Acesti mici Eichmani care ne conduc la cer

Alexa se intreaba in ce masura istoria colaborationismului evreu in timpul  celui de-al Treilea Reich ar putea elucida „misterul” colaborationismului pastoral adventist in timpul comunismului. Raspunsul se gaseste in doua caracterizari scurte pe care le face in eseul ei.

Prima: Eichman era „un funcţionar mediocru ce visa să iasă din anonimat”. Aceasta este descrierea pastorului „bun”: mediocru intelectual si moral, fara ideal, obedient fata de autoritate ( eclesiastica sau seculara), meticulos in detalii irelevante, autoritar la locul lui in lantul de comanda, dar totodata narcisist, egomaniac, carierist. Un mic Eichman, predicator al „solutiei finale” (aka seminarii de profetie), autor de mini-holocausturi purificatoare (comitete/adminstrative). Imi permit totusi sa nu fiu de acord cu prohibitia asupra  psihanalizei. Micul Eichman nu poate fi inteles daca se ignora fantezia salii de dusuri, momentul suprem, cand va contempla de pe zidul cetatii de aur surorile recalcitrante la reforma in imbracaminte, skinni-dipping sub dusul de foc si pucioasa.

A doua:

“Legea Celor Zece Porunci dată lui Moise pe Muntele Sinai şi ale cărei percepte sunt păstrate cu sfinţenie până astăzi poate fi considerată un îndreptar de moralitate adresat unui popor evreu abia ieşit din robia egipteană, idolatru şi căutător de senzaţii tari, senzaţii şi miracole de care divinitatea nu făcuse rabat în relaţia cu poporul ales… Această Lege avea meritul de a distinge binele de rău, răul fiind semnalat, întotdeauna, printr-o negaţie (Să nu ucizi!, Să nu furi! etc.)… În guvernarea celui de-al Treilea Reich, răul, explică Hannah Arendt, şi-a pierdut calitatea prin care majoritatea oamenilor îl recunosc, aceea a ispitei. Dacă într-o ţară civilizată legea ţine cont de conştiinţa fiecărui cetăţean al cărei glas se presupune că îndeamnă la Să nu ucizi!, legea teritoriilor peste care Hitler stăpânea cerea ca glasul conştiinţei să îi spună fiecăruia Vei ucide!.

Imi permit  sa nu fiu de acord cu Hannah Arendt: porunca „vei ucide” nu este in conflict cu morala bazata pe miracole si autoritate absoluta a tribului de sclavi. Isi mai aminteste cineva de ce a fost lepadat Saul? Acelasi lucru se poate spune despre „solutia finala”. Daca veti intreba pe pastorul dv. de ce au fost macelariti cananitii cu copii cu tot, va va raspunde ca ereditatea lor era atat de compromisa incat genocidul devenea un act de igiena sociala. Suna familiar? Daca nu v-am convins,  comparati Ezra 9 cu Legile din Nuremberg.

Nu vreau sa comit pacatul intelectual de a interpreta Vechiul Testament inafara contextului istoric. Las aceasta pe seama micilor Eichmani, care sunt de regula si adeptii inspiratiei verbale. Problema apare atunci cand, in lumea moderna, nivelul moral este pastrat la nivelul primitiv al sclavului din epoca timpurie a fierului, si abstractia etica este inlocuita cu senzatiile tari. In opinia mea, atat nazistii cat si colaborationistii evrei s-au inteles atat de bine pentru ca au reprezentat aceiasi regresie deliberata de la modernitatea „decadenta” la morala fara dileme a sclavului. Vanzarea fratilor se face cu usurinta in absenta unei constiinte morale in adevaratul sens. Mult trambitata dilema a evreului din dulap, cu rezolutia stupida a agentului Gestapo care crede ca glumesti, este radiografia perfecta a pastorului colaborationist. Fiti siguri ca nu a mintit si nu a facut rapoarte in zi de Sabat. Mai mult, a facut chiar si lucrare misionara cu agentul de legatura. Si, nu in ultimul rand, a incredintat pe cei turnati in grija Domnului.

Este inca un mister pentru mine motivul pentru care o miscare cu radacini adanci in Secolul Ratiunii si Iluminismul anglo-american, o miscare intemeiata de ganditori independenti, s-a intors la morala non-etica a Pentateucului.  Conflictul „moral” cu valorile moderne si ghettoizarea devin inevitabile. Rabinii conservatori au salutat Legile din Nuremberg ca pe o providentiala si salvatoare separare a poporului ales de cultura pagana a Germaniei. De aici pana la lagarul de concentrare mai este doar un pas. Nu este surprinzator ca listele lor au vizat in primul rand pe epikuros – evreii asimilati cultural. La fel cum liber-cugetatorul adventist a fost strivit intre doua sisteme totalitare – care puteau colabora impotriva dusmanului comun: omul-care-gandeste-cu-mintea-lui.

Inchei cu un fragment dintr-o poezie despre Holocaust a lui Paul Celan:

Moartea-i un maestru din tara Germana/… El ne striga:/Sapati o gaura in cer/Acolo patul nu-i stramt.

Acesti Eichmani care ne poruncesc sa sapam si sa ne ingropam tot mai adanc pentru a ajunge la cer.

Anunțuri

12 Responses to Acesti mici Eichmani care ne conduc la cer

  1. Alexa says:

    Mersi, Edi, pentru interpretarea pertinenta si foarte necesara.

    Apropo de Eichmann functionarul mediocru si carierist, el isi justifica faptele prin ratiuni kantiene (apropo de dilema cu evreul din dulap):
    ” Prima indicaţie a lui Eichmann asupra ideii confuze că în această afacere ar fi vorba de mai mult decât problema soldatului îndeplinind ordine de natură şi cu intenţie evident criminală, a apărut în timpul anchetării sale de către poliţie, când a declarat subit şi cu multă enfază că îşi trăise întreaga viaţă conform perceptelor kantiene în special în spiritul definiţiei date de Kant datoriei. Acest lucru era şocant la prima vedere şi totodată neinteligibil, din moment ce filosofia morală a lui Kant este legată de facultatea omului de a raţiona, ceea ce exclude ascultarea oarbă.”
    Si alt citat extrem de lamuritor:
    „Cu cât cineva îl asculta mai mult [pe Eichmann], cu atât devenea mai evident că inabilitatea sa de a vorbi era strâns legată de inabilitatea de a gândi, adică de a gândi din punctul de vedere al altuia.”

    Mai spun ca lectura cartii asteia mi-a lasat un sentiment straniu de familiaritate. Arendt nu interpreteaza, Arendt descrie fapte. Or astfel de descrieri faptice si necesare privitoare la aspecte intunecate din istoria bisericii azs din Romania nu exista. Stiu ca o carte de felul asta s-ar fi aflat pe drum spre tiparire, dar inca astepta aprobarea Uniunii…

  2. Alexa,

    Am ajuns la concluzia (paradoxala pentru un pastor) ca orice cod transcedental naste monstrii. Problema cu Kant este ca dupa ce a daramat metafizica in cunoastere a re-inventat-o in etica (paianjen otravit?). Astazi intelegem bine ca indiferent daca este vorba de Bible, Quran sau Ellen White, intre noi si Dumnezeu exista un limbaj imperfect. Istoria turnului babel nu lasa nici o indoiala cu privire la faptul ca limbajul nostru nu ne poate duce la cer. Asta face ca binele si raul sa aiba caracter obligatoriu imanent si istoric. Aici in US avem o problema similara cu cei care interpreteaza platonic/kantian constitutia. Nu exista „self-evident truth” despre salariul minim sau asigurare medicala universala, dar exista „timeless/self-evident truth” cu privire la dreptul de a te plimba cu un AK 47 pe strada. In AZS avem mitul celor 10 porunci ca transcriptie a caracterului lui Dumnezeu. Ergo, e pacat sa permiti strainului din casa ta sa deschida TV in sabat (exceptand Speranta) dar nu e pacat sa-ti bati nevasta al carei propietar esti.

    Imi voi lua timp special pentru Eichman la Ierusalim si jurnalul la care scrii. Apropos, When Nietzsche cried l-am vazut cu tinerii la biserica si am avut o discutie interesanta plecand de la similaritatile evreu/adventist si problema autonomiei individuale vs. loialitate fata de familie/biserica.

    O intrebare: cum impaca Hanah esecul lui Kant cu apologia decalogului si metafizica ispitei?

  3. Alexa says:

    Edi, stiu ca mi-ai mai spus odata de Plansul lui Nietzsche. De data asta o sa iau aminte si-o sa scriu si eu ceva (uh, ce ma oftic ca nu-s acolo cu ‘tinerii’ tai 🙂 ).

    Hannah nu incearca sa impace esecul lui Kant cu apologia decalogului in cartea ei. Problema cu principiile kantiene vehiculate de Eichmann in apararea lui o discuta intr-o singura pagina, dar nu are aprecieri personale asupra acestei chestiuni. In schimb, am rasfoit io o carte tare interesanta pe care ti-o recomand si tie. Alenka Zupancic autoare – alta lacaniana nebuna si geniala din tara lui Zizek :). Uite-aici sursa: http://simongros.com/text/books/alenka-zupancic/english/ethics-of-the-real/

    Daca nu poti downloada, just let me know, sa ti-o trimit eu pe mail.

  4. Crassus says:

    „Daca veti intreba pe pastorul dv. de ce au fost macelariti cananitii cu copii cu tot, va va raspunde ca ereditatea lor era atat de compromisa incat genocidul devenea un act de igiena sociala.”

    L-am intrebat pe FL prin 2011, si iata ce a raspuns:

    „De ce te miri că Dumnezeu a găsit soluţia finală pentru canaaniţi? Moartea este soluţia finală a vieţii pentru toţi. A avea un cult al vieţii în timp ce ştim că ne paştea moartea, care este acceptabilă doar dacă viaţa este de proastă calitate, este un non-sens. Viaţa, în afara controlului lui Dumnezeu nu are sens. El oferă viaţa veşnică celor care intră în alinaţă cu El, care ţin partea Lui, care luptă alături de El. Restul, sunt creaturile Lui, dar creaturi devenite periculoase pentru ele însele şi pentru univers. Singura soluţie, după toate eforturile şi sacrificiile dumnezeieşti, este soluţia finală. Aceasta va fi soarta întregii lumi, cu excepţia celor care se împărtăşesc de spiritul / caracterul Creatorului.
    Comparaţia cu Hitler este neavenită. Hitler a fost un spirit rătăcit care a abuzat de poziţia sa politică şi a distrus o mulţime de oameni nevinovaţi. Dumnezeu, chiar când distruge vreodată sau permite distrugerea, fără a ne da explicaţii, o face din motive diferite, o face în calitate de Creator, Salvator şi Judecător.

    Da, este adevărat că El Se numeşte Domnul oştirilor şi că la sfârşit, la venirea Lui, după ce va fi dat lumii o ultimă avertizare şi chemare la pocăinţă, va distruge pe cei care au respins avertizările. Is 66:16; Iuda 1:5; Ap 14:18-20; 19:15-21.
    Ce predicatori să le mai fi trimis canaaniţilor? Când cineva este în stare să sfideze şi moartea, şi evidenţa puterii supranaturale a unui Dumnezeu cu totul deosebit, la ce te mai poţi aştepta din partea lui?

    „Locurile natale” ale canaaniţilor sunt de fapt parte din pământul al Cărui singur proprietar este Dumnezeu. Nici un popor nu are dreptul moral absolut asupra locurilor natale, decât faţă de alte popoare, dar nu faţă de Dumnezeu. Dumnezeu socoteşte pe toate popoarele ca străini rezidenţi în ţara Lui şi arendaşi ai pământului Lui (Lv 25:23).
    Decât să-L judecăm pe Dumnezeu (fără a lua în seamă faptele Sale şi ale opoziţiei), mai bine ne-am supune puterii şi înţelepciunii Lui, pentru ca să avem parte şi de mila şi vinecarea oferite de El. Deratizarea nu este soluţia dorită de El, dar în cele din urmă, pentru mulţi va fi singura soluţie înţeleaptă. Să fim bucuroşi că evitarea acestei soarte este posibilă prin împăcarea cu El.

    Un raspuns care justifica razboiul sfant.

  5. A avea un cult al vieţii în timp ce ştim că ne paştea moartea, care este acceptabilă doar dacă viaţa este de proastă calitate, este un non-sens.

    FL are meritul sa constientizeze si sa rcunoasca ceea ce multi gandesc in inconstientul lor: religia lor este un cult al mortii. Restrictiile bisericesti nu au ca scop morala ci restrictarea vietii. Pamfil & Ogodescu in nevrozele: „nevroza este un mod de a murii putin pentru a nu murii de tot”. Intersant este ca viziunea despre cer a unor astfel de oameni este un fel de moarte constienta fara nimic din ceea ce defineste viata ca viata.

  6. adabnerth says:

    Edi :
    Daca tot vorbim de o dilema morala , un caz real dar mai putin cunoscut, a fost cazul lui Johann Georg Elser (spre deosebire de cazul neplauzibil al everului in dulap–care oricum ar fii fost descoperit in urma perchezitiei). Tin minte ca in cartea „Germanii in secolul lor ” ( de politologul Christian ,conte de Krakow) , raspunsul lui Elser , cand a fost prins si anchetat de Gestapo a fost ca, in spiritul invataturii protestante, nu ar fii fost un pacat sa il omoare pe Hitler pentru ca prin asta ar fii impiedicat mai multa varsare de sange in lume . Atentatul a esuat dar multi oameni au fost raniti si ucisi. Intrebarea este : poate fii un rau mai mare impieidicat print-un rau mai mic ?

    http://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Georg_Elser

  7. allmaris says:

    @Edi

    „Restrictiile bisericesti nu au ca scop morala ci restrictarea vietii.”

    Ceea ce nu poate fi realizat decat avand un dumnezeu de tip vechi testamental care reprezinta un fel de sfintele moaste la care oamenii sunt chemati sa se inchine.

    Prin explicatii ca acelea ale lui FL si JP, exponenti ai protestantismului roman, respectiv american se redefinesc standardele etice, fiind remodelate dupa capriciile lui Iehova care este doar a perceptie iudaica a ceea ce ar putea insemna divinitatea. Citirea literala a Bibliei naste monstrii.

  8. Crassus says:

    @allmaris,
    Argumentele lui John Piper suna cam asa: Dumnezeu are dreptul sa ne ia viata oricand. El nu ne datoreaza nimic. Suntem pacatosi si meritam sa murim chiar ieri.

    Faptul ca Dumnezeu le-a poruncit altora sa ucida i se pare o usoara problema, dar nu il tulbura prea tare, intrucat asa cum exista un timp pentru iubit, exista si un timp pentru distrugere.

    F.L. considera ca aceasta porunca era un fel de vaccinare a israelitilor fata de paganism. Din punctul lui de vedere, este ok sa il urasti pe cel rau; asta demonstreaza ca iubesti cu adevarat binele. Citat:
    (FL: “David nu ura pe duşmanii personali, ceea ce se poate observa din modul în care s-a purtat cu Saul şi cu urmaşii lui. Dar pe duşmanii DOmnului şi ai poporului lui (care se confundă) îi ura „cu o ură desăvârşită” (Ps 139:21-24). În realitatea, iubirea binelui implică ura faţă de ce i se opune. Când nu există destulă ură faţă de rău, nu există nici destulă dragoste de bine.
    Numai imaginea filozofiei greceşti despre DUmnezeu este o divinitate impasibilă. Lui îi pasă de noi în mod pasionat („cu gelozie”, fanatic, aş spune!), pentru simplul fapt că El ne-a făcut. Pentru acelaşi motiv iubeşte şi urăşte concomitent pe cei care preferă rebeliunea. De ce ar urî? Pur şi simplu, ca reacţie naturală a caracterului Lui faţă de caracterul opus Lui.”

    Elmer Gantry: ”Sin, sin, sin! You’re all sinners! You’re all doomed to perdition!”

  9. ge2oana says:

    Logica contra logica, Kramer contra Kramer, interes(financiar !!) apologetic contra opinie dincolo de cenzura azs.
    Nu-i destul!? Mai mult de-atat….ce mai vrei !? Asta-i Dumnezeu si basta, vrei ,bine, nu vrei , ti-o iei pe cocoasa, bineateles in numele … DRAGOSTEI care, nu-i asa, nu piere niciodata !
    Clar , limpede si …punct !

    Cu asa logica, argumentatie si pasiune, nu-i deloc de mirat ca azs va ajunge acolo unde SINGURA si-a „rezervat locul, aka, cosul de gunoi al istoriei.

    John Piper!?
    Va mai amintiti de dr. Pipim si faimoasa lui carte „Here we stand”, ca sa nu mai zic de ailalta, „Asta-i dragoste(A) !!”

    Ma caiesc si azi ca i-am cumparat cartile si in felul asta i-am adaugat tostesteron la tostesteron.

    Sa-mi fie rusine ! Mie !

    Ah, Deutscland, Deutschland…..

  10. ge2oana says:

    8uihrf8u423ufg,…care-i treaba!?

    naspa comentariul!?

  11. ge2oana says:

    Am perceput, danke !

    Edi,
    Aoleu, mai traiesti !?

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: