Raspuns la o intrebare legitima – IV
11 septembrie 2012 158 comentarii
In cele din urmă mi-am dat seama dintr-o dată că aici era in mod simplu mâna Providenței plesnindu-me peste fata si aratandu-mi ca ticalosia mea a fost urmărita tot timpul de acolo de sus, din cer, în timp ce eu furam cioroiul unei biete batrane care toata viata nu facuse nimanui vreun rău, iar acum mi se arăta că exista Cineva care vegheaza neincetat, și nu va ingadui ca astfel de fapte mizerabile să meargă mai departe de atat, si am simtit ca ma lasa balamalele de frica. Am încercat cat am putut sa o las mai moale fata de mine insumi, spunând-mi ca am avut parte de o educatie rea asa ca nu eram chiar atat de vinovat; dar ceva inlauntrul meu continua sa-mi spuna: „Ai avut școala duminicală , te puteai duce acolo, si daca te duceai ai fi invatat ca cine face ce ai facut tu cu cioroiul asta merge in focul cel veșnic „.
„Ti-am spus să pleci din oraș. Ti-am dat o șansa, ateu blestemat, si probabil socialist si sindicalist international, blestemat de Dumnezeu ce esti, o sa-ti dam o lectie” – continua cel care parea sa fie barmanul. „Vezi arma asta?” Teava pistolului apasa dureros in obrazul lui Frank. „Poate te lasam in viata, dacă-ți ții gura și faci tot ce-ti spunem, sau poate nu. O sa faci o plimbare cu noi. Gandestet-te ce o sa ne mai distram cand ajungem pe camp unde este frumos, întuneric și liniște”!
Pentru cei care nu a-ti citit „Elmer Gantry”, Frank este un pastor baptist care a acceptat teoria evolutiei. Un idealist, Frank militeaza pentru educatie libera in scoala, si denunta agenda politica a fundamentalismului evanghelic. Activitatea lui declanseaza paranoia infiltrarii ateist/socialist/international-sindicaliste. Fratii decid ca a sosit timpul sa apeleze la metodele devenite clasice in apararea culturii crestine din sud-vest. Rezultatul „plimbarii” fratesti este mutilarea pe viata a lui Frank si, bineinteles, ruinarea carierei lui de pastor baptist. Lewis aseaza in antiteza distrugerea lui Frank, un pastor sincer, cultivat, devotat oamenilor si un excelent educator al tineretului, cu ascensiunea meteorica a lui Elmer Gantry, evanghelistul conservator teologic si politic, adictiv sexual, ignorant si demagog.
Tragedia lui Frank este regizata in contextul istoric al luptei politice pentru programa de educatie in scolile publice de la inceputul secolului XX. Agenda fundamentalistilor era: „State University education should be confined to algebra, agriculture, and Bible study”. In timp ce pozitia apolitica a adventistilor in contextul respectiv este de apreciat, nu putem trece cu vederea ca agenda evanghelic-fundamentalista era implementarea perfecta a acelui „divine blueprint in education” din scrierile sorei White. Din pragmatism, scolile adventiste s-au indeparatat subtil de acest „plan divin”, lasand o nisa bogata in zecime pentru faimoasele scoli super-adventiste, operate de „independent ministries”, unde cineva isi pierde mintile sau devine ateu.
Al treilea autor este profetul fara Dumnezeu, George Orwell. Nu voi cita din 1984 ci dintr-o carte mai putin cunoscuta, numita A Clergy Daughter. Cine citeste toata cartea ( de fapt neterminata) remarca o nota subtila care va fi dezvoltata in 1984. Pe scurt, Orwell arata ca educatia evanghelic-conservatoare este esential… orwelliana.
Mai jos avem descrierea unei sedinte cu parintii la o scoala crestina. Dorothy, fiica unui preot anglican si profesoara la scoala, a stimulat mintea elevelor cu lectii de geografie, colaje, cerc de poezie si alte lucruri inutile. Nemultumirea atinge masa critica atunci cand fetele invata Shakespeare. Parintii nu fac desosebire intre teatrul clasic si romanul foileton, filmul prost sau chiar pornografie. Mi se pare mie, sau am mai intalnit pe undeva idea asta?
„Pentru mintea mea este o rușine că manualele școlare pot fi imprimate cu astfel de cuvinte în ele. Sunt sigur că în cazul în care oricare dintre noi ar fi cunoscut vreodată că Shakespeare a scris astfel de lucruri, am fi pus piciorul in prag de la început. Numai dimineața cealaltă am citit în ziar ca Shakespeare ar fi tatăl literaturaturii engleze. Ei bine, dacă asta este literatura, atunci sa avem cat mai putina literatura, spun eu! Nu trimitem copiii noștri la școală pentru a li se baga idei în cap. Vorbesc pentru toți părinții cand spun acest lucru. Suntem cu toții persoane decente oameni tematori de Dumnezeu, unii dintre noi sunt baptiști, altii sunt metodiști și avem chiar și unul sau doi din Biserica Anglicana; dar putem trece peste diferențele noastre atunci când vine vorba de un caz ca acesta.”După ce a terminat cu subiectul Shakespeare, domnul Poynder a adăugat unele observații cu privire la noile metode ultramoderne de predare ale lui Dorothy, care oferira domnului Briggs posibilitatea de a exclama din când în când, „Asta e! Lucrări practice – asta e ceea ce ne dorim – lucrări practice! Nu toate aceste lucruri murdare ca poezia, facerea de hărți, lipirea de resturi de hârtie și alte lucruri similare. Dă-le un pic de aritmetica și caligrafie și nu-i mai deranja cu restul. Lucrări practice! Ai spus-o! „
oxigen2 
Nimeni
Citandu-l pe altVasile
Ai avut vreun tată bețivan care te bătea? Ai fost părăsit de mamă? Care este de fapt problema ta?
:))
Ai fost cumva traumatizat la biserica? Te-a abuzat vreun comitet? Ai studiat vioara cu vreun misionar? Care este de fapt problema ta? 😀
Unde esti tu Freude doamne? 😛
#1 | Written by ianis
Ianis nu cunosc pe cineva care sa treaca prin vreo biserica si sa nu fie traumatizat. Unii mai mult altii mai putin da na scapat nimeni. Unii intr’un fel altii altfel.
Asta cu vioara e funny. Nu cu misionar trebuie studiata vioara ci cu VF.
Daca eram persecutat numai de un singur comitet si o singura biserica era bine.
Nimeni
Nu cu misionar trebuie studiata vioara ci cu VF.
Pai nenea era misionar 🙂
Daca eram persecutat numai de un singur comitet si o singura biserica era bine.
altVasile da pe fata un sindrom Stockholm in stare avansata pe care ni-l ofera ,culmea:)!, ca evanghelie.
Ianis
Asa e nenea era misionar pe vremuri ca la dat afara de la ITA.
„……altVasile da pe fata un sindrom Stockholm in stare avansata pe care ni-l ofera ,culmea!, ca evanghelie.”
altVasile vrea sa tina calul in miscare.
NIMENI,
Sărăcuțul de tine! Ai fost ”traumatizat” prin biserici. Ai fost ”persecutat” de toate comitetele de pe lumea aceasta. Iar acum trebuie să cotcodăcești ca o muiere pe toate forumurile, nu-i așa? Aoleu ce scârbă îmi este de genul acesta plângăcios. Bă, tu nu ai chiar niciun pic de demnitate în tine?!
Știi tu ce înseamnă a fi traumatizat sau a fi persecutat cu adevărat? Uite aici, dacă ai nervii suficient de tari, pentru a vedea ce înseamnă a fi traumatizat:
Atenție părinți, este bulină roșie pentru copii. Și nici celor mari nu li se recomandă să privească asupra nopții, riscă să aibe coșmaruri.
Prin așa ceva am trecut. Și nu am murit. Era un fapt obișnuit. Prin aceasta au trecut milioane și milioane de tineri care s-au născut în spațiul ex-sovietic. Și nici nu am fost frânt: nici fizic, nici psihic. Am primit, dar am și dat. Mă pricepeam și eu la sfărâmat capetele (îmi permitea și fizicul bine antrenat – eram printre primii cei mai voinici soldați dintr-o unitate de vreo 700 de oameni – iar ateu fiind, aveam și baza ”ideologică” necesară: credeam cu tărie că cel mai tare supraviețuiește – și în teorie, și în practică).
ianis,
NIMENI și ianis,
Ce-ar fi să citiți voi povestea de mai jos? Are câteva subtilități în ea, dar contez pe o minimă inteligență din partea voastră pentru a înțelege ce am vrut să spun.
Povestea porcului
Încă de când eram copil mi-a plăcut să observ lucrurile din jurul meu și să-mi pun întrebări, multe întrebări. O întrebare, la care nu am putut să găsesc destul de mult timp răspunsul, a fost următoarea: ”De ce îi place porcului să se bălăcărească în mocirlă?” M-am făcut mare și am aflat răspunsul. Pentru un organism viu este foarte important să aibă o modalitate de reglare a temperaturii corpului. Organismul uman, de exemplu, realizează acest lucru cu ajutorul transpirației. Porcul însă nu dispune de un asemenea sistem, netranspirând niciodată. Tocmai de aceea porcul caută mocila. De fapt porcul nu caută mocirla, ci umezeala, căci aceasta îl ajută să-și scadă temperatura corpului.
Morala: Atunci când știi ce-i lipsește porcului îți este mult mai ușor să-l accepți așa cum este!
Ați înceles voi ce-am vrut să spun sau trebuie să o traduc în rusă?! 🙂 🙂 🙂
altVasile
http://www.youtube.com/watch?v=6nU8GcCHjww
Prin așa ceva am trecut. Și nu am murit. Era un fapt obișnuit.
Asta explica multe din mesajele tale din spatiul virtual. Multumim ca ai impartasit cu noi 🙂
Cum crezi, atunci când ”simpatia” față de abuzor se exprima, la propriu, prin pumni dați în scăfârlia abuzorului, mai poate fi vorba de sindromul Stockholm?
O intrebare simpla si directa: Ca si crestin nascut din nou ii iubesti sau ii urasti pe oamenii care ti-au facut chestia aia oribila pe cand erai in armata?:)
Ok, se pare că dulăii cei răi specializați în bruiat și lătrat dorm în acest moment. 🙂 🙂 🙂 Așa că pot, în sfârșit, să mă ocup puțin și de ciobanul care păstorește stâna.
O remarcă însă se impune: eddieconst, dvs nu sunteți inamicul și – chiar dacă eu cred, cu toată sinceritatea, că lucrați pentru el – dvs nu sunteți inamicul. Sunteți doar o minte rătăcită, din punctul meu de vedere. Iar eu sunt aici pentru a vă întinde o mână de ajutor. Vreau să vă ajut. Sincer, vreau să vă ajut. Și uite că-mi iau din timpul meu prețios pentru a face acest lucru. Acestea fiind spuse, pot să trec acum la analiza textului propriu-zis.
O fi Tillich așa cum spuneți dvs. Nu știu, adică chiar nu știu, nu i-am citit lucrările și nici nu cred că mă va interesa să fac acest lucru în viitorul apropiat. Lista cu cărți de citit îmi este deja făcută pentru vreo 3 ani de aici încolo. Iar timp nu am decât pentru cărțile foarte bune. Am și eu apologeții mei preferați, mai conteporani decât Paul Tillich, aceștia sunt încă în plină viață, poți să-i vezi în plină acțiune – iar o mostră de activitate practică bate o tonă de teorie. În plus, repet ceea ce v-am mai spus deja atunci când am vorbit de oamenii de știință. Nu-mi pasă despre cine este vorba, cât de mare apologet creștin este nu știu cine sau mare om de știință – nu-mi plec mintea în fața nimănui ca în fața lui Baal. Prezentați-le argumentele, dacă tot ați rămas atât impresionat de ele, și discutăm. Argumente și dovezi – iată ce tot solicit eu pe forumul acesta – căci de povești și bruiaje m-am săturat ca de mere acre.
Să mergem mai departe. Dvs spuneți la un moment dat este bine să…. Am să fiu foarte franc cu dvs: am maaaaari îndoieli în a crede că dvs aveți discernământul necesar pentru a ști ce este bine. Cum aș putea eu avea încredere într-o minte în care zboară ”fluturași” colorați în culorile religiei științifico-fantastice de rit neo-darwinian?! Poți să ai încredere în cineva care crede că a lui creier este moștenit din creierul a nu știu cărui strămoș comun (imaginar) cu cimpanzeul ca rezultat al unui proces care constă în mutații aleatorii? Ce te faci dacă procesele acelea aleatorii nu și-au terminat încă treaba și continuă să facă ceea la ce se pricep cel mai bine?! Este o întrebare foarte pertinentă, chiar dacă s-ar putea să nu vă placă implicațiile ei. Dar nu am ce să vă fac, nu eu am ales în locul dvs religia aceasta proastă, dvs ați ales-o, dacă nu vă place ceea ce scot eu la suprafață, schimbaț-o. Scăpați de piatra aceasta de moară care vă mutilează gândirea și vă amărăște viața. Există alternative – zic eu și numai că zic, dar chiar sunt convins de ceea ce spun – mult mai fericite.
Și da, îmi place de Ion Creangă. Îmi pune la dispoziție o serie de ilustrații fără de care mi-ar fi mult mai greu să mă fac înțeles de către cei care s-au deprins doar cu mâncare slabă și nu prea suportă mâncarea mai tare de la o vreme.
Mai spuneți ”nu te cred capabil sa intelegi ce spun” – este în regulă, nu-i nicio supărare. Nu am nicio putere asupra a ceea ce credeți dvs. Rugămintea mea către dvs însă este să faceți un efort ceva mai susținut atunci când vă expuneți ideile – nu de alta dar exprimarea dvs aduce de multe ori a păsărească. Iar atunci când vă permiteți să încălcați și principiile de bază ale gândirii logice chiar că îmi este greu să vă înțeleg – de fapt într-un astfel de caz nu vă înțeleg deloc, dar absolut deloc. De ce ar trebui un om, fie și în numele promovării unei religii precem cea științifico-fantastică de rit neo-darwinian, să încalce principiile de bază ale gândirii logice?!
Acestea fiind spuse voi trece la analiza pasajului care conține gândurile de bază. Să vedem dacă ne veți oferi vreo ”surpriză” și de data aceasta.
ianis, când ziceam și eu că… câinii dorm, iată că s-a trezit unul. 🙂 🙂 🙂 Lăsă-mă, te rog, un pic. Vreau să-i acord ceva atenție și lui eddieconst.
Cu o parte dintre ei mi-am reglat conturile pe loc. 🙂 🙂 🙂 Alții au făcut parte din haite ceva mai bine organizate și nu prea am putut să ajung la colții lor. Este mai greu pentru lupul singuratic. Așă că vrând-nevrând am fost nevoit să-i iert, este prea mare maica Rusia ca să-i fi căutat. 🙂 🙂 🙂
Iar în acest moment nu simt decât milă pentru astfel de brute, supărat nu mai pot să mai fiu. În plus, nici nu sunt convins că mai sunt mulți dintre ei în viață. De obicei specimenele acelea mai violente se duceau după armată în lumea criminală. Iar în lumea criminală din Rusia chiar că funcționează ”selecția naturală”. În Rusia este ceva obișnuit să vină poliția la o intervenție și să descopere la fața locului o mulțime de cadavre. Ziarele lor de mare tiraj chiar obișuiesc să aibe o categorie dedicată pentru astfel de știri.
Așa că problemele trecutului le am rezolvate și nu mă mai macină. Au rămas doar niște amintiri…
altVasile
Din cate am inteles, desi ai devenit crestin intre timp, nu poti ierta faptele respectivilor indivizi, urmand porunca lui Isus de pe Muntele Fericirilor: iubeste-ti vrajmasul 🙂
ianis, unde dai și unde crapă… 🙂 🙂 🙂 Ce înțelegi tu acum prin ați iubi vrăjmașul? De exemplu, o fată care a fost violată ce ar trebui să facă atunci când își vede violatorul? Ar trebui să simtă un evantai nemaipomenit de excaz și să-i sară la gât? Poate că ar trebui să-i fie și recunoscătoare?!
Le-am iertat pe brutele acelea. Nu-i caut ca să le sparg capetele și nici resentimente care să mă macine dându-mi nesomn noaptea nu am. Ce-aș putea face mai mult???
În rest, după ce am venit din armată, așa s-a întâmplat că nu prea am avut vrăjmași (mă rog, m-am bătut încă o dată – unul singur împotriva la trei, mi l-au cam burdușit pe fratele cel mai mic, iar când se lua cineva de frații mei, eu săream și dadeam în nas – i-am spart nasul unuia dintre ei, am încasat și eu firește, la rândul meu, în învălmășeală vreo câțiva pumni – așa-i când te bați și nu ești cuminte 🙂 🙂 🙂 , dar după aceea m-am întâlnit cu băieții și am făcut pace).
Dar aceasta s-a întâmplat înainte – acum sunt cuminte, trăiesc cu toții în pace. În ultimii vreo 10-12 ani mi-am ieșit o singură dată din pepeni, dar și atunci nu am spart capete, am spart doar o ușă de dulap – după care a trebuit să repar paguba 🙂 🙂 🙂 . S-a întâmplat vreo 7-8 ani în urmă pățania. Așa că cu trecerea timpului lucrurile par să aibă un trend ascendent, iar aceasta este până la urmă ceea ce contează. Este greu să fii sfânt, sfânt nu ajungi într-o singură zi, este o luptă de-o viață întreagă. Câteodată suntem pe cal, câteodată suntem aruncați jos de pe cal, dar ne ridicăm, încălecăm și mergem mai departe.
Există o vorbă care în rusă sună așa: упал, встал, иди. Ai înțeles tot?! Ceea ce înseamnă: ai căzut, te ridici, mergi mai departe. Pentru că știm care este sfârșitul, iar pentru acel sfârșit merită să trecem peste micile neplăceri inerente ale acestei vieți.
Cam atât, hai că trebuie să mai fac și ceva treabă. Mă presează termenele contractului recent încheiat.
altVasile
ianis, unde dai și unde crapă… Ce înțelegi tu acum prin ați iubi vrăjmașul?
Nu cred ca e nevoie sa apelam la DEX. Cum si-a iubit Isus vrajmasii?
#5 | Written by altVasile
Vasile pe romaneste spus esti mai prost decat ma asteptam.
NIMENI, dacă atât poate tătărcuța ta, atâta dai! Omule, chiar și atunci când vrei să spui o vorbă, așa mai cu năduf, trebuie să știi cum se face. Tu însă ai făcut-o ca țiganca aceea care își ridică poală și-și arată știi tu ce… Dar de unde nu e, nu e…
Și dacă îți faci cumva vreo iluzie că prostia pe care ai debitat-o ar putea să mă afecteze cu ceva, îți spun doar atât: ”Doctorul nu se supără pe pacienți!” Mi-e milă de tine, băiatule, căci nu-ți văd traseul prin viață prea roz. O să te tot dai cu capul de zid. Și poate că cândva vei înțelege și tu, într-un sfârșit, că zidul este mai tare decât capul tău! Însă între timp te vei alege cu ceva vânătăi și vai ce te vor mai durea! Mai cunosc eu unul care a fost ”deștept”, așa ca tine, și vai ce și-a mai ars din aripoare (mă refer desigur la mine – cel dinainte).
Iar acum ia spune, mă, cum a fost treaba? S-a uitat vreo babă mai chiorâș la tine în biserică și te-ai și simțit ”persecutat”? Sau ți s-a spus de către vreun ”sfânt” că scaunul este deja ocupat? Ceea ce pentru mintea ta slăbuță ar trebui să fie echivalentul bombei de la Nagasaki, a unei torturi mentale ”traumatizante”! Și desiguuuuur în toată treaba aceea tu ai fost total fără prihană. Toată lumea este rea, numai tu ești întruchiparea bunătății, nu-i așa?!
La ce te-oi fi așteptat tu? La o biserică plină de sfinți cu aripoare, care sunt gata să-și ia zborul în fiecare clipă spre ceruri?! Nu, prietene, biserica este plină de oameni cu probleme. Unii vor să și le rezolve, alții preferă să moară cu ele de gât. Fiecare cu alegerea lui.
Ți-am oferit o soluție, cea mai bună pentru tine în acest moment, și cum ai răspuns?! Păi ai răspuns ca o scroafă care nu se mai satură de nămol. Bine, dacă aceasta este decizia ta, atunci zace în nămoul acela, dacă așa îți place. Îți va ieși poate odată pe ochi și îți vei reveni în fire.
P.S. Așa cum ți-am mai spus de atâtea ori: eu nu știu ce aș mai putea face pentru tine. Dă-te în continuare cu capul de zid… cum aș putea să te opresc?! Mi-aș dori desigur să te pot opri, dar nu pot eu să decid în locul tău.
altVasile
Din reactia ta fata de Nimeni banuiesc ca nu are rost sa mai astept raspunsul cu privire la Iubirea Vrajmasilor. E asa cum ziceai tu: un pic de practica face mai mult decat multa teorie. O singura reactie „crestina” a ta a tras apa peste toate predicile de pana acum.
M-am lamurit si de crestinismul tau de taraba. Mult succes mai departe.
#14 | Written by altVasile
”Doctorul nu se supără pe pacienți!”
Disonanta cognitiva este semn ca trebuie sa consulti un psiholog.
#14 | Written by altVasile
„La ce te-oi fi așteptat tu? La o biserică plină de sfinți cu aripoare, care sunt gata să-și ia zborul în fiecare clipă spre ceruri?! Nu, prietene, biserica este plină de oameni cu probleme. Unii vor să și le rezolve, alții preferă să moară cu ele de gât. Fiecare cu alegerea lui.”
„Ți-am oferit o soluție, cea mai bună pentru tine în acest moment, și cum ai răspuns?! Păi ai răspuns ca o scroafă care nu se mai satură de nămol. Bine, dacă aceasta este decizia ta, atunci zace în nămoul acela, dacă așa îți place. Îți va ieși poate odată pe ochi și îți vei reveni în fire.”
Vezi pentru tine cat esti de penibil. Analizeazate.
ianis,
reacția mea față de Nimeni este reacția mea, mă privește pe mine și pe Nimeni, desigur. De ce insiști tu tot timpul să te bagi acolo unde nu-ți fierbe oala? Știu eu de ce am reacționat așa cum am reacționat și știe și Nimeni asta! Puțin duș rece nu strică deloc câteodată. Poate se va mai maturiza puțin. Căci atitudinile lui mi se par cam copilărești. Dar poate că și este vorba de un copil, mai știi, iar eu l-am luat drept un adult.
Iar acum am să te întreb și pe tine: problema ta care este, în fapt și adevăr? S-a uitat cumva și la tine vreo babuță chiorâș prin biserică? Poate că avea sărmana probleme cu ochii din cauza bătrâneților ei cele grele, iar voi i-ați luat-o în nume rău, ofelindu-vă precum crizantemele. Spune, nu tăcea. Vei fi având și tu acolo un munte de venit acumulat. Nu-l ține în tine, eliberează-te de povară.
Iar referitor la vrăjmași și la iubirea față de ei ce vrei să-ți spun? Nu am niciun vrăjmaș în acest moment. Tu nu ești vrăjmașul meu, eddieconst nu este vrăjmașul meu, Nimeni nu este vrăjmașul meu. Și dacă nu am vrăjmași ce ar trebui să fac acum? Spune tu cu scăfârlia ta isteață (cateodată, nu întotdeauna 🙂 🙂 🙂 ): ar trebui să-mi fac vrăjmași în mod intenționat ca să știu cum trebuie să-ți iubești vrăjmașii?
Am avut, de exemplu, vreo 2 ani în urmă un caz cu un client. Mi-a dat o țeapă de peste o mie de euro. Am muncit din greu la acea lucrare, au și fost niște probleme tehnice dificile de depășit, care mi-au luat un plus de 4 zile. Am vorbit cu el și l-am rugat să-mi plătească banii. Nu a vrut cu niciun chip să facă acest lucru. Vorbise cu alt provider de servicii de programare, iar acela în maneră specifică unor competitori fără scrupule l-au tot aburit cu verzi-și-uscate (de altfel din cauza providerului respectiv ia și murit afacerea pe care tocmai o începuse) și l-a sucit din drum, asta după ce semnase și parafase contractul cu mine, iar eu îi făcusem deja lucrarea. Și ce ar fi trebuit să fac? Să-l găsesc și să-i sparg capul? Nu, l-am iertat și l-am lăsat în plata lui Dumnezeu, după care mi-am văzut mai departe de viața mea. Nu am niciun resentiment față de om, nu-i pot pică. Sau poate tu, cu scăfârlia ta isteață (cateodată, nu întotdeauna 🙂 🙂 🙂 ) mi-ai propune să-l găsesc, să-i dau încă o mie de euro de la mine și să-i spun: ”mai trage-mi o țeapă”?!
Așa știu eu să practic creștinismul. O fi bine, o fi rău – nu tu ești Judecătorul.
Nimeni, frățioare, vorba lui ianis – s-ar putea să fi fost un pic cam dur cu tine – vânturile acelea siberiene m-au făcut un pic mai dur. Iartă-mă, te rog.
Acesta este pasul de analizat:
Iar scopul pasajului de mai sus nu era nicidecum altul decât oferirea suportului necesar pentru fraza ”Dumnezeu nu exista ci este baza oricarei existente.”
Deci hai să vedem dacă lucrurile se leagă.
Demonstrație matematică
-20 = -20 (corect? corect)
16 – 36 = 25 – 45 (corect? corect)
(2 + 2)^2 – 9*(2+2) = 5^2 – 9*5 (am rescris)
(2 + 2)^2 – 9*(2+2) + 81/4= 5^2 – 9*5 + 81/4 (am adăugat 81/4 la ambele părți)
(2 + 2) ^2 – 2*(2+2)*9/2 + (9/2)^2 = 5^2 – 2*5*9/2 + (9/2)^2 (am rescris)
((2 + 2)^2 – 9/2)^2 = (5 – 9/2)^2 (am aplicat o formulă matematică binecunoscută)
(2 +2) – 9/2 = 5 – 9/2 (am extras radical din ambele părți)
2 + 2 = 5 (9/2 din partea stângă îl anulează pe 9/2 din partea dreaptă)
Mă credeți acum că 2 + 2 = 5?! Evident că nu, chiar dacă nu reușiți să găsiți de la prima privire unde ar putea fi eroarea strecută în demonstrație. Pur și simpul este aberant să accepți că 2 + 2 = 5.
Tot la fel niciun munte de ”demonstrație” din partea lui eddieconst nu poate să justifice o frază de genul ”Dumnezeu nu exista ci este baza oricarei existente.” Aceasta încalcă în mod evident principiul non-contradicției și nu are nicio bază în gândirea rațională.
Voi continua cu postarea următoare unde voi face o analiză frază cu frază a pasajului lui eddieconst.
altVasile
Uau, cu matematica ta de balta tocmai ai demonstrat existenta lui Dumnezeu. Esti un geniu!
PS
Aleluia. altVasile a descoperit youtubele
Pe Ion Creangă sigur nu avea de unde să-l citeze, Ion Creangă s-a născut mult mai târziu. 🙂 🙂 🙂
Fapte 17:
Deci ce ne spune Pavel aici? Pentru a înțelege cât mai bine cred că este cazul să prezint tot contextul, nu doar două versete izolate. Faptele Apostolilor 17:22-29:
Este specific persoanei umane să fie religoasă. Cu nevoia aceasta ne naștem, cu ea murim – avem un gol în suflet de umplut. Iar bărbații atenieni nu erau o excepție.
Pavel caută o punte le legătură. A găsit-o în altarul pe care stătea scris: ”Unui Dumnezeu necunoscut!”. Prin acel altar și prin acea inscripție atenienii recunoșteau că s-ar putea să existe un Dumnezeu pe care ei nu-l cunoșteau. Iar Pavel nu pierde timpul, le declară că el îl cunoaște pe acel Dumnezeu și a venit să li-L vestească, sugerându-le într-un fel să fie consecvenți cu ei înșiși: ”V-ați manifestat predispoziția de a recunoaște existența unui Dumezeu necunoscut, acum ascultați-mă.”
Și ce face în primul rând Pavel atunci când li-L prezintă pe Dumnezeu? a) Îl prezintă pe Dumnezeu în calitatea Sa de Creator (a făcut lumea şi tot ce este în ea); b) în calitate de Domn (este Domnul cerului şi al pămîntului); c) Pavel încearcă să corecteze anumite concepții greșite despre Dumnezeu pe care le aveau atenienii (nu locuieşte în temple făcute de mîni). Aici aș vrea să pun o întrebare: ”Dar poate că Dumnezeu locuiește în pietre?” Păi ar fi cam absurd. Dacă Dumnezeu nu locuiește în temple, de ce ar locui în pietrele din care sunt făcute acele temple sau în oricare alte pietre? Panteismul nu își prea are locul aici și nici în altă parte a Bibliei.
De ce ar trebui ca oamenii să-l caute pe Dumnezeu? Atunci când sari cu parașuta din avion – și ai o singură parașută – este cumva normal să ai grijă de ea sau nu? Este evident că vei avea grijă de ea, este la mintea cocoșului. Vei avea grijă de ea ca din ochii din cap! Acea parașută este unica ta speranță, unicul lucru care pune o barieră între tine și moarte. La fel trebuie să-L căutăm și noi pe Dumnezeu. Suntem total dependenți de Dumnezeu pentru viața noastră, fie că recunoaștem acest lucru, fie că nu-l recunoaștem.
În acest moment Pavel își prezintă argumentul final, argumentul către care și-a condus discursul atât de frumos și logic, încercând să le deschidă filosofilor atenieni ochii. Păi voi chiar nu vedeți diferența? Voi care discutați de existențe, de categorii de existențe chiar sunteți atât de orbi? Noi – care suntem definiți prin trei atribute: viață, mișcare și ființă – suntem net diferiți de pietre (care se definesc printr-un singur atribut, adică doar există, unde le pui acolo stau) și nu putem fi reduși doar la partea fizică (cea pe care o au și pietrele), noi avem ceva ce pietrele nu au. Păi și dacă avem ceva ce pietrele nu au se pune întrebarea: ”De unde avem acele lucruri?” De la pietre cumva? Ar fi absurd! Pietrele nu pot să-ți dea ceea ce ele însăși nu au! Pietrele nu se mișcă – nu-ți pot da mișcare. Pietrele nu au viață – nu-ți pot da viață. Și atunci, dacă nu avem viața și mișcarea de la pietre, de unde o avem? Pavel răspunde: ”Viața și mișcarea o avem în Dumnezeu!” Prin urmare noi existăm într-un alt sens decât pietrele, noi avem viață și mișcare, iar acestea nu vin de la pietre (natură), ci de la Dumnezeu (În El avem viața…, iar Dumnezeu este duh, Dumnezeu nu locuiește în temple omenești și nici în pietrele din care sunt făcute acestea). Și dacă voi spuneți ”Sîntem din neamul lui…”, nu rezultă oare, în mod logic, că există o mare diferență și între Dumnezeu și pietre? Noi avem viață? Oare Dumnezeu nu are viață? Noi ne mișcăm. Oare Dumnezeu este nemișcat ca o piatră? Cum puteți dar să-L coborâți pe Dumnezeu la nivelul unei pietre???
Voi continua…
Pavel nu recunoaște nimic în fața filosofilor de parcă aceștia ar fi fost cineva în față cărora să-și plece capul – acești mari și vajnici filosofi au tot filosofat și filosofat, cu toate acestea nu puteau să facă distincția între Dumnezeire și pietre. Dimpotrivă, Pavel este cel care îi face pe atenieni să recunoască cât de orbi și nepricepuți sunt. Pavel este acela care îi face pe filosofi să facă diferența între simpla existență în timp și spațiu a unei pietre și existența lui Dumnezeu, Dumnezeu care le-a dat lor viața și mișcarea (aspecte pe care pietrele nu le au) și ființa (o ființare/existență net diferită de cea a pietrelor și care nu poate fi redusă doar la partea fizică).
Ce îneamnă această sintagmă: ”baza orcarei existente”? De ce anume baza? Cumva pentru a oferi cuiva ocazia de a se cocoța mai sus de baza aceasta? Veți fi ca Dumnezeu… este visul luciferic. Dacă nu a panteism, a ceva filosofie naturalistă tot miroase pe aici – dar nu pot să mă pronunț definitiv încă. Se încearcă cumva reducerea lui Dumnezeu la o noțiune abstractă și difuză din care fiecare înțelege ceea ce-i convine lui? Sunt întrebări, aș vrea niște răspunsuri la ele.
Deci eddieconst afirmă că sensul în care Dumnezeu există este ca bază a oricărei existențe. Oare s-ar putea susține o astfel de afirmație? Să încercăm să demonstrăm falsitatea afirmației prin reducerea la absurd. Să vedem despre ce fel de existențe am putea vorbi mai întâi. Oamenii există într-un fel (au viață, mișcare și ființa în Dumnezeu – așa cum spune Pavel) – este o existență. Pietrele există într-un alt fel – existența lor este redusă doar la partea fizică/naturală, ca parte a creației lui Dumnezeu – este un alt fel de existență. Ce lucururi mai există? Ideile, de exemplu, există? Păi, nu numai că există, dar mai și produc efecte! De exemplu, ideea aruncată cu vicleșug de către șarpe în mintea Evei uite ce efecte și ce necazuri a adus. Și dacă ideile există, iar ideile sunt de tot felul ar putea Dumnezeu să fie baza pentru existența ideilor lui Hitler sau Stalin, ca să aduc doar două exemple??? Ar fi absurd și total în contradicție cu caracterul revelat a lui Dumnezeu. În concluzie, Dumnezeu nu poate fi baza chiar oricărei existențe. Prin urmare ceea ce afirmă eddieconst este fals – sunt gândurile lui eddieconst, a vorbit de la el și nu reprezintă ceea ce a vrut să spună Pavel.
Va continua…
altVasile
În concluzie, Dumnezeu nu poate fi baza chiar oricărei existențe.
Daca nu poate inseamna ca nu e Dumnezeu.
Daca ceva exista in afara lui, inseamna ca e ceva dincolo de puterea lui
Dupa parerea ta Hitler si Stalin sunt existente in afara lui Dumnezeu.
Hitler si Stalin, deci, sunt dumnezei.
Felicitari!
Va urma
omg, there is more?
Nu are nimeni nevoie de Philo pe post de guru pentru a-l înțelege pe Pavel. Pavel este Pavel și este o diferență foarte mare între el și Philo, unul a fost doar un filosof, altul a fost ales de Dumnezeu să ducă evanghelia neamurilor. Pavel avea discernământul necesar pentru a face separație între ceea ce este bine și ceea ce este rău, în privința lui Philo însă putem avea îndreptățite rezerve.
Și uite că eddieconst, ajutat de Philo, o comite din nou! Avem o noua încălcare flagrantă a principiului non-contradiciției, iar el este atât de orb că nu observă acest lucru! El (Dumnezeu) este locul (în care se află toate lucrurile), însă locul acesta (Dumnezeu adică – vezi prima parte a frazei) nu există nicăieri (nu exista intr-un loc anume). Agricultura-i în pom și pomu-n aer!
În plus, dacă și afirmația aceasta făcută de Philo nu miroase foarte greu a panteism, atunci nu știu a ce mai miroase!
În concluzie: este evident că gândirea lui eddieconst este serios afectată. Întrebarea însă este: care este cauza?
Nu văd un răspuns mai potrivit decât acesta: cauza care a dus la afectarea gândirii lui eddieconst stă în dogmele religiei științifico-fantastice de rit neo-darwinian. Omul a acceptat – din dragoste pentru știință – acele dogme, însă dogmele ”noi” au intrat frontal și brutal în contradicție cu dogmele ”vechi”, cu ceea ce scrie în Biblie, în special în Geneza, iar aceasta s-a întâmplat pentru că pe lângă știință a acceptat și foarte multe minciuni (minciuni care erau acoperite doar de o poleiala de știință – minciuna se slujește întotdeauna de adevăr, căci de una singură nu se prea discurcă, riscă să fie depistată rapid și respinsă). Omul a încercat să le ”armonizeze” și cu cât le-a ”armonizat” mai tare cu atât mai tare i-a fost afectat discernământul și gândirea logică.
Edmond Constantinescu, omule, lasă piatra aceea de moara de la gât, nu o mai duce înainte, căci o să te cocoșeze de tot.
Iată mesajul lui Dumnezeu pentru tine:
Așa să te ajute Dumnezeu!
ianis, am observat mesajul tău. Așteaptă, te rog – îți voi da un răspuns la el. Trebuie să mă retrag acum la culcare. Sunt foarte obosit – mi-a luat ceva timp și efort ca să fac analiza de mai sus. Să vorbesc despre un subiect ca existența lui Dumnezeu nu este prea confortabil pentru mine: este un teren sacru unde îmi dau sandalele jos din picioare și-mi acopăr fața (vezi experiența lui Moise cu rugul aprins).
#24 | Written by altVasile
Predicatorule, frustratule lasane cu vrajeala asta, dute pe drumu tau.
Pavel a fost un fariseu evreu mai destept decat multi din vremea lui, invatase in scoala lu’ Gamaliel si era expert in religia iudaica si la zi cu toate evenimentele vremii lui. Si? Si ce daca a zis esti tu sigur ca ce a zis este adevarat? Si daca era si el mincinos ca toti predicatorii de azi? Il cunosti tu? Stii tu ce a vrut el sa spuna si ce na vrut sa spuna. Vad ca re pricepi si la proorocii. Bravo d’le. Poti sa crezi de Moise sau Pavel ca sunt chiar dumnezei! Si? Sati fie de bine, credinta ta te va mantui.
altVasile
Nu-ti mai consuma Vitalii-ty 🙂 cu temele astea sacre. S-ar putea sa ramai fara sandale.
Good night 😛
ianis,
tu ai desigur dreptate atunci când afirmi că doar o matematică de baltă poate să-ți permită să ”demonstrezi” că 2 + 2 = 5 (după cum doar o gândire de baltă poate să-ți permită să ”demonstrezi” că Dumnezeu nu există). Însă nu este matematica mea. Nu eu am descoperit-o. Am reținut această ”demonstrație” de la profesorul meu de matematică (de la ASE), care văzând că mintea noastră s-a încins prea mult cu tot felul de integrale și infinituri care nu prea reușeau să încapă în mintea noastră (de altfel, cum ar putea ceva infinit să încapă într-o minte finită?), a hotărât să ne distreze un pic. Aceasta este deci istoria. Prin urmare titulatura de geniu nu mi se potrivește (încă). 🙂 🙂 🙂
Cu youtube-ul însă ai dat-o în baltă rău de tot. Nu eu am fost cel care l-am descoperit. L-au descoperit alți exploratori mai isteți înainte de mine. 🙂 🙂 🙂
Nu poți demonstra că Dumnezeu există. Și știi de ce? Păi pentru că demonstrația, ca metodă de aflare a adevărului, se aplică doar adevărului matematic. Poți, de exemplu, demonstra teorema lui Pitagora, ca să mă refer la ceva cunoscut pentru toți aceia care au trecut pe la școală. Afirmarea oricărui alt adevăr – în afara celui matematic – se face în baza argumentelor și a dovezilor. Și este doar normal și rațional ca, după ce ai identificat și analizat cu atenție și argumentele pro, și argumentele contra, să decizi în favoarea acelor argumente care cântăresc mai greu. Orice altă decizie este irațională, iar luarea în șir a unor decizii iraționale îmbolnăvește mintea. Iar de la o minte bolnavă până la una de-a dreptul nebună este doar un pas. Vrei tu asta?!
În cazul lui Dumnezeu însă există și o altă cale de a afla că El există. Dumnezeu îți bate la ușa inimii. Tu deschizi. El intră și astfel ajungi să-L cunoști în mod direct și personal. Și poți să fii sigur de existența Sa chiar dacă nu reușești să articulezi argumente care să dovedească că Dumnezeu există așa de frumos și convingător precum o fac, de exemplu, teologii sau filosofii (care, din păcate, din prea multă filosofeală se mai și încurcă câteodată, iar câteodată se încurcă chiar rău de tot).
În concluzie: ianis, atenție foarte mare la felul cum îți funcționează mintea.
Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
În primul rând mulțumesc pentru felicitări. Nu că aș fi eu lacom de așa ceva, să nu fiu greșit înțeles, ci este plăcut să vezi semne de maturizare și de bună cuviință la oamenii care cresc. 🙂 🙂 🙂
În al doilea rând, dacă felicitările tale sunt sincere – și este ceva în mine care mă înclină să cred că așa și sunt – atunci, te rog, adresează aceste mulțumiri către altcineva… știi tu la Cine mă refer.
În al treilea rând, hai să discutăm puțin și despre atotputernicia lui Dumnezeu, o altă nucă tare de care s-au spart foarte multe capete. Câteodată, pentru a înțelege un lucru, este mai util și mai practic să înțelegi mai întâi ce nu este acel lucru. Prin urmare aceasta este întrebarea la care trebuie să găsim un răspuns:
1. Atotputernicia lui Dumnezeu nu presupune posibilitatea de a face lucruri care nu sunt valide din punct de vedere logic.
Poate că ai văzut întrebări de genul: ”Can God make a round square? Can God show us a married bachelor?”
Aceste întrebări pot părea foarte istețuțe în mintea întunecată a celor care le pun, însă în realitate acestea nu pun absolut nicio dificultate pentru atotputernicia lui Dumnezeu. Tătărcuța ”isteață” a cuiva ar putea să ceară un pătrat rotund, însă tărtăcuța aceea sigur nu știe ce cere! Căci dacă i s-a aproba cererea, atunci s-ar declanșa o reacție (”nucleară”) în lanț care ar mătura absolut totul în calea ei. Existența universului, existența vieții, existența iubirii, existența gândirii logice, existența oricărui alt lucru presupune existența unor reguli de năstrămutat. Prin urmare, atotputernicia lui Dumnezeu nu poate fi limitată de nebunia unor oameni. Atotputernicia lui Dumnezeu poate fi limitată doar de ceea ce este Dumnezeu, de caracterul și de scopurile Sale. Iar aceasta ne conduce la punctul următor.
2. Atotputernicia lui Dumnezeu nu presupune posibilitatea ca Dumnezeu să se nege pe Sine. Dumnezeu este iubire. Tot ceea ce Dumnezeu face, face din iubire. Dumnezeu nu poate, de exemplu, să mintă, căci ar fi contrar caracterului Său.
Am văzut deci ce nu este atotputernicia lui Dumnezeu. A rămas să mai răspundem la întrebarea: ”Ce este atotputernicia lui Dumnezeu?”
Atotputerncia lui Dumnezeu înseamnă puterea de a-Și duce la realizare tot ceea ce Și-a propus.
Atenție foarte mare! Am spus puterea de a duce la realizare ceea ce Și-a propus Dumnezeu, nu ceea ce poate să treacă prin tătărcuța isteață. 🙂 🙂 🙂 Iar ceea ce-Și propune Dumnezeu nu poate decât să fie în acord cu ceea este El. Dumnezeu este iubire – Dumnezeu nu poate acționa din ură. Dumnezeu este înțelepciune – Dumnezeu nu poate acționa neînțelept. Dumnezeu este libertate – Dumnezeu nu simte nevoia de a constânge pe cineva.
altVasile:
Exact. Cum de exista oameni atat de smintiti incat sa creada ca este o contrangere cand Dzeu ii pune pe oameni in fata alegerii dintre viata vesnica si moarte vesnica? Nu isi dau seama ce dar minunat al libertatii li s-a oferit?!
Răspunsul cu privire la atotputernicia lui Dumnezeu nu ar fi complet dacă nu m-aș referi și la problema răului. Am menționat deja într-o postare precedentă că problema răului este o problemă eminamente emoțională a omului, neavând o bază rațională solidă. Acum cred că este cazul să și argumentez, mai ales că a fost creată între timp și temelia necesară pe care să se poată clădi mai departe.
De ce a permis Dumnezeu apariția răului? – aceasta este întrebarea la care trebuie să răspundem. Este o întrebare care a frământat atâtea minți. Câți oameni nu au luat-o razna (rătăcind pe colinele întunecate ale ateismului) exact din această cauză? Voi răspunde cu o altă întrebare:
Poți să-l constrângi pe cineva să te iubească în mod liber? Nu poți! Este o imposibilitate din punct de vedere logic. Iubirea presupune libertate, iar constrângerea înseamnă anularea libertății. Nu le poți avea pe ambele în același timp! Este chiar atât de greu de înțeles acest lucru?!
Dacă ar fi existat o altă soluție, o soluție în care Dumnezeu să poată crea oameni care să fie înzestrați concomitent și cu capacitatea de a iubi și cu capacitatea de a fi liberi, crezi tu, puțin credinciosule, că Dumnezeu nu ar fi apelat la acea soluție? Și – pentru că nu a existat nicio altă soluție – ÎN NUMELE IUBIRII ȘI AL LIBERTĂȚII – Dumnezeu a permis apariția răului, l-a permis și L-a costat: o inimă s-a frânt pe cruce acum două mii de ani pentru tine. Și s-a frânt din cauza unei dureri de nedescris – durerea despărțirii de cei dragi – de cei pe care Dumnezeu I-a iubit, cărora li S-a oferit, dar care L-au respins, iar respingându-L pe El și-ar pierdut viața pentru totdeauna, pentru veșnicii – pentru viață poate exista doar în El.
study_nature,
În primul rând, te rog să mă scuzi – au fost nenumărate postări din partea ta pe care le-am neglijat, recunosc acest lucru. Iar acum am să-ți și spun de ce. Așa cum se știe deja: mie mi-a murit fratele cel mai mic, s-a înecat atunci când eram la școală. A fost de departe cea mai dureroasă experiență pe care am avut-o în copilărie. Mai ales că a survenit la un moment în care nu se vindecase încă rana morții bunelului meu (unicului bunel pe care l-am prins în viață, care trăia chiar alături de noi cu ograda și care m-a iubit așa cum de obicei își iubesc bunicii nepoții). Am avut întrebări la care nu am găsit răspunsuri satisfăcătoare. Prin urmare, acelea au fost momentele care m-au determinat să plec în direcția ateismului. Dar de ce îți spun eu toate acestea? Nu pentru a mă plânge – nu sunt deloc un tip plângăcios – am învățat să trec cu stoicism prin toate vicesitudiile vieții acesteia. Îți spun toate acestea pentru că trecând printr-o astfel de experiență a trebuit să învățăt un lucru pe care nu-l voi putea uita cât voi trăi eu:
Atunci când ai mai mulți copii în casă, ai grijă mai întâi de copiii mai mici (căci aceștia sunt cei mai vulnerabili) și apoi te uiți și după cei mai mari. Aceasta a fost cauza neglijării postărilor tale. A trebuit să mă ocup mai întâi de cei mai mici (sper să nu sufere aceștia acum și s-o ia de la început cu văicăreala și cu plânsetul 🙂 🙂 🙂 ), iar pe cei mai mari i-am lăsat pentru mai târziu. Iar referitor la tine – aceasta a fost impresia mea și sper să nu fi greșit – mi-ai părut un pic mai matur și mai echilibrat.
Acum voi încerca să-ți împărtășesc câteva gânduri legate de comentariul tău. Și iată și prima întrebare pe care ți-o pun: ”Poți să întrebi un copil nenescăut ce profesie își va alege în viață?” ”Este absurd”, probabil vei zice tu, ”copilul nu s-a născut încă!”. Și cine ar putea spune că nu ai dreptate! La fel stau lucrurile și cu Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om, i-a pus o grădină la dispoziție, animale și păsări de tot felul care să-i încânte privirea, un cer înstelat care să-i anime imaginația și, nu în ultimul rând, Dumnezeu s-a oferit pe Sine, pentru a sta de vorbă în răcoarea serii. După ce l-a creat pe om, Dumnezeu i-a lăsat de înțeles următoarele: ”Toate acestea le ai la dispoziție. Le accepți? Îți convine o astfel de viață? Nu am putut să-ți pun această întrebare înainte de a te crea. Era imposibil. Acum ți-o pun. Și pentru că toate acestea sunt legate de Mine, Mă accepți ca Dumnezeu al tău? Tu ai libertatea să alegi – să știi lucrul acesta de la bun început. Și iată și ”cabina de vot” – acolo este un buton unde poți ”vota” în orice moment împotriva ofertei mele.”
A pune pe cineva în fața unei alegeri nu se numește nicidecum constrângere. Constrângerea se manifestă în acele cazuri când – indiferent dacă vrei sau nu vrei să faci un lucru – vei nevoit, vei obligat să-l faci chiar și împotriva voinței tale.
Acum tu ce propui: în această problemă specială a vieții și a morții, ar trebui cumva să intervină Dumnezeu și să-I constrângă pe toți să accepte viața sau ar trebui cumva să anuleze libertatea de alegere în această privință? Este absurd, libertatea este o pasăre care nu poate fi îngrădită. Locul păsării este în largul cerului, nu închisă într-o colivie mică. Și nici nu este în acord cu planul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea niște spălați pe creier de sindroame Stockholm, cățăluși care dau din coadă ca urmare a unor reflexe pavloviene și alte năzbâtii de felul acesta. <b<Dumnezeu dorește să aibe în împărăția Sa oameni maturi, oameni capabili de manifestări responsabile de iubire.
În încheiere aș vrea să-ți pun și eu câteva întrebări. Dacă vrei răspunde la ele aici. Dacă nu vrei să răspunzi aici, răspunde atunci când ești doar tu și Dumnezeu.
study_nature, tu chiar nu ai obosit cu starea aceasta în care te iuți și nu vezi pădurea din cauza copacilor? De ce sapi tu străfundurile pământului după cranii, atunci când ai chiar alături de tine oameni vii, oameni cărora ai putea să le fii de ajutor (aceasta desigur după ce vei înlocui sistemul de operare învechit care îl ai acum cu unul nou și total diferit de ceea ce ai acum – în sensul că cel nou este mult mai bun)? Studiază natura, cine te oprește?! Dar uită-te și dincolo de natura aceasta, chiar ai ochii atât de orbiți de nu vezi? Și dacă ești orb, atunci cine este acela care te-a orbit??? De ce refuzi tu să deschizi ochii?
Așa să te ajute Dumnezeu!!!
NIMENI,
ce bine ar fi să fi gustat și tu măcar un pic din frustrarea aceea a mea! Adică să fii liniștit, să ai o pace care îți dă aripi precum unui vultur în înaltul cerului.
Să vă las? Câți sunteți și în numele cui vorbești? Cine mai este cu tine?
Dar hai să-ți spun o povestioară hazlie (știi doar că eu sunt cu Ion Creangă pe aici 🙂 🙂 🙂 ):
Se duce Tândală și Păcală la vânătoarea de urși. Intră în pădure și pun la cale o strategie. Hai să luăm ursul prin învăluire. Zis și făcut. Unul se duce la dreapta, altul la stângă. La un moment dat se aude un țipăt:
T: Am prins ursul!
P: Adu-l încoace.
T: Dar nu vrea să vină!
P: Atunci lasă-l și vino tu singur.
T: L-aș lăsa eu, dar nu mă lasă el! 🙂 🙂 🙂
T = Tândală, P = Păcală
Mai spui: ”du-te pe drumul tău”. Păi cum să mă duc pe drumul meu, dacă eu sunt deja acolo?! Ceva nu se leagă. Atâta tot că sunt niște pietre în drum, le voi da într-o pare cu ajutorul lui Dumnezeu, după care voi merge mai departe.
Moise și Pavel nu au fost dumnezei, au fost doar generali în armata lui Dumnezeu. Însă chiar și generalii au pe Cineva mai mare peste ei. Nu au acționat de capul lor. Și dacă același Dumnezeu care l-a pus pe Pavel de-o parte și l-a trimis să predice evanghelia neamurilor, îmi descoperă și mie ceea ce l-a inspirat tot El pe Pavel să spună, care este problema ta? Poți să faci și tu exact acelaș lucru, iar Dumnezeu nu te va refuza. Ba, pot să spun că te așteaptă demult.
Știu că ești supărat încă. Dar nu-i nimic, îți va trece! Așa se întâmplă la război. În timp ce comandanții stau ascunși la adăpostul tranșeelor, soldații de rând trebuie să înfrunte, în plină statură, gloanțele și schijele. Așa s-a întâmplat că suflul exploziei a căzut și a lovit cel mai tare în tine. De ce? Doar Dumnezeu știe! Poate că ai osul mai tare și reziști la lovituri mai bine!
Câteodată se întâmplă astfel că nu mai poți construi nimic bun pe temelia veche și trebuie să dai totul jos și să zidești din nou. Însă pot să te asigur de un lucru: nu mi-a făcut plăcere. Însă sunt și eu doar un soldat. Mi se spune ”mergi înainte”, iar eu merg înainte. Asta e, câteodată trebuie să tai în carne vie, să operezi și doar după aceea este bine – vine vindecarea.
Am și un mesaj pentru tine (eu cred că este inspirat), se află în cartea Judecători, capitolul 15:
Înțelegi ce vreau să-ți spun? Căci Samson nu a înțeles prea bine și pentru că nu a înțeles a rămas fără ochi. Lasă măgarul să moară acolo pe câmp, unde a căzut de prea multă povară, fiind rănit de moarte. Căci măgarului i s-a pus greutatea pe spate, iar el a dus-o, nu a crâcnit. Iar stăpânul cel rău, când a văzut că măgarul tace și cară, i-a pus și mai multă greutate… până când i-a rupt șira spinării de tot. Dar nu aștepta prea mult timp, falca nu trebuie să se usuce de tot. Ridică-te, fii bărbat, pune mâna pe falca aceea de măgar și pune-i pe filisteni pe fugă! Nu crezi că este mai bine să fii un Samson în oastea lui Dumnezeu decât un măgar bun doar de cărat în oastea Încornoratului?!
Vezi bine cum alegi de data aceasta!!! 🙂 🙂 🙂
Domnu’ Vitalii
Ce-ar fi ca, impreuna cu Beni Plesa, sa tineti Preacher’s Fest in alta parte?
altVasile
Sper sa-ti treaca ….si eu am fost la fel. Si unii mi-au aratat oglinda si nu mi-a placut ce-am vazut…..oglinda sinelui.
Acum ma simt bine, asa in propria ograda.
#33 | Written by altVasile
„Nu crezi că este mai bine să fii un Samson în oastea lui Dumnezeu decât un măgar bun doar de cărat în oastea Încornoratului?!”
„Lupta pe pamant nu se da intre bine si rau ci intre inteligenta si prostie iar fortele prostiei sunt…dementiale”…….. (Radu Beligan)
#32 | Written by altVasile
„A pune pe cineva în fața unei alegeri nu se numește nicidecum constrângere. Constrângerea se manifestă în acele cazuri când – indiferent dacă vrei sau nu vrei să faci un lucru – vei nevoit, vei obligat să-l faci chiar și împotriva voinței tale.”
“Există doar o singură ‘Educaţie’, ce poate avea un singur scop: libertatea minţii. Orice altceva care necesită un adjectiv, fie ea ‘educaţie civică’ sau ‘educaţie socialistă’ sau ‘educaţie creştină’ sau orice alt fel de educaţie, nu este educaţie şi are un scop total diferit. Simpla existenţă a acestor ‘educaţii’ modificate este mărturia faptului că susţinătorii lor nu le pot impune unei minţi care gândeşte liber. O ‘educaţie’ care nu se poate impune unei minţi libere şi care, ca atare, trebuie predată prin predici şi precepte, aflate în serviciul acestor sentimente şi atitudini şi credinţe, nu este nimic altceva decât pură tiranie.” – Richard Mitchell
emma,
Cu oglinda sinelui nu pot să-ți spun că nu ai dreptate, nici mie nu mi-a plăcut ceea ce am văzut. Și ce trebuie să facem acum? Ar trebui să nu mai ieșim din casă?
Îmi aduc aminte de o mică istorioară, cred că am citit-o la câteva luni după ce venisem din armată, într-o carte scrisă de Dale Carnegie. A trecut ceva timp de atunci, voi reda-o cu cuvintele mele.
Doi oameni diferiți au avut un traseu oarecum similar. În sensul că ambilor nu le-a plăcut să muncească, dar deloc. De mâncat însă le plăcea să mănânce! Aveau nevoie și de îmbrăcăminte, și de încălțăminte, precum și de o mulțime de alte nevoi – toate acestea însă se obțin, de obicei, cu ajutorul banilor. Așă că s-au apucat de furat. Au furat, au furat și tot au furat până când a venit și ziua plății – au fost prinși, judecați și trimiși la închisoare. O cămăruță mică, întunecoasă, niște gratii groase de fier la ferestruica mică – cu acestea trebuia să se mulțumească de acum încolo. Până aici drumul celor doi nu s-a deosebit foarte mult. A venit însă o zi, o zi în care ambii întemnițați s-au apropiat de ferestruica cu zăbrele și s-au uitat afară: unul a văzut mocirla de pe jos, celălalt a văzut bolta înstelată cu jocul ei fermecător de lumini îndepărtate. Cel care a văzut mocirla s-a descurajat – viața aceasta este doar o mizerie. Cel care a văzut bolta înstelată s-a încurajat – există speranță, există un Dumnezeu care le-a creat pe toate acestea. Iar dacă există Dumnezeu, atunci există o cale de scăpare și pentru mine.
Privește și tu în sus, căci dacă te uiți în jos vei vedea valurile înfuriate ale mării agitate, te vei descuraja și vei începe să te îneci.
Câteva cuvinte și despre statul în ”propria ogradă”. Nu este nimic nou nici pentru mine această stare. Și mie îmi place să stau în propria ogradă. Numai că am stat prea mult în propria ogradă, iar de la un timp nu mai aveam pace. Simțeam că trebuie să fac ceva. La un moment dat am și realizat ce se cere de la mine. Însă ceea ce mi se cerea părea cu mult peste puterele mele. Așa că am ezitat și am tot ezitat. Până când am găsit aceste cuvinte în Scripturi:
După cum vezi locul de unde pornește acțiunea este Ieresualimul. Ieresualimul este o cetate, are pereți care să o apere și străjeri de veghe – acolo te simți confortabil și în siguranță. Însă vine porunca: ”Treceţi, treceţi pe porţi!” – ceea ce înseamnă că trebuie să părăsim zona confortabilă și sigură a cetății. De ce? Pentru a pregăti o cale! Pentru a croi un drum! Pentru a da pietrele (de poticnire) într-o parte! Pentru a ridica un steag – steagul victoriei – peste popoare. Pentru că avem un General, Domnul Oștirilor, iar aceata înseamnă că victoria finală va fi de partea noastră!!!
emma, încă ceva, pentru că aș vrea să ai parte de o zi bună, uite îți trimit un link către o piesă muzicală deosebită:
Este una dintre cele mai fermecătoare voci care s-a putut auzi vreodată pe fața pământului acestuia. Piesa este din 1983, era încă în plin socialismul pe atunci. Și totuși această voce a putut fi auzită! Aceasta pentru că cineva se întreba pe aici ”dar cum stă cu milioanele de oameni care nu au auzit niciodată de evanghelia lui Hristos?”. Dumnezeu are metodele Sale de a ajunge la fiecare inimă și nu va fi condamnat nimeni pentru ceea ce nu a primit, ci doar pentru ceea ce a primit, dar a respins sau a neglijat.
Piesa se numește ”Любовь и разлука”, adică ”Iubire și despărțire”. Iubirea și despărțirea – cele două extreme între care pendulăm (interesant este că… cântăreața spune textual în timpul cântării că cele două sunt durmuri veșnice, drumuri care trec prin inima ei). Cineva a spus că ura este opusul iubirei. Nu aș înclina să-i dau dreptate. Despărțirea este opusul iubirii, iar ura este doar un punct intermediar care duce spre despărțire.
Enjoy!
altVasile
multumesc pentru cantec !
eu nu-mi doresc victorii atat de inalte , poate
ma multumesc cu cea mai valoroasa victorie :iubirea
si nu iubirea fata de un dumnezeu pe care nu-l cunosti
e o iluzie, o parte din tine se imprastie pe carari pierdute in alte dimensiuni
ca sa nu zic in vid
Este evident că pe pământ lupta se dă între bine și rău. Lupta aceasta se dă neîntrerupt – zi de zi, clipă de clipă – este greu să negi acest lucru. Iar dacă și încearcă cineva să nege acest lucru atunci explicația stă în faptul că acea persoană fie este oarbă, fie este vreun om necinstit care dorește să abată centrul atenției către chestiuni colaterale. Și nu este adevărat că luptă se dă doar între inteligență și prostie. Să te păzești de lupta dintre niște oamenii inteligenți, dar mândri! Atunci ies scântei, iar scânteile sunt foarte mari.
emma,
poate că îți va părea un pic paradoxal ceea ce voi spune, dar absolut toți oamenii se mulțumesc cu iubirea! Depinde despre ce fel de iubirea este vorba și către ce sau către cine este orientată acea iubire: către alcool? către bani? către adulter? către putere? către mândrie? către părinți/copii/soț/soție? către păcat? Și ce faci dacă toate acestea nu te mulțumesc? Dacă simți că ai un gol în suflet care nu poate fi umplut cu nimic din ceea ce găsești pe acest pământ? Ce faci dacă nu vrei nici în ruptul capului să te mulțumești cu o viață scurtă preserată cu doar puține momente de fericire și cu multe griji, alergare și frământare??? Ce faci dacă nu te împaci cu ideea de a fi doar un animal de povară (măgar) care cară povara până moare??? Ce faci dacă simți o voce care îți vorbește de o patrie mai bună?
Manipulare de tip sandwich, aș zice eu! Adică ai la început și la sfârșit ceva ce pare a fi în regulă, îar la mijloc ai junk food.
Educația nu are de ce să-ți dea ceea ce deja ai: libertatea minții o ai de când te naști.
Iar să nu faci distincție între diferitele feluri de educație ar însemna în cel mai bun caz – daltonism, iar în cel mai rău caz – orbire. Una este, de exemplu, educația socialistă, iar alta este educația creștină (dacă este vorba de educație creștină cu adevărat și nu doar de o etichetă golită de conținutul său esențial). Că educația socialistă nu a avut niciun scrupul în a se impune – este un fapt istoric. Ce s-ar fi întâmplat dacă se ridica vreun copil din Uniunea Sovietică în clasă și spunea că după părerea lui capitalismul este o formă superioară de organizare a societății? Păi era trimis imediat în Siberia, împreună cu toată familia. De ce însă ar fi nevoie ca și educația creștină să facă același lucru? Când și în fața cui s-a impus Isus Hristos? De exemplu, atunci când cei din ținutul Gadarenilor L-au rugat să plece, Isus Hristos a plecat fără comentarii. Cine a vrut să-L urmeze, L-a urmat. Cine nu a vrut să-L urmeze, nu L-a urmat, ba mai mult decât atât L-au și atârnat pe cruce.
Vasile, este o mare problema cu „discursul” tau de mai sus care corespunde unui stil amvonist si de care cei de pe aici sunt satui pana peste cap. l-au auzit de „n” ori si arata din nou, daca mai era cazul, mentalitatea asa-zisilor crestini care nu au nicio scara a valorilor. Tot ce vad in fata ochilor, vorba vine, este o entitate metafizica careia se simt fortati sa i se consacre. Cum e posibil sa pui in aceeasi oala iubirea de alcool(!?) si cea pentru parintii/copii/sotia/sotul? Mai oameni buni, nici macar textele de baza la care va raportati nu sunteti in stare sa le cititi si interpretati, ca altfel nu ati putea sa va prezentati intr-o lumina mai rea decat a alora pe care ii aratai cu degetul ca nu mai cred in ceva in care nici amaratul ala de Stefan care a fost omorat cu pietre nu mai credea. Daca auzi voci care iti vorbesc, apuca-te de scris, ca unii au acumulat ceva banuti din astfel de „creatii”.
@lm@ris,
Și tu de fapt ce propui? Să se revină cumva la învârtitul în jurul cozii, mestecând la nesfârșit discuții sterile care nu duc nicăieri? Eu unul nu am timp de pierdut cu așa ceva.
O repeți cumva pe post de mantră?! Și dacă creștinii nu au valori, atunci cine le are? Spune tu, căci sunt ochi și urechi: staliniștii? comuniștii? darwiniștii? nazziștii? altă grupare de oameni? Spune concret: la cine se găsesc acele valori și în ce constau? Ce au făcut aceia pentru a le promova și care au fost efectele? Cum știm ce este bine și ce este rău? Sau poate că fiecare decide aceste lucruri absolut după propriul său plac?
Entitate metafizică? Vorbim cumva păsăreasca filosofică? Păi tocmai aici este ceea ce nu înțelegi tu: nimeni se simte forțat să se consacre unei entități metafizice – așa cum spui tu – ci o face absolut binevol, având conștiența faptului că ai întotdeauna libertatea de ați schimba direcția (câinele se poate întotdeauna la ceea ce a vărsat). Dacă o să te uiți mai atent în Biblie vei vedea că întotdeauna ți se oferă 2 opțiuni între care poți să alegi: în grădina Edin ai pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului între care se poate alege. Moise spune:
Iosua spune:
Isus Hristos spune:
După cum vezi nimeni nu forțează pe nimeni în Biblie. Nu este în caracterul lui Dumnezeu nevoia de a forța pe vreun om – decizia îi aparține în totalitate omului, la fel cum îi aparține și reponsabilitatea – acestea două nu le poți despărți una de cealaltă.
Uită-te în jurul tău și vei vedea că este posibil! Și este posibil înca ca de multe ori iubirea de alcool să fie mai tare – eu am văzut aceasta de atâte ori, dar poate că tu trăiești în altă ”lume”. În rest desigur iubirea pentru către părinți/copii/soț/soție este pe un plan net superior față de alte tipuri de iubiri. Și totuși nici această iubire nu poate să stingă acel gol imens din suflet. Și atunci te întreb: ”ce faci? cari toată viața, ca măgarul, povara aceasta în suflet, fără nicio speranță de a evita finalul inevitabil? AI TU O SOLUȚIE MAI BUNĂ? Deții tu cheile vieții și a morții? Poți să învii morții? Poți să faci dintr-un bețivan un tată responsabil? Poți tu să faci dintr-un curvar un om de cuvânt? Răspunde! Ca să-ți stim puterea, în fapte, nu în vorbe.”
Acestea sunt întrebările și – oricând de inconfortabile nu ar fi – nu le putem evita.
erată:
– nimeni nu se simte forțat să se consacre unei entități metafizice…
– Dumnezeu nu are nevoia de a forța pe vreun om
Se simite că este târziu, iar oboseală își spune cuvântul.
Noapte bună tuturor!
altVasile,
Pana sa-ti raspund la mesajul pe care mi l-ai adresat ieri, ma simt indemnat sa atrag atentia ca in momentul in care cineva iti spune „ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul”, iar situatia este intr-adevar astfel, persoana pusa in fata acelei alegeri nu are niciun pic de libertate (ne referim la fiinte cu instinctul de supravietuire in limite normale).
O asemenea alegere de tip viata/moartea ar trebui sa ne duca in mod legitim cu gandul la situatiile in care o persoana de o anumita religie era/este amenintata cu moartea daca nu se lepada de convingerile sale si nu adopta religia celor care o ameninta.
Just think about it, practic problema se pune in felul urmator: Dzeu si reprezentantii lui crestini zic: daca tu, ateul/agnosticul/budistul/musulmanul nu te caiesti si nu devii credincios crestin, vei avea parte de moarte vesnica. In caz contrar – viata vesnica. Orice om cu instinct de conservare a propriei fiinte (in plan fizic si, in cazul celor care cred, in plan spiritual) care considera ca aceasta alegere are noima, sens, ca este, intr-un cuvant, reala, va alege viata, chiar daca este nevoie sa renunte la orice sistem de gandire si de convingeri si la orice fapte si sa adopte orice sistem de gandire si de convingeri imaginabil si orice stil de viata, oricat de dificil. Nimeni nu respinge „viata”, respinge doar realitatea unei asemenea alegeri intre viata vesnica si moartea vesnica, considera ca este o nascocire a mintilor excesiv de religioase si insuficient de critice.
@ Study_Nature
Pana sa-ti raspund la intrebarea pe care nu mi-ai adresat-o, ‘ma simt indemnat’ sa constat lunga remanenta a cliseelor EGW in limbajul oricarui lector al scrierilor doamnei…
Strict formal, orice idee de libertate este absurda, atat timp cat exista alternative. Pentru ca nimeni nu poate sa aleaga intre a alege si a nu alege. Nu poti sa alegi si sa nu alegi in acelasi timp, ci esti obligat sa alegi intotdeauna cel putin intre ceva si contrariul acelui ceva, in cazul celei mai minore sau insignifiante actiuni. Din aceasta aporie filozofia nu reuseste sa iasa, de vreo trei milenii.
Asa ca ori renunti la a vorbi despre libertate in termenii in care o faci tu, ca sa nu produci discurs fara sens, ori iti adaptezi conceptul si-l restrangi la o definitie operationala: posibilitatea de a face ceva, altceva sau contrariul acelui ceva.
Cand ti se pare ca viata si moartea se afla in relatie de contrarietate (cea mai tare opozitie logica), gresesti. Nu avem experienta existentiala sau empirica a mortii proprii, ci doar o palida idee desprinsa din experienta mortii celorlalti.
Ca situatia nu este atat de fara iesire cum o prezinti tu si alegerea nu este atat de dificila cum vrei sa ne faci sa credem poti sa constati si singur daca te gandesti la milioanele de oameni care au ales sa moara, adica sa se sinucida, fie direct, fie facandu-se razboinici, de exemplu. Si nu ma refer aici la cei care viseaza la virginele din raiul islamic, ci la suficienti atei sau indiferenti care fac aceste alegeri.
Nici macar varianta cu alesul vietii vesnice (spirituale, daca vrei tu neaparat) lucrurile nu stau defel asa cum le prezinti. Ajunge sa te uiti in jur – ai trait, din ce inteleg, intr-o comunitate religioasa destul de fundamentalista – si sa vezi ca oamenii sunt arareori dispusi sa renunte cu adevarat la ceva pentru ‘viata vesnica’. Cred ca esti de acord cu mine ca exista destui (majoritatea, as risca, desi e ‘nestiintific’ sa fac aceasta apreciere, si mai e si nebiblic sa-i judec eu pe oameni) adventisti care cred ca trebuie sa nu mai minta sau sa nu se mai gandeasca la bani sambata, insa mint in continuare si povestesc afaceri in pauza de dupa scoala de sabat.
Sau vrei sa-mi zici ca aia nu mai cred? Greu de acceptat, pentru ca oamenii aia renunta totusi la o multime de lucruri in care cred la fel de mult sau de putin. Asa ca amenintarea aia, si daca exista, nu prea a fost eficienta in istorie.
Confuzia ta – si a crestinilor si teologilor in egala masura – este ca pierzi din vedere ca Deut. 30:15 si celelalte similare vizeaza o problema sociala si legala, nu una morala. Legea data de Moise, in orice fel de termeni ai vrea s-o gandesti, ramane in domeniul social, politic si subsecvent penal si corectional, si nu in domeniul moralei. Nesocotirea celor zece porunci atrage dupa sine judecata si lapidarea publica, asa ca moartea respectiva e cat se poate de terestra si factuala.
Asa ca probabil ca argumentul tau ar functiona pentru o anumita majoritate (iarasi ma feresc de procente) din tarile in care se aplica sharia, de exemplu, dar si acolo as suspecta mai curand conformism social decat frica propriu-zisa. Exista studii serioase despre rata criminalitatii in statele SUA cu pedeapsa capitala comparativ cu cele fara. Amenintarea injectiei letale functioneaza mai bine decat amenintarea iadului?
study_nature,
Viața la un căpăt și moartea, la celălalt capăt, marchează cel mai larg ”diapazon” posibil în interiorul căruia putem alege, iar aceasta îmi spune că libertatea este cât se poate de reală. Ce-ar putea să se întâmple mai mult decât atât pentru a avea convingerea că suntem liberi cu adevărat de a alege?! Astfel, în cadrul acestui ”diapazon” avem situații în care cineva (Esau) își vinde dreptul de întâi-născut pentru o ciorbă de linte, iar Iuda îl vinde pe Isus Hristos pentru doar 30 de arginți (din câte știu eu acesta ar fi fost prețul unui sclav). De cealaltă parte, avem pe cineva care renunță de bună voie la tronul celei mai mărețe împărății din vremea Sa (Moise) și îi avem și pe cei 3 tineri care nu s-au dat înapoi nici măcar în fața unei morți atât de violente ca moartea într-un cuptor închins.
Într-un final, viața fiecărui om va fi marcată de un chiar dacă. Pe de-o parte vor fi oameni – o minoritate – care chiar dacă îi arunci în cuptor tot nu renunță la Dumnezeul lor și aceasta se întâmplă din cauza că viața lor s-a interconectat atât de puternic cu viața lui Dumnezeu că dispărțirea este de neînchipuit – îl iubesc prea mult pe Dumnezeu pentru a se despărți de El. De cealaltă parte vor fi oameni – o majoritate – care îl vor respinge pe Dumnezeu chiar dacă li se oferă viața veșnică, străzi de aur și, nu în ultimul rând, chiar dacă Dumnezeu se oferă pe Sine Însuși. De ce? Din cauza iubirii! Pentru că iubesc – așa au ales ei – păcatul mai mult decât pe orice alt lucru și – pentru că iubesc păcatul atât de mult – nu doresc să se despartă de el chiar dacă vor avea parte de moarte veșnică.
În concluzie: și viața și moartea stă în iubire! Viața stă în iubirea față de Dumnezeu, moartea stă în iubirea față de păcat. Iar tu, omule, ești liber să alegi de ce fel de iubire vrei să fii stăpânit. Iar în funcție de această alegere îți hotărăști totodată și destinul tău veșnic – este alegerea ta!!!
În acest caz nu mai avem de-a face cu libertatea de alegere, ci o constrângere grosolană. Dumnezeu nu simte nevoia să constrângă pe nimeni.
study_nature, nimeni nu va fi condamnat la moartea veșnică pentru că a refuzat să devină creștin sau pentru că I-ar fi adus o afrondă de neiertat lui Dumnezeu, respingându-I oferta. Nu, nu așa stau lucrurile. Așa cum am mai spus-o pe acest forum, calea pe care merge omul determină locul unde acesta va ajunge într-un final. Isus Hristos spune despre Sine: ”Eu sunt calea, adevărul și viața!”, iar în altă parte spune: ”Cine crede în mine are viață veșnică”. Dar ce se întâmplă cu omul care Îl respinge pe Isus Hristos? Păi dacă l-ai respins pe Isus Hristos nu-ți rămâne decât cealaltă cale – calea păcatului – calea care duce spre moarte (Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Ioan 15:5). Într-un final, omul însuși este cel care se condamnă, iar Dumnezeu, în calitatea sa de Judecător, nu face decât să ducă această sentință la executare – nu are altă opțiune, Dumnezeu trebuie să respecte libertatea de alegere a fiecăruia, chiar dacă I se rupe inima făcând așa.
altVasile,
Variatia de situatii pe care o prezinti pentru viata de aici este inca un argument in favoarea absurditatii unui destin fara nuante intermediare „dincolo”: doar viata vesnica sau moarte vesnica.
Ultimul paragraf pe care mi-l adresezi este plin de contradictii si de demagogie. Fii onest si reciteste-l peste o zi si poate iti vei da seama cat de ridicola este o astfel de argumentatie. Apropo, un Judecator care tot ce face este sa duca o sentinta de moarte la executare, nu mai este judecator, ci seamana mai degraba cu un calau sau cu un operator de scaune electrice.
Anunta-ma cand vei incepe sa gandesti pe cont propriu. Cat timp folosesti
ideatieidei prefabricate dialogul nu ma incanta in niciun fel.arvinte,
„Ma simt indemnat” a fost intentionat inclus de mine pentru efect, dar pus intre ghilimele devenea prea evident si isi pierdea din farmec.
Am argumentat in cadrul teologiei si m-am raportat la atributele divine impamantenite – iubirea, omnipotenta, omniscienta si celelalte. Am aratat ce implicatii ar avea o punere a problemei in acel fel (viata vesnica vs moarte vesnica). Daca, asa cum se zice, scopul divinitatii ar fi fost sa permita, sa respecte si sa incurajeze libertatea umana, printre optiunile de destin ar fi fost mai multe tipuri de viata, nu doar una.
N-ai demonstrat convingator ca discursul din postarea mea anterioara este fara sens.
Daca avem doar o palida idee despre moarte, precum zici, atunci alegerea devine si mai nedreapta. Omul ar avea la dispozitie doua optiuni care in fapt sunt in cea mai tare opozitie posibila si nici macar nu ar realiza asta. Libertatea si demnitatea umana s-ar reduce si mai mult. Cruzimea situatiei ar deveni si mai marcata.
Am specificat in postare ca ma refer la omul care are un instinct de conservare in limite normale. Sinuciderea este patologica, una dintre cele mai tragice manifestari ale unui design neinteligent.
Laxitatea si comportamentele respective sunt rezultantul unor factori multipli dintre care as aminti imperfectiunea si inconstanta oamenilor in aducerea la indeplinire a tintelor pe care si le-au propus la care se mai adauga si conceptiile teologice mai ingaduitoare.
arvinte, pentru mine nu este relevanta semnificatia Deut 30:15 in vremea de atunci. In argumentarea mea eu folosesc materialul celor cu care interactionez, pornesc de la interpretarea la care subscriu majoritatea contemporanilor preocupati de subiect, ma intereseaza mult mai putin intentia autorului.