Un Dumnezeu care pazeste legea non-contradictiei
16 decembrie 2013 5 comentarii
„noi nu intelegem de ce paradoxul si contradictia dialectica sunt esentiale in gandirea teologica” Edi
Say what?
Cu riscul de a fi etichetat filistin de veac XIX, voi spune cateva lucruri despre importanta cautarii de noduri in papura (via non-contradictie) in testaura doctrinara a orcarui esafodaj teologic (ca adeventismul e doar un exemplu, si unul nefericit…).
Sa punem o intrebare scolastica: Does God obey the law of non-contradiction?
Nu stiu daca o face sau nu, dar cel putin atunci cand vreau sa aflu ceva cu sens despre Dumnezeu o cerinta minima fata de discursul depre el -este aceea de a nu fi contradictoriu. Cultivarea paradoxului (a la Kierkegaard sau otherwise) este fie: 1. un non-sens in lipsa unui discurs univoc necontradictoriu, fie 2. apelul la experienta subiectiva care valideaza orice fel de contradictii sistematice.
Utilizatorii de dialectica hegeliana versiunea 2.0 de stanga, nu impresioneaza pe prea multa lume, pentru ca si Hegel s-a exprimat intr-un mod consistent logic (altfel n-am fi inteles nimic….stiu, mi se va spune ca eu nu am inteles nimic din Hegel samd.). Daca gandirea critica se aplica la ceva, ea se aplica si discursului religios. Pentru orice model teoretic din lumea stiintei “contradictia e miezul falsitatii”, maniera prin care Edi poate scapa de acest ciur al non-contradictiei este sa spuna, cum a mai facut-o, ca discursul religios nu este despre “ceva”, adica nu e de tip ontic. Atunci eu imi permit sa spun ca acest discurs nu se refera la nimic, sau se refera la ceva, dar facand asta in mod paradoxal (i.e contradictoriu), devine de neinteles.
Sunt tare curios cum se pot evalua doua discursuri religioase contradictorii intern, pe seama carui tip de merite epistemice….?
oxigen2 
Zice Polkinghorne:
Mai departe vorbeste despre prezenta paradoxului si a „indefiniteness” in cristologie.
ibrian-eu cred ca este o mare diferenta intre cei care cultiva paradoxul, adica il folosesc ca pe o mare palarie sub care incape orice, si cei care au inalte exigente de rigurozitate in gandire dar nu il pot ocoli.
Imprecizia termenilor in descrierea realitatilor ultime, vaguitatea lor in multe cazuri , neputinta de a circumscrie extensiunea anumitor notiuni , dupa mine relativizeaza atributul de coerent sau incoerent asociat unei anume viziuni asupra realitatii.Nu mai sunt atat de optimist ca altadata ca o logica fara cusur poate fi un „ciur”, cum spui tu,capabil sa ne fereasca de orice eroare in gandire.Pe de alta parte , orice presupozitie cu privire la natura oricarui discurs cu sens poate fi subminata de o alta , din alta perspectiva a considerarii problemei in discutie.
taranprost:
Cred ca Tractatul lui Wittgenstein a aratat clar ce poate fi supus discursului logic si ce „trebuie trecut sub tacere”. O simpla afirmatie ca „eu sunt aici” este in ultima instanta ireductibila (dincolo de adaptarea creierului simian la sarit prin copaci). Problema devine mai acuta atunci cand avem de a face cu Biblia. AZS au mostenit de la William Miller credinta naiva ca aplicarea corecta si onesta a legilor logicii duce la aceleasi conluzii in exegeza textului. Daca era asa nu am fi avut nevoie sa reinventam inchizitia.
Nenea Ibrian si alti nenea de pe-aici, eu nu sunt prea initiat in treburile astea, asa ca sper sa-mi iertati exprimarile si sa ma mai indrumati.
Asa cum inteleg eu, ideea de „atotputernicie” trebuie sa includa putere peste paradox, adica includerea paradoxului. Era o intrebare de-aia ‘isteata”: „poate Dumnezeu sa faca o piatra pe care sa n-o poata ridica?” la care eu cred ca raspunsul e da. Iar nenea Dawkins aducea un raspuns argumentului ontologic si zicea ca un Dumnezeu care nu exista ar fi cel mai impresionant creator, si eu cred ca pe cruce am vazut un astfel de Creator, care e in acelasi timp o starpitura, un nimeni, cel ce nu este si totodata cel ce este, Dumnezeu deplin, Creator.
Daca paradoxul e de la Moș Tăgârță-limba-n-furcă Lucifer inseamna ca-n cer o sa fie boring…
Ma mai luminez eu si sper sa gasesc si termeni mai castigatori si poate si argumente… sau contraargumente 😀
bazinga
Vezi ca la intrebarile „istete”, unul ca Luther, stiind ca toate raspunsurile duc in balarii, te-ar fi luat la palme, pedeapsa necredinciosului. Asta ca sa intelegi ca totul se loveste de zidul (ne)credintei (definitia ti-o dai singur)
Ca sa exemplific, hai sa reformulam intrebarea lui Ibrian de la Does God obey the law of non-contradiction?: Does Santa obey the law of non-contradiction?