivele lui. Enoriasul este membrul al trupului, e hranit cu vesti misionare, dedica mult timp bisericii (stiu persoane care merg 4-5 zile pe saptamana la biserica). Ruperea de organizatie e simtita ca o trauma (am experimentat personal asta, OSC si O2 mi-au facut tranzitia mai usoara)
Contractul psihologic este un set de asteptari mutual impartasite intre angajat si organizatie. Enoriasul promite supunere fata de biserica si liderii ei, biserica promite fericire si viata vesnica.
Cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri dar si componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e “valoare” in organizatie, mituri, standarde empirice despre ce inseamna a munci bine si a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc. Primele lucruri pe care le-am invatat intrand intr-o biserica adventista, cam cu 16 ani in urma, au fost cand si cum sa te ridici sau sa stai jos, cand si cum sa canti si sa te rogi, cum sa saluti. Am deprins apoi limbajul de lemn si ritualurile specifice: know-how-ul.
––––––––-
In concluzie, in biserica putem recunoaste managerul autocrat din fenomenul descris mai sus, fie ca e pastor, prezbiter sau un comitet. De asemenea, se poate explica cum reusesc bisericile sa isi pastreze enoriasii in ciuda unui faliment iminent sau a nemultumirilor, utilizand diferitele tipuri de angajamente.
Dupa modelul companiilor, biserica a fost creata pentru profit, produce profit, functioneaza dupa legile corporatiilor, poate falimenta ca orice afacere. Daca pentru un credincios, biserica este o fortareata de necucerit, realitatea ne arata ca mecanismele care astazi pun in miscare biserica, maine o pot distruge.
As indrazni sa afirm ca biserica, in forma actuala, nu e departe de insolventa si ca, daca nu va face niste reforme generale, va ajunge un simplu cadavru, pus in miscare doar din incapatanare oarba (credinta). Dupa cum se vede, am ajuns sa dau dreptate definitiei teologice, biserica e un trup. Mort, dar ce mai conteaza?
oxigen2 
k
pai vezi? stiam eu ca cineva ar putea scoate ceva bun din ideea asta (care, dupa cum vezi, nu e de nasul meu). Tocmai de aia am scos-o in agora. Mutumita tie schema lucrarii e gata. Daca cineva o va finaliza, prevad un viitor de aur, se va vinde mai ceva decat Primeste Cuvantul a lui SK Pipim, chiar si fara reclama de la Lucian Cristescu. Ar putea ajuta la redresarea Case de Edituri a bisericii.
Am auzit ca Socrate lovea la boase, ai grija. Apropo: cum stai cu zelul si evlavia? Doar pentru lamurirea mea 🙂
Il confunzi cu Diogene Cinicul, da’ nu’i nimic. Nu’s eu ala care sa’ti scuipe pe scumpele covoare, iar la frigul asta nimeni nu se mai satisface in agora.
Explicatia aia mult mai simpla decat DC poti s’o cauti prin toata filozofia de sec XX. Simpla imprecizie de limbaj. Dumnezeu – din Biblie, cel putin – nu’i cere nimanui sa creada ca exista. Ar fi cel putin contradictoriu. Daca’ti cer ceva se presupune ca deja exist. Cere incredere sau loialitate, da’ asta e al’ceva. Nu poti sa’i ceri insa lui Sf. Toma sa priceapa asa ceva, ca’i prea batran.
Cat despre zel si evlavie, da’mi repede un lunk wiki sau un video, ceva, sa ma prind ce’s alea.
Pro(-)scris,
nu ma pot raporta la Ianis et co decat cum o face Dumitru la Martin-Dugay: cu condescendenta si simpatie tocmai pentru ca inteleg ca au ajuns debusolati, si-au pierdut ”ancora” , sunt prada unei ”epidemii” …
simpatia e pentru animale (fiinte neputincioase). Pentru a intelege cu adevarat oamenii e nevoie de empatie (sa intelegi cum si de ce gandesc intr-un anumit fel).Atata vreme cat tu spui ca ceilalti au ales sa fie impotriva lui Isus (oare de ce si-ar dori asta?), ma tem ca nu intelegi acesti oameni. Problema nu se pune intre a fi impotriva sau pentru. E mult mai adanca.
Lelitza scrisese: „…problema…e mult mai adanca.”
Maica poate vrusesi sa spui e mult mai complexa, fata maichii, adanca o duce cu gandul pe mamaie la altceva! :devil: :clown: :snail: :turtle: :bunny: :zombiekiller: :vampire: :soldier:
Ianis
De cand Eva a atins fructul oprit, traim in lumea disonantei cognitive: suntem fii de Dumnezeu care ne-am razvratit, suntem in razboi cu Creatorul, cu firea noastra chiar. Unii ca tine prefera sa se creada maimute evoluate, nesuportand atata responsabilitate…
Metanoia este usa spre vindecarea de disonanta: ne re-punem in de acord cu ceea ce suntem si cu ceea ce suntem destinati a fi.
Zona din care venim noi doi nu este mai mult sau mai putin vulnerabila ca orice alta zona a lumii de sub pacat.
Bine macar ca recunosti implicit ca n-ai mai putut suporta disonanta si ai devenit agnostic/ateu/rebel. 🙂 Recunoasterea tot e ceva. Cei care-si pastreaza disonantele persevereaza pe calea eliminarii lor sau si le asuma ca pe o conditie ingrata dar inevitabila pana la ”innoirea tuturor lucrurilor”. Este mult mai sanatos psihologic sa traiesti in tensiunea Viata/sin-ucidere& deicid decat sa te sinucizi sau sa comiti deicid. Ai ales varianta mai simpla: ca sa scapi de disonanta L-ai mai ucis odata pe Dumnezeu si te-ai si sinucis astfel moral, psihologic…
C S Lewis n-a fost un crestin perfect. Macar de ai fi tu 10% pe cat de crestin a fost C S Lewis( in ciuda erorii acceptarii nebuniilor lui Darwin). Inteleg sa cazi in eroare( nimic exceptional! – cine e perfect?). Dar sa comiti deicid si sa devii lunetist cu obiectivul tintit si pe Dumnezeul altora… e curata nebunie.
Lelita
Simpatia e pentru suferinzi, fie ei animale sau oameni (care se cred animale evoluate) 🙂 Empatic nu pot fi cu cine se leapada de Dumnezeu pentru simplul motiv ca nu pot sa ma pun in pielea lor si daca as vrea(ceea ce nu e cazul).
Problema, dimpotriva, e mult mai simpla: esti pro sau contra lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu am zis, nu a oamenilor care se pretind ai Lui, ”bisericii” care Il foloseste ca pretext. Si eu sunt impotriva idolilor carora se inchina multi ”crestini” crezand ca-s Dumnezeu, ca si impotriva celor care s-au folosit sau se folosesc de ”Dumnezeu” in varii interese personale. Asta insa nu-mi permite sa fiu contra Creatorului si Rascumparatorului meu. Ca pot cadea ca Petru e trist… dar Petru L-a iubit si s-a ridicat. Voi Il iubiti? ”Scuze” pentru intrebarea asa de indiscreta…
proscris
Aiurica ne-a promis ca ne va aduce o Eva irefutabila, inviolabila si impenetrabila (lol). Pana la noi ordine ramanem cu povestea, putem face chiar si teologie din ea. Una aeriana, dar ce conteaza, atata timp cat credinta puternica o sustine?
Oare cum ar trebui sa se pocaiasca un copil care a aflat ca nu exista mos Craciun? Sa se simta vinovat ca a descoperit pacaleala sau sa fie fericit?
ne re-punem in de acord cu ceea ce suntem si cu ceea ce suntem destinati a fi.
Suntem niste mamifere inteligente si suntem destinati sa fim tot niste mamifere. Sa speram ca tot inteligente. Don’t you agree?
Mi s-a parut amuzanta treaba cu deicidul. Daca am reusit sa fac asta, ori eu sunt super/super man, reusind sa ma ridic la nivelul „impuscatului”, ori impuscatul a fost atat de jalnic incat un amarat ca mine n-a avut ce alege de el.
In prezentarea mea am folosit expresia „Mitul lui Hristos” citand cuvintele unui cap al celei mai reprezentative biserici. Probabil stia ce spune. Poate ca nu contesta existenta istorica a lui Isus ci istoria pusa in seama lui de catre biserica.
In opinia mea dumnezeul tribal al vechiului testament este un mit, n-am nici o remuscare pentru executarea lui. Daca exista vreun Dumnezeu (ceea ce nu pot confirma sau infirma, nimeni nu a reusit vreodata) cu siguranta ca e diferit de zeul care cerea jertfe umane, violarea fetitelor sau genociduri si exterminari.
Pentru linistea ta sufleteasca pot sa iti zic ca sunt deschis la aparitia respectivului Dumnezeu, dar nu ma intereseaza cautarea lui (din moment ce nu pot demonstra ca exista sau ca nu exista, nu am de unde sa stiu daca eu prezint interes pentru el), nu ma intereseaza inventarea de teorii fanteziste despre el (teologie), nici nu astept vreo misiune de la el.
Pentru amuzament suplimentar: inteleg ca CS Lewis este in topul crestinilor apreciati de tine, cu toate ca a acceptat nebunia evolutionismului. Ce nebunie mai mare ar fi trebuit sa accepte astfel incat sa fie descalificat ca si crestin adevarat?
Pro(-)scris
„Ai ales varianta mai simpla: ca sa scapi de disonanta L-ai mai ucis odata pe Dumnezeu si te-ai si sinucis astfel moral, psihologic…”
Haide Domnule cu moralitatea voastra cu tot, parca nu as sti cu ce se mananca prin biserici !
Sa spun ce e cu aceasta disonanta cognitiva prin exemplu concret.
Nu mai crezi in Dumnezeul antropomorf , ca nu mai poti si schimbi paradigma , spunand ca de fapt il elimini pe dumnezeul inchipuit si prin modificari la nivel structural, treci intr-o noua etapa, dumnezeul din tine.
Confirmarea prejudecatilor, a biasurilor e disonanta cognitiva.
Alt caz cunoscut de fapt, resping dovezile stiintifice pe motiv ca sunt fabricate pentru a duce in eroare dar nu resping povestile spuse de nu stiu cine care vorbeste de conspiratii, servicii secrete etc.-disonanta cognitiva.
Sau plec din biserica pe motiv ca pot trai curat, fara idoli, departe de mediul corupt, dar pastrez in propria intimitate chiar acei idoli care pot produce acte de coruptie, ambiguitati etc.
Daca rascumparatorul tau a fost „empatic” cu lumea si zice sa nu judeci ca de asta are grija El, nu faci pledoarie disonantei cognitive prin insasi manifestarea de care dai dovada ?
E o constatare, atat.
Ianis
Faci o confuzie nepermisa: Dumnezeu nu e mos Craciun. Poti fi ”fericit” amagindu-te ca ar fi, dar fericirea nu-ti va fi lunga.
”Suntem niste mamifere inteligente si suntem destinati sa fim tot niste mamifere. Sa speram ca tot inteligente. Don’t you agree?”
Bineinteles ca NU! Tu te crezi maimuta (felicitari pentru ”evolutie”!) Eu sunt fiu al Dumnezeului Celui Viu.
Deicidul e o metafora bineinteles. Ca si nebunul de Nietzsche crezi ca daca pentru tine L-ai ”omorat”, El chiar e mort. Pasarea malai viseaza… 😀
Ca esti marcionit nu-i de mirare. Frectie la un picior de lemn. O doaga in plus sau minus ce mai conteaza? Nu te mai ascunde in spatele agnosticismului. Fii macar onest. Eu nu-s nelinistit sufleteste ;spre deosebire de tine: cauti sa convingi si pe altii de nebuniile tale doar-doar numarul mai mare de prozeliti iti va alunga insomniile.
Poti sa te amuzi cat poftesti. Doar ca-ti suna cam fals rasul, si… cine rade la urma va rade mai bine. Sa ma mir ca te legi de eroarea lui C S Lewis dar eviti pe ceilalti citati? 🙂 Jalnic: te agati si tu de ce poti… 🙂
Emma
Vorbesti despre ce n-ai habar.
Pro(-)scris
Eu m-am referit in general, nu in mod particulat ca nu am de unde sa stiu ce-i in mintea lui Ianis.
De ex. catolicii au rezolvat disonanta cognitiva spunand ca geneza este doar simbolica atunci cand au adoptat evolutionismul ca un fapt concret.
Proscris
Sunt imun la tonul asta amenintator (cu ziua judecatii, evident). Ca sa iti corectez proverbul: mamiferul malai viseaza 🙂 (pasarile sunt alta clasa de vertebrate)
Nu mi-ai raspuns cum e cu CS Lewis. Daca nebunia evolutionismului (de care suferim multi de pe aici) nu l-a descalificat, ce altceva ar putea sa o faca?
L.E.
Emma, catolicii au inebunit cand au luat acea decizie, doar CS Lewis, acceptand evolutionismul, si-a pastrat mintile. Mai sunt cativa „sfinti” iubiti de proscris, care, la fel, au imbratisat nebunia evolutionismului dar si-au pastrat creierii limpezi. Curata disonanta, nu?
#5 Baba Cloanta
da, „complex” e cuvantul. Slip of the tongue :-)) Vezi ce-nseamna sa nu mai porti baticul pe cap? Risti sa-ti iasa gandurile (din adancuri) la suprafata.
Emma
Catolicii au rezistat atata timp stiintei incat politica de supravietuire mai degraba decat disonanata le-au impus o schimbare radicala.
Odata ce au schimbat paradigma evolutionismului ca teorie/model ipotetic cu cea evolutionismul=teorie dovedita stiintific, normal ca au fost presati apoi la repozitionari strategice.
Aici este capcana in care ati cazut si voi: evolutionismul NU este o certitudine stiintifica ce explica aparitia si dezvoltarea vietii pe pamant. Este o teorie si nimic mai mult. Si inca o teorie subreda. Nici creationismul ”stiintific” nu este mai mult decat o teorie. Tot subreda; cel putin eu unul nu am nevoie de ea.
Totul pleaca de la presupozitii. Asa cum dovedeste Ianis: presupozitia Dumnezeu=mit este coerenta logic cu biserica=masinarie financiara etc. Presupozitia insa fiind falsa, toata sandramaua se face pulbere . Idem cu evolutie vs creatie. Daca Dumnezeu este, El poate crea ex nihilo si instantaneu.Si un Dumnezeu care nu poate crea ex nihilo si instantaneu este doar o caricatura si nimic mai mult.
Ianis
Stai rau cu fobiile vaz. Unde te-am amenintat eu cu judecata?? :)) Ori ai patit si tu ca guvernatorul Felix: simpla pomenire a judecatii de apoi iti face parul maciuca sau te face sa tipi: ”ma ameninti”! :))
Ti-am raspuns cum e cu C S Lewis nu doar o data. Omul a gresit aici, ceea ce nu l-a impiedicat sa ramana un crestin sanatos doctrinal in mai toate celelalte dogme crestine. El stie cum a trait cu… disonanta asta cognitiva. Eu nu-s curios sa experimentez pe propria piele. 🙂
Pro-scris
„”Fii macar onest. Eu nu-s nelinistit sufleteste ;spre deosebire de tine: cauti sa convingi si pe altii de nebuniile tale doar-doar numarul mai mare de prozeliti iti va alunga insomniile.””
Eu nu cred ca astia care acum incearca sa-si alunge insomniile au fost vreodata crestini cu adevarat.
Bisericile sint pline de de astfel de „nori fara ploaie ” si „stainci ascunse ” .oameni dusi in eroare de disonantele lor cognitive .
Acestia sint ca si animalele salbatice in continua migratie spre o iarba ce pare mai verde intotdeauna dincolo de orizontul lor ingust si inselator.
Foarte buna caracterizarea ;–agnostic/ateu-rebel fara cauza si plin de zel in a face prozeliti pentru a-si alina singuratatea in fuga lor de resposabilitate spre o moarte a orce este semnificativ si demn pentru a trai.
„Stele ratacitoare” vagabondind prin univers fara nici un centru de referinta ,destinate distrugerii.
In universul perfect descris de Eintein ,acesti „meteoriti” zburdalnici au si ei frumusetea lor ,frumusetea unei dire de lumina” ce se stinge cand trec in nefiin ta.
Toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce IUBESC pe Dumnezeu si sint chemati DUPA PLANUL SAU.
Cei ce nu iubesc pe Dumnezeu au si ei un rol de jucat si un destin pe care nu-l pot schimba prin rebeliunea si necredinta lor.
PS–citeste daca ai timp link-ul afisat recent de Study-nature referitor la studiul facut de niste experti despre modul in care oameni par a fi predestinati si cum „liberul arbitru” este doar o iluzie.
Proscris, astea ce sunt?
fericirea nu-ti va fi lunga
… cine rade la urma va rade mai bine
Bun, hai sa zicem ca sunt niste expresii vestigiare din vremuri de mult apuse 🙂
Despre CS Lewis (ar putea intra aici F Schaeffer, John Stott, etc):
Deci tu ai decis, cu de la tine putere, ca omul a gresit aici, dar este totusi doctrinal sanatos (in ciuda nebuniei evolutioniste) in mai toate celelalte dogme. Ai o lista a ta de dogme cu care faci comparatia?
Pe de alte parte „omul”, daca ar mai fi trait, ar fi fost fericit cu lista ta de dogme si cu eticheta „nebun evolutionist”?
Pro(-)scris
Dumnezeu este o certitudine ?
Cum definesti toata aceasta constructie trinitara si pe ce treapta a moralitatii o pui ?
Daca e asa cum spui, ti-ai da sufletul in mainile unui astfel de rascumparator ?
Ce valoare de adevar are scriptura care certifica cu siguranta o stare de ambiguitate si o neconcordanta faptica ?
Un Dumnezeu care poate crea ex nihilo, are nevoie de asemenea demonstrare de forte , de atat patetism, drama, jertfe, pentru a salva o mana de oameni din mana infernului ?
Nu poate stapani infernul, el insusi l-a creat si nu mai e in stare sa-l controleze ?
Ne-a ales pe noi tapi ispasitori, dovezi ale marii lui iubiri ca sa se laude cu necazurile noastre, cu tortura noastra in fata unui dusman creat de el insusi ?
Il poti iubi pe un asemenea dumnezeu , care-ti frange orice speranta ?
E usor de fabricat iluzii pentru cei care se hranesc din acest rirual, partasii sfintirii si ai sfinteniei, dar oamenii dezradacinati, lasati prada abuzurilor ?
Sfintii care pasesc infiorati de iubire, plini de mizerie morala, de infatuare, lene si crezandu-se o mana de rascumparati ?
Si Dumnezeu tace, poti vedea monstruozitate mai mare, lasitate ?
E bine ca s-a pus pe o cruce, demonstratie aberanta, stiind ca are viata in sine si nu poate muri ?
De ce trece prin foc si nu rascumpara prin intelepciune, iertare, povete ?
Cel putin simbolic mai are legatura cu intelepciunea si cultura popoarelor in dorinta lor de a intelege un sens cat de cat al vietii si al mortii dar ad literam e o ofensa adusa vietii, m-am convins.
Beni P
Sunt satul de ”experti” si ”studiile” lor care mai de care mai contradictorii. Iar un ”studiu” care predica predestinarea/determinismul nu poate fi decat inca o aberatie. Daca oamenii nu avea liber arbitru, Eva nu se dadea dracu si Adam nu o alegea pe Eva in detrimentul lui Dumnezeu. Las-o jos ca macane. Cu experti cu tot.
Beni plesa
Uau, ce poetic. Pe de alta parte, tu ai venit cu mamica disonantelor cognitive: predestinarea.
Am intrebat un calvinist: cum e posibil ca X, crestin model sa cada din har? Nu era crestin cu adevarat.
Partea a doua a povestii: s-a pocait omul, e din nou pe val, slujeste, isi cladeste mantuirea. Intreb: cum de a cazut la loc in har? E crestin adevarat. Si uite asa cercul perfect niciodata nu da gres.
Mai Beni mai, nu ti-am mai zis sa nu te mai folosesti de Einstein, pentru ca el nu joaca in echipa ta?
L.E.
uite ca nici proscris nu sare la centrarea asta cu mingea predestinarii
Emma
Dumnezeu este o certitudine. Faptul ca intrebi asa ma duce cu gandul la dilemele lui Ivan Karmazov.
Avalansa ta de intrebari nu poate primi raspuns aici. Si nu ma indoiesc ca stii raspunsurile crestinilor, dar ti-e greu sa le accepti.
Doctrina Trinitatii, paradoxal – ar zice unii, este singura care face sens realitatii. Ti-l citez pe Francis Schaeffer – ca tot l-a pomenit (in)amicul Ianis:
”Uneori, în discutiile mele, sunt întrebat cum pot sa cred în Trinitate. Raspunsul meu este întotdeauna acelasi. Daca n-ar fi existat Trinitate, as fi si acum un agnostic, pentru ca n-ar exista nici un fel de raspunsuri. Fara înaltul ordin al unitatii si diversitatii personale din Trinitate, nu exista raspunsuri.
Trebuie sa apreciem faptul ca înaintasii nostri crestini au înteles acest lucru foarte bine în anul 325 d.Cr., când au insistat asupra celor trei Persoane din Trinitate, conform afirmatiilor clare ale Bibliei. Sa întelegem ca ei nu au inventat Trinitatea cu scopul de a da un raspuns întrebarilor filozofice pe care le ridicau grecii acelei vremi. Dimpotriva. Problema unitatii si a diversitatii exista, iar crestinii si-au dat seama ca în Trinitate, asa cum o afirma Biblia, ei aveau un raspuns pe care nimeni altul nu-l avea. Ei n-au inventat Trinitatea pentru a împlini o nevoie; Trinitatea exista deja si ea împlinea nevoia. Ei si-au dat seama ca în Trinitate avem lucrul pe care toti acesti oameni îl argumenteaza si îl definesc, dar pentru care nu au un raspuns.
Sa observam din nou ca acesta nu este doar cel mai bun raspuns, ci singurul raspuns.
Nimeni, nici o filozofie, nu a dat vreodata un raspuns la problema unitatii si diversitatii.
Asadar, când oamenii ma întreaba daca ma simt stânjenit din punct de vedere intelectual de Trinitate, eu transpun problema în terminologia lor – aceea a unitatii si diversitatii. Fiecare filozofie se confrunta cu aceasta problema si nici o filozofie nu are vreun raspuns.
Crestinismul are un raspuns, în existenta Trinitatii. Singurul raspuns la ceea ce exista este ca El, punctul de pornire, exista. Am spus deci doua lucruri. Singurul raspuns la problema metafizica a existentei este ca Dumnezeul infinit si personal exista; iar singurul raspuns la problema metafizica a existentei este ca Trinitatea e reala.
Francis Schaeffer, Trilogia http://www.scribd.com/doc/5043645/Trilogia-de-Francis-Schaeffer”
Dumnezeu nu-ti frange orice speranta. El este singura speranta. Si cum as putea sa nu-L iubesc pe cel care Si-a oferit viata Singurului Sau Fiu ca eu sa am speranta? ( tocmai am revazut filmul ”Avraam” – scena cu jertfirea lui Isaac e mereu cutremuratoare! oridecateori e evocata)
Multe din intrebarile tale isi gasesc raspuns in vietile marilor sfinti ai Bisericii : Sfantul Pavel, Ioan Gura de Aur, Francisc de Assisi, John Wesley etc. Mi-este teama ca lentilele prin care citesti sunt insa ”virusate” de aberatiile lui Edi C-tinescu.
Cred ca ar trebui sa te puna pe ganduri cati oameni foarte inteligenti au acceptat ”iluziile” crestinismului ca Adevar de platit cu viata la nevoie. Cat despre aruncarea lor in derizoriu via disonanta lui Ianis – este o gaselnita deloc inteligenta. Dimpotriva…
Ianis
Eu nu decid cu de la mine putere ce este crestinismul (redus la esente). El este. Il accepti sau ba e alegerea ta. Nucleul dur al credintei crestine, dogmele fundamentale sunt rezumate de crezul niceo-constantinopolitan. Mai toti crestinii( fie ei ortodocsi, catolici sau protestanti) recunosc Crezul ca si esenta a credintei crestine. Inclusiv F Schaeffer si John Stott.
Faptul ca acesti crestini eminenti au cedat erorii evolutioniste tine de…presiunea contextului cultural. In Europa occidentala a secolului 20( mai ales in mediul britanic) a te lua de Darwin e sinonim cu a o injura pe Maica Domnului in catolicism. Cei care au cedat n-au vrut sa fie martiri inainte de vreme. 🙂 Domnul sa le ierte slabiciunea.
Dumnezeu este o certitudine. Punct. Ca asa va spun eu. Sau biserica, sau papa, sau pastorul – nici o diferenta.
Sa vedem cum e cu trinitatea. Francis Schaeffer, atins fiind de nebunia evolutionista (dupa eticheta proscrisului), aduce argumentul suprem: „înaltul ordin al unitatii si diversitatii personale din Trinitate”, care ordin si unitate si diversitate au fost inventate de-a lungul secolelor, si corectate pe ici pe colo in concilii. Sa nu il invoc pe Arius sa aduca artileria grea ca ne face praf pe toti.
In limbaj modern, povestea trinitatii descrisa de Schaeffer ar suna cam asa: mema plutea in aer asteptand sa fie culeasa si se plictisea teribil. Au venit niste baieti destepti (325 AD, ghici cine tragea sforile „sfintilor” din concilii) au intins mana, mema li s-a oferit plina de pasiune.
Proscris, daca ai stii tu cati oameni au murit pentru fotbal (sic), fiind gata sa se sacrifice, si pe ei si pe altii, te-ar pune pe ganduri.
Pro(-)scris
Deocamdata , nu m-a viruseaza nimeni. Doctrina trinitatii e din nastere pagana, si cand am acceptat azs ca forma de identificare a optiunii spirituale, nu ma puteam impaca cu aceasta idee. Evangheliile sunt facute dupa ce spiritul logosului napustise peste dumnezeul evreilor. Ca se potriveste ca o manusa noului testament e altceva, e potriveala ca daca o luam putin prin materie nu mai iese logic.
Dar poate fi o potriveala si pentru ca asa cum au declarat unii istorici s-a mai umblat pe la documente din exces de zel.
De la discursul lui Heraclit privind ordinea universala, logosul s-a metamorfozat in fiinta , dupa ce a trecut pe la sofisti ca un spiridus animator, pe la crestinism ca persoana, iar acum trece in transcendent prin sufism, de parca noua identitate a lui Hristos in sinele persoanei, nu-i tot o forma de misticism.
Ianis
Pentru huiduieli, mojicii si cocktailuri molotov alatura-te galeriilor de la Universitate…
100 000 Bon Jovi Fans Can’t be wrong dar daca mie imi place AC/DC ce sa ii faci?
Proscris, argumentul care incepe cu „mai toti crestinii accepta” stii bine ca e fals, din punct de vedere logic.
Pe de alta parte, hai sa analizam onest contextul in care au fost create dogmele din asa zisul nucleu:
– dogmele au fost revelate sau au fost votate?
– au fost dogmele clare de la inceput ori au fost faurite treptat?
– a fost nevoie sa se apelese la diferite lobby-uri si miscari de culise ori a fost majoritate covarsitoare?
– politicul a avut vreun rol in acceptarea unor dogme?
– a primit biserica fauritoare de concilii avantaje materiale de la cezari au ba?
Domnul sa le ierte slabiciunea 🙂
P.S.
Ianis
Pentru huiduieli, mojicii si cocktailuri molotov alatura-te galeriilor de la Universitate…
Ai si exemple de asa ceva sau doar ai crezut tu ca pica bine in schema emotionala? Parca ai fi Coman, intr-o predica in care zici ca moare de inima si intristare
Emma
Crezi ce poftesti. Premisele de la care pleci insa sunt – se vede – via ”sf.” Constantin(escu) de Chicago.
Pro(-)scris
Nu stiu si nu cred , dar o reforma religioasa presupune o regandire tot pe plan religios. Dupa cate am inteles eu Edi Constantinescu nu s-a dezis de Dumnezeu si nici de Isus, probabil cauta o noua forma de transcendenta via catolicismul sau altceva, insa eu nu vreau sa fac reforme spirituale , pentru ca nu gasesc nimic sa ma multumeasca in acest sens din punct de vedere afectiv, estetic si nici macar moral.
Atat !
Ianis
Stiu ca simplul cuvant ”Coman” este declansatoare de isterii pe O2. Se vede ca ai invatat ceva din tehnicile insurectionale ale galeriilor ”revolutionare” 🙂
”Mai toti crestinii accepta…” nu e deloc fals. Ai chiulit de la orele de la Cernica se vede…
Numai la analize ”oneste” nu ma astept de la tine… :laugh:
Dar fie: dogmele sunt formulari/sistematizari de adevaruri care s-au impus in context de confruntare cu eroarea/erezia. Impunerea nu a fost intotdeauna cu mijloace ortodoxe. Dogmele s-au format pe principiul bulgarului de zapada: au fost ”updatate” in functie de noile contexte si provocari.
Intrebarile tale sunt tendentioase. Incerci sa smulgi afirmatii pentru a le deturna in denigrari. Iti stiu naravul 🙂
Ai inteles ”optimist”… Emma. EC se ascunde in spatele cuvintelor.I-a tinut dar i se va infunda. Vrea sa fie platit de cei pe care-i submineaza. Marsav…
”Reforma” inseamna re-forma, nu anarhie sau distrugere.
Erata: ”Stiu ca simplul cuvant ”Coman” este declansator de isterii pe O2.” Graba…
Si daca bulgarele de zapada trecea peste o zona cu un rahat, intra si el in „update”, nu?
Daca tot te-ai facut ca ploua cu privire la intrebarile grele, pana ce gasesti tu pagina din istoria bisericeasca a sf Eusebiu, hai sa dezvoltam problemele ridicate la fileu, si uite asa ne-am intors la biserica-corporatie:
– dogmele au fost revelate sau au fost votate?
In scriptura nu exista dogme! Doar in teologia sistematica. Opusul ei este teologia biblica, „inventata” de eminentul repetent Johann Philipp Gabler. Teologia biblica este descriptiva si istorica, mult mai apropiata de materialul din care se hraneste. Teologia sistematica creaza sisteme 🙂 la comanda.
Conciliile nu aveau de unde sa primeasca dogme, le-au inventat si le-au votat. Asta se numeste frumos teologie sistematica.
– au fost dogmele clare de la inceput ori au fost faurite treptat?
Dogmele nu au fost clare, informatiile erau putine si disparate. De aia avem ‘spe mii de secte si azi.
Comparatia ta cu bulgarele de zapada e suficienta. Ramane de vazut cine impingea bulgarele de zapada, ce gunoaie aduna pe parcurs si unde s-a oprit namila formata
– a fost nevoie sa se apeleze la diferite lobby-uri si miscari de culise ori a fost majoritate covarsitoare?
Pana la conciliile bisericesti lumea traia fericita, fiecare isi facea biserica lui si isi conducea afacerea de familie linistit. Din nefericire pentru ei, un baiat destept cu coroana s-a gandit sa beneficieze el de tot ciolanul. A convocat liderii (suferinzi de sindromul Stockholm) si i-a obligat sa uniformizeze businessul. Participantii la concilii au avut parte de amenintari, sechestrari, ultimatum-uri. Dar treaba a functionat. Habemus papam. Au iesit dogmele care trebuiau sa iasa. Semn de miracol.
– politicul a avut vreun rol in acceptarea unor dogme?
Politicul a avut singurul rol in acceptarea dogmelor. Conciliile nu erau grupuri de rugaciune si nici nu a coborat porumbei peste ei, sau sa se auda voci din cer spunand Da sau NU. Participantii au facut ce trebuiau sa faca, pentru binele cetatii :P, si pentru burtica lor in extindere.
– a primit biserica fauritoare de concilii avantaje materiale de la cezari au ba?
Biserica crestina a devenit ideologia oficiala a imperiului, asta dupa ce mai inainte fusese in afara legii. Liderii bisericii au constituit noua aristocratie, in final, capul bisericii a devenit mai bogat decat cel ce ii umpluse buzunarul
Ianis
Doar atat poti? Aceleasi vechi acuze? Nimic nou? Un Bart Ehrman ceva? Un codul da vinci? Ma dezamagesti…
Acest fel reductionist si bascalios de a caricaturiza istoria Bisericii si dezvoltarea dogmelor nu merita alt raspuns decat …tacerea. Si eventualele trimiteri la studiu si documentare serioasa.
Ianis poate merge la Universitate… Si-a facut temele.
Norrroc si sanatate pastore Ianis! 🙂 Mai ales sanatate…
Proscris
Care bascalie e mai mare? Sa caricaturizezi niste fapte reale si sa faci haz de necaz sau sa le prezinti naivilor ca fiind sfinte, nascatoare de dogme de baza ale crestinismului? Ba inca sa mai scoti si bani de pe urma lor. Bascalie era un compliment, diabolic probabil ca e cuvantul perfect aici.
Ia documenteaza-ne tu serios cu privire la faptele insirate. Sunt numai ochi si urechi.
N-as vrea sa creada audienta meciul a fost aranjat si neprezentarea ta ascunde ceva.
P.S.
Multam de urari. Asemeni.
Amigo
Faptele oricat de reale, se interpreteaza. Iar grila hermeneutica tine de…inima interpretului. Nu-s genul de om care sa nu recunoasca petele rusinoase din istoria Bisericii, dar nici nu-s genul tau, care sa arunce Pruncul odata cu apa murdara…
Nici eu, nici ceilalti apologeti ai crestinismului nu suntem naivi; Chesterton era catolic si a avut si mai mult de furca cu acest soi de acuze.
Se vede ca aveti o problema cu bani, voi O2-istii. Edi vrea sa fie platit de unii la a caror jugulara atenteaza, tu ai o ”sensibilitate” aparte la aspectele financiare ale crestinatatii… vad ca cersiti si donatii.
Cu ce este mai putin tupeist/diabolic Edi C. cand se da fidel adventismului, pretinde sa fie salariatul lor si in acelasi timp sa ii ciuruiesca pana la ultimul glont decat afaceristii de pe alte plaiuri eclesiastice?
Sunt suficient de documentat cu privire la istoria bisericii. II stiu ponoasele. Si ma dor. Tu insa te bucuri de ele. Asta ne plaseaza in transee opuse.
Ianis ai tras apa dupa pruncutz maica? O.o
Proscris
N-ar fi mai fair-play sa spui credinciosului:
prietene, e adevarat ca participantii la conciliu au fost inchisi intr-o sala si Constantin i-a avertizat ca nu le da drumul afara pana nu voteaza ce e de votat si ce era aranjat, dar… dogma iesita de aici e a Domnului.
Hai sa prezentam faptele si sa lasam consumatorul final sa faca hermeneutica!
Nu ti se pare ca facand apel continuu la autoritate, miroase de la o posta a argumentatie dubioasa?
E interesant ca, atunci cand esti prins la colt, recunosti ponoasele istoriei bisericii. Saltul de aici si pana la a recomanda dogmele produse de „ponositi” ca dogme nucleu pentru un crestin, e cam mare. O adevarata prapastie
Cloanto
Mama m-a invatat sa nu fac economie de apa si sa o trag daca miroase.
Nu era nici un prunc acolo, doar niste pliante colorate
NU dragule. Nu prins la colt recunoasc ponoasele. Le-am recunoscut mereu. Ar fi stupid sa le neg.
Ceea ce ai vrea tu sa spun credinciosului n-ar fi fair-play. Este doar caricaturizarea ta atee a instoriei bisericii. Sunt pete, dar ele nu-s nici pe departe asa cum vrei tu sa le prezinti. Tu vrei sa denigrezi crestinismul via petele lui. O foarte ”fair-play” tactica – n-am ce zice.
Dumnezeu a putut folosi o magarita, ”un peste mare”, un Balaam. S-a folosit de rautatea fratilor lui Iosif sau de puterea Babilonului pagan. Constantin nu e cu nimic mai breaz ca Cir sau diversii faraoni si imparati. Si nu se poate sustrage cailor poate ciudate ale Domnului. 🙂
Repet: tu jubilezi ca poti ataca Biserica datorita istoriei ei patate. Eu o apar in ciuda istoriei ei patate. Faptele sunt aceleasi. Inima si intentiile cu care sunt privite ne duc spre ”destinatii” ireconciliabile.
Pro(-)scris,
Hai ca ma dezamegesti! Tu chiar crezi ca ianis asta are mai mult decit liceul? Chiar nu ati priceput ca culmea gindirii stiintifice, filozofice, si logica se face in liceu. Daca mai faci o facultate sau domne fereste un doctorat esti un stricat la minte nu numai daca nu-l iei, dar in special dupa ce-l iei. Tu chiar crezi ca asta a studiat vreo teologie undeva sau domne fereste ca ar fi fost vreodata pastor. Pai daca ai ajuns sa confunzi un pastor cu un fiu de pastor inseamna ca nici pe tine nu te duce mintea prea departe. Ca acest ianis nu va poate spune numele lui real este de inteles ca doar vitejia tuturor celor de aici este pseudonimul, dar nu inteleg de ce nu-i cereti si el nu poate sa va spuna prin ce scoala a studiat ca doar nimeni nu poate sa ghiceasca cine este cineva doar pentru ca a fost cinva pe la o anumita scoala. Si nu inteleg de ce le este asa de frica sa puna cine sunt? Vad ca fundamentalistilor nu le este frica sa spuna cine sunt dar acesti “luminati,” campioni ai onestitatii intelectuale care au descoperit “adevarul” ca sunt agnostici si ca atare nu au habar ce cred, nu pot sa tina “adevarul” asta in ei deoarece explodeaza dar le e frica sa nu cumva sa se stie cine sunt. Halal campioni ai “adevarului” si onestitatii intelectuale! Daca pretinzi ca stii numele lui real, de ce nu mi-l comunici si mie deoarece mie intr-un e-mail pe care am fost nevoit sa-l public cind el a recurs la obscenitati ca il fac femeie mi-a spus ca il cheama Ariana Ianis.
Mister IA
Stiu cine se ascunde sub pseudonimul Ianis si ca a terminat ITA si a fost pastor. Ca nu se vede…e alta poveste.
Nu-l crede, Aiurica.
Sunt o blonda sexy, dimensiuni de vis, putem face schimb de poze
Proscris
Da, Domnul sa-l judece pe Constantin. El e de vina, nu cei care au dus mai departe povestea, pentru propriul profit.
Papa Leo X, de cuvintele caruia m-am folosit in editorial, macar a recunoscut pe fata ce fel de business face.
LE
Aiurica, ma intreb de ce vrei sa imi stii numele? Vrei cumva sa imi faci cunostinta cu ceva colaboratori de-ai tai mai vechi, cu ochii albastrii?
Pro(-)scris,
Parca eu ti-am cerut sa-mi comunici si mie prin email numele lui. Nu ca ma intereseaza persoana lui, dar doar asa ca sa vad cit de aerian esti. Sau faci si tu parte din vreo “conspiratie” din asta de nu poate sa existe si nu poti sa-ti calci juramintul facut ca sa divulgi in secret numele acestui alt mare om de stiinta si savant de renume mondial? Si daca zici ca vezi lucrurile asa de bine, mi-ai putea explica si mie intr-un emal ce legatura este intre el si Edi de a ajuns mare ideolog aici dupa ce Edi s-a dat la fund, ca eu nu prea “vad” ceea ce tu vezi asa de clar.
Ce ti-e si cu credinciosii astia! Acum te ridica in brate acum te arunca in hau, la inceput am crezut ca vreti sa-l salvati pe maestrul Ianis sa nu ajunga cumva adversar, acum daca nu mai gandeste cum vreti voi trebuie sa va dati in spectacol sa vada populatia ce inseamna sa fi spalat la creier. Bravo maica, foarte frumos! :skeleton:
Domnule IA
La modul mi te adresezi nu meriti nici sa-ti mai raspund daramite sa-ti mai fac un serviciu. Mi-e jena de parul dumitale alb ca sa te trimit la ”codul bunelor maniere” capitolul ”adresare”… Imi spui ca nu ma prea duce mintea, ca-s aerian, ca as fi parte a nu stiu carei conspiratii… si mai ai tupeul sa-mi ceri ceva? ”Treceti va rog!”
PS: Era o replica intr-un film: ”poarta-te pe masura anilor pe care ii ai!”…
Nu va certati mai copii, luati-va de manutza ca sunteti in aceeasi tabara a credinciosilor fara fruntiere si cantati in cor frumos: de mult ma lupt s’ajung mai …
Lasam la alegerea publicului finalul:
… = credincios
… = sus
… = prost
Proscris
in caz ca ai lipsit din zona, povestea lui AI e asa: el crede ca pe site-ul asta nu posteaza decat edi si fiul lui.
Evident, eu sunt fiul. Tu esti un potential fiu al lui edi (lol). Oricine zice ceva impotriva lui, e fiul lui edi.
Nu-ti face griji, nene, ca nu ti-am cerut nimic. Eu ti-am spus clar ca nu ma intereseaza aceasta persoana ci daca ti-am “cerut” ceva a fost doar ca sa-ti dai seama cit esti de confuz. Iar faptul ca ti-a sarit mustarul si te-a apucat indignarea ca nu te-am respectat dovedeste ca am intuit exact ca esti confuz. Asa ca discuta cu acest ianis si cu Baba Cloanta ca ei stiu sa te respecte si sa ti se adreseze. Succes!
Foarte urat din partea celor doi apologeti ai crestinismului sa se certe aici intre noi, asa-zisii urmasi ai maimutelor. Adevarul e ca din atata aroganta ce abunda din postarile lor, certitudini bazate pe nimic, acuze fara fond nici nu te poti astepta la altceva.