Cine se lupta sa curete Adventismul de contradictii?

Hegel a anticipat sterilizarea postmodernă a gandirii cand remarca „sensibilitatea obișnuita fata de lucruri, a carei singura gija este ca acestea sa nu se contrazica intre ele”. La care Lenin comenteaza: „Ironia e rafinata! „Sensibilitate” pentru natură și istorie (printre filistini), efortul de a le curăța de contradicții și de lupta „. Cine sunt filistinii?

Termenul vine dela germanul Philister, insemnand filistean. In 1689 capelanul universitatii din Jena a tinut o predica bazata pe textul din Jud 16: “Filistenii asupra ta, Samsoane”. Pastorul facea aluzie la atacuri de strada violente (uneori letale) ale oamenilor “de treaba” din Jena impotriva studentilor. Astfel de acte erau motivate de invataturile noi, satanice, (mecanica Newtoniana, Iluminismul, critica textuala a Bibliei), pe care le propaga universitatea. Phillister (sau Phillistin, in engleza) este termenul derogatoriu pe care fii Iluminimului l-au aplicat tipului ignorant, materialist, bisericos, conformist, si “respectabil”. Goethe caracterizeaza filistinul ca pe un “intestin nesatios, plin de teamă și speranță că Dumnezeu va avea milă!… Filistinul nu numai ca ignoră orice mod de viata care nu este al lui, dar pretinde ca restul omenirii să-si modeleze felul de viata după al lui”. La romani, filistinul a fost subiectul Scrisorilor satirice ale lui Eminescu. Nu intamplator ultima incepe cu “Biblia ne povesteste de Samson…”

Termenul a fost folosit mai rar in secolul XX, pe masura ce filistinul a incetat sa mai joace un rol central in viata publica. Filistinismul a ramas insa un fenomen central in Adventism, din cauza ca Adventismul se afla inca in secolul XIX.

Vladimir Nabukov a fost ultimul care sa foloseasca termenul (1980), si parca face portretul robot al unei figuri comune in Adventism: “Filistinul este o persoană matura, ale cărei interese sunt de natură strict materială și banala, și a cărei mentalitate este formata pe baza ideilor standard și a idealurilor convenționale ale grupului de care apartine”. Autorul Lolitei mai spune intr-un comentariu la Madame Bovary ca filistinul manifesta falsa pudoare, “care acuză o lucrare de arta de a fi obscena”. Asta imi aminteste cum am fost chemat la Uniune sa dau socoteala ca folosisem exemplul lui Madame Bovary pentru a justifica pozitia lui Ellen White cu privire la consumul de fictiune romantica. Am fost acuzat ca am folosit texte obscene. Unde dai si unde crapa.

Ma voi intoarce la observatia lui Hegel/Lenin: efortul de a curata natura si istoria (doctrina) de contradictii. La fel ca ceilalti neo-protestanti, adventistii au sosit la banchetul teologic dupa ce vinul mai bun s-a dat. Mai precis, nu au avut timp sa interiorizeze istoria gandirii crestine. Ne-am infipt cu lacomie la drojdiile fundamentalismului evanghelic, amestecate cu posirci postmoderne. Asa se face ca noi nu intelegem de ce paradoxul si contradictia dialectica sunt esentiale in gandirea teologica. Nu intelegem de ce teologii bisericilor istorice zambesc ironic atunci cand ne laudam cu “tot adevarul”, le fel cum credinciosul evanghelic/penticostal nu intelege aceiasi atitudine ironica fata de “sweeet Jeezaz”. Sau ironia evreului cosmopolit atunci cand venim cu profetiile lui Daniel. Trei milenii in pustie te invata ceva despre confuzia dintre tara promisa si fata morgana.

Dar Adventismul s-a maturizat, o maturizare care, la fel ca in cazul Iudaismului, am castigat-o numai aceia care am fost dispusi sa mergem pana la capatul pustiei. Exista o gneratie noua, care accepta sa discute deschis contradictiile Adventismului, nu pentru a le rezolva printr-o noua metafizica/scolastica (asa ceva nu se mai poate), ci pentru a le integra ca tensiuni creatoare intr-o teologie deschisa si o spirala vesnic neterminata. Teama si incapacitatea filistinului adventist de a intelege acest nou curent decurge din faptul ca filistinul a fost prea lenes si prea absorbit de bani si consum sa mearga pana la capat in Adventismul pe care pretinde ca-l apara.

Kierkegaard defineste calea cea larga ca credinta fara paradox. Filistinul adventist se lauda cu “ascultarea’ si “credinta” lui Avraam, dar nu a agonizat niciodata in fata unei dileme. Flistinul crede in interpretarea literala a Genezei, dar nu a studiat-o in adancime. Filistinul face scoala medicala, dar nu are curiozitate stiintifica, nici nu realizeaza ca biologia nu are sens inafara evolutiei. Filistinul apara pozitia istorica despre sanctuar, dar nu-i cunoaste istoria. Filistinul apara anul 1844, dar nu poate sa demonstreze ecuatia lui Miller. Filistinul crede in harul ieftin conditionat de formalism ceremonial. Filistinul este legalist si totodata indulgent cu sine. Filistinul nu a mers pana la capatul Adventismului, si nu a vazut orizontul in wireframe, care arata ca traim intr-un univers simulat.

Filistinul e gata sa plateasca bani grei, zecime si pe deasupra, oricarui predicator otravit care promite sa apere certitudinile in alb/negru ale Adventismului, curatandu-l de contradictii. Si pentru ca intelectual sansele sunt nule, apeleaza la procese staliniste si executii stil dinastia Kim, pentru a curata Adventismul de cei ce-i tulbura somnul.

Dar parul lui Samson a crescut si ochiul scos afara “inlauntru se desteapta” cum spune poetul.

Ne vedem la templu.

Anunțuri

19 Responses to Cine se lupta sa curete Adventismul de contradictii?

  1. taranprost says:

    „Esprit de finesse” pascalian – aer respirabil in Gulag-ul adventist.Va multumesc.

  2. Marcus Crassus says:

    Personalizat,

    Cine prezinta o falsa dilema: Edi sau clovnii tragici, razboinici ai noului ateism?
    https://oxigen2.net/2011/06/21/anno-domini-24-hans-kung/

    Prima idee din prezentarea (pe care probabil o stii) este aceea ca intrebarea cu privire la existenta lui Dumnezeu e legitima => retorica Noului Ateism e ridicola si ignoranta.

    In continuare, ideea e ca toate paradigmele crestine istorice (iudeo-crestina, elenista – neoplatonica, ortodoxa, catolica, protestanta, restaurationista) au fost legitime si au raspuns unei probleme a timpului respectiv. In prezent, e nevoie de o paradigma noua care sa raspunda problemelor contemporane. Iar Noul Ateism nu e o optiune, nici fundamentalismul (practic, extremele falsei dileme propuse de tine).

  3. beniamin51 says:

    Personalizat

    Ia te uita ce am gasit eu ,si se potriveste foarte bine ca imn al filisteanului restaurationist adventist se orice culoare:
    http://israelect.com/DivinePageant/life_in_hell.htm

    Citeste si celalate articole de pe acest site . Chiar daca doar un sfert din ce se propaga este adevarat ,merita sa le citesti..
    http://israelect.com/DivinePageant/Articles.htm

    Chiar daca Edi nu vrea sa treaca iordanul impreuna cu tine sau cu toata trupa la gramada ,fi intelegator cu el ,si recunoaste ca te-a tinut ocupat in ultimii cinci ani ,iar jungla de astazi nu mai este aceeasi cu jungla din „pustie”.
    Se pare ca Edi nu este fascinat de mirajul noului ateism de dincolo de Iordan ,.si inainte ca el sa incerce sa treaca acest Rubicon ,eu iti garantez ca tu vei face inca multe incursiuni traversind Iordanul de pe partea cealalta .

    La revedere si pe curind.

  4. Crassus,
    Care ar fi această nouă paradigmă pe care o propune noua ” gherilă adventistă” ținând cont de toate datele
    pe care le oferă știința, psihologia etc.? Nu poți începe un război fără să oferi celorlalți camarazi un plan bine definit. Si ce veți face dacă veți câștiga? Dacă vei elibera un om care toata viața a fost supus nu va putea supraviețui. Omenirea a demonstrat în repetate rânduri că îi trebuie un conducător de care să se teamă ( in cazul de față al adventismului „dumnezeul biblic”). Noul ateism pe care îl atacați își are și el un rol f bun în societatea noastră la fel cum e și al vostru.
    Prefer să trec iordanul singur și liber, dacă pot in incursiunea mea să il fac și pe altul sa fie liber o voi face, dar la voi Edi & compania miroase lup cu blană nouă.
    Sunt de părere că dacă îl poți învăța pe om să meargă singur lasă-l după aceea să zburde singur prin viața și nu condus de tine.

  5. Marcus Crassus says:

    EvolutiaRatiunii,
    Paradigma noua reprezinta o baza de date deschisa dezvoltarii si preocupata de sinteza. Comparatia lui Polkinghorne a teologiei cu stiinta mi se pare ca surprinde cel mai bine esenta: atat stiinta cat si teologia se bazeaza pe experimentarea nemijlocita a realitatii din jur, urmata de realizarea unor ipoteze, apoi teorii care explica prin avansarea unui model abstractverisimilitudinous aceasta realitate. Dupa realizarea teoriilor se trece la unificarea lor. Ceea ce difera este baza experimentala (unde ramane loc pentru inspiratie divina, revelatie, hierofanie in privinta teologiei); in rest, procesul teoretic este acelasi.
    Paradigma respectiva nu este noua; ea exista inca de la aparitia crestinismului. Problemele apar cand bisericile se transforma in pazitorii unor adevaruri trecute si se opun progresului. Asta s-a intamplat in adventism.
    Noul ateism nu-l consider o varianta legitima intrucat sustine ca insasi cautarea omului dupa sens este o prostie; Dawkins si pretenii sai sunt destul de ignoranti si isi bazeaza argumentele pe falsa dilema: pentru ei, un om poate fi ori fundamentalist, ori new atheist.

    „Prefer să trec iordanul singur și liber, dacă pot in incursiunea mea să il fac și pe altul sa fie liber o voi face, dar la voi Edi & compania miroase lup cu blană nouă.”

    Si eu prefer sa trag singur concluziile, tocmai de-asta imi place oxigen2: pentru ca iti poti expune convingerile personale fara sa fii etichetat. „Paradigma noua” nu are cum sa duca la abuzuri si manipulare, tocmai prin recunoasterea caracterului ei provizoriu si nevoia permanenta de update.

  6. Marcus,

    „Ceea ce difera este baza experimentala (unde ramane loc pentru inspiratie divina, revelatie, hierofanie in privinta teologiei)”

    Te rog sa îmi explici și mie ce înseamnă pentru tine ( îi invit și pe alții doritori) termenul „revelație” si ” inspirație divină”.

    „Paradigma respectiva nu este noua; ea exista inca de la aparitia crestinismului.”
    Luminează-mă si pe mine te rog , unde in apariția creștinismului sa urmărit această paradigmă? Cu referințe dacă se poate

  7. Marcus Crassus says:

    „Luminează-mă si pe mine te rog , unde in apariția creștinismului sa urmărit această paradigmă?”

    Cristologia si doctrina Trinitatii s-au dezvoltat in acest fel. Evangheliile au fost considerate raw data (echivalentul experimentului in fizica) de la care s-a incercat dezvoltarea unor doctrine / modele teoretice consistente cu textul sacru. Unele incercari au fost considerate esuate (adoptionism, docetism, arianism, modalism, appolinarianism, gnosticism etc) si deci eretice fie pentru ca nu tineau cont de totalitatea dovezilor experimentale, fie pentru ca aduceau elemente straine (ex gnosticismul). Doctrina Trinitatii si dubla natura a lui Iisus au fost modele la care s-a ajuns in timp si care s-au standardizat cu sinodurile Nicea si Calcedon.
    (cartea „Quantum Physics and Theology, an unexpected kinship”, Polkinghorne, analizeaza pe larg).
    La fel stau lucrurile si cu formarea dogmelor, care au integrat metafizica in gandirea crestina.
    Mai tarziu reforma protestanta, iluminismul, contrareforma, neoprotestantismul au fost alte schimbari de paradigma.

    „Te rog sa îmi explici și mie ce înseamnă pentru tine ( îi invit și pe alții doritori) termenul “revelație” si ” inspirație divină”.”

    Orice as spune va suna dogmatic, ceea ce nu e cazul. Parerea mea e ca Dumnezeu lucreaza in si prin natura, astfel incat se confunda cu ea. Nu sunt panteist, intrucat cred ca exista o dimensiune transcendenta a Divinitatii, dar despre aceasta nu putem sti nimic. Prin urmare, orice incercare de realizare a unui discurs teologic va semana a panteism, atata vreme cat recunoastem ca Dumnezeu nu este un superman pe undeva prin Orion.
    Asadar, in procesul creatiei, natura pare sa se construiasca singura in timp, ca si cum s-ar dezarhiva. Simpla interactiune a elementelor naturale duce la diversificare, la complexificare, la selectarea anumitor caracteristici in defavoarea altora. Treptat, in acest proces, diferite entitati din natura ajung sa se auto-controleze tot mai mult, devin tot mai constiente de sine, mai capabile de interactiune complexa si de intelegerea realitatilor din jur. Scopul final nu il putem sti, dar il putem intui: libertate de alegere, responsabilitate, armonie, simt estetic etc. Nu stim nici daca va fi atins vreodata, e posibil sa fie un drum fara sfarsit.

    In tot acest proces, revelatia este data de impulsuri punctuale date umanitatii, prin care se merge un pas mai departe catre scopul final.
    Dezvoltarea dimensiunii etice a omului a reprezentat un moment de revelatie; indiferent ca aceasta a aparut raportata la Legea Divina (la evrei), sau la miturile creatiei la alte popoare (care aveau datoria sa le rememoreze si sa le retraiasca pt a impiedica uitarea), important este ca a aparut aceasta preocupare, care a facut posibila cautarea unui sens.
    Alte momente de revelatie ar fi persoana si invatatura lui Iisus, iluminismul si reforma protestanta, revolutia industriala si aparitia stiintei, aparitia medicinei moderne, abolirea sclaviei etc.
    Daca Il vedem pe Dumnezeu lucrand in si prin natura, nu vom putea distinge actiunea Lui directa; e foarte posibil deci ca revelatia si inspiratia sa fie procese perfect naturale, produse ale mintii umane sau produse ale evolutiei, in urma careia emerg structuri biologice complexe ce permit noi dimensiuni ale caracterului etc etc. Cam asa vad lucrurile acum.

  8. Sunt 100% de acord. Este o chestiune de intepretare daca vedem natura teologic sau ca un accident, amandoua sunt legitime intelectual, dar ceea ce atarna in favoare teologiei este prezenta ei implicita in orice judecata de valoare si sens (Wiitgenstein). Acesta este si motivul pentru care Nietzche spunea ca credem in Dumnezeu daca inca credem in gramatica. Dilema falsa intre evolutia naturala a universului si a omului, sau evolutia naturala a conceptului de Dumnezeu, pe de o parte, si credinta, pe de alta, presupune ca orice credincios crede intr-un Mare Papusar care trage sforile oridecateori ne rugam. OTOH, Papusarul Ceresc este aur pentru puppet masterii mai mici care trag sforile in numele lui. Asa se face ca fundamnetalistii au nevoie de noul ateism pentru a-si tine turma in staul, la fel cum Jessie Jackson si Al Sharpton au nevoie de un incident ca Trayvon/Zimmerman pentru a-si manca painea.

  9. Teologia, incepand cu grecii, dar mai ales in crestinism, a inventat acele jocuri logice care au fost folosite mai tarziu in stiinta. Cine citeste lucrarile lui Galileo, Descartes si Newton, vede clar ca revolutia stiintifica a fost in primul rand o revolutie in teologie, adevarata reformatiune. La fel cum Inchizitia a pus bazele stiintei forenscice investigand erezii (Foucault, despre adevarul juridic. Entuziastii Marii Lupte uita ca sistemul apostolic a fost judecata lui Anania si Safira, mult mai grotesc.

  10. Ianis says:

    Marcus Crassus
    Nu vreau sa-ti deturnez dialogul cu EvolutiaRatiunii si nici sa-ti stric feng-shui-ul despre dezvoltarea doctrinelor : Doctrinele Trinitatii si dubla natura a lui Iisus nu s-au dezvoltat dupa vreo paradigma si, in (falsa) opozitie cu asa zisele erezii, nu s-au bazat pe dovezi experimentale si nici nu erau libere de „elemente straine”. Cele doua doctrine au fost votate sau impuse prin forta politica, pe baza unei ideologii. N-are sens sa idealizam un mecanism evolutiv.

    Cat priveste a doua intrebare, era clar ca nu se (mai) poate da un raspuns ci doar speculatii pornind de la diverse credinte personale: procesul creatiei, scopul final, impulsuri ( 🙂 ), dimensiunea etica
    Oricum, e de apreciat ca nu ai oferit raspunsul clasic al teologiei cu privire la revelatie si inspiratie, ar fi fost un drum infundat si discutia incheiata de mult.

    E foarte posibil deci ca revelatia si inspiratia sa fie procese perfect naturale, produse ale mintii umane sau produse ale evolutiei, in urma careia emerg structuri biologice complexe ce permit noi dimensiuni ale caracterului etc etc
    Asta suna interesant. Ramane de vazut cum ar arata o teologie construita de la punctul asta

  11. Marcus,

    „Evangheliile au fost considerate raw data (echivalentul experimentului in fizica) de la care s-a incercat dezvoltarea unor doctrine / modele teoretice consistente cu textul sacru.”

    In primul rand crestinismul in faza incipienta sa adresat sclavilor si celor din patura de jos a societati in care traiau. Lea dat speranta pe care nu o aveau, adica intr-o viata viitoare mai buna.
    Nu cred in ” experimentarea datelor” pe care o faceau tinand cont de contextul in care traiau.
    Doar Pavel face o aluzie la asa ceva. In rest dupa ce crestinismul a luat amploare ca si miscare sa impus prin decizi politice(raspunsul la dat Ianis cu care sunt deacord).

    Referitor la inspiratie, revelatie etc: nu pot nici afirma si nici infirma existenta lui Dumnezeu desi ca o inclinatie mica ar fi sa cred ca exista ceva deoarece nu cred ca totul putea sa apara din nimic, dar sub ce forma ar putea exista acel Dumnezeu nu stiu(cautarea va continua desi ca nu stiu daca voi afla ceva in decursul vietii, daca o sa apara sunt disponibil sa accept). Apreciez f mult raspunsul dat de tine.

    „Daca Il vedem pe Dumnezeu lucrand in si prin natura, nu vom putea distinge actiunea Lui directa; e foarte posibil deci ca revelatia si inspiratia sa fie procese perfect naturale, produse ale mintii umane sau produse ale evolutiei, in urma careia emerg structuri biologice complexe ce permit noi dimensiuni ale caracterului etc etc.”
    Frumos formulat.

    Nu ma incanta Noul Ateism desi cred ca este un mecanism legitim al evolutiei tinand cont de contextul problemei.

  12. taranprost says:

    Marcus – „e foarte posibil deci ca revelatia si inspiratia sa fie procese perfect naturale, produse ale mintii umane sau produse ale evolutiei,in urma careia emerg structuri biologice complexe ce permit noi dimensiuni ale caracterului ”
    – in cazul asta , nu ar trebui sa dai „revelatiei” si „inspiratiei” definitii mult prea largi, prea indepartate de sensul lor „tare” ?
    -este la locul ei disjunctia intre „produse ale mintii umane ” si „produse ale evolutiei” , avand in
    vedere relatia de derivare directa dintre ele ?Formularea este cel putin ambigua.Sugerez „sau, mai bine zis” , „sau, altfel spus”.
    -salturile intre diferitele nivele ale existentei – revelatie, minte umana,structuri biologice,dimensiuni ale caracterului mi se par destul de acrobatice.Pe de alta parte , nu a dizolvat stiinta actuala morala in social , in psihologic, spiritualul in pura activitate neuronala ?
    Intrebarile nu sunt retorice . Pozitia mea este , de asemenea , provizorie.

  13. Marcus Crassus says:

    @Ianis, EvolutiaRatiunii,

    Nu cred in ” experimentarea datelor” pe care o faceau tinand cont de contextul in care traiau.

    E clar ca puterea si politica au jucat rolul lor in selectia doctrinelor care au devenit ortodoxe. Ce voiam sa spun este ca baza de la care s-a plecat initial au fost Evangheliile (raman sceptic cu privire la ipoteza protocronismului gnostic), care, indiferent de modul in care au fost scrise si „peticite”, au constituit raw data, in sensul ca erau primele documente demne de incredere care descriau viata si invatatura lui Iisus. Dar Evangheliile nu prezentau o doctrina unificata, prin urmare s-a simtit nevoia formularii acesteia. Intrebari precum: „Cine este Iisus? Cine este Dumnezeul lui Iisus? Cum se reconcilieaza Iisus cu iudaismul? Cum putem armoniza afirmatiile in care Iisus este descris ca divin, cu afirmatiile despre umanitatea lui?” etc.
    Doctrinele despre care scriam mai sus sunt incercari de a formula o teorie unificata care sa tina cont de afirmatiile Evangheliei; raspunsurile date au aparut in timp, iar unele au fost selectate in defavoarea altora. Bisericile lasa impresia ca doctrinele lor au iesit direct din Biblie, dictate de Dumnezeu, si n-au mai suferit nicio evolutie.

    @taranprost,

    nu a dizolvat stiinta actuala morala in social , in psihologic, spiritualul in pura activitate neuronala?

    Din cate am citit, stiinta a deconstruit morala in partile componente si a avansat teorii plauzibile cu privire la originile comportamentului moral. Pt mine, asta nu inseamna ca le-a „dizolvat”; reductionismul nu e singura alternativa legitima, nici nu e inevitabila. Michael Gazzaniga, un neurocercetator agnostic/ateu spune asta in cartea „Who’s in Charge”. Teoria haosului si fizica cuantica ar arata faptul ca determinismul nu este absolut, iar teoria emergentei ar arata faptul ca sistemele complexe care emerg in timp (in biologic, cultural, social etc) dezvolta proprietati noi, ireductibile la nivelul componentelor.
    Aplicand asta la ce spuneai, faptul ca intelegem originea moralitatii si a spiritualitatii (intelegem procesele si sistemele care au dus la formarea lor) nu le-ar dizolva in partile componente. Foarte probabil comportamentul etic si constiinta morala au aparut ca entitati emergente in urma presiunilor sociale din grupuri mari, care la randul lor au aparut din nevoia de aparare in fata pericolelor etc. Empatia, compasiunea, theory of mind, simtul dreptatii, venerarea liderilor+nevoia de modele – toate pot fi explicate foarte bine ca originand in acest fel, iar Gazzaniga face o astfel de analiza foarte bine argumentata si sustinuta experimental.
    Totusi, faptul ca ai inteles cum a aparut o entitate nu inseamna ca este lipsita de un sens mai inalt; produsul final e mai mult decat suma partilor componente.

    „in cazul asta , nu ar trebui sa dai “revelatiei” si “inspiratiei” definitii mult prea largi, prea indepartate de sensul lor “tare” ?”

    Cred ca sensul „tare” se poate inscrie cumva in definitia pe care am incercat-o. Faptul ca e greu sa dai o definitie termenilor respectivi ar putea arata faptul ca depasesc cumva sfera ratiunii. Parerea mea e ca ei pot fi intelesi printr-o abordare din mai multe sfere simultan: ratiune+traire etica+traire estetica.

  14. Ianis says:

    Marcus Crassus
    Ce voiam sa spun este ca baza de la care s-a plecat initial au fost Evangheliile

    O ipoteza mai plauzibila este cea care afirma ca urmasii lui Isus au creat biserici heterodoxe (in opinia lor, perfect ortodoxe) care au faurit diverse evanghelii pentru sprijinirea propriei pozitii. Este cultura generala faptul ca multitudinea de biserici primare nu aveau evanghelii scrise ci se bazau pe traditii orale. Ba inca evangheliile nici macar nu sunt cele mai vechi productii NT – vezi epistolele pauline (Hans Kung, Bart Ehrman, Dale Martin)

    Secolele III-IV sunt cele care au decis castigatorul loteriei ortodoxismului. Daca la Niceea Constantin ar fi favorizat arianismul, trinitatea ar fi astazi o erezie banala.

    Apropo, pentru istoria si dezvoltarea doctrinelor crestinisimului, teologia biblica (ca disciplina) este un instrument cu rezultate mai precise decat teologia sistematica (pe baza careia ai raspuns anterior)

    De exemplu, fraza de mai jos, specifica teologiei sistematice, ignora realitatea istorica. Afirmatiile care trebuiau armonizate sunt indicatori pentru conceptiile heterodoxe amalgamate dar nu topite cu totul de tavalugul ortodoxiei. Inventarea unui sistem nu este intotdeauna o solutie.
    Intrebari precum: “Cine este Iisus? Cine este Dumnezeul lui Iisus? Cum se reconcilieaza Iisus cu iudaismul? Cum putem armoniza afirmatiile in care Iisus este descris ca divin, cu afirmatiile despre umanitatea lui?” etc.

    Si ca sa fim si mai ontopic: adventismul nu poate fi curatat de contradictii decat prin distrugere, asa cum un catar nu poate fi curatat de elementele magaresti :).
    Crestinismul, de la origine, a pornit ca un amalgam de contradictii lasandu-i pe filozofi si logicieni sa inventeze mai tarziu explicatii fara numar, in functie de variabilele luate in calcul.

  15. oana4glade says:

    Curatarea adventismului de contradictii prin insasi propria-i distrugere (presupun ca nimeni altcineva n-o poate face….) va rezolva cumva , contradictiile in sine !!??

    Bine-ar fi , doar ca variabilele nu doar ca nu dispar, dimpotriva , se inmultesc si mai mult , si asta ca o consecinta naturala a…..evolutiei , hahahahaha !

    Eh , speram sa avem news de la Edi cat mai curand , desigur, stiind cum merge treaba cu variabilele, adica ” ce ti-e scris , in frunte ti-e pus ” poti sa faci scara la cer sau sa te faci frate cu dracu´, ca tot aia e !

    Ianis, e buna asta cu ….distrugerea adventismului , hahahaha !

  16. Marcus,

    Sunt total deacord cu raspunsul dat de Ianis desi ca mi-ar fi placut sa ne dea si Poli unul.

    Ianis,Marcus,

    „Si ca sa fim si mai ontopic: adventismul nu poate fi curatat de contradictii decat prin distrugere, asa cum un catar nu poate fi curatat de elementele magaresti :).”

    Transformarea adventismului nu cred ca se va putea realiza. Daca privesti in trecutul lui poti observa ca au mai fost cateva rupturi care nu au facut decat sa se dogmatizeze si in final nu au fost decat un esec total. Daca priviti in evolutia adventismului, dupa EW sa trecut la dogmatizare si jocuri de culise care l-au adus in stadiul in care se afla acum, ceea ce cred ca in timp s-ar putea intampla si cu „curentul” care bate acum prin biserici.

    Cred doar intr-un sistem educativ care ca il invete pe individ sa gandesca si sa il lase liber.

    Distrugerea Adventismului si reconstructia nu cred ca se va putea face pentru ca sunt interese financiare mari.

  17. Meditati asupra cutremului care se produce de cateva zile in adventism, cred ca teama salasuieste si in sufletul conducerii AZS. Cine stie ce jocuri ce culise se duc ca sa il conviga pe Edi sa renunte la tot. Fie ca adevarul sa iasa la suprafata si sa poata fi vazut de orice faptura.

  18. oana4glade says:

    ER,
    Teama este consecinta lipsei de control asupra evenimentelor, adica o variabila supusa legii probabilitatii.
    Deci, este probabil ca sa-i faca lui Edi „n” propuneri, tot la fel este posibil ca Edi sa faca ORICE.
    Eu cred ca „variabila Edi ” e dovada ca boala sistemului SDA este in faza grava.
    Totusi, nu E doar SDA angajata in afacerea asta, conexiunile sunt prea mari ca DOAR cineva sa schimbe situatiile, chemala-l pe acel cineva cum l-o chema.

    La suprafata va iesi DOAR ce e nevoie sa fie cunoscut, restul, informatie clasificata cu termen nelimitat .

    Probabil……

  19. Il admir pe Edi pentru faptul ca a adus lumina asupra multor probleme spinoase, sia pus pielea la bataie de multe ori, a lasat liber acces oricui asupra cercetatorilor lui si pentru multii a fost o educatie in multe sensurii. Nu impartasesc toate parerile lui dar orice opinie este individuala.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: