Raspuns la o intrebare legitima – IV

Cineva care este familiarizat cu clasicii literaturii anglo-americane nu poate sa evite un simtamant de deja-vu cand vine in contact cu razboiul cultural din America, mai ales atunci cand problema accesului tinerilor la lumea ideilor este in discutie. In Romania comunista am trait cu simtamantul ca materialismul plat si vulgar este agresorul, iar religia si dimensiunea adanca a vietii sunt in primejdie. In acest context, ghettoizarea apare ca un efect secundar. Sentimentele anti-culturale si teama de „stiinta nedrept numita astfel” pot fi explicate ca reactii la indoctrinarea ateista . Obisnuiam sa consider „lumea” vinovata de pacatele bisericii. In acest context, descrierea pe care scriitorii anglo-americani o fac evanghelicilor apare ca o caricatura amuzanta fara vreo relevanta social-politica reala. Abia in America incepi sa intelegi cu adevarat carti sau filme clasice cunoscute din Romania.
Voi cita trei din cei mai mari clasici anglo-mericani despre care am aflat spre surprinderea mea ca sunt interzisi in educatia evenghelica si adventista. Voi incepe cu Aventurile lui Huckleberry Finn:
In cele din urmă mi-am dat seama dintr-o dată că aici era in mod simplu mâna Providenței plesnindu-me peste fata si aratandu-mi ca ticalosia mea a fost urmărita tot timpul de acolo de sus, din cer, în timp ce eu furam cioroiul unei biete batrane  care toata viata nu facuse nimanui vreun rău, iar acum mi se  arăta  că exista Cineva  care vegheaza neincetat,  și nu va ingadui ca astfel de fapte mizerabile să meargă mai departe de atat, si am simtit ca ma lasa balamalele de frica.   Am încercat cat am putut sa o las mai moale fata de mine insumi, spunând-mi ca am avut parte de o educatie rea asa ca nu eram chiar atat de vinovat; dar ceva inlauntrul meu continua sa-mi spuna: „Ai avut școala duminicală , te puteai duce acolo, si daca te duceai ai fi invatat ca  cine face ce ai facut tu cu cioroiul  asta merge in focul cel veșnic „.
Imi pare rau ca nu pot traduce idiomul lui Huck intr-o romana similara. Geniul lui Mark Twain razbate oricum. Confesiunea lui Huck este o colectie de clisee familiare cu privire la pacatosul a carui constiinta a fost trezita de gandul  iadului si al judecatii divine. Dar Huck nu se arunca in bratele lui Isus, ci se hotareste sa mearga in iad, daca acesta este pretul libertatii lui Jim.
Exista suficiente argumente atat in Vechiul cat si in Noul Testament ca Jim trebuie sa se intoarca la blanda lui stapana. Twain este destul de dibaci sa evite stereotipul stapanului rau din Coliba Unchiului Tom. Vaduva este cea mai autentica si buna crestina posibila. In acest context, apologia bisericilor din sud (cu precadere southern-baptist) cu privire la sclavie devine credibila.
Cum era de asteptat, crestinii nu au ras. Desi sclavia era deja istorie, cartea a fost denuntata ca nepotrivita pentru copii si tineret si a fost interzisa in bibliotecile scolare.  Existe astazi versiuni modificate pentru copii si filme in care dilema iadului este inlocuit cu scena in care Huck alege sa-l salveze pe Jim tocmai ca sa nu ajunga in iad ci sa ajunga in cer. Decizia se face pe fondul unui cantec de scoala duminicala.
Sa trecem la alt clasic american, Sinclair Lewis. Mai jos este o scena din Elmer Gantry:
„Ti-am spus să pleci din oraș. Ti-am dat o șansa,  ateu blestemat, si probabil socialist si sindicalist international, blestemat de Dumnezeu ce esti, o sa-ti dam o lectie” – continua cel care parea sa fie barmanul. „Vezi arma asta?” Teava pistolului apasa dureros in obrazul lui Frank.  „Poate te lasam in viata, dacă-ți ții gura și faci tot ce-ti spunem, sau poate nu.  O sa faci o plimbare cu noi. Gandestet-te ce o sa ne mai distram cand ajungem pe camp unde  este frumos, întuneric și liniște”!

Pentru cei care nu a-ti citit „Elmer Gantry”, Frank este un pastor baptist care a acceptat teoria evolutiei. Un idealist, Frank militeaza pentru educatie libera in scoala, si denunta agenda politica a fundamentalismului evanghelic. Activitatea lui declanseaza paranoia infiltrarii ateist/socialist/international-sindicaliste. Fratii decid ca a sosit timpul sa apeleze la metodele devenite clasice in apararea culturii crestine din sud-vest.  Rezultatul „plimbarii” fratesti este mutilarea pe viata a lui Frank si, bineinteles, ruinarea carierei lui de pastor baptist.  Lewis aseaza in antiteza distrugerea lui Frank, un pastor sincer, cultivat, devotat oamenilor si un excelent educator al tineretului, cu ascensiunea meteorica a lui Elmer Gantry, evanghelistul conservator teologic si politic, adictiv sexual, ignorant  si demagog.

Tragedia lui Frank este regizata in contextul istoric al luptei politice pentru programa de educatie in scolile publice de la inceputul secolului XX. Agenda fundamentalistilor era: „State University education should be confined to algebra, agriculture, and Bible study”.  In timp ce  pozitia apolitica a adventistilor  in contextul respectiv este de apreciat, nu putem trece cu vederea ca agenda evanghelic-fundamentalista era implementarea perfecta a acelui „divine blueprint in education” din scrierile sorei White. Din pragmatism, scolile adventiste s-au indeparatat subtil de acest „plan divin”, lasand o nisa bogata in zecime pentru faimoasele scoli super-adventiste, operate de „independent ministries”, unde cineva isi pierde mintile sau devine ateu.

Al treilea autor este profetul fara Dumnezeu, George Orwell. Nu voi cita din 1984 ci dintr-o carte mai putin cunoscuta, numita A Clergy Daughter. Cine citeste toata cartea ( de fapt neterminata) remarca o nota subtila care va fi dezvoltata in 1984. Pe scurt, Orwell arata ca educatia evanghelic-conservatoare este esential… orwelliana.

Mai jos avem descrierea unei sedinte cu parintii la o scoala crestina.  Dorothy, fiica unui preot anglican si profesoara la scoala, a stimulat mintea elevelor cu lectii de geografie, colaje, cerc de poezie si alte lucruri inutile. Nemultumirea atinge masa critica atunci cand fetele invata Shakespeare. Parintii nu fac desosebire intre teatrul clasic si  romanul foileton, filmul prost sau chiar pornografie. Mi se pare mie, sau am mai intalnit pe undeva idea asta?

„Pentru mintea mea este o rușine că manualele școlare pot fi imprimate cu astfel de cuvinte în ele. Sunt sigur că în cazul în care oricare dintre noi ar fi cunoscut vreodată că Shakespeare a scris astfel de lucruri, am fi pus piciorul in prag de la început. Numai dimineața cealaltă am citit în ziar ca Shakespeare ar fi  tatăl literaturaturii engleze. Ei bine, dacă asta este literatura, atunci sa avem cat mai putina literatura, spun eu! Nu trimitem copiii noștri la școală pentru a li se baga idei  în cap. Vorbesc pentru toți părinții cand spun acest lucru. Suntem cu toții persoane  decente oameni tematori de Dumnezeu, unii dintre noi sunt baptiști, altii  sunt metodiști și avem chiar și unul sau doi din Biserica Anglicana; dar putem trece peste diferențele noastre atunci când vine vorba de un caz ca acesta.”
După ce a terminat cu subiectul Shakespeare, domnul Poynder a adăugat unele observații cu privire la  noile metode ultramoderne de predare ale lui Dorothy, care oferira domnului Briggs posibilitatea de a exclama din când în când, „Asta e! Lucrări practice – asta e ceea ce ne dorim – lucrări practice! Nu toate aceste lucruri murdare ca poezia, facerea de hărți, lipirea de resturi de hârtie și alte lucruri similare. Dă-le un pic de aritmetica și caligrafie și nu-i mai deranja cu restul. Lucrări practice! Ai spus-o! „
Contrar unei prejudecati raspandite intre noi, lucrarile de fictiune buna deschid mintea, imbogatesc imaginatia si dezvolta gandirea critica. Omul e facut sa invete din naratiuni. Pe multi dintre noi, povestirile de mai sus ne-au invatat sa gandim independent. Ellen White avea dreptate (in felul ei) cand a spus (ca un ecoul al lui Mister Poynder) ca ar fi fost mai bine ca astfel de carti sa nu fie niciodata parte din educatie. Asemenea radiografii ale conservatorismului evanghelic anglo-saxon fac ca inima noastra sa alunece inapoi spre partea secular-umanista in razboiul cultural din America. Implicit, aceasta insemneaza o indoiala fata  de un sistem de educatie care respinge umanismul-secular si stiinta.
Anunțuri

158 Responses to Raspuns la o intrebare legitima – IV

  1. altVasile says:

    altVasile,

    Anunta-ma cand vei incepe sa gandesti pe cont propriu. Cat timp folosesti ideatie prefabricata dialogul nu ma incanta in niciun fel.

    În primul rând: ”Anunță-mă când vei începe să…” – de câte ori nu mi s-a transmis acest mesaj pe acest forum – desigur cuvintele mai diferă câte un pic pe ici, pe colo, dar în esență mesajul care vrea să se transmită este acesta: ”I’m smart, you’re dumb!” Iar răspunsul meu este acesta: ”It’s ok! I can live with that! Însă nu uita: râde bine cel care râde la urmă!!!” 🙂 🙂 🙂 Copilăriile acestea chiar că nu mă afectează în vreun fel, dacă vrei să continui în direcția aceasta nu ai decât – te privește în totalitate.

    În al doilea rând: ideație fabricată, ideacție prefabricată – nu are importanță. Ceea ce are importanță este dacă ceea ce am spus reprezintă adevărul – dacă răspunsurile pe care le-am dat răspund la căutările inimilor însetate după ceva mai bun decât se găsește pe acest pământ. În probleme atât de importante precum este cea a vieții și a morții, ultima mea preocupare este să fiu original, reînventând încă o dată roata. Treaba mea nu este să reînventez roata, ci să folosesc roata deja inventată pentru a ajunge la destinație. Voi ajunge la destinație și după aceea voi avea timp berechet (am o veșnicie, omule, la dispoziție 🙂 🙂 🙂 – cum de nu poți tu pricepe acest lucru?!) pentru a mă lansa în proiecte care mai de care mai creative. Până atunci însă este bine să te limitezi la ceea ce știi sigur că funcționează.

    În al treilea rând: nu încerci tu cumva acum să mă manipulezi? Nu apelezi tu la o metodă veche-străveche, care a fost încercată și a dat rod de atâtea ori? Nu astfel a căzut Eva? Nu astfel au căzut David, Samson, Solomon, Esau, Iuda (aici ar trebui să spun totuși că unii dintre cei menționați și-au revenit în fire, pe când alții au perseverat până la capăt pe ”cont propriu”)? Și dacă acesta este adevărul, atunci cine este de fapt în spatele tău?

    Dacă prin gândire pe cont propriu se înțelege să nu-ți pleci mintea în fața niciunui om, indiferent de cine este acesta (mare om de știință, mare apologet creștin, mare filosof, etc) – atunci eu sper că am oferit, atât cât am putut, dovada faptului că dețin o gândire matură. Că mai este loc de creștere, nu zic nu, însă ceea ce este important este ca direcția să fie cea bună!

    Dacă însă prin gândire pe cont propriu înțelegi cumva o gândire independentă de Dumnezeu, atunci îți spun hotărât: ”Nu, merci!” Este o mare prostie să te duci cu cuțitele la un război unde se trage din mitraliere, tancuri și tunuri! Sunt un soldat binevol în armata lui Isus Hristos, iar misiunea mea, în acest război cosmic dintre bine și rău, nu este să acționez independent de Stânca Puterii mele, ci să pun mâna pe falca de măgar și să pun pe fugă filistenii.

    Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

  2. arvinte says:

    @ S_N

    <>

    Asta este doar o eschiva. Nu ai precizat nicaieri ca argumentezi in cadrul teologiei. Dar nici nu conteaza. Invaliditatea intregii tale argumentari depinde de logica, nu de context, fie acesta teologic sau nu. O sa revin la asta, insa trebuie sa consemnez inca o eschiva.

    Intai ai zis:

    <>,

    apoi spui:

    <>.

    Lamureste-ma si pe mine, te rog, la ce vrei sa se gandeasca un cititor cand vede ca pui un text din Biblie, intre ghilimele? Interpretarea textului respectiv – indiferent cui ii apartine – nu are legatura cu textul insusi? Asta dupa ce secta hermeneutica? Parca si tu iti exprimai dezacordul fata de postmodernism… In fine, sper ca te bazezi pe o cercetare sau pe un sondaj pentru a decela „interpretarea la care subscriu majoritatea contemporanilor preocupati de subiect”, macar sa stiu si eu daca ma aflu in minoritate sau in majoritate. Iarasi in fine, asta e o indicatie buna despre seriozitatea cu care gandesti ceea ce scrii aici.

    Felul in care ai construit o dilema dintr-o alternativa era ilogic, asupra acestui fapt ti-am atras atentia. In primul rand ca trebuie sa faci eisegeza flagranta ca sa ajungi, pe baza textului citat (subliniez, citat, pentru ca intre ghilimele), la vesnicie ca atribut al mortii sau vietii. Apoi ca pretentia celui ce rosteste vorbele citate de tine nu este defel aceea de a oferi vreo libertate de alegere cuiva. Cei carora li se vorbeste se legasera deja cu juramant sa faca binele si sa respecte Legea data de/prin Moise.

    <>

    Sper ca teologia nu se face, totusi, pe „(asa cum) se zice”… Apoi, nu inteleg in ce fel operezi tu, ca studios al naturii, cu concepte precum „scop”. Chiar daca vei identifica in Biblie sau in teologiile celor 2 (3?) religii ale Bibliei vreo indicatie din care sa rezulte ceea ce spui tu (desi acest lucru este in fapt imposibil), fara o definitie corecta a ceea ce inseamna libertate nu poti decat sa produci argumente schioape si false dileme.

    Libertatea nu poate fi definita decat ca posibilitate de a opta intre variante existente. Asa ca toata constructia („printre optiunile de destin ar fi fost mai multe tipuri de viata, nu doar una”) ta este fara sens.

    <>

    Asta este ex cathedra? Nici nu aveam foarte mari sperante sa te conving pe tine – asta cere timp si, mai ales, intentie; or eu nu incercam decat sa te fac sa-ti revezi argumentul – dar zic sa mai intrebi si pe altii, eventual mai familiarizati cu problema, daca ceea ce am spus e valid sau nu.

    Dar incerc sa explic si mai clar: tu echivochezi termenii de vreo trei ori. Intai definesti libertatea, in baza nu-stiu-carui artificiu teologic, ca posibilitatea de a alege intre ceva si orice altceva imaginabil, adica optiune indeterminata. Apoi – ceea ce am mai amintit – inlocuiesti ilicit viata si moarte cu viata si moarte vesnica.

    Ca si cand asta nu ar fi destul, transformi, introducand ilicit ideea de „instinct de conservare”, valorizezi aberant „viata”, desi o simpla privire pe o istorie a umanitatii ti-ar arata ca de-a lungul vremii au existat valori mult mai importante pentru oameni decat propria viata.

    Si, bomboana pe coliva, aplici „instinctul de conservare” la o idee metafizica precum „viata vesnica”, ceea ce e culmea absurdului.

    <>

    Alergerile nu sunt drepte sau nedrepte. Pot fi bune („inspirate”) sau rele, in functie de consecinte, cel mult. Cand incepe un razboi, poti sa alegi sa mergi pe front si sa mori de glont inamic sau sa dezertezi si sa mori de glontul propriei tari (caci dulce ca mierea e glontul patriei). E nedreapta alegerea in cazul asta? E ridicol…

    <>

    Ideile astea le-ai obtinut studiind natura sau teologia?

    <>

    Pe astea de unde le scoti? Eu nu vorbeam de laxitate, ci de faptul ca pentru aceeasi „viata vesnica” oamenii renunta la anumite lucruri, in schimb nu renunta la altele, aflate pe aceeasi treapta de interdictie. Stiu destui adventisti care au avut probleme din cauza nelucratului sambata si care foloseau intalnirea cu „fratii” la biserica, sambata, pentru a mai perfecta niste afaceri. Crezi ca problema e teologica sau ca frica aia e doar in imaginatia ta?

    Si apoi mai e ceva: discursul normativ pentru zeu este o prostie inventata de niste atei cam neumblati la scoala. Stiu ca ai inaintasi celebri cand vorbesti despre cum ar trebui sa fie un zeu, dar toti astia sunt doar niste analfabeti in filozofie, chiar daca au excelat in biologie sau fizica. Ba chiar, unul dintre ei incearca sa ascunda faptul ca e ageamiu in filozofie si ca vorbeste prapastii facand periodizari aberante si ridiculizand ceea ce nu cunoaste.

  3. arvinte says:

    Cu scuzele de rigoare (pusesem citatele intre <>), citatele, in ordine:

    1. „Am argumentat in cadrul teologiei si m-am raportat la atributele divine impamantenite – iubirea, omnipotenta, omniscienta si celelalte.”

    2. „in momentul in care cineva iti spune “ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul”, iar situatia este intr-adevar astfel”

    3. „pentru mine nu este relevanta semnificatia Deut 30:15 in vremea de atunci”

    4. „Daca, asa cum se zice, scopul divinitatii ar fi fost sa permita, sa respecte si sa incurajeze libertatea umana, printre optiunile de destin ar fi fost mai multe tipuri de viata, nu doar una.”

    5. „N-ai demonstrat convingator ca discursul din postarea mea anterioara este fara sens.”

    6. „atunci alegerea devine si mai nedreapta”

    7. „Sinuciderea este patologica, una dintre cele mai tragice manifestari ale unui design neinteligent.”

    8. „Laxitatea si comportamentele respective sunt rezultantul unor factori multipli”

  4. NIMENI says:

    #1 | Written by altVasile

    ” Ceea ce are importanță este dacă ceea ce am spus reprezintă adevărul – dacă răspunsurile pe care le-am dat răspund la căutările inimilor însetate după ceva mai bun decât se găsește pe acest pământ.”

    Sper sa realizezi ca repeti intruna acelasi scenariu
    Sigur adevarul este cel care face diferenta pana la urma, a pretinde ca ce spui tu e adevar si ce spune altul e numai minciuna este paranoic. Adevarul despre care vorbesti intruna incepe intotdeauna cu DACA. Dar daca nu este adevar ce sustii ci doar credinta? La ce-ti foloseste? Mai ai si alt argument pentru a justifica adevarul in afara credintei? Credinta in adevarul pe care il propovaduiesti de ceva vreme aici este bazata pe marturisirea altora care la randul lor spun si ei ce au auzit de la altii care zic ca au fost prezenti la intalnire cu divinitatea. Ce dovada ai ca ceea ce au spus si sa transmis din gura’n gura pana la scrierea textului este adevarat? Raspunsurile pe care le-ai dat se sprijina pe altceva decat pe credinta? Si de ce sa te credem noi pe tine ca ne spui adevarul? Numai ca te chiama altVasile?

  5. altVasile says:

    NIMENI,

    În primul rând, ai rupt citatul din contextul său inițial.

    În al doilea rând: ideație fabricată, ideacție prefabricată – nu are importanță. Ceea ce are importanță este dacă ceea ce am spus reprezintă adevărul – dacă răspunsurile pe care le-am dat răspund la căutările inimilor însetate după ceva mai bun decât se găsește pe acest pământ.

    Nu ți se pare că sună mult mai bine așa? În conext, lucrurile se leagă mult mai bine.

    Sigur adevarul este cel care face diferenta pana la urma, a pretinde ca ce spui tu e adevar si ce spune altul e numai minciuna este paranoic.

    Mă bucur că ești de acord că ”adevarul este cel care face diferenta pana la urma” – aceasta este o mișcare în direcția bună! În ceea ce privește cele prezentate de mine pot să afirm – fără nicio urmă de reținere – că am o doză destul de mare de încredere că reprezintă adevărul. De ce? Pentru că știu în Cine cred. Pentru că întotdeauna am căutat să-mi bazez afirmațiile pe argumente și dovezi. Iar atât timp cât argumentele expuse rezistă – iar acesta este, îți amintesc, un forum de discuție unde fiecare este liber să atace orice lucru cu care nu este de acord – consider că sunt îndreptățit din punct de vedere rațional să am încredere în pozițiile luate de mine. Am eu pretenția să reprezint 100% adevărul? Nicidecum. Nu eu sunt ”calea, adevărul și viața”, ci Isus Hristos. Eu doar mă mișc după cea mai bună lumină pe care o am la un moment dat despre adevăr. De aceea, este cât se poate de indicat ca fiecare să-și folosească discernământul și judecata pentru a evolua cu propria lui minte dacă ceea ce prezint stă în picioare sau nu. Nu în ultimul rând, când am spus eu că ceea ce spune altul este numai minciună??? Aici ar cam fi vorba de o mică-mare exagerare.

    Dar daca nu este adevar ce sustii ci doar credinta? La ce-ti foloseste?

    În primul rând nu-mi este clar despre ce fel de credință vorbești. Sunt mai multe feluri de credință. Nu pot eu să știu cu siguranță ce este în capul tău, dar presupun că te referi la genul de credință oarbă sau la credința naivă, credința care nu are baze solide. Apostolul Pavel are cel mai bun răspuns pentru întrebarea ta, se găsește în 1 Corinteni, cap. 15:

    12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?

    13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n’a înviat.

    14 Şi dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.

    15 Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

    16 Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n’a înviat.

    17 Şi dacă n’a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,

    18 şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.

    19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

    Mai ai si alt argument pentru a justifica adevarul in afara credintei?

    Pentru început cred că ar trebui să clarific anumite lucruri legate de credință. Toți oamenii au credință, toți și fiecare dintre noi. Fără credință nu poți știi nici măcar în ce an te-ai născut! Însă mai sunt și alte cazuri. Te urci într-un avion – știi tu cumva că cele peste un milion de piese dintr-un Boeing sunt toate asamblate cum trebuie? știi care este vremea de-a lungul întregului traseu? știi dacă piloții sunt în regulă cu sănătatea? În niciun caz. Te duci la magazin și cumperi lapte. De unde știi tu că pe lângă lapte nu ai înăuntru și otravă de șobolani? Te întreabă cineva ce ai mâncat dimineața. Răspunzi: ciorbă. De unde ai știi? Păi te bazezi pe memoria ta. Ce te face să ai încredere în memoria ta? Sau de unde știi că nu au venit niște ”extratereștri” care să te fi spălat pe creier, inducându-ți niște memorii false. Lași un pix din mână – ce se va întampla? Știi tu că va cădea? Vei răspunde: ”Categoric!” Nu stau se te contrazic, există o probabilitate de 99,999999999999% procente că așa și se va întâmpla. Dar de unde știi tu că univesul nu va intra în clipa următoare într-o fază necunoscută încă în care legea gravitației nu mai operează? Aș putea să-ți dau exemple din acestea cu carul, dar cred că ai prins ideea. Nu putem trăi fără de credință – credința este absolut necesară unor ființe limitate (așa cum suntem noi oamenii), care nu dețin cunoștiințe absolute cu privire la lumea în care trăim. Prin urmare, problema nu se pune între a trăi prin credință sau a trăi fără credință. Problema se pune: ce credință aleg dintre opțiunile existente? Răspunsul este relativ simplu. Credințele se împart în două mari categorii: a) credințe solid fundamentate pe argumente și dovezi; b) credințe naive, cărora le lipsesc argumentele/dovezile/informațiile necesare. Voi da două exemple, pentru a face lucrurile mai clare.

    Să luăm cazul zburatului cu avionul. Să prespunem că-ți este frică de înălțime – mulți oameni au această problemă. Ce faci? Păi te informezi. Și ce afli? Statistic vorbind zburatul cu avionul este mai sigur chiar decât mersul cu trenul – sună bine! Afli că companiile care produc avioane au niște proceduri draconice de management al calității – și aceasta sună bine. Mai afli că nu oricine devine pilot, că cerințele față de sănătatea pilotului sunt foarte exigente, există contoale medicale periodice. Te mai informezi cu privire la condițiile meteorologice din ziua zborului. Ca rezultat ajungi să ai o credință destul de mulțumitoare, care îți permite să urci la bord având o siguranță destul de mare că vei și ajunge la destinație. În acest caz avem deci de-a face cu o credință solid fundamentată.

    Să luăm alt caz. Ești în București – este luna iulie 1994. Se apropie de tine un tip cu ochii albaștri și cravata roșie. Îți propune o afacere beton: investești 1000 de lei, iar peste 6 luni vei lua înapoi 6000 lei (afacerea Caritas). Îți spune că au mai câștigat și alții și de ce nu ai câștiga și tu un ban frumos nemuncit?! Te gândești: să intru în afacere, să nu intru? Tipul zâmbește convingător și ce ochi albaștri are! iar cravata… ce cravată! Așa că te pătrunzi de încredere și îi dai banii. Iar peste o lună, afli cruntul adevăr – afacerea Caritas a crăpat, iar tu ai rămas cu ochii în soare, fără banii pentru care ai muncit atât de mult. În acest caz avem de-a face cu o credință naivă, care s-a bazat pe chestiuni irelevante. Nu ți-ai luat timp să te informezi despre afacerea Caritas, nu ai stat să gândești din punct de vedere economic lucrurile, etc. Dacă făceai aceste lucruri – nu mai ajungeai să fii păcălit! Dar după război sunt mulți eroi. În acest caz, avem de-a face în mod evident cu o credință naivă, prostuță, care nu are suportul necesar pentru a fi solid ancorată.

    Prin urmare întrebarea ta ”Mai ai si alt argument pentru a justifica adevarul in afara credintei?” are nevoie urgentă să fie reformulată. Aș îndrăzni să o reformulez în felul următor:

    Mai ai și alt argument pe care să-ți bazezi credința?

    Atunci răspunsul (scurt) este ”da”, deși și în acest caz s-ar impune anumite clarificări – alt argument în raport cu ce? Eu deja am prezentat o serie de argumente pe acest forum pe care îmi bazez credința. Însă, din fericire, mai am și altele.

  6. NIMENI says:

    #5 | Written by altVasile

    Nene Vasile daca nu i-ti ajunge doua trei fraze sa argumentezi, sfatul meu este sa scrii o carte. Ca sa citesti un amalgam de idei in paragrafe asa lungi iti trebuie timp si nervi iar eu nu am nici una nici alta. Am citit putin la inceput. Ai intuit bune credinta la care faceam aluzie. Vreau argumente daca sunt, daca nu ce crezi matale este bine sa pastrezi personal ca e posibil sa te faci vinovat de misleading.

  7. altVasile says:

    Nepotu’ NIMENI, argumente sunt, de așa ceva nu ducem lipsă, însă așa cum bine ai intuit deja este nevoie de spațiul unor cărți întregi pentru a le expune! La întrebările pe care le-ai pus tu nu se poate răspunde în 2-3 paragrafe, oricât de laconic nu aș dori să fiu eu. S-au scris sute de cărți pe acele teme și probabil se vor mai scrie.

    Mai erau câteva întrebări la care nu răspunsem încă, dar mă opresc, dacă tot nu poți să te concentrezi să citești mai mult de 2-3 paragrafe… 🙂 🙂 🙂

    Mie mi-a cam venit moș Ene pe la gene. Așa că îți urez: ”Noapte bună!” Poate prinzi în altă zi mai mult vânt în pânze și termini cursa până la capăt. 🙂 🙂 🙂

  8. Pingback: Sura Troparului | TROPARUL

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: