Via crucis
14 februarie 2013 89 comentarii
Intr-adevar (iata cum strajuiesc fantomele textul!), credinciosul naiv si necredinciosul dus pe la biserica rateaza in egala masura actul credintei, de vreme ce ambii nesocotesc mitul ca mit. Cel dintii tine mitul drept indice al realitatii, cel de pe urma detine mitul ca exercitiu de putere. Adevaratul (ptiu, drace!) credincios se simte acasa in mit ca mit. Mitul ii e singura realitate, gaseste in mit darul si prilejul de daruire. Adevaratul (iarasi zic, apage!) credincios a facut drumul lui Derrida de la „il n’y a pas de hors-texte” la „tout autre est tout autre”. Doar asa ramine credincios mitului (indiferent ca e credincios teist sau ateu).
Acum, nu stiu cum si la ce bun ar trebui luata biserica inapoi (expresia lui Edi). Biserica e de doua mii de ani, ba chiar dintotdeauna a necredinciosilor si a fundamentalistilor. Sociologia bisericii nu tolereaza decit necredinciosi si fundamentalisti. In biserica se reinventeaza la nesfirsit zidul de despartire si naivitatea. Credinciosul, „adevaratul credincios” de mai sus, sfirseste mereu pe cruce. Unde ii e locul. Si de unde rosteste impacat „acesta este trupul meu, luati, mincati!”.
oxigen2 
Nimeni nu rateaza sau nesocoteste actul credintei ci doar al ignora.
Si nu ca aceasta interfata (mit) arta realitatea sau nu, ori ca ar fi un exercitiu de putere, nu, ci pur si simplu ca nu mai poate fi tolerat sau nu mai este credibil.
Credinta este aproape antodeauna ancorata in mituri si in biserica si niciodata in Dumnezeu. Asa se explica si abundenta excesiva de necredinciosi si fundamentalisti care formeaza majoritatea zdrobitoare din spatele zidului (naivitatii). Ma indoiesc ca cineva vrea sa sfarseasca pe cruce atata timp cat misiunea (evanghelizarea) lui nu este andeplinita. Abia atunci vine si ampacarea, odata cu acele coroane, ca doar nu e nimeni tampit sa sa mearga fara stele si coroane pe cruce.
Stelele si coroanele sint din alt mit 🙂 Pe cruce se poarta doar coroana de spini, iar stelele sint doar in ochi.
Iar evanghelizarea e inventia naivilor si a necredinciosilor care vor sa construiasca biserica sub semnul crucii.
Si de unde rosteste impacat “acesta este trupul meu, luati, mincati!”.
De unde rezulta ca credinciosul nostru ne invita la canibalism.
Cu respect tinem sa va amintim ca de vreo 2600 de ani omul nu se mai raporteaza la lume prin mituri, ca nu mai traieste lumea in imagini, ci prin ganduri.
Asa ca nu te supara pe noi daca vrem sa traim nu mitul ca mit, ci gandul ca gand.
Ca nu s-o nascut gindul ca gind in pestera ca pestera. Intr-o lume in care si sinele e un „tout autre”, canibalismul e inevitabil. Piinea mea cea de toate zilele sint eu, esti tu.
Aha,
Adica adunarile administrative ce E !?
Da´ alea ne- ad….tive, adica „huru-huru, guru-guru, aiz cui ai mai frigem c…u ” de prin cometete de frati-patati :devil: :devil: , alea de te face si prin fata si prin dos plin de sos, alea care-ti fac procese intentie-valoare de te kaci pe tine dup´aia, ce E !?
Aha, da, in numele domnului, forme soft de disciplina (canibalism,in traducere libera 😥 ) pt. cei endependenti si fara zabala in gura.
Ziceti si voi asa sa priceapa si aia mai mici ai turmei Domnului ! :sheep: :sheep:
Poli,
Subscriu la….via crucis ! 😥 :brokenheart: :sheep2:
#3 | Written by poli-flame
Este nu zic ca nu, da’ ca sa nu i s’ opreasca cuminecătúra in gat face un efort, cuviincios de data asta 🙂
Apropo, itinerariul lui Derrida de care am pomenit e acelasi cu cel al lui Isus de la „nimeni nu vine la tatal decit prin mine” la „unuia dintre acesti micuti”.
Interesant trendul asta pe O2 de redefinire a „adevaratului” adventism, „adevaratului” credincios, etc.
No true scotsman, anyone?
True Scotsmen aplenty 🙂 Eu n-am facut decit sa preiau distinctiile lui Edi. Ma simt la fel de bine si ca necredincios. Adevaratul necredincios 😀
Ian McEwan despre… adevarata credinta :))
Ce credinta, Poli? Ian te uita si te minuneaza: „Asa ca inexprimabil=inexistent”.
Ian cel putin sustine tocmai ca inexistentul e si exprimabil, si expresiv – uneori.
Era un citat, Poli, si nu din McEwan. Te incurcasi intr’un regionalism?
Am vazut ghilimelele, mi-e familiara interjectia (am apreciat pun-ul). Nu stiu insa nimic despre sursa sau despre pricinile minunarii.
M-am lamurit intre timp, cu ajutorul lui Mr. Google, de unde citai (nu sint la zi cu prizele de oxigen). Daca inteleg bine din context, inexprimabilul lui Edi e la diateza reflexiva – „cel/ceea ce nu se poate exprima pe sine”. In cazul asta, ecuatia e corecta (macar la nivel pragmatic) si e fix unul dintre motivele pentru care denunt notiunea de „absolut”. Ian e relevant aici tocmai pentru ca ne aduce aminte de faptul ca singurul inexistent care se exprima pe sine sintem noi insine 🙂
In rezumat, o buna parte din Sloterdijk ar suna cam asa: cercetarea stiintifica strange de oua inexprimabilul ala la diateza reflexiva pana ciripeste, ca altfel nu am fi avut stiinte ale naturii (mai ales ca bucati enorme dintr’insa nu simt deloc nevoie de expresie perceptibila de noi). Asa ca nu cu inexprimabilul ala e buba, ci cu menghina noastra.
Si uite asa am revenit la o veche problema greceasca – zeul care nu face semn.
Ai dreptate cind remarci ca ii sintem universului indiferenti. Dar universul nu este altceva decit totalitatea indiferenta a exprimabilului. Stiinta nu pune lumea in menghina, ci impulsul nostru confabulatoriu. Zeul care nu face semn e absolutul din obsesia mea. Si nu cred ca e in niciun sens o problema.
„Ai dreptate cind remarci ca ii sintem universului indiferenti” – ce’ti mai plac prozopopeile… Universul este si atat, iar noi suntem parte a lui, deci nu’i suntem nici indiferenti, nici diferenti. Dar problema nu e a lui, ci a noastra; iar in cazul actualei paradigme, a obsesiei pentru empiric. O lunga istorie ‘atomica’ a omenirii m’a invatat sa inteleg ca Ahile cel iute de picior n’o sa prinda niciodata broasca testoasa daca alearga pe pista infinitezimalului. Asta e menghina. Abordat empiric universul, mereu ceea ce azi e a-tomic va fi doar un intreg format din parti, pe masura ce’mi imbunatatesc menghina hiperempiriei.
Si atunci, ca viata’i scurta, il prefer pe batranul padurar si aleg sa gandesc universul ca lume in care locuiesc poietic. Ceea ce este, e drept, fabulatoriu. Dar macar e cinstit si, culmea, mult mai pragmatic. (Si asa intelegi si de ce prefer o hermeneuitica a creatiei unei fabulatii pseudoempirice.)
Asa ca nu astept ca niste maimute sa scrie un sonet de Shakespeare, ci ca primatele cercetatoare de psihic sa rescrie respectivul sonet in echuatii de chimie organica. Ala va fi drumul meu spre Damasc.
Sigur ca imi plac prozopopeile (inexprimabilul are oua, ciripeste si nu simte deloc nevoie de noi). Ce altceva e Dumnezeu daca nu o prozopopee hipertrofiata? Daca noi sintem parte a universului, orice problema a noastra e si problema lui, nu? 🙂
Istoria atomica a omenirii nu e nici pe departe lunga, iar rezultatele ei sint spectaculoase. In plus, atom sint si eu, atom esti si tu. Doar ne-a invatat padurarul Einstein ca totul atirna de cadrul de referinta.
Daca iei in calcul macar ultimul meu comentariu (nu mai vorbesc de trimiteri la atomu’ Ian sau toate postarile mele pe O2), vei vedea ca sintem de fapt pe aceeasi pagina. Stiinta nu elimina fabula, ii pune insa zabala. Unele povesti sint mai egale decit altele 🙂
Sunt usor nedumerit inca… nu stiu daca folosesti inexprimabilul ala in aphasish sau nu. Da’ din ce inteleg eu, de obicei prozopopee faci pornind de la ceva cunoscut si (iertati de vorba proasta) ‘real’. Ce’ar putea fi acest ceva care, chiar hipertrofiat, sa dea zeu?
2500 de ani mi se pare, totusi, mult; cel putin comparativ cu durata vietii mele, ca doar asta e atomul meu.
Legat de ultimul tau articol, tot nu inteleg ce’i mitul ala si care’i relatia lui cu orice alt fel de text. Sa fie, cum zici tu, lipsa de zabala? Putin probabil, as zice eu. Prea seamana toate intre ele…
Nu spuneai tu ca fantomele care ne bintuie sint cel mai real lucru cu putinta? 🙂 Mitul despre care vorbeam era Biblia. Si ai spus tu insuti aceleasi lucruri despre o hermeneutica justa a ei (le-am adunat chiar intr-o postare pe defunctul meu blog, remember?).
…credinciosul naiv si necredinciosul dus pe la biserica rateaza in egala masura actul credintei, de vreme ce ambii nesocotesc mitul ca mit”
”Adevaratul (ptiu, drace!) credincios se simte acasa in mit ca mit.”
”mitul ca mit”… ideea ca idee, gandul ca gand, credinta ca credinta, saracia de comparatii ca saracia de idei
sa inteleg ca ai ramas ”in pana” de comparatii? sau de idei?
postularea existentei unei lumi meta-fizice este mit?
Prostul ca prost.
ce ne ramane este doar ce cuprindem cu ochii si cu mintea?
bla bla ca bla bla
E prea putin? Eu stiu prosti pentru care e prea mult.
previzibil
argumentul ca argument
Pina si bunul Isus se incrunta la aia de arunca margaritare la porci.
analizand propozitia asta
”Adevaratul (ptiu, drace!) credincios se simte acasa in mit ca mit”
ai dreptate cu prostul ca prost.
uneori iti iese fandoseala intelectuala, poti fi chiar la limita, agreabil, ca tatucul oxigenat.
de data asta nu ti-a iesit.
mai incearca. te asteptam
Agreabil? Nici macar nu incerc. Fandoseala? Venind de la tine e un compliment. Multumesc.
ai dreptate, joaca ta cu ideile si cuvintele nu e agreabila, asa ca nu imi multumi. nu intentionez sa te flatez, cantam in chei diferite. desigur,
… lasa-ma in prostia mea
Cu placere.
ma incanta ” umanismul” tau…
Si eu sint pe spate de crestinismul tau.
Nici macar tehnic Biblia nu poate sa fie mit; colectie de mituri sau mitologie (desi e absurda etimologic constructia), eventual.
Dar iti reamintesc ca scriu, de regula, atent la cuvinte si daca intreb ‘ce’ este mitul nu vreau sa zic ‘care’. Sa lipesti eticheta de ‘mit’ pe ceva e simplu; dar si irelevant cata vreme n’ai lamurit ce’i mitul. Ce este mitul si ce ne da el noua?
Ca nu’s nici fundamentalist-naiv si nici necredincios sa fie explicatia ca nu apartin vreunei biserici?
cazi cam repede pe spate…
@mariusandy: Nu mi-a mai ramas decit traditionalul „hai, mars!”
@arvinte: Asa cum spuneam si mai devreme, n-am facut decit sa preiau o tema si-un vocabular. Definitiile ad hoc sint de gasit in context. Biblia redusa la esente, ca sa parafrazez, e fix un mit, in ce sens vrei tu.
via crucis, hai mars, ce sa zic, reflexe bune de popa, ai vana, nu gluma
atat de predictibili in incoerenta si inconsecventa. de ipocrizie nici nu mai aduc aminte. nu sunteti cu nimic mai prejos ca fundamentalistii pe care ii anatemizati atata…
liberalism ca liberalism
Tot e bine ca recunosti implicit incoerenta, inconsecventa si ipocrizia fundamentalistilor. Totusi, hai, mars!
PS Daca esti masochist, spune dom’le, sa trecem la chestii mai serioase.
nu, stimabile poli
recunoaterea de care vorbesti este gresit dedusa de tine.
poate ca am incercat sa spun ca domniile voastre incercati sa aratati unora, unele greseli de gandire, inconsecvente si incongruente. dar la randul vostru va faceti vinovati de aceleasi greseli. in alta cheie si in alta maniera. dar e aceeasi mahrie…
macar edy are uneori sinceritatea sa o spuna. el nu tine atat de mult sa fie coerent. el este insa consecvent in inconseventa. iar despre ipocrizie nu mai zic.nu sunteti cu nimic mai buni decat adventistii
acum
despre teme serioase nu stiu daca putem sa vorbim cata vreme nu mi-ai aratat ceva mai mult decat lamentari existentialiste unele ce-i drept agreabile, dar si sageti otravite aruncate in unul si altul, nu te-am vazut sa duci la capat un set de argumente fara sa cazi in miasme batjocoritoare si replici cabotine.
macar edy se straduieste sa-l aplice pe derrida teologiei desi aici e f mult de discutat. pentru ca vreau de mult sa spun ca hraneste un varcolac care il va devora. se numeste primatul ratiunii. in puctul acesta se afla in conflict deschis cu pavel si luther. edy trebuie sa se hotarasca daca este filosof sau teolog. epistemologic se misca in revelatie generala. aplicandu-l pe derrida revelatiei speciale nu mai ramane nimic din ea. si atunci christos nu exista pentru ca nu mai avem nevoie de el.
a reforma sau a regandi teologia nu inseamna neaparat sa ii elimini sursele. iar ultima sursa duce direct la ce zice dumnezeu. iar edy trebuie sa raspunda daca pana la urma dumnezeu vorbeste sau tace. ca sa vorbeasca omul in locul lui. si daca este un dumnezeu care tace atunci este un dumnezeu care nu exista, nu-i asa, poli?
De la Via crucis via derrida la hai mars nu sunt necesare decat vreo40 de postari.
Nu va ingroziti stimati camarazi atunci cand vedeti ca din cel mai frumos ambalaj cultural, in cele din urma, iese la iveala licheaua din noi?
@sam: Sa sustii ca lichelismul e un registru de limbaj e o proba de lichelism. Preferi „pui de napirci” si „inapoia mea satano”?
@mariusandy: Ma depasesti.
#47 | Written by poli
Era o intrebare adresata ORICARUI cititor. Nu vreau sa fiu jignitor, dar un cuvant mai tare uneori spune mai multe. Pe tine personal te vizeaza doar prima propozitie, care descrie o stare de fapt.
Distanta cu pricina e mai mica decit crezi. Am folosit chiar in textul postarii grecescul ápage, care, inainte sa fi intrat in jargonul exorcistilor crestini, fusese folosit mai prozaic cu sensul de „fuck off”.
Atunci nu pot decat sa te felicit.