Specii de atei si ere intelectuale aferente
15 februarie 2015 9 comentarii
“Adevaratul ateu este post-modern.”
In contra domunului Polihronu, ma simt dator sa opinez – how untrue that is. Cat de ironic este sa folosesti calificativul „adevarat” intr-o asertiune unde apare si numele „post-modern”…
Si asta din mai multe considerente. Si acum vorbesc ca un modern(ist): Primul: epistemologia constructivista, sau lipsa oricarei epistemologii (dupa cum pretind unii) lasa calea deschisa validarii si legitimarii publice a oricarei experiente subiective, experienta religioasa (whatever that means) fiind una la fel de legitima. Metanaratiunile au murit, traiasca cea crestina/religioasa, pentru ca toate sunt la fel de falacioase. Din considerente similare isi permitea unul ca Philip Kenneson sa spuna ca „There Is No Such Thing as Objective Truth, and It’s a Good Thing, Too”. Al doilea este de ordin numeric, majoritatea teologilor/filosofilor religiosi contemporani sunt postmoderni si teisti, aspect care nu impieteaza de fel aspura volutelor lor intelectuale. Din nou, ca modern(ist) spun: esti anti-fundationalist, non-reprezentationalist si anti-metafizic, cum te impiedica asta sa fii religios? Ah, te impiedica sa fii literalist sau creationist, da -pentru ca te impiedica sa fii literalist in orice privinta. Dar in sensul asta si Parintii Bisericii erau pre-moderni si mai si mureau uneori pentru lucrurile pe care le credeau, cu toate device-urile lor tipologice si alegorice de lectura a textelor.
Pe de alta parte Edi, in vremuri cand gazda noastra facea, fara sa o recunoasca, panseuri dupa intelectualul de talie mondiala Jon Paulien – ne informa de cat de util le este fundamentalistilor postmodernismul in apologetici anti-stiintifice.
Ca modernitatea este idolatria pozitivista a omului si nu ateism ..True that…si daca imi aduc eu bine aminte, dumnezeul evreilor e procupat de idolatrii, nu de atei. Si ca sa spun si eu ceva pe stilul sententions al lui Edi: Pentru crestini nu exista atei, ci doar idolatrii, istoria filosofiei nu este altceva decat idolatrie sofisticata.
Acum anticipez ca mi se va explica ce este un ateu si ca, de ce, de fapt doar postmodernistii sunt atei. Redefinirea termenilor nu rezolva problema. If by whiskey, atunci ii invit pe preopinentii mei sa ne spuna cum recunoastem un postmodern sau un postmodernist (daca distinctia pare utila, desi nu cred) -din pozitia potmoderna in care ne situam- dupa blana, numar de degete s.a.m.d. Chiar si apologetica lui Edi (exotica, vorba unui personaj de trista amintire de pe aici…) nu este altceva decat postmoderna, si spun asta fara sa insinuez ceva peiorativ. Acum aspectul dezgustator terminologic al problemei consta in faptul ca este nepostmodern sa definesti postmodernismul.
oxigen2 
Domnu’ ibrian,
nu degeaba am ales un colocvialism de ghetou ca sa comentez sentinta amfitrionului nostru. Ce e mai postmodern decit a proclama, cu limba in obraz, adevarul? Si ce comentariu mai potrivit pentru o sentinta cu privire la adevar se poate produce? „You trippin'”? E fix acelasi lucru 🙂
Drept pentru care, aflati draga dom’le ca, atunci cind sinteti „contra”, sinteti pentru.
Ceea ce nu ma impiedica sa remarc ca al doilea dvs. argument e lovit de nulitate, de vreme ce nimeni n-a sustinut ca toti postmodernii sint si nu pot decit pentru ca sa fie atei. Si ca, precum dumnezeul evreilor, postmodernul de idolatrii e preocupat, printre care chiar de idolatria dumnezeului evreilor.
Poli,
Good points, al doilea argument, nu e un argument este o constatare 🙂 Iar ideea lui Edi, in masura in care eu am priceput-o, este ca modernistii nu erau adevaratii atei (ci doar preluau atribute divine asupra umanitatii), pe cand postmodernistii sunt adevaratii…no matter what they say…
By the way, ironia ta nu alunga umbra ca Edi meant what he said…
Deh, domnu’ ibri, sintem toti atei dupa putinta. Pina si cei mai religiosi dintre noi 😉
Ca dumnezeul evreilor, nu era dumnezeul lor (permis fie-mi paradoxul) o spune chiar El (oh the irony, tot prin ei): Ps 50:21
Asa-s toti idolii, domnu’ ibri, se rascoala 🙂
In loc sa-si vada de existenta lor in si prin text…
Da’ chiar! Daca nu slujesc altor dumnezei, ci niciunuia, asta ma face ateu? God, ce revelatie tocmai am! God, i’m an atheist! Hiiii!
Mai urmeaza, bag seama sa facem o clasificare pe diferite criterii, ca sa stim de care atei suntem! Ca fiecare ateu are dumnezeul lui: o idee calauzitoare, sfanta Realitate, noosul din mintea lui, sau legile divine ale cauzalitatii, altele mai matematice, mai fizice, mai mecanice, psihologia abisala, de te si miri pe ce creanga ajungem sa ne leganam, asa cum se leagana si fratii nostri intru instincte primare basice , crestinii, pe’ale lor.
Ibrain,
„Acum aspectul dezgustator terminologic al problemei consta in faptul ca este nepostmodern sa definesti postmodernismul.”
Si este neateist sa definesti ateul. 🙂 Domnule Ibrain, critica dvs. vizavi de afirmatia domnului Constantinescu face sens. Argumentul ramane in picioare pana la aparitia unor contraargumente (explicatii) solide din partea dansului. „If by whiskey” – Ditto.
polihronu,
„Ce e mai postmodern decit a proclama, cu limba in obraz, adevarul? Si ce comentariu mai potrivit pentru o sentinta cu privire la adevar se poate produce?”
O, ironie fina! Apreciez simtul dvs. al umorului in acest caz.
„Apreciez”
Vai, ce validat ma simt, domnu’ Eric! Si nici macar nu-i prima data 🙂