De ce nu ma rog pentru ploaie

images Versiune audio

Anunțuri

99 Responses to De ce nu ma rog pentru ploaie

  1. beniamin51 says:

    Capu Varza

    „”Tin sa afirm ca nu m-am lepadat niciodata de Isus, doar de o anumita viziune ingusta depre el. In ce priveste atingerea nemuriri, raman deschis la ambele optiuni, sa vedem cine o realizeaza primul: Isus venind pe norii cerului si transformarea intr-o clipita, sau inventarea de nano-masini care pot regenera tesuturi la nesfarsit.””

    Pentru prima data m-ai impresionat cu raspunsurile tale.
    Afirmatia ta imi aduce aminte de frumoasa intrebare pusa de preot cand boteaza un copil:

    „”te lepezi de satana?””
    la care parintii raspund–Da il si ne lepadam de satana .

    Ca tu crezi ca inca nu te-ai lepadat de ISUS , e o afirmatie frumoasa insa trebuie sa fi sigur ca nu te pacalesti singur .
    Hai sa facem o verificare ;

    Daca nu te-ai lepadat de ISUS , ,cum raspunzi la declaratia lui Isus despre sine?
    „”eu am venit ca sa-mi dau viata ca pretz de rascumparare pentru multi „”

    Crezi tu acest fapt facut de ISUS ?

    Daca nu crezi aceasta realitate , toate celelalte credinte despre Isus te vor lasa -sarac , orb si gol –pe bulevardul ateistilor , si „ne-lepadarea „ta este doar o poezie fara nici un sens .

    Incearca te rog si fi sincer cu tine la acest subiect.
    Edi zice multe lucruri foarte adevarate , insa la acest subiect si el este foarte deficitar.
    Aurel Ionica afirma sus si tare ca aceasta afirmatie a lui Isus este o interpolare facuta mult mai tarziu si de fapt nu-i apartine lui .
    Orcine nu crede aceasta afirmatie si daca aceasta afirmatie ai apartine lui Isus , atunci indiferent de etica sau morala acelui om , acel om in realitate s-a lepadat de Isus .

    Ca maninci doar brinza tofu si cremvusti vegetarieni , nu cred ca te poate ajuta la nemurirea mult cautata , Dar daca te lapezi de lucrarea principala pentru care a venit Isus , toate celalate sint doar desertaciune si goana dupa vint.

    Eu cred ca esti doar un om cu capul facut varza prin interactiunea cu ideile sabatarienilor si de fapt esti doar ratacit pe acest bulevard al ateilor .. –esti mai mult agnostic decat ateu .

    Daca poti incearca sa o iei prima la dreapta pe acest bulevard , schimba directia iar daca poti sa faci acest lucru inseamna ca esti unul din aceia pe care Dumnezeu i-a ales inainte de intemeierea lumii sa fie sfint si fara prihana IN ISUS (datorita Lui).

    Citeste Efeseni cap unu si doi si vei vedea daca esti crestin sau altceva !!

    Toate cele bune si multa sanatate.

  2. Evolutia ratiunii,
    Sunt de acord, de aceea eu in comentariile mele am vorbit mereu de Iisus cel din Evanghelii. Cum este Iisus cel din Evanghelii? este intrebarea mea.
    Parerea mea este ca datele care pot fi considerate istorice, despre Iisus sunt mult prea putine. Un Iisus asa cum reiese din datele istorice de care dispunem, cred eu ca este un personaj banal, care nu are de ce sa influenteze viata noastra personala,mai mult decat alte personaje istorice antice.
    Un Hristos care nu are puterea de a birui naturalul , care nu inviaza, si care nu poate oferi viata vesnica (bineinteles ca acestea nu pot fi considerate istorice), este un personaj banal, absurd, care poate mai bine si-ar fi ocupat viata cu tamplaria, decat sa moara pentru …practic nimic.
    Acesta nu este Hristos cel din Evanghelii, care pana la urma, fictiv sau nu, real sau inflorit, a influentat lumea de 2000 de ani incoace.
    Daca Hristos nu a inviat, toata viata lui si activitatea lui nu au sens; religia nu are sens, este poate doar un drog….etica nu are sens, ci poate fi chiar o piedica in calea fericirii trecatoare a omului, deci ar trebui dozata corect, nu cum a facut Iisus cel istoric, care si-a atras moartea……

    Daca Hristos nu a inviat verticalitatea si integritatea morala a omului sunt de cele mai multe ori o piedica in calea fericirii trecatoare…in cazul acesta pentru a fi fericit cred ca filozofia de viata a omului ar trebui sa fie foarte asemnatoare cu abordarea politica…..ar trebui sa dozam corect morala, binele, etica,…sa fim oportunisti, sa le abandonam cand circumstantele vietii ne-o cer si iar sa le reluam pentru a nu ne pierde echilibrul si a fi eliminati de selectia naturala…verticalitatea si adevarul nu isi au sens, fara viata vesnica……”hai sa mancam si sa bem” si sa murim fericiti.
    Ceea ce vroiam sa arat este ca Iisus poate fi relevant pentru noi, nu prin atitudinile sale etice sau practice,nu prin ce poate fi considerat istoric, ci prin deschiderea posibilitatii de a „mosteni viata vesnica”. Multumesc

  3. polihronu says:

    „verticalitatea si adevarul nu isi au sens, fara viata vesnica”

    Dimpotriva.

  4. polihronu,
    Fi mai explicit te rog….
    Eu cred ca Hristos cel descris, in Evanghelii, a propus, verticalitatea, adevarul, etica, iubirea, jertfa etc, impreuna cu credinta in El, ca modalitati de edificare spirituala si de propulsare a noastra in viata vesnica. Daca nu exista viata vesnica…ce rost mai au toate acestea?
    Vedem ca in lumea in care traim pentru a avea succes, practicarea virtutilor si a „verticalitatii” trebuie adaptata la circumstante…trebuie dozata corect, altfel riscam ca intr-un fel sau altul sa fim „crucificati”, la fel ca Iisus.Care este rostul crucii fara inviere. Care este sensul vietii fara inviere?

  5. polihronu says:

    Moartea nu ameninta in niciun fel sensul vietii sau aspiratia verticalitatii si a adevarului. Dimpotriva. Este o iluzie ca viata are sens in virtutea unei promisiuni care se implineste dincolo de ea. Viata ta fie isi gaseste sensul in ea insasi, in aici si acum, fie nu are niciun sens. E o pierdere sa traiesti pentru dincolo. Si un egoism colosal. Pofta asta de prelungire infinita a eului e satanica (literalmente, ca doar asta scrie Genesa, nu?). Iar asta – traitul pentru dincolo – duce extrem de usor la opusul adevarului si al verticalitatii. Oamenii cred orice si fac orice in virtutea unei nade. 72 de fecioare si un mic atentat cu bomba? Sigur. 144.000 si niste netrebnici care merita blestemati ca ne strica jucariile exegetice? Sigur. Gizasism analfabet si rugaciuni pentru sufletele ateilor? Sigur. Etc etc etc.

    Ai mult mai multe sanse sa nimeresti erect moralmente daca nu te supui vreunui vinzator de vesnicie. Iar pe adevar il doare in cot de promisiuni desarte. Pina una alta stim ca murim. Si e de-ajuns.

  6. ibrian says:

    poli,

    Ce afirmatii faceti dle…?! pe ce va bazati dvs. (e vreo constatare de fapt …?) , cand ne dati dume, gen: „Este o iluzie ca viata are sens in virtutea unei promisiuni care se implineste dincolo de ea. Viata ta fie isi gaseste sensul in ea insasi, in aici si acum, fie nu are niciun sens.”?

    Ce e ala „sens”?

    Secundo, „E o pierdere sa traiesti pentru dincolo.” ce e asta, un fel de pariu pascalian in the mirror? Poate ca nu exista niciun dincolo si putem concede asta, dar sa fie vorba de o „pierdere”, hmm… o pierdere, relativ la ce? Ca viermii se vor multumii cu noi total disitanti fata de orice „sens”, de aici sau „de dincolo”.

    si btw – no offense intended… daca nu altceva, macar „sensul” poate fi subiect de entertainment…:)

  7. polihronu says:

    ibrian,

    si cind AD zice ca viata n-are sens fara inviere, nu da dume? Ce e ala „sens”? Hai cu entertainmentu’! 🙂

    Iar cind zic ca a trai pentru dincolo e o pierdere, n-ar trebui sa ai nicio problema, de vreme ce intelegi ce vrea sa zica apostolul cind pretinde ca „a trai este Hristos si moartea e un cistig”.

  8. Aurel Ionica says:

    polihronu spune:

    Pofta asta de prelungire infinita a eului e satanica (literalmente, ca doar asta scrie Genesa, nu?).

    Si unde scrie timpenia aia in Geneza? Eu am citit ca drumul la pomul nemuririi a fost blocat de Dumnezeu si nu de sarpe/satana. Sau vrei sa spui ca omul a fost creat nemuritor si dupa aia a “cazut”? Si asta o citesti in Geneza sau o scoti din timpeniile fundamentaliste si ale schoar-ilor de care iti este capul plin?

  9. Ianis says:

    Here we go again. Next please

  10. polihronu says:

    „Si unde scrie timpenia aia in Geneza?”

    Am zis io ceva despre ce scrie in Genesa? Sau dau eu semne, de vreme buna incoace, ca ma doare in freza de ce are Genesa de zis?

  11. „Pofta asta de prelungire infinita a eului e satanica (literalmente, ca doar asta scrie Genesa, nu?)”

    Ha? Unde?

  12. „Ca viermii se vor multumii cu noi total disitanti fata de orice „sens”, de aici sau „de dincolo”.”

    Singer mic ce ești… De ce vorbești în numele viermilor?

  13. ibrian says:

    Gigi, mare adevar ai zis, in stil singerian nu trebuia sa mentionez nicio alta vietuitoare. Imi cer scuze viermilor! 🙂

  14. Cât de potrivită e aici folosirea greșită (gramatical) a pronumelui. Pentru că suntem deja viermii care ne vor mânca 🙂

  15. ibrian says:

    Iar faptul ca suntem deja viremii…(o! vechiul balans deja/nu inca..), ne da dreptul sa vorbim in numele lor/nostru (intr-o perpetua echivocatie pronominala)?

  16. polihronu says:

    „suntem deja viermii care ne vor mânca”

    Ei, asta da ontologie 🙂

    „Ha? Unde?”

    Bai, nu mai poate omu’ arunca o petarda, ca sariti care mai degraba cu burta pe ea.

  17. Ce-are ontologia cu timpul???

    Pirando, pirando, cu petarda iar pute.

  18. Etica bazată pe suferință – ultima găselniță a idioților ascunși sub numele de progresiști – ne dă voie să vorbim despre ce vrea mușchii noștri în numele cui vrea bașcheții noștri.

  19. polihronu says:

    „pute”

    Bine, hai sa vedem ce zice Genesa, chit ca mi se-n paispe. „22 Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul; acum el şi-ar putea întinde mâna să ia şi din pomul vieţii ca să mănânce şi va trăi veşnic.“ 23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a alungat pe om afară din grădina Eden, ca să muncească pământul din care a fost luat.” Nu e clar ca dl. Dumnezeu nu e de acord ca oamenii sa traiasca vesnic? Nu ne tot amintesti si tu ca singura promisiune a legamintului a fost perpetuarea semintei?

  20. polihronu says:

    „Etica bazată pe suferință”

    Huh? Unde dadusi tu peste asa ceva? Si stii vreun alt fel de a face etica? Ti s-a urcat patratu’ la cap, sau ce? 🙂

  21. Pute și mai rău, pirănduțo… Cum inferzi din ce zici tu că „Pofta asta de prelungire infinita a eului e satanica”, și încă „literalmente”, verbatim și motamot, numai tu și duhul tău veți fi știind…

  22. polihronu says:

    N-am inferat nimic, nici nu cred, literal sau altfel, nimic din ce are de spus Genesa. Dar se pare ca unul dintre efectele adverse ale patratului este deteriorarea simtului pentru ironie (doara stii ca nu cred in draci, ce dracu!).

  23. polihronu says:

    Dar hai totusi sa fac o inferenta: sustii dumitale ca VT lauda pofta de eternitate a eului?

  24. Pirănduțo, când zic că pute zic că manipulezi. Eul? Ce-i aia, în contextul Genezei? Aduci un concept din filozofia puței și-l răsădești în grădina din Eden? Și-apoi olamul ăla-i mai curând un fel de leru-i ler decât eternitate în sensul modern.

    Iar a te prevala de scepticism e very lame. Din „toți caii sunt calorifere” poți infera absolut corect „unii cai sunt calorifere”, fără ca vreuna dintre propoziții să fie adevărată și fără ca tu să crezi așa ceva.

  25. La Singer și la intelectualii de la Ștefania Gheorghiu.

  26. polihronu says:

    Well, scepticismul meu face macar cit un „reality blocker” 😛

    „leru-i ler”

    Amin. Da’ nu stiu la care olam te referi.

  27. polihronu says:

    „Aduci un concept din filozofia puței și-l răsădești în grădina din Eden?”

    Am zis si io „eu”, atit. Ai obsesii abisale? Si-apoi, unde sa creasca si sporeasca filosofia putzei mai bine decit in gradina lu’ dl. Zeu?

  28. Nu face.

    La leolamul din 3:22.

    N-ai zis eu, că nu era vorba de a striga, ca fotbaliștii când intră la cap, „euuuuuu”… Nu era prelungirea unor foneme, las-o-n pisici…

    Am obsesii abisale de tot felul.

    Primul meu contact cu filozofia puței a fost mediat de un prof care ne-a zis că a spune „te iubesc” e totuna cu a spune „nu vei muri niciodată”. Până atunci chiar credeam că există psihanaliză și Moș Crăciun.

  29. polihronu says:

    Face. Desi inca nu stiu ce-i aia un „reality blocker”.

    Aha. Deci Gen 3:22 exclude doar posibilitatea unei vesnicii de tipu’ leru-i ler (chit ca metusalemicii bat mia), da’ o admite p-aia a fanteziilor cu harpe si norisori.

    Ca noi toti.

    Ultimul meu contact cu filosofia putei a fost anu’ asta, cind am bagat-o in draci pe profa mea, psihanalist, cu afirmatia ca resping teologia din aceleasi motive pentru care il vorbesc de rau pe Freud.

  30. Poli,
    Nu neg posibilitatea ca adevarul sa fie altul, unul foarte crud, adica acela ca nu exista viata vesnica…Este o afirmatie legitima; o observatie rationala a lumii inconjuratoare ne trimite intradevar , mai degraba catre aceasta concluzie…sunt perfect de acord.
    Este posibil ca viata vesnica sa fie o iluzie.Personal eu cred in viata vesnica, chiar daca sunt constient ca poate fi o iluzie.Altul poate sa nu creada, este optiunea lui.

    As vrea insa sa duc la concluziile logice ultime, varianta neexistentei vietii vesnice si sa arat ca in lipsa vietii vesnice….moartea niveleaza orice valoare…in fata unei vesnicii de inexistenta nu conteaza daca ai fost bun sau rau, nu conteaza daca ai fost moral sau nu, daca ai fost vertical sau nu, daca ai trait viata din plin sau nu, daca ai iubit sau nu…daca ai avut scop in viata sau nu, daca te-ai edificat spiritual si intelectual sau nu.Insa Hristos cel din Evanghelii pune mereu in opozitie binele si raul, telurile inalte si cele banale,cautarile spirituale si cautarile naturale banale ale omului ,verticalitatea si lasitatea, aratand ca diferenta dintre acestea conteaza.De ce conteaza?

    Daca viata vesnica nu este o realitate atunci, realitatea noastra este trista.

    Vreau sa dau dau trei exemple sugestive date de Hristos Cel din Evanghelii (parafrazez): „ce folos pentru om sa castige toata lumea daca va pierde sufletul sau” ; „strangeti comori in cer, nu pe pamant unde le mananca molia si rugina”; In pilda omului care si-a strans graul in hambare si planuia sa isi ridice alte hambare, si apoi sa manance si sa bea si sa se veseleasca….Hristos il avertizeaza „nebunule, chiar in noaptea aceasta se va lua sufletul tau si ce ai strans tu, cui ramane?”. Daca nu exista viata vesnica…Hristos este nederept cu omul acesta, este nedrept cu bogatul din pilda lui Lazar, este nedrept fata de farisei si saduchei, pentru ca in contextul trecerii in nefiinta, nimic nu mai conteaza. Daca viata vesnica este doar o metafora, nu o realitate, l-as putea intreba pe Hristos: ce folos pentru om sa nu castige toata lumea , daca oricum va pierde sufletul sau?

    Poli,
    Cert este ca Hristos asa cum apare in Evanghelii, a crezut in viata vesnica, i-a facut si pe altii sa creda si le-a promis viata vesnica, si noi pana astazi datorita acestui impuls credem. A aratat ca exitsa criterii de selectie pentru viata vesnica…adevarul, binele, etica,moralitatea, iubirea, mila ,bunul simt, credinta etc.
    Rational vorbind, adevarului nu ii pasa nici macar de Hristos.
    Daca Hristos nu este adevarul,spunea Dostoievski, eu aleg pe Hristos.De ce?Tocmai pentru ca refuza aceasta realitate cruda, in care pana la urma nimic nu conteaza.Moartea niveleaza totul.

    Religia crestina, in esenta ei, este manifestarea acestui refuz de a crede ca moartea este ultima concluzie; de a crede ca valorile, virtutile sunt importante, conteaza.Credm ca avem sens…sensul nostru este comuniunea cu Dumnezeu, viata vesnica.Hai sa fim buni! Hai sa depasim realitatea cruda, nedreptatea,raul, pentru ca binele are sens! Hai sa iubim pentru ca iubirea, are sens.Hai sa fim verticali si in acelasi timp sa avem si bun simt, pentru ca virtutea are sens.

    Hristos cel din Evanghelii a ramas vertical pana la capat,a crezut in bine pana la capat,nu a facut compromis cu adevarul , a sustinut adevarul pana la capat…a fost crucificat, dar a inviat…acum toate acestea capata sens.

  31. polihronu says:

    „in fata unei vesnicii de inexistenta nu conteaza”

    So what? Aici si acum conteaza.

    „realitatea noastra este trista”

    Nu, trist e cel mult sa descoperi ca ai fost mintit. Realitatea nu e nici fericita, nici trista.

    „refuza aceasta realitate”

    Nu e niciun merit in asta. Si un schizofrenic „refuza” realitatea.

    „sensul nostru este comuniunea cu Dumnezeu”

    Daca poti face asta aici si acum, n-am de ce sa ma pling.

    „sa depasim realitatea cruda, nedreptatea, raul…”

    Din nou, realitatea nu are cum sa fie cruda. E. In rest, esti nedrept. E loc berechet si pentru dreptate si bine si bunatate in realitatea asta.

  32. Poli,

    Nu face. Pentru că nu mă ajută să înțeleg pactul ficțional (na’ că-ți răspunsăi și la întrebare…)

    „baruh ata adonai eloheinu, meleh ha-olam” e începutul cam al oricărei rugăciuni. Ăsta era sensul de leru-i ler. E un cuvânt care se golește de sens, se tocește prin abuz. Și nu cred că are sens de bieskaniecinîi.

    Fanteziile cu harfe-n cap și capete-n nori au tot atâta treabă cu Geneza precum ego-ul.

    Și profa nu s-a prins că te dădeai la bărba’-su? Sparge-i un ou „înăuntru” data viitoare și citește-i din Bataille.

  33. polihronu says:

    Jiji,

    ba te-a ajutat, ca doar ai inceput sa ma taxezi ca manipulez. Na taxa.

    Sigur ca olamu a ajuns sa-nsemne ‘lume’, da’ asta nu ne ajuta cu nimic in Gn 3.

    Pai, n-am zis nimic de niciun ‘ego’. Asa ca sintem de acord.

    S-a prins, s-a prins.

  34. Poli,
    Inteleg din ce spui tu ca filozofia corecta de viata este „traieste clipa”, realizeaza un scop al vietii aici si acum.

    Hai sa ducem aceasta la extrem si sa vedem concliziile logice ultime:
    Va trebui sa lasam la o parte notiuni ca verticalitate,moralitate, bunatate.Realitatea este insensibila la asa ceva.
    Bineinteles, nu zic, ca pentru a avea succes in aceasta viata si pentru a trai clipa cat mai bine… acestea trebuie abandonate total.Intr-o oarecare masura acestea sunt si imbolduri naturale selectate evolutiv.

    Eu cred ca trebuie avuta o abordare politicianista, oportunista in viata pentru a avea succes si a trai bine clipa.Trebuie dozata corect bunatatea, moralitatea si integritatea, ca altfel ajungi sa fi „crucificat”, intr-un fel sau altul, si pentru ce?

    Hristos despre care zicem ca ar fi modelul nostru se pare ca nu a fost asa. A promovat valori mai presus de aceasta viata, a murit pentru ele si credem ca a si inviat.

    Concluzia este ca fara viata vesnica (cu tot ce implica asta), marile aspiratii de bunatate, moralitate, si verticalitate, nu sunt sanatoase sunt nebunie, schizofrenie.
    Dar pana la urma ce conteaza?Nimic nu mai conteaza…In contextul vesnicei nefiinte, orice ai face in putina ta viata este egal cu 0.Nici nu castigi nici nu pierzi nimic.Poti fi chiar si crestin fanatic, sau mai rau musulman fanatic…e Ok, sau poti fi un om integru, echilibrat, bun, traindu-ti clipa corect; poti sa sti tot adevarul sau sa fi mintit…realitatii nu ii pasa…in fata unei vesnicii de nefiinta,toate felurile de a fi si a trai, sunt egale intre ele si egale cu 0.
    Atunci de ce ne mai chinuim sa traim…

    Sunt de acord cu tine, ca in viata este mult loc de bine si de frumos, dar acestea sunt consumabile. Sunt atat de fragile, pt ca de fapt noi suntem fragili.
    Cat timp esti sanatos, traiesti bine,nu ai probleme majore, te bucuri de viata…si intradevar, sunt multe lucruri in viata care aduc bucurii, insa ce faci cand acestea se naruiesc…constati ca realitatea este dura, cruda.Pentru multa lume realitatea este dura..se poate vedea cu ochiul liber asta. Deschide televizorul si vezi.Este adevarat ca exista si oameni catre traiesc clipa farte bune si fericiti.Intrebarea este pana cand?

    In conditiile unei astfel de relitati, necesitatea de a evada, pare fireasca.Atentie…nu refuz realitatea, caut sa o depasesc.
    In Evanghelie, Hristos s-a adresat foarte mult norodului, oamenilor nefericiti, saraci, bolnavi, cu probleme…le-a propus viata vesnica in Imparatia Lui Dumnezeu.Le-a aratat , ca exista, valori mai presus decat fericirea de aici si acum,pe care ei nu o aveau.I-a pus in antiteza cu „fericitii” timpului respectiv, aratand ca in perspectiva vietii vesnice acestia din urma sunt de fapt nefericiti…a fost o inversare a valorilor in mod cert.

    Este foarte greu de trait clipa…se pare ca aceasta forma de evolutie a vietii numita „constienta” functioneaza pe principiul „memoreaza trecutul, aprofundeaza-l, si anticipeaza viitorul”.Clipa practic nu exista.Ce fel de viitor anticipeaza un rationalist adevarat?
    Numai bine.

  35. polihronu says:

    „Concluzia este ca fara viata vesnica… marile aspiratii de bunatate, moralitate, si verticalitate, nu sunt sanatoase sunt nebunie, schizofrenie.”

    Concluzia asta e si nefondata, si aberanta. Aspiratiile astea nu s-au nascut odata cu Hristos, nici nu depind de vreo promisiune eschatologica. Mai rau, e greu sa ramina intacte cind sint doar mijloace pentru obtinerea unui premiu.

    „o inversare a valorilor”

    A propovadui saracilor bogatia in lumea viitoare, iata cinismul suprem. A vesti suferinzilor alinari intr-un dincolo, iata cel mai ieftin truc. A vinde fericiri viitoare nefericitilor soartei, iata cruzimea cea mai detestabila.

  36. polihronu says:

    Dar hai sa lasam implicatiile filosofice ale eternitatii. Ce dovezi avem ca viata asta vesnica e posibila si mai buna decit asta pieritoare?

  37. Marcus Crassus
    Am si eu o intrebare , pot sa ti-o pun ?
    De ce oare am eu impresia ca multi din cartierul asta si-au mancat titirezul ? (vezi Inception ) si acum racaie cu disperare in resturi cu batul relativismului doar doar il vor recupera ?!
    Sper sa ma fi inselat .Apropo mi-a placut „Stiinta- Dusman de moarte” i-am dat share , asta nu ne face prieteni , suntem veri oricum .

  38. Alex,
    „Va trebui sa lasam la o parte notiuni ca verticalitate,moralitate, bunatate.Realitatea este insensibila la asa ceva.”

    De unde scoti asa ceva? inseamna ca un ateu nu are moralitate? Din contra, cred ca ma face mai responsabil.

    „Cat timp esti sanatos, traiesti bine,nu ai probleme majore, te bucuri de viata…si intradevar, sunt multe lucruri in viata care aduc bucurii, insa ce faci cand acestea se naruiesc…constati ca realitatea este dura, cruda.”

    Pai si ce sa faci? sa te mintii singur? si daca te mintii, atunci cand te vei lovi de realitatea unei boli spre exemplu, nu va fi mai dureros cand ajutorul „ala divin ” nu mai apare?

  39. Marcus Crassus says:

    @Alexandru Dutulescu:

    „Daca nu exista viata vesnica…ce rost mai au toate acestea?”

    Ma amestec si eu in discutie cu o simpla reflectie – cum ar fi daca etica ar fi subordonata esteticii? Motivatia suprema in viata sa fie cautarea sublimului. Nu stiu daca la asta se referea Pavel cand spunea „sa traim frumos, ca in timpul zilei”, dar idealurile estetice au consecinte asupra trairii etice. Sublimul filosofic are totodata si o dimensiune religioasa (ca sa-i scoatem putin din sarite pe bufoni precum Sea si John Deer), cum observau Otto si Eliade, si mai mult – are sens atat in cadrul unei spiritualitati teiste, cat si ateiste. Contemplarea unei realitati superioare, din care mintea umana nu poate intelege decat franturi, urmata de evocarea acestei realitati prin arta, ne face sa fim umili, sa ne intelegem micimea in raport cu lumea din jurul nostru, dar totodata sa reflectam ceva din complexitatea lui.

    Automat dispare hedonismul, daca luam in serios acest ideal, si binele facut semenilor devine un alt mod de a evoca sublimul, fara obsesia misionarismului, a indoctrinarii sau a obligatiei.

    Pentru un astfel de ideal nu ai nevoie de bomboana vietii vesnice; conditia de muritor nu face decat sa creasca valoarea idealului; pe de o parte, ne simtim si mai mult fragilitatea in raport cu Universul, iar pe de alta parte, creste urgenta cautarilor estetice, intrucat avem un timp limitat si nu ne permitem sa amanam idealul intr-un viitor fictiv. Daca exista viata dincolo de mormant, aceasta va fi o surpriza placuta si un dar nemeritat; altminteri, ne-am folosit privilegiul de a celebra frumusetea Cosmosului pentru o frantura din existenta lui.

    „Calm, lasting beauty comes only in dream, and this solace the world had thrown away when in its worship of the real it threw away the secrets of childhood and innocence.” H. P. Lovecraft

  40. Marcus Crassus says:

    @Dragos Laurentiu Parvu,
    Nu stiu daca am inteles bine ce inseamna mancatul titirezului; daca te referi la tendinta sinucigasa de a-si devora visele si idealurile, vezi comentariul meu anterior. Treaba cu racaitul resturilor cu batul relativismului imi aminteste de un citat din Nietzsche, care vorbea despre omul modern care dupa ce si-a distrus idealurile prin intrebari socratice, sapa dupa radacini.
    Intr-un sens e adevarat pentru oricine a luat contact cu modernitatea (daca esti un nou Osho sau Dalai Lama, I stand corrected). Odata ajunsi aici putem continua sa visam (de data asta constienti ca visam), sau putem merge pana in panzele albe cu masochismul deconstructiei. Despre astia Lovecraft are cateva cuvinte:

    „But when he came to study those who had thrown off the old myths, he found them even more ugly than those who had not. They did not know that beauty lies in harmony, and that loveliness of life has no standard amidst an aimless cosmos save only its harmony with the dreams and the feelings which have gone before and blindly moulded our little spheres out of the rest of chaos. They did not see that good and evil and beauty and ugliness are only ornamental fruits of perspective, whose sole value lies in their linkage to what chance made our fathers think and feel, and whose finer details are different for every race and culture. Instead, they either denied these things altogether or transferred them to the crude, vague instincts which they shared with the beasts and peasants; so that their lives were dragged malodorously out in pain, ugliness, and disproportion, yet filled with a ludicrous pride at having escaped from something no more unsound than that which still held them. They had traded the false gods of fear and blind piety for those of licence and anarchy.” –
    The Silver Key

    Thx 4 the share; I’m flattered. O sa ma consolez cu gandul ca macar pe fb suntem prieteni 😀

  41. @Marcus Crassus

    un citat din clasicul de la Cernica in cadrul unui schimb amabilitati :

    ” Dumnezeu se poartă cu noi în virtutea harului Lui, într-o relaţie imanentă cu noi, nu în virtutea preştiinţei. Pentru a înţelege corect această perspectivă, trebuie să acceptăm, mai întâi că Dumnezeu, ca şi Creator etern, fără început şi sfârşit, este şi transcendent, deci în afara timpului şi capabil să cunoască viitorul ca şi prezentul şi trecutul. Dar din acest viitor cunoscut de El, faţă de care El nu este doar spectator, ci şi „jucător”, Dumnezeu nu ne comunică decât ce ne este de folos. Citiţi, vă rog, Isaia 2 şi Isaia 19. Dumnezeu ştia că acele scenarii profetice extraordinare nu se vor împlini niciodată cu Israel şi cu vecinii lui. Dar nu-i aşa că sunt frumoase? „De ce nu s-au realizat” este o întrebare mult mai constructivă, decât să ne întrebăm, de ce Dumnezeu le-a mai rostit, dacă ştia că nu se vor întâmpla.”

    Si asta si-a halit titirezul …poate eu sunt incapabil sa mai inteleg ceva din ce zice sau poate inteleg ca implicit recunoaste ca cel putin unele profetii in Biblie sunt la oha dar ….Dumnezeu stia ca nu se vor implini profetiile dar …who gives a shit ” nu-i aşa că sunt frumoase? ” wtf ?!
    Dupa aceea vii si tu , epuizezi gramatica si o dai in metafore cu mine .

    Ma intreb daca nu cumva v-ati format la aceeasi scoala ?! cum bine spunea cineva „I guess ca da „.

    Hai sa iti spun un secret , nu am citit nici Lovecraft , am vazut niste poze cu Osho pe feed , Dalai Lama il cred in afara discutiei cat despre Nietzsche crede-ma a trebuit sa dau copy si paste ca mii lene si sa ii retin numele . Au trecut cateva eternitati de cand am pus mana pe o carte iar inaintea eternitatilor citeam diagonal .Imi rezerv placerea de a reinventa gaura la covrig atat cat voi avea sansa asta .

    Te salut precis din aventura propriei redescoperiri .

  42. Marcus Crassus says:

    Let me guess… Lorin Flaiu? Asta e retorica lor clasica, un fel de rationalism intr-un cadru dogmatic bine limitat. Pai daca se bazeaza pe textul sacru, de ce mai incearca sa caute logica in el, sa elimine contradictiile etc.?
    Absurditatea argumentelor pleaca de la faptul ca premisele sunt ireconciliabile. Prestiinta divina implica predestinarea; singurul mod in care poti da libertate de actiune cuiva este sa-ti limitezi propriul control asupra lui, adica sa renunti inclusiv la omniscienta, mai ales daca te tenteaza sa intri pe teren ca presedinte jucator. Altminteri, imaginea lui Laiu cu privire la Divinitate nu merita niciun respect, cu atat mai putin poti spune ca e „frumoasa”.

  43. @Marcus Crasus

    Un raspuns frumos….dar,
    In comentariile mele de mai sus eu subliniam faptul ca „ultima concluzie logica” a rationalismului si a unei vieti fara posibilitatea depasirii mortii, este ca idealurile nu au sens…viata nu are sens.
    Moartea niveleaza orice valoare….intr-o viata limitata nu conteaza daca ai trait la maxim, sau doar banal, daca ai fructificat la maxim fiecare moment sau l-ai pierdut in lucruri marunte.
    Nu conteaza daca ai facut bine sau rau, daca acestea nu sunt vesnice. Succsesul maxim al unei vieti limitate (fie el de natura materiala, morala, spirituala, contemplativa, sau toate acestea la un loc) este egal cu insuccesul si egal cu 0.
    Pai, avand in fata aceasta ultima concluzi logica,rece si de nerasturnat……aparitia si existenta religiei in umanitate este o consecinta fireasca.
    Religia se naste tocmai din aceasta prapastie existentiala dintre „constienta” sau „eu” (cred eu ca aceasta este cea mai evoluata forma a vietii) si natura…care la un moment dat ii pune capat.
    Religia, si ma refer in special la cea crestina…este un model functional de abordare a realitatii. Religia crestina, care a plecat de la impulsul dat de Hristos cel din Evanghelii, in esentele ei, propune acest model functional de depasire a realitatii prin edificare spirituala, credinta, facere de bine, bun simt, chiar si estetica. Este un model ce se aplica la toate nivelele umanitatii indiferent de clasificari.

    Ateismul nu poate oferi un model existential universal, tocmai pentru ca realitatea este foarte dura, cruda…Daca toti oamenii ar fii atei adevarati…pana la capat….pentru multi dintre ei sinuciderea ar fi o eliberare , o solutie de urmat. Deschideti televizorul si vedeti….

    Toate cele bune

  44. Marcus Crassus says:

    @Alexandru Dutulescu,

    Are sens ce spui, dar nu e singurul mod de a privi lucrurile. De ce trebuie sa iei neaparat eternitatea ca si criteriu ultim al sensului? Consideri farmecul copilariei lipsit de sens pe motiv ca nu dureaza vesnic? La fel se poate argumenta dintr-o alta perspectiva ca eternitatea ameninta sa distruga sensul vietii. Lucrurile care ne ofera implinire in viata sunt astfel datorita unicitatii si raritatii lor; o epifanie – la fel; daca s-ar repeta la nesfarsit, s-ar banaliza. Chiar distinctia dintre sacru si profan se face cu pretul asta; iar stergerea granitei dintre cele doua sfere ar duce mai degraba la profanizarea sacrului decat invers; totul ar deveni comun si plictisitor. De-asta lucrurile care ne fascinau in copilarie se banalizeaza mai tarziu; devin carari batatorite si rutine in creier. De-asta viata renaste permanent in fiecare primavara sau generatie noua.

    Fireste, datatorul vietii vesnice ar putea rezolva problema asta resetandu-ne amintirile din timp in timp, sau facand sa fim renascuti periodic (probabil reincarnarea a aparut ca un update menit sa rezolve problema asta), sau eventual dand peste cap mecanismele saturatiei, astfel incat sa traiesti viata ca pe un orgasm continuu. Dar intrebarea e: de ce ar merita vreo finta un asemenea tratament? care ar fi rostul lui? Si cam ce ego trebuie sa avem sa propunem astfel de scenarii? „Me, me me, I, I, I’m so important”.

    Nu am scris randurile de mai sus ca sa neg speranta intr-o viata vesnica, ci doar pentru a arata ca orice rationament menit sa o justifice poate fi atacat.

  45. Alexandru Duculescu,

    Crestinismul nu a devenit universal datorita minunilor sau martirilor, ci pentru ca a imbratisat rationalismul metafizic-teologic al grecilor. Rtionalismul metafizic-teologic este legat de cauza finala si cauta un sens rational al universului. Rationalismul Cartezian, dimpotriva, vede in ratiunea si sens ceva ce eul impune asupra lumii. Eu cred ca greseala crestinismului istoric este ca l-a respins pe Descartes si prin aceasta s-a auto-exclus din aspiratia moderna spre universalitate.

    De ce nu ar cauta crestinul modern sa impuna vietii sensul etic-spiritual pe care crestinismul metafizic l-a considerat intrinsec in creatie? Cat despre moarte, este ultimul dusman si trebuie invins.

  46. @Marcus Crassus
    Eu cred ca totusi te rezumi doar la intelegerea simplista asupra a ceea ce inseamna viata vesnica…intr-un fel este si normal…discursul despre de viata vesnica contine de cele mai multe ori aspecte comune ale lumii inconjuratoare ..exemplu o gradina verde (in traditia populara), sau „ingeri cu pene de gasca” sau mai stiu eu ce.

    Bineinteles ca si acestea sunt niste forme de a exprima ceva practic inexprimabil.Sunt niste elemente ajutatoare care au menirea sa trezeazsca in noi sentimentele cele mai profunde…in fine.
    Nu stim ce este viata vesnica…cunoastem pe cale religioasa cateva idei, filozofice si teologice despre ce inseamna viata vesnica.Iisus ne-a a lasat in parabole cateva repere.Acestea nu sunt exaustive.
    Religia crestina, vede in esenta, viata vesnica drept comuniunea de iubire cu Dumnezeu , oamenii si alte fiinte ceresti, care or mai fi pe acolo :-).
    Religia crestina vede in iubire mai mult decat niste reactii chimice petrecute in corpul nostru…vede un principiu suprem, un atribut revelat al Lui Dumnezeu si un atribut care ne face sa fim dupa chipul si asemanarea cu El.
    Viata vesnica consta in relatia dintre Dumnezeu si omenire.Aceasta relatie este o crestere continua…fara depersonalizare sau dizolvare a eului, o crestere , o explorare a unei realitati (unor realitati) infinite….o dechidere infinita, miscare continua…cuvintele sunt insuficiente.

    In lumea aceasta nu avem nimic asemanator; modelele pe care le folosim pt a exprima viata vesnica sunt insuficiente.
    Bineinteles ca aceste modele folosite , pot sa fie, daca ne straduim, chiar hilare…gen orgasm continuu, sau plictiseala (vezi Ivan Turbinca 🙂 ) etc.

    Daca echivalam viata vesnica cu orice senzatie buna,sau orice bine , din cele pe care le cunoastem, multiplicandu-le la infinit…concluzia este fireasca…nu isi au sens…plictiseala…mai bine hai sa murim, aici ai dreptate.Lucrurile pe care le-ai amitit mai sus, sunt prin natura lor ceva finit.

    Exemplul cu copilaria este bun…copilaria este o frumoasa , dar isi are sens prin faptul ca omul o depaseste si trece mai departe.Orice orice etapa isi are sens, prin trecerea catre alte nivele urmatoare.Viata aceasta este o etapa, urmatoarea este dincolo.Este o analogie fireasca.

    Toate cele bune

  47. Edi,

    Eu cred mai degraba intr-un echilibru intre rationalism si mistica…De ce?
    Hristos cel din Evanghelii, personajul care a generat crestinismul, este un personaj invaluit in mistica si supranatural…este un fapt incontestabil.
    Hristos, s-a legitimat in fata evreilor si apostolilor prin minuni (de la scamatoria transformarii apei in vin pana la multiple vindecari miraculoase, exorcizari, schimbarea la fata, invierea, inaltarea la cer).Apostolii l-au prezentat lumii ca fiind facator de minuni ..
    Hristos a cerut oamenilor cu care a venit in contact, credinta. Rolul minunilor cred eu ca nu este doar acela de legitimare ci si pentru deschiderea de noi orizonturi si perspective omului- adica acesta se poate ridica din conditia lui naturala…inclusiv de la moarte la viata, prin credinta.
    Este firesc sa rezulte o abordare religioasa si mistica a vietii.
    Universalitatea crestinismului a constat, cred eu, in capacitatea acestuia de a patrunde la toate nivelele umane de la sclavi la imparati, de la superstitiile vulgului la rafinamentul filozofilor.
    Un alt element important este afirmarea valorii umane si rasturnarea unor valori ale timpului respectiv (cei din urma vor fi cei dintai).
    Dar si minunile si mistica lui Hristos sunt elemente care au favorizat puternic succesul crestinismului si caracterul universal , pentru ca acestea raspund unei necesitati firesti ale majoritatii categoriilor de oameni, tinand cont de coordonatele naturale pe care toti le stim.
    Urmatoarea etapa a fost cristalizarea gandirii crestine, care s-a folosit si a integrat rationalismul metafizic al grecilor.
    O alta etapa cred ca este in desfasurare in timpurile noastre si consta in dialogul cu stiinta.Poate parea incerdibil, insa tocmai crestinismul istoric este mai deschis catre un dialog productiv cu stiinta decat neoprotestantismul cel putin asa am impresia (spun asta ortodox fiind)
    Eu cred ca orice exces, atat in directia misticii cat si in directia rationalismului, ne abate de la esentele credintei crestine.Echilibrul este necesar.
    In ceea ce priveste Decartes vs rationalismul metafizic-teologic grec.Cred ca din punct de vedere ortodox ambele sunt valabile…….pe de o parte omul cauta relatia cu Dumnezeu si semenii prin viata lui in contextul creatiei, impunand si afirmand sensul ei etic-spiritual, cu convingerea ca viata/respectiv creatia se preteaza la asa ceva (adica are pe undeva in mod intrinsec aceste scopuri).
    Abordarea teologica ortodoxa, este aceea de a valorifica viata si creatia , facand-o mijloc de comuniune cu Dumnezeu si semenii…un model care pleaca de la Hristos Dumnezeu intrupat.Teologia ortodoxa are si notiunea de mantuire a intregii creatii prin om.

    Toate cele bune, si multumesc pentru raspuns…apreciez foarte mult ideile tale, cu unele sunt de acord, cu altele nu, dar sunt spectaculoase si …pertinente.Nu le inteleg pe toate dar imi largesc orizontul de gandire.
    Ortodoxul din mine este contrariat de atitudinea ta fata de mistica si supranatural. Mi-ar placea sa realizezi o emisiune in care sa abordezi mistica Lui Hristos din Evanghelii (sa le iei la rand…de la schimbarea apei in vin, multiplele vindecari, schimbare la fata ,invieri, invierea Lui Lazar…inviere din morti, inaltare la cer etc),dupa care sa concluzionezi cu pozitia pe care ar trebui sa o aiba un crestin modern fata de aceasta latura a Lui Hristos cel din Evanghelii.
    Ar fi un deliciu intelectual.Cred ca intr-un fel sau altul mai multi crestini conservatori care te urmaresc asteapta o astfel de prezentare.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: