Random vs. random
27 ianuarie 2015 54 comentarii
Trebuie sa ofer cateva informatii suplimentare cu privire la exemplul cu sahul aleatoriu.
O sa incep cu problemele conceptului Intelligent Design.
Ideea unui scop sau finalitati in univers este valida din punct de vedere filosofic sau ca intuitie personala. Eu insumi am sustinut-o in repetate randuri. Ceea ce resping este ID ca obiect al stiintei. De exemplu, Ps 19 este valid ca teologie poetica, dar nu ca astronomie.
ID are la baza argumentul din ignoranta: daca ceva nu poate fi explicat la un moment istoric dat inseamna ca are in mod necesar o explicatie supranaturala. Argumentul este invalid din punct de vedere logic. Din punct de vedere teologic, cred ca a venit vremea sa nu mai vedem in Dumnezeu un shaman cosmic.
Exista doua intrebari distincte. Prima este daca avem dovezi ca exista un proces natural de crestere a informatiei in istoria universului si a vietii. A doua este daca intelegem mecanismul natural al acestui proces.
Cu privire la prima intrebare, raspunsul este da, fara echivoc. Avem dovada ca universul a evoluat de la o supa de fotoni si electroni, la primii atomi de hidrogen, heliu si litiu, apoi la elementele din tabelul periodic si, in cele din urma, la compusi prebiotici.
Acest proces reprezinta o crestere in informatie. Intelegem mecanismul natural al procesului. Intelegem procesul nucleosintezei in stele si chimia carbonului. Intelegem cum s-au format sorii si planetele, cum apare abundenta de apa si oxigen in nebuloasa primara, cum au aparut compusii prebiotici in sistemul solar. Intelegem desemenea ca acest proces a avut loc pe baza legilor fizicii asa cum sunt intelese astazi, fara interventie supranaturala. Legea entropiei va duce probabil universul la stare de echilibru, dar asta va avea loc peste trilioane de ani.
Sa trecem la viata.
Sistemul solar abunda de compusi prebiotic care au aparut natural.
Dupa decenii de explorare a planetei Marte, exista consensul ca probabilitatea ca Marte sa fi avut viata microbiala este foarte mare. Descoperirea de structuri care au morfologia identica cu stromatolite si microbialite de pe pamant, implica o probabilitate mai mica de 0,004% ca acestea sa nu fie de origine biologica. Viata nu este o creatie speciala pe planeta noastra.
Istoria vietii, asa cum o cunoastem din raportul fosilelor, incepe cu procariote, continua cu eukariote apoi organisme multicelulare, explozia cambrianului si, in sfarsit, cei 500k de evolutie multicelulara. Acest proces reprezinta o crestere in informatie.
Intrebarea este daca intelegem mecanismul cresterii informatiei in istoria vietii.
Raspunsul corect este ca intelegem in parte. Stim de exemplu ca informatia nu se “scurge” doar de la ADN – ARN – proteina, ci si invers. Stim ca genele se pot dubla accidental, dublura fiind supusa la mutatii ulterioare. Invocare entropiei nu tine apa. Cresterea informatiei necesita surse de energie externa, care sunt furnizate de soare si geologia activa a pamantului. Pana la starea de echilibru mai sunt miliarde de ani.
Stiinta cauta raspunsuri naturale. ID sugereaza ca stiinta ar trebui sa se opreasca din cautari si sa accepte supranaturalul. Este evul mediu deghizat in scepticism filosofic.
Si acum sa explic exemplul cu sahul.
Diferenta intre jocul de sah si evolutie este aceia ca jocul nu se reproduce. O combinatie victorioasa este uitata in jocul urmator. Ce s-ar intampa daca programul ar selecta combinatiile victorioase sa fie repetate de cate ori circumstantele se repeta? De exemplu, un sah la rege cu o tura si un pion. Sau o configuratie care duce la eliminarea reginei de la inceputul jocului? Raspunsul simplu este ca asa functioneaza un program de sah. Programul nu gandeste, ci alege miscarea care intr-o anumita configuratie este cea mai probabila sa duca la victorie. Pe ce se bazeaza alegerea? Pe analiza statistica a tuturor jocurilor stocate in memoria programului.
Dar tocmai asta se intampla in istoria vietii. O miscare norocoasa este selectata sa ramana in memoria ADN. Atunci cand un organism se reproduce, are loc re-aranjarea partiala a alelelor prin crossing over si mutatii, care este un joc orb. Alele victorioase intr-un anumit mediu, sunt selectate sa ramana in memoria genetica a populatiei care traieste in acel mediu. Procesul continua in spirala.
Exemplul clasic : broasca.
S-ar spune ca broastele sunt verzi pentru a se confunda cu mediul si a nu fi mancate de barza, si ca au burta alba ca sa nu fie mancate de stiuca. Adevarul este ca barza si stiuca au selectat culoarea verde/alba mancand indivizii care aveau alte alele decat ale broastelor fara culori de camuflaj. La randul ei, broasca „selecteaza” acuitatea vizuala la stiuca si barza.
Este randon vs random.
oxigen2 
MC,
ADN-ul asta e tare gingash si jucaus pe rotocolul pamantului, atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie , mai ales incepand din anul de gartie 1962.
Si, zic si eu, multe nu-si gaseau explicatia fara ´ mnealui ADN.
http://en.wikipedia.org/wiki/James_Watson
Ehh, dar asta e, asa, bagatele si generalitati, acu´ http://en.wikipedia.org/wiki/Neurogenes
e in si mai mare efervescenta, da´ si cu provocari pe masura, cum ar fi aia cu activitatea fizica si producerea de neuroni.
Ca, cica , pana nu de mult , omu´ avea un nr. fix de neuroni pe care , cu varsta si obiceiurile, incepea sa-i piarda.
OOOhhh, cat m-au mai frecat la cap unii si altii cu asta !
Ca , cica , ai grija ce si cum ca , in timp ce nu mai poti castiga materie cenusie , poti pierde si ce ai , evident dat de Dumnezeu !!!!
Am fost mult timp „beneficiara ” zisului concept, repetat si repetat si repetat……
Au dreptate astia la SDA, pastreaza ce ai pt. ca nimeni sa nu-ti ia !!
http://www.romania-italia.net/roit/la-taifas/poezie-prostul-are-mintea-odihnita/
„Si acum sa explic exemplul cu sahul.
Diferenta intre jocul de sah si evolutie este aceia ca jocul nu se reproduce.”
Chess play is a bad example… for evolution.
„At the heart of Darwin’s Theory is random change and natural selection. Computer Scientists have been experimenting with „Genetic Algorithms” for a long time now, and its clear they have enormous limitations. A computer program to play chess, for example, looks several moves ahead and chooses the move that will lead to the strongest position in the future. The power of a chess playing computer is determined by the number of moves it can look ahead. Any modern computer can beat the average human chess player, but it took a massive supercomputer to eat Kasparov in 1997. As the computer looks further into the future the number of combinations it must analyse increases exponentially. Chess playing algorithms regularly make short term sacrifices for longer term goals. Genetic Algorithms, however, can not do this because they are concerned only with the strength of the next generation. It does not matter how large the population or the length of time, Genetic Algorithms just can not solve Chess problems. Genetic Algorithms are also unable to build a structure such as a bridge which is only useful once it is complete and requires a complex series of meanwhile wasteful steps.”
sursa: http://www.theoligarch.com/richard-dawkins-aliens.htm
@ MC
„Iar cultura nu e și ea parte din natură?”
De aici începe toată discuția. Eu nu am răspunsuri definitive, dar mai degrabă nu. Și nu o să recurg la artă sau altceva de genul ăsta, ci la banala agricultură. Ai de demonstrat că agricultura e parte din natură.
„Ce altceva e cultura decât generalizarea și transmiterea mai departe a anumitor moduri de a relaționa în cadrul unor specii sociabile?”
Până și reducerea eticii la etologie e stupidă, iar cultura e mult mai mult decât etică.
***
Cu științele complexității discuția ar fi prea lungă și necesită bune cunoștințe de epistemologie, care e un domeniu foarte disputat și disputabil. Cine sunt eu să decid dacă economia e sau nu știință? Că nu este încă vedem zilnic, că nu va deveni niciodată eu nu pot să afirm. Oricum, în jurul „complexității” e așa de puțină știință și așa de multă pseudoștiință încât iarăși o să zici că sunt arogant sau că am ceva cu gândirea științifică în genere încât mă abțin. Îți atrag însă atenția asupra cazurilor în care oameni cu rezultate bune în științele în care sunt specializați își depășesc limitele competenței. Povestea aia cu memele e o prostie de la un cap la altul, așa cum filozofeala de adolescent acneic a unui fizician precum Hawking e doar un mod foarte sofisticat și poleit de a te băși în flaut.