Ca El-Zorab, voința

Sonatalunii încearcă să convingă cititorii acestui blog că manifestă un interes obiectiv pentru istoria lumii vii. În timp ce îl așteptam să își înceapă mult anticipatul editorial am fost forțat de pingback-uri să îi citesc ultimul articol de pe blogul personal, cel despre credință și El-Zorab. Articolul m-a dus cu gândul la un paragraf din ”On the Sufferings of the World”, de A. Schopenhauer. Sonatalunii întreabă:

”Ce anume “cel mai de pret” am avut candva, apoi am pierdut, doar ca mai tarziu sa mi-l doresc inapoi cu indarjire?”

Având în vedere natura blogului și mult revendicata imparțialitate a autorului, nu mă așteptam la o asemenea confesiune emoționantă. Duhul lui Florin Lăiu vorbește atât de puternic prin el încât cred că am simțit o prezență în cameră!

”La ce buna credinta, daca suntem produsul unor fenomene mecaniciste oarbe si fara de sens? La ce este buna credinta, daca moartea lui [Iisus] nu are nici o valoare pentru salvarea mea? […] Si la ce este buna credinta, daca singura certitudine este moartea?”

Când Sonatalunii întreabă retoric ”la ce bună credința dacă […] salvarea mea […] moartea […] fără sens”, în limbajul lui Schopenhauer își afirmă voința de a trăi. Conform filozofului, voința primordială care a pus în scenă întreaga istorie a vieții se manifestă în fiecare individ sub forma unei motivații, a impulsului de a procrea, a determina realitatea din jur, a fi viu și activ! Capacitatea de cunoaștere a omului ar fi fost la rândul ei determinată de voință, pentru a fi folosită în îndeplinirea năzuințelor și motivațiilor nutrite în scopul câștigării existenței.

”Intelectul este în primul rând un muncitor asiduu în fabrica stăpânului său, voința, care îl ține ocupat de dimineața până seara. Dar dacă acest servitor va face din întâmplare o parte din munca lui în mod voluntar, în timpul liber, din propria inițiativă și fără vreun alt scop decât munca în sine, pentru propria-i împlinire – atunci aceasta reprezintă o adevărată operă de artă. […] O asemenea folosire pur obiectivă a intelectului este deja prezentă în contextul studiului științific și al învățării, precum și în orice reflecție liberă (acea reflecție în care nu e amestecat interesul personal) asupra oricărui subiect. Orice asemenea folosire pur obiectivă a intelectului, comparată cu folosirea subiectivă este asemenea dansului comparat cu mersul; fiindcă asemenea dansului, ea înseamnă cheltuirea fără niciun rost a energiei în exces.”

După Schopenhauer, când două sau mai multe persoane care au un interes obiectiv într-un domeniu încep o conversație, asistăm la un joc liber sau la un dans al energiei intelectuale. La polul opus, pentru oamenii pragmatici conversația este asemenea unui marș spre un loc bine stabilit. Revenim la El-Zorab:

”Am cugetat si mi-am inchipuit ca pot renunta la credinta, fara regrete, fara ezitare. Mi-am imaginat cum ar arata viata mea si …. m-am ingrozit de goliciunea si zadarnicia ei. […] In cele din urma toate se dovedesc a fi doar vanitate si goana dupa vant. Golul din suflet care are forma lui Dumnezeu nu poate fi umplut cu nimic. Stapanii lumii acesteia ne ofera ţechini, mii sau sute de mii, in schimbul sufletului si credintei noastre. La tinerete schimbul pare a fi avantajos. Dar pe masura ce perii albi te intreaba ce sperante mai ai pentru viitor, o mie de ţechini sau treizeci de arginti nu fac nici cat o para chioara.”

Schopenhauer considera că majoritatea oamenilor nu asimilează decât cunoștiințe practice, rarele ocazii în care gândesc liber fiind motivate doar de curiozitate sau divertisment. Când aceștia observă un individ care și-a eliberat intelectul din sclavia voinței îl consideră anormal și periculos – ”goliciune, zădărnicie, vanitate, goană după vânt” vin în minte.
Ca și meloman și iubitor de poezie, Sonatalunii a gustat din fructul oprit încă din copilărie, de aceea paragraful de mai sus îmi pare foarte ciudat. M-aș fi așteptat ca țechinii oferiți în schimbul sufletului să reprezinte robia voinței, dar din paragraf deduc tocmai invers. Prin Sonata vorbește Voința, admonestându-l pentru ocaziile în care intelectul a dat bir cu fugiții. Dacă vârsta înaintată e un argument în favoarea întoarcerii la Dumnezeu, atunci golul din suflet nu e nimic altceva decât dorința de prelungire indefinită a existenței în scopul împlinirii nevoilor intrinseci.

”Am avut si alte momente de cumpana in care pierderea credintei parea a fi nu doar inevitabila ci chiar de dorit, cum au fost acelea cand pastori pe care i-am respectat si iubit se parea ca isi reneaga credinta imbratisand evolutionismul, materialismul, filozofiile gaunoase, umblarea dupa poftele lumii, etc.”

De aici înțeleg că în tot acest timp de când comentează pe Oxigen, FGL 2.0. s-a făcut grec cu grecii pentru a-i câștiga. Mai înțeleg ceva despre disprețul condescendent cu care-i privește pe membrii acestui grup (pe Edi îl știa evoluționist de la bun început)! De când reprezintă evoluționismul o filozofie găunoasă, motivată de umblarea după poftele lumii?!
Pofta te îndeamnă să te autosatisfaci și să îți conservi gândirea, niciodată să o eliberezi în scopul studiului obiectiv al vreunui domeniu. Niciodată un individ guvernat de voință nu va găsi confortabilă ideea evoluției omului; cu atât mai puțin dacă a fost crescut într-un mediu religios. Atunci care este păcatul celor care îmbrățișează filozofii găunoase? Faptul că au renunțat la sclavia voinței!
Sonatalunii e departe de a fi imparțial în studiul istoriei vieții; în repetate rânduri și-a manifestat resentimentele față de Darwin (vinovat de același păcat ca și Edi) și a declarat că problema principală a neodarwinismului este incompatibilitatea cu modul în care interpretează Biblia.

”La ce este buna credinta, daca Isus nu va reveni niciodata asa cum a promis, daca Biblia este doar literatura, si imparatia cerurilor doar o metafora pentru “aici si acum”? Si la ce este buna credinta, daca singura certitudine este moartea? ”

Aș fi înțeles aceste întrebări dacă veneau din partea unui Young Earther. Sonata însă știe că oamenii au făcut umbră pământului de vreo 200.000 de ani; și-au găsit liniștea și sensul în mii de culturi animiste, solare, în sute de panteoane. Cu toții au repetat aceleași întrebări retorice cu privire la salvare din moarte; doar numele salvatorului invocat sau al textului sacru a fost diferit. Dacă speranța cuiva în salvare este atât de parohială încât are sens doar în contextul religiei părinților (restul fiind ”găunoase”), a cărții și a interpretării lor, o astfel de mărturie nu mă impresionează cu nimic. Aștept dezbaterea.

Anunțuri

32 Responses to Ca El-Zorab, voința

  1. „Aș fi înțeles aceste întrebări dacă veneau din partea unui Young Earther. Sonata însă știe că oamenii au făcut umbră pământului de vreo 200.000 de ani; și-au găsit liniștea și sensul în mii de culturi animiste, solare, în sute de panteoane. Cu toții au repetat aceleași întrebări retorice cu privire la salvare din moarte; doar numele salvatorului invocat sau al textului sacru a fost diferit. Dacă speranța cuiva în salvare este atât de parohială încât are sens doar în contextul religiei părinților (restul fiind ”găunoase”), a cărții și a interpretării lor, o astfel de mărturie nu mă impresionează cu nimic. ”

    Marcus Crassus, marturisesc ca citindu-va comentariile am fost mereu impresionat de altitudinea cu care puneti problemele. Si acest paragraf nu face exceptie. Stiti, imi amintesc de un pasaj din Iustin Martirul care spune undeva ca si cei care au trait inainte de Hristos si au trait in conformitate cu logosul, pot fi considerati crestini si sunt mantuiti. Si el ii da ca exemplu pe Heraclit din Efes, Socrate sau Platon. Eu insa sunt mai radical decat Iustin Martirul. Eu sunt un adept al apocatastazei. Stiu, sunt eretic dpdv dogmatic. Ma aflu insa intr-o companie selecta. Adepti ai apocatastazei au fost si Origen, Grigorie de Nyssa, Isaac Sirul, iar dintre teologii moderni – Nikolai Berdiaev, Serghei Bulgakov, Pavel Florenski sau Sofronie Saharov.
    Apocatastaza a fost condamnata la sinodul 5 ecumenic de la Constantinopol din 553, dar ea a continuat sa intereseze profund mari teologi, sfinti si credinciosi obisnuiti.

  2. furtunadragos says:

    De ce sa plang dupa EL-Zorab, credinta ce mentine mintea si sufletul intr-un conflict interior permanent ? De ce sa ma multumesc cu stiinte de consum, interpretabile si speculabile, completabile, contestabile ? Sa capitulez, sa accept sa mor sarac ?
    Sisteme de operare mentala si sentimentala cu status provizoriu, forma provizorie, virusabile, dezvoltabile, infirmabile, combinabile, instalabile .

  3. furtunadragos says:

    Daca vreau sa traiesc vesnic, sa studiez lumea, fiinta umana, sa ma dezvolt mai departe, pot sa ma clonez in lant… Clona mea ce se va naste cu putin inainte de moartea mea va prelua cantitate informationala si sistemul de operare mentala ce eu i-l voi instala. Iar pentru a accelera procesul de dezvoltare, clonez cate 10 odata ca sa lucreze ”in echipa ”

  4. Ianis says:

    MC
    O fi lung drumul de la „”evolutionismul gaunos” la „evolutionismul satanic”?
    Mie mi se par scoase din aceiasi palarie, prima expresie e un pic vopsita ca sa dea bine la poza

  5. Ianis says:

    Incerc sa-mi explic dupa ce logica a scos sonatalunii aplicatii spirituale din El-Zorab.

    Pe scurt, este povestea lui Ben-Ardun, un arab care este nevoit sa-si vanda calul, singurul lui bun de pret dar si sursa de mandrie personala, pentru salvarea familiei muritoare de foame. Gaseste cumparator, un pașă generos, incheie afacerea si pleaca fericit cu banii. Pana aici, povestea este previzibila.
    Contrar obiceiurilor orientale cu privire la cuvant si onoare, arabul nostru se intoarce sa recupereze calul vandut, intre salvarea familiei de la inanitie si salvarea onoarei personale (el ar fi fost un nimic fara cal), castiga onoarea.
    In mod paradoxal, arabul lupta pentru onoare prin dezonoare (ruperea intelegerii cu pașa, in final uciderea calului, proprietate a pașei de acum). Astfel, isi pierde si onoarea si familia si calul.

    O invatatura, intr-adevar, evanghelica: cum sa-ti castigi sufletul cu orice pret (inclusiv prin pierderea onoarei sau familiei).

  6. beniamin51 says:

    Ianis

    „”O invatatura, intr-adevar, evanghelica: cum sa-ti castigi sufletul cu orice pret (inclusiv prin pierderea onoarei sau familiei).””

    Ianis, dragul meu , afirmatia de mai sus demonstreaza fara nici o umbra de indoiala ca intelegerea ta ,cat si intelegerea asa numitilor „evanghelici” despre –cum sa-ti CASTIGI sufletul–
    este cat se poate de necrestina in lumina evangheliei aduse de Isus si predicata de Pavel.

    Poate pe vremea cand erai adventist te luptai si tu sa castigi mantuirea sufletului tau cu orce pret si se pare ca tot nu ai reusit..

    Data ce vine , daca mai incerci , fi cu adevarat evanghelic si –„”crede NUMAI in jertfa lui Isus pentru tine „” fara sa mai pui pe cantar sabate , purceluri si lupte crunte de pierdere a onoarei sau a familiei .
    Cine stie ,poate Domnul se va indura de tine si iti va da o viata noua , credinta ce insoteste mantuirea si o pocainta reala pe care nu vei mai indrazni sa o abandonezi asa cum ai facut cu adventismul.
    Domnul sa-ti ajute la aceasta.
    Sa ai o zi buna.

  7. Ianis says:

    Beni
    Ca sa pastrez spiritul glumei (care ti-a scapat printre degete) o sa raspund cu o replica dintr-un film: „Sufletul? L-am vandut. Si-asa nu-mi folosea la nimic”

  8. beniamin51 says:

    Ianis

    Mai ,Ianis. Uite asa se intimpla cu toti cei ce isi vand sufletul;–ajung sa nu mai poata ride si iubii „din tot sufletul”.

    Cu sufletul nu poti sa glumesti. Valoreaza mai mult decat -El Zorab.

    O replica a lui Sergiu Nicolaescu din filmul -Comisarul- ;””eeh , e doar un fleac ;m-au ciuruit.”

  9. Ianis says:

    Mai Beni, tu la ce folosesti sufletul ala nemuritor?

  10. beniamin51 says:

    Ianis

    Acesta este raspunsul meu.

    Tu chiar ti-ai vandut sufletul si daca ti l-ai vandut ,cine l-a cumparat?

  11. Ianis says:

    Mai Beni
    In primul clip m-ai trimis sa ma uit in sufletul zambitor dar siliconat al unei don’soare. Nimic spectaculos.
    La al doilea clip m-ai trimis la ora muzicala, patria tuturor platitudinilor religioase.
    Asta e tot ce poti? Ai si aplicatii practice pentru sufletul ala? 🙂

  12. Marcus Crassus says:

    @AV,

    Eu sunt un adept al apocatastazei.

    Interesanta doctrina.

    @Ianis,

    O fi lung drumul de la „”evolutionismul gaunos” la „evolutionismul satanic”?

    Evident ca ‘gaunos’ e un eufemism pt. ‘satanic’. Ori de cate ori am incercat sa am o discutie cu Sonata, s-a ofensat. Se pare ca religia are darul de a te face ultra-ofensabil si de a vedea lumea in culori maniheice. Cand a intrat pe O2, mi-am luat ceva timp sa-i explic teoria evolutiei; probabil aici e problema; are impresia ca asta mi-ar oferi vreun complex de superioritate.
    Nu ma consider cu nimic superior, am respect pentru capacitatile lui intelectuale… nu l-am insultat in niciun fel. Pamfletele lui sunt jalnice si grosolane, imi pare rau sa o spun. Deci daca tot a fost invitat ca autor, m-as bucura sa scrie articole din care cititorii sa invete ceva. Altii ar fi zis ‘pas’ dupa articolul cu El-Zorab, eu zic ca merita ascultat. Nu e obligatoriu ca motivatia cuiva sa fie corecta pentru a avea concluzii interesante.

  13. sonatalunii says:

    @ Marcus Crassus

    Avand astazi timp, (saptamana mi-a fost ingrozitor de aglomerata) aduc cateva obiectii analizei tale „gaunoase” (sic).

    am fost forțat de pingback-uri să îi citesc ultimul articol

    Nu Marcus, asta este doar o minciuna. Articolul „Ca El-Zorab, credinta” nu are nici un ping back, nici un link catre Oxigen2. Nu te-a fortat nimic sa citesti articolul, decat o ura viscerala impotriva mea. Asta se vede de catre oricine, desi tu ai impresia ca miile de vizitatori ai blogului sunt niste prosti pe care ii poti manipula cum vrei. Da, in alte articole am pus link spre O2 pentru ca era ceva in legatura intre ce spuneam si ce s-a spus pe O2. Dar ce vina am ca asa este setat site-ul vostru? Am citat din multe alte surse, nu doar din O2, si nimeni nu s-a simtit „fortat” sa-mi dea vreo atentie si nici nu mi-a cerut sa nu mai citez sursa lor. Get real!

    Ca și meloman și iubitor de poezie, Sonatalunii a gustat din fructul oprit încă din copilărie

    No, mate. Probabil ca analizezi bazat pe copilaria ta, despre care nu stiu nimic si despre care nu vreau sa speculez. Parintii mei au fost oameni simpli dar niciodata nu au incercat sa ma opreasca din a citi orice am vrut, de la romane politiste, la povestile si poeziile scriitorilor clasici romani. Din punctul meu de vedere ele nu au fost niciodata un „fruct oprit”, dupa cum nici muzica. sau sportul.

    ”La ce buna credinta, daca suntem produsul unor fenomene mecaniciste oarbe si fara de sens? La ce este buna credinta, daca moartea lui [Iisus] nu are nici o valoare pentru salvarea mea? […] Si la ce este buna credinta, daca singura certitudine este moartea?” M-aș fi așteptat ca țechinii oferiți în schimbul sufletului să reprezinte robia voinței, dar din paragraf deduc tocmai invers. Prin Sonata vorbește Voința, admonestându-l pentru ocaziile în care intelectul a dat bir cu fugiții.

    Faci o analiza stupida. Ceea ce ai citat este un fragment dintr-un paragraf in care mai intai, (daca ai fi citit atent, ai fi observat) a fost prezentata ideea ca„pierderea credintei parea a fi nu doar inevitabila ci chiar de dorit”, asadar aceste intrebari erau ca o explicatie a faptului ca la un anumit moment ceva parea inevitabil si chiar de dorit. Si retine asta pentru cate zile mai ai de trait: intelectul meu nu da niciodata bir cu fugitii.

    De aici înțeleg că în tot acest timp de când comentează pe Oxigen, FGL 2.0. s-a făcut grec cu grecii pentru a-i câștiga. Mai înțeleg ceva despre disprețul condescendent cu care-i privește pe membrii acestui grup (pe Edi îl știa evoluționist de la bun început)! De când reprezintă evoluționismul o filozofie găunoasă, motivată de umblarea după poftele lumii?!

    Si de cand distorsionezi cuvintele mele ca sa faci un om de paie? Aaa, uitasem: dintotdeauna! Lasand la o parte ad hominem-ul cu „dispretul condescendent” (pe care nu merita sa-l comentez), unde (?) gasesti in cuvintele mele o legatura intre „evolutionism”, „filosofie gaunoasa”, si „umblarea dupa poftele lumii”? Nu cumva ai facut-o in mod inconstient? Eu doar am enumarat, foarte sumar, niste lucruri care trebuiau luate pe rand, separat. Si nu, nu m-am referit in special la Edi, asa cum insinuezi. Departe de mine gandul ca Edi umbla dupa poftele lumii. Am vorbit la plural, „pastori”!

    Sonatalunii e departe de a fi imparțial în studiul istoriei vieții; în repetate rânduri și-a manifestat resentimentele față de Darwin (vinovat de același păcat ca și Edi) și a declarat că problema principală a neodarwinismului este incompatibilitatea cu modul în care interpretează Biblia.

    Nimic nu poate fi mai fals! Unde sunt resentimentele mele impotriva lui Darwin, si unde declar ca problema principala a neodarwinismului este incompatibilitatea cu modul in care interpretez Biblia? Pe Darwin il apreciez la justa valoare, dar nu este un zeu pentru mine. Neodarwinismul, de fapt, tagaduieste conceptia lui Darwin ca mediul inconjurator influenteaza adaptarea organismelor (pe care Darwin o intelege, corect, ca parte a evolutiei) deoarece s-au imbatat cu apa de ploaie a „mutatiilor aleatorii” pe care le-au descoperit in genetica (o intelegere primitiva si neadecvata a geneticii). Da, teoria evolutiei, in general, este incompatibila cu Biblia, dar nu in planul stiintei (despre care Biblia are prea putin de spus, sau deloc) ci in plan filosofic. Insa impresia mea este ca ai fost intotdeuna un slab student al Bibliei si nu are rost sa dezvolt ideea.

    Aș fi înțeles aceste întrebări dacă veneau din partea unui Young Earther. Sonata însă știe că oamenii au făcut umbră pământului de vreo 200.000 de ani; și-au găsit liniștea și sensul în mii de culturi animiste, solare, în sute de panteoane. Cu toții au repetat aceleași întrebări retorice cu privire la salvare din moarte; doar numele salvatorului invocat sau al textului sacru a fost diferit. Dacă speranța cuiva în salvare este atât de parohială încât are sens doar în contextul religiei părinților (restul fiind ”găunoase”), a cărții și a interpretării lor, o astfel de mărturie nu mă impresionează cu nimic. Aștept dezbaterea.

    Nu, tu nu ai cum sa stii „ce stie Sonata”! Si nu ai inteles nimic din articolul meu, facand doar o caricatura a ideilor pe care le-am prezentat (by-the-way) pe blogul meu ca o simpla reflectie personala. Te enervezi de fiecare data cand gasesti pe blogurile altora idei pe care nu le accepti? Te repezi la ei sa le dai o replica? I don’t think so. Iar chestia asta ca „astepti dezbaterea” dupa ce spui ca ceea ce spun eu „nu te imprezioneaza cu nimic” se potriveste ca nuca in perete. Intreaba-l pe Edi cand si cum are de gand sa se desfasoare aceasta dezbatere, ca eu am intrebat de cateva ori si inca nu am nici o idee ce doreste.

  14. Ianis says:

    Sonata
    Te-ai incins cam tare si nici macar n-ai inceput mult trambitata expunere pentru care ne-am facut rezervare cu totii pe primele randuri.

    Nu Marcus, asta este doar o minciuna. Articolul „Ca El-Zorab, credinta” nu are nici un ping back, nici un link catre Oxigen2.
    Le pescuieste filtrul de spam si le trimite la cos.
    Stii ca a trai intr-o lume in care toti ceilalti sunt mincinosi iar tu ai singura credinta adevarata este apanajul sectelor?

    O sa revin dupa ce depasesti faza articolelor umoristice (mai mult cu rictus decat cu ras)

  15. sonatalunii says:

    @ Ianis

    Le pescuieste filtrul de spam si le trimite la cos.
    Stii ca a trai intr-o lume in care toti ceilalti sunt mincinosi iar tu ai singura credinta adevarata este apanajul sectelor?

    Ce este comentariul tau decat o alta incercare de a prosti lumea? Articolul meu este acolo si nu l-am mai atins, nu l-am editat, asa ca oricine poate verifica faptul ca acel articol nu are nici o legatura cu activitatea pe O2, nici un link si nici un pingback!

    Nu am afirmat nicaieri ca „eu am singura credinta adevarata”. Dovedeste!

    Si nu te grabi, ca urmeaza si o replica la comentariul tau care incepe cu „Incerc sa-mi explic dupa ce logica a scos sonatalunii aplicatii spirituale din El-Zorab.” Iti explic eu.

  16. Ianis says:

    Esti paranoic, bro. Ramai cu El-Zorab 🙂

  17. sonatalunii says:

    @ Ianis

    Sa vedem cine este paranoic.

    Din start pornesti cu o mistificare. („aplicatii spirituale din El-Zorab”). Nici vorba de asa ceva! Considerand invitatia pe care Edi tocmai mi-o facuse, mi-a venit in minte primul vers („La pasa vine un arab”), Edi fiind „pasa”, iar eu „arabul”, un joc de cuvinte pe care l-am facut in mintea mea. Insa de acolo, m-am dus online si am recitit, de placere, poezia lui Cosbuc. Si sub impresia pe care mi-a readus-o in minte, am parasit poezia si m-am aventurat intr-o introspectie care nu vi s-a adresat in nici un caz. As fi putut astepta inca o zi, si dupa ce Edi mi-ar fi incredintat cheia de la intrare, sa o postez pe O2, dar nu am avut de gand sa va ofensez prea slaba toleranta la astfel de cugetari.

    Rezumatul pe care l-ai facut poeziei (o poezie pe care o intelege orice copil din clasele primare) rastalmaceste in mod revoltator sensul poeziei lui Cosbuc. Relatia dintre Ben-Ardun si calul sau era mult mai mult decat o „sursa de mandrie personala” („Mi-e drag ca ochii mei din cap Si nu l-as da nici mort.”). Intr-un fel m-am identificat cu Ben-Ardun, gandindu-ma la Rex, cainele lup japonez (Akita), pe care l-am cumparat pe cand era un puppy de 7-8 saptamani si care a devenit un membru al familiei noastre pentru urmatorii zece ani. Dupa un sir de incercari de a gasi o cura pentru un cancer de piele care il chinuia, am decis intr-o zi sa-l duc la veterinar si sa-i curmam suferinta cu o injectie letala. Intotdeauna stateam cu el cand il duceam la dispensar pentru diferite vizite necesare, vaccinuri, igiena dentara, taierea unghiilor, etc.. Era intotdeuna linistit daca stateam cu el. Se uita in ochii mei si parca spunea „am incredere ca tu stii ce este bine pentru mine, stiu ca ma iubesti”. Cu ocazia ultimei vizite la dispensar, cu aceeasi incredere se uita in ochii mei cand, in loc de o injectie cu un vaccin, primea o doza letala care il trimitea treptat intr-un somn din care nu avea sa se trezeasca. aceleasi sentimente m-au cuprins, ca si pe Ben-Ardun.

    Relatia dintre El-Zorab si intreaga famile este descrisa in detalii impresionante.

    „Cuprinde gâtul lui plângând
    Si-n aspra-i coama îngropând
    Obrajii palizi: – „Pui de leu,
    Suspina trist. Odorul meu,
    Tu stii ca eu te vând!

    Copiii mei nu s’or juca
    Mai mult cu frunze’n coama ta,
    Nu te-or petrece la izvor;
    De-acum smochini, din mâna lor,
    Ei n’or avea cui da!

    Ei nu vor mai iesi cu drag
    Să’ntinda mâinile din prag.
    Să-i iau cu mine’n sea pe rând!
    Ei nu vor mai iesi râzând
    In calea mea sirag!

    Copiii mei cum să-i îmbun?
    Nevestei mele ce să-i spun,
    Când va’ntreba de El-Zorab?
    Va râde’ntregul neam arab
    De bietul Ben-Ardun!

    Raira, tu nevasta mea
    Pe El-Zorab nu-l vei vedea
    De-acum, urmându-te la pas,
    Nici în genunchi la al tau glas
    El nu va mai cadea!

    Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun
    N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
    Pe urma unui soim usor,
    Ca să-ti impuste soimu’n zbor;
    Nu-i vei pofti: Drum bun!

    Nu vei zâmbi, cum salta’n vânt
    Ardun al tau în alb vestmânt;
    Si ca să simti sosirea lui,
    Mai mult de-acum tu n’o să pui
    Urechea la pământ!”

    „Gaseste cumparator, un pașă generos, incheie afacerea si pleaca fericit cu banii. Pana aici, povestea este previzibila.” Asa ti se pare! Tu prevezi ceea ce aveai deja in gand.

    „Contrar obiceiurilor orientale cu privire la cuvant si onoare, arabul nostru se intoarce sa recupereze calul vandut, intre salvarea familiei de la inanitie si salvarea onoarei personale (el ar fi fost un nimic fara cal), castiga onoarea. In mod paradoxal, arabul lupta pentru onoare prin dezonoare (ruperea intelegerii cu pașa, in final uciderea calului, proprietate a pașei de acum)”. Nimic mai stupid ca analiza asta a ta. Daca ai fi facut un mic efort sa te interesezi despre obiceiurile arabe in ce priveste negocierea unui targ, ai fi stiut ca ceea ce a facut Ben_Ardun era in perfecta armonie cu obiceiurile, care si acum se aplica in lumea araba. ‘Any part of an agreement may still change significantly before both parties sign the final contract. Agreements are only final when the participants part. Until then, the Saudi side may unilaterally abrogate them, possibly even if they were already signed. Oral agreements are not binding under Saudi law.’ (a href=”http://instruction2.mtsac.edu/rjagodka/BUSM_51_Project/Negotiate_html/SaudiArabia.htm”>sursa)

    In primul rand, este doar impresia lui Ben-Ardun ca pasa este un om generos, asta datorita saraciei si nevoii in care se afla si pentru ca nu prea stia valoarea monetara a calului sau. Pasa, un om siret, profita de situatia arabului. Se vede asta din versurile:

    Si ochii pasei mari s-aprind;
    Carunta-i barba netezind
    Sta mut, de suflet gol.

    – „O mie de techini primesti?”

    . Or fi fost o mie de techini o suma generoasa din prisma arabului, dar pasa stia ca de fapt calul valora mult mai mult, de asta i s-au aprins ochii in cap.

    In al doilea rand, in traditia araba o afacere nu se considera incheiata, nici macar cand exista un contract in scris, semnat, pana cand cei doi, vanzatorul si cumparatorul, nu se despart si parasesc definitiv scena negocierii. Este perfect acceptabil ca una din parti sa se razgandeasca, si cealalta parte are obligatia sa respecte aceasta dorinta. Ben-Ardun a luat banii si a plecat, insa doar dupa cateva secunde si cativa pasi se razgandeste si anuleaza intelegerea. Este pasa cel care da dovada de dezonoare si, profitand de pozitia de putere pe care o are (de altfel, statutul social are o influenta mult mai mare in lumea araba decat in vest), in loc sa-si respecte partenerul de afacere, il ameninta:

    Ia-ti banii pasa! Sunt sarac
    Dar fără cal eu ce să fac;
    Da-mi calul înapoi!”

    Se’ncrunta pasa!: „Esti nebun?
    Voiesti pe ianiceri să-i pun
    Să te dea câinilor? Asa!
    E calul meu, si n’astepta
    De doua ori să-ti spun!”

    Sarmanul arab incearca sa-si exprime nedumerirea si nemultumirea, sperand ca poate il convinge pe pasa sa se poarte rational:

    – „Al tau? Acel care-l crescu
    Iubindu-l, cine-i; eu ori tu?
    De dreapta cui asculta el,
    Din leu turbat facându-l miel?
    Al tau? O pasa, nu!

    Al meu e! Pentru calul meu
    Mă prind de piept cu Dumnezeu –
    Ai inima! Tu poti să ai
    Mai vrednici si mai mândri cai,
    Dar eu, stapâne, eu?

    Intreaga mila ta o cer!
    Alah e drept si-Alah din cer
    Va judeca ce-i între noi,
    Ca mă rapesti si mă despoi,
    M’arunci pe drum să pier.

    Si lumea te va blestema,
    Ca-i blastem faptuirea ta!
    Voi merge, pasa, să cersesc,
    Dar mila voastra n’o primesc –
    Ce bine-mi poti tu da?”

    Abia dupa ce pasa refuza orice argument de bun simt si da comanda ca Ben-Ardun sa fie ucis, acesta accepta moartea, nu insa inainte de a elibera si calul de o existenta mizerabila si o moarte zadarnica:

    Si tu de-acum al cui vei fi?
    Si cine te va mai scuti
    De vânturi si de ploi?

    Nu vor grai cu tine blând
    Te-or injura cu toti pe rând
    Si te vor bate-odorul meu
    Si te-or purta si mult si greu;
    Lasa-te-vor flămând!

    Si te vor duce la razboi,
    Să mori tu cel crescut de noi!…
    …………………
    Să-ntoarce arabul rasarind
    Cu ochii înghetati.

    El scoate galben un pumnal,
    Si-un val de sânge, rosu val
    De sânge cald a izvorît
    Din nobil-încomatul gât,
    Si cade mortul cal.

    Sta pasa beat, cu ochi topiti,
    Se trag spahiii’ncremeniti,
    Si-arabul, în genunchi plecat,
    Saruta sângele’nchegat
    Pe ochii’nghetati.

    Să’ntoarce apoi cu ochi păgâni
    Si-arunca fierul crunt din mâni:
    – „Te-or razbuna copiii mei!
    Si-acum mă taie, dacă vrei,
    Si-aruncă-mă la câni!”

    „Astfel, isi pierde si onoarea si familia si calul.

    O invatatura, intr-adevar, evanghelica: cum sa-ti castigi sufletul cu orice pret (inclusiv prin pierderea onoarei sau familiei).”

    O concluzie imbibata in vitriol! Or fi fost Ben-Ardun si familia saraci, dar ideea ca si-a pierdut familia este doar a ta („Te-or razbuna copiii mei”). Nimic in poezia asta sau in meditatia mea nu a fost despre suflet, nici macar atunci cand am spus „sufletul si credinta”.

  18. Marcus Crassus says:

    @sonatalunii,

    Parintii mei au fost oameni simpli dar niciodata nu au incercat sa ma opreasca din a citi orice am vrut

    Daca ai citit articolul cu atentie, nu doar aspectele care ti s-au parut ofensatoare dpdv. personal, ai gasit urmatoarea idee: intelectul se dezvolta la fiecare individ (Schopenhauer extrapoleaza la nivelul evolutiei speciei, poti fi sau nu de acord) ca un sclav al vointei, cu alte cuvinte – o arma ceva mai sofisticata decat forta bruta, utila in vederea supravietuirii. Cand un om isi foloseste intelectul independent de orice beneficiu sau interes personal, intelectul isi gaseste o intrebuintare independenta, straina de scopul lui initial; cunoasterea sau arta devin scopuri in sine, pana intr-acolo incat unii spun „Let justice be done, though the world perish”. In loc de „justice” poti pune „truth” sau „beauty”, acelasi lucru e valabil. Consecventa intelectuala, frumusetea sau integritatea unei conduite au prioritate in fata supravietuirii sau binelui pragmatic.

    Asta e ceea ce am numit in acest context „fructul oprit”, fara nicio conotatie religioasa. Cand am inceput sa ies in afara bubble-ului SDA si sa citesc autori necanonici, am facut-o avand o motivatie apologetica – dorinta de a-i castiga pe altii la credinta + dorinta de a reconcilia anumite aspecte cu crezul meu. Cu timpul insa, exercitiul intelectual, simpla intelegere a unor lucruri a devenit un scop in sine, independent de apologetica. Criteriul dupa care acceptam sau respingeam o idee era consecventa sau falsificabilitatea ei, nu neaparat compatibilitatea cu doctrina mea. Lucrurile pe care nu le puteam reconcilia le pastram pentru viitor.

    E adevarat ca pastorii si restul fratilor au jucat un rol foarte important in detasarea celor doua, intrucat niciodata nu au fost interesati de vreo reconciliere. Singurul care imi oferea feedback era FGL, cu care am corespondat intr-o vreme si care s-a declarat incantat de statornicia mea in credinta. Cu timpul insa a devenit evident ca feedbackul respectiv era doar un reflex apologetic, teologul neexperimentand niciodata detasarea intelectului despre care vorbea Schopenhauer. Cand devenea evident ca nu mai poate sustine o cauza (cum ar fi pamantul tanar), trecea la intimidari, imprecatii si sentimentalisme. Inteleg faptul ca unii doresc sa ramana intr-un cadru si nu trag pe nimeni la raspundere pt. credinta lui; cand insa persoana respectiva iese in mediul public amenintandu-i pe cei care nu aleg sa se limiteze, aruncand anateme sau sapandu-i, imi ramane putin pana la deloc respect.

    Ajuns in punctul respectiv, Edi si Sorin au fost singurii pastori cu care am putut avea un dialog; de aceea am inceput sa comentez pe O2 (dupa o perioada in care il evitasem sistematic din teama), tocmai pt. ca ambii au lasat in spate frica ideologica si pot intretine o idee just for the sake of it, fara sa isi implice interesul personal. De aceea am respect pentru Edi si apreciez articolele lui, chiar daca nu imbratisez orice idee pe care o avanseaza (ar trebui sa-mi fac griji daca as face-o), nu pentru ca sunt vreun soi de caporal virtual fanatic, cum insinuai.

    Nu te-a fortat nimic sa citesti articolul, decat o ura viscerala impotriva mea.

    Repet – nu te cunosc personal, deci n-am de ce sa am vreun resentiment. Ma infurii atunci cand mi se pare ca sunt prostit, cand o persoana neaga ceea ce pare evident. In cazul tau, ai pretins ca ai studiat teoria evolutiei pur obiectiv, fara niciun interes personal, doar din dorinta de a intelege ce s-a petrecut in istoria vietii. Pe mine aceasta curiozitate m-a facut sa dau deoparte orice incercare de reconciliere cu vreo dogma. Ori tu sustii in continuare ca evolutionismul este incompatibil cu ‘filozofia Bibliei’, apoi pe un blog care ar trebui sa se ocupe strict obiectiv de istoria naturala, vii cu o marturisire de credinta in care spui clar ca increderea in Biblie luata literal reprezinta bunul cel mai de pret pt. tine; ca e important sa stii ca am fost creati, ca e important sa stii ca Iisus revine literalmente etc.
    Acum nu-mi spune ca aceasta credinta nu reprezinta un interes personal! Tocmai ti-ai afirmat biasul dupa ce l-ai negat de atatea ori. De ce e atat de greu de recunoscut? Nu iti cere nimeni socoteala pt. credinta; numai nu te comporta ca si cum tu esti singurul care si-a eliberat intelectul, in timp ce restul sunt sclavii unei dogme!
    Al doilea aspect in care mi se pare ca nu esti onest este urmatorul:

    unde (?) gasesti in cuvintele mele o legatura intre „evolutionism”, „filosofie gaunoasa”, si „umblarea dupa poftele lumii”? Nu cumva ai facut-o in mod inconstient? Eu doar am enumarat, foarte sumar, niste lucruri care trebuiau luate pe rand, separat. Si nu, nu m-am referit in special la Edi, asa cum insinuezi. Departe de mine gandul ca Edi umbla dupa poftele lumii. Am vorbit la plural, „pastori”!

    „cand provacarile stiintei mi se pareau prea coplesitoare si fara replica [deci am intrat pe O2 sa-l intreb pe Edi cum le rezolva], sau cand pastori pe care i-am respectat si iubit se parea ca isi reneaga credinta imbratisand evolutionismul, materialismul, filozofiile gaunoase, umblarea dupa poftele lumii, etc.”

    Care alt pastor a mai acceptat evolutionismul si materialismul in afara de Edi? Nu-mi spune de Ianis sau Poli, ca pe astia nu-i stiai, deci n-aveai cum sa-i respecti si sa-i iubesti.
    E limpede ce ai vrut sa spui, iar elementele gaunoase merg impreuna! Intelegi de ce ma enervez?

    ad hominem-ul cu „dispretul condescendent” (pe care nu merita sa-l comentez) […]

    Sa se puna cu burta pe carte! Daca nu au timp, sau nu sunt in stare, sau nu au chef, nu le ramane decat fuga potarnichilor dinaintea furtunii, oblojindu-si teama viscerala in singurul loc’şor in care se pot simti confortabil: in cutia opaca in care s-au ferecat, pe peretii careia scrie cu litere de tipar: MENE, MENE, TEQEL, si PHARSIN.

    Las subiectul evolutiei intr-un comentariu viitor, dar uita-te si tu cat dispret condescendent e aici.
    Deci vina noastra nu e doar ca nu ne punem cu burta pe carti de intelligent design, ea tine de o teama viscerala de judecata lui Dumnezeu; de aceea am adoptat filozofii gaunoase ca evolutia si umblarea dupa poftele lumii (daca nu e vorba de noi, atunci de cine?) ca scut impotriva constiintei; dar Domnul ne-a judecat deja si ne-a gasit vinovati. Cu alte cuvinte, noi nu am adoptat doar niste concluzii diferite de ale tale, noi am adoptat concluzii rele din cauza ticalosiei inimii noastre. Exact asta trambiteaza FGL de atata vreme. Come on mate, ai curajul sa iti sustii o opinie odata ce ai enuntat-o!

    Daca te-am insultat sau denigrat in vreun fel, te rog sa-mi arati unde am facut-o. N-ai sa gasesti nimic! Totul pleaca de la adeziunea pe care o ai fata de ideologia adventista; cand cineva iti critica dragostea vietii, iti simti atacata propria fiinta. Ceea ce e ok, toti am trecut prin faza asta. Nu toti insa am revenit cu „pamfleturi” cu atacuri gratuite la persoana:

    fuga potarnichilor, teama viscerala, orgasm oral trimestrial, epuizat se cuibareste sub pat, un teolog cioplit la Cernica si slefuit la Andrews

    Nici nu am pretins ca asemenea ironii ieftine reprezinta vreo mare scofala, cum pare sa creada Aurica.

  19. Marcus Crassus says:

    @sonatalunii,

    Nu, tu nu ai cum sa stii „ce stie Sonata”!

    Sa inteleg ca nu accepti datarile fosilelor? Ca negi inclusiv faptul ca homo sapiens e vechi de 200.000 de ani?

    Iar chestia asta ca „astepti dezbaterea” dupa ce spui ca ceea ce spun eu „nu te imprezioneaza cu nimic” se potriveste ca nuca in perete. Intreaba-l pe Edi cand si cum are de gand sa se desfasoare aceasta dezbatere, ca eu am intrebat de cateva ori si inca nu am nici o idee ce doreste.

    Ok, reformulez – astept sa incepi prezentarea alternativei pe care o propui la teoria evolutiei. Argumente in favoarea ei, sa explici de ce trebe respins neodarwinismul (sau mai mult decat atat?) si de ce trebe acceptata alternativa ta.
    Nu ma impresioneaza sarcasmul gratuit, dar sunt dispus sa iti citesc expunerea ipotezei – chiar si dupa ce ti-ai recunoscut in mod public biasul.

    Nu inteleg de ce trebuie sa-i vezi ca pe niste monstri pe cei care accepta neodarwinismul drept cea mai buna explicatie a dezvoltarii vietii. Daca teoria cade din vreun motiv, singurul lor pacat e acela ca au avut un model care nu concorda cu realitatea, cum au tot avut oamenii de-a lungul istoriei. Nu inteleg cum se schimba lucrurile in mod radical in privinta eticii sau a filosofiei de viata daca accepti ca toate fiintele vii au originat in organisme unicelulare sau daca accepti ca au aparut dintr-odata grupe gata dezvoltate; doar evolutia omului din antropoide e dincolo de orice disputa.

    Iar in privinta reconcilierii cu Biblia poti face un pas inapoi. A spune: „Biblia sustine ca omul e o creatie distincta, deci omul nu a evoluat” e ca si cum ai face o deductie de genul: „Biblia spune ca Dumnezeu e bun si iubitor, deci nu exista suferinta”. Daca problema suferintei nu te face sa iti pierzi credinta, atunci poti trai si cu ‘problema evolutiei’.

  20. sonatalunii says:

    @ Marcus Crassus

    Daca am putea sa ne controlam nervii probabil ca am reusi un dialog.

    pe un blog care ar trebui sa se ocupe strict obiectiv de istoria naturala, vii cu o marturisire de credinta in care spui clar ca increderea in Biblie luata literal reprezinta bunul cel mai de pret pt. tine; ca e important sa stii ca am fost creati, ca e important sa stii ca Iisus revine literalmente etc. Acum nu-mi spune ca aceasta credinta nu reprezinta un interes personal! Tocmai ti-ai afirmat biasul dupa ce l-ai negat de atatea ori. De ce e atat de greu de recunoscut? Nu iti cere nimeni socoteala pt. credinta; numai nu te comporta ca si cum tu esti singurul care si-a eliberat intelectul, in timp ce restul sunt sclavii unei dogme!

    Mai intai, nimeni nu are dreptul sa-mi impuna cu ce ar trebui sa se ocupe, si inca strict, blogul meu. Nu ti se pare ridicol? Apoi, de ce introduci idei care nu-mi apartin? Unde am spus ca Biblia trebuie luata literal? Asta e din nou ceva ridicol. Dar si mai ridicol este ca in comentariul meu anterior tocmai iti explicasem ca aceste intrebari erau legate de ceea ce spusesem mai sus in paragraful de unde m-ai citat, si cu toate acestea, inca nu ai inteles.

    Al doilea aspect in care mi se pare ca nu esti onest este urmatorul: …… Care alt pastor a mai acceptat evolutionismul si materialismul in afara de Edi? Nu-mi spune de Ianis sau Poli, ca pe astia nu-i stiai, deci n-aveai cum sa-i respecti si sa-i iubesti.
    E limpede ce ai vrut sa spui, iar elementele gaunoase merg impreuna! Intelegi de ce ma enervez?

    Nu inteleg de loc. Si te poti enerva cat vrei, din partea mea, nu sunt eu de vina. Incearca sa nu mai pui gandurile tale in dreptul altuia si accepta ca sunt doar propriile tale ganduri. Pe Ianis nu l-am cunoscut, dar cu privire la Poli te inseli. Il cunosc pe tatal sau de pe vremea cand facea armata in orasul meu, am facut muzica impreuna, a condus programul la nunta mea, iar pe Poli il stiu de cand era un pusti. Pe cand era student la Cernica l-am intalnit la Brancoveanu si am participat impreuna la o repetitie de cor sub conducerea lui Liviu Barbu. Dar greseala pe care o faci este ca reduci ceea ce eu am numit „pastori” la ceea ce iti imaginezi tu ca as fi intentionat cu acest termen.

    Deci vina noastra nu e doar ca nu ne punem cu burta pe carti de intelligent design, ea tine de o teama viscerala de judecata lui Dumnezeu; de aceea am adoptat filozofii gaunoase ca evolutia si umblarea dupa poftele lumii (daca nu e vorba de noi, atunci de cine?) ca scut impotriva constiintei; dar Domnul ne-a judecat deja si ne-a gasit vinovati.

    Esti in grava eroare din nou! Cand am spus sa va puneti cu burta pe carte m-am referit la biologie, microbiologie, genetica, etc. Pentru mine este evident ca ati ramas in urma cu stiintele vietii. Teama viscerala se refera la teama de a avea o confruntare cu mine in legatura cu TE asa cum a fost enuntata de Edi. Iar textul din Daniel 5,25 trebuia sa-l intelegi in spiritul retoric al „pamfletului”, si anume, ca din punctul meu de vedere nu aveti nici o scapare intr-o eventuala confruntare, despre care, stii ceva? cred ca nu se va intampla. Ti-am spus, intreba-l pe Edi ce are de gand, ca eu nu stiu.

    Totul pleaca de la adeziunea pe care o ai fata de ideologia adventista;

    Complet eronat. Nu ai nici o idee despre ce cred despre ideologia adventista.

    In legatura cu al doilea comentariu al tau:

    Ok, reformulez – astept sa incepi prezentarea alternativei pe care o propui la teoria evolutiei. Argumente in favoarea ei, sa explici de ce trebe respins neodarwinismul (sau mai mult decat atat?) si de ce trebe acceptata alternativa ta.

    Este evident ca nu ai urmarit discutia, dau daca ai facut-o, nu ai inteles. Dezbaterea de care voi, se pare, faceti mai mult caz decat mine, avea de-a face cu dezbaterea TE. Asa cum am amintit catre Poli, si geronimo, am o ipoteza de lucru (care te va uimi cand o vei afla), dar am spus ca este impropriu sa discutam despre asta atata timp cat nu am descusut itele TE, pe care o consider (considerand modul cum este impusa, popularizata) doar o dogma, un „manifest politic”.

  21. Ianis says:

    Draga sonata
    Am citit comentariul tau la comentariul meu despre El-Zorab si sunt de-a dreptul amuzat (si induiosat de povestea lui Rex, dar viata merge inainte 🙂 )
    Banuiesc ca astrofizica si genetica te-au solicitat destul de mult in ultimul timp astfel ca analiza literara e la nivel rudimentar. Dar stii cum e in arta? Toate variantele sunt adevarate. Inclusiv ciuntita ta versiune, uneori prin punctele esentiale.

    Ia uite aici:

    Ai scris: Agreements are only final when the participants part.
    si mai departe: o afacere nu se considera incheiata, … pana cand cei doi, vanzatorul si cumparatorul, nu se despart si parasesc definitiv scena negocierii.

    Ai omis ca la scoala de sabat strofa de mai jos, in care cei doi se despart, pasa ramane in palatul lui, arabul alearga spre casa, cu punga in mana. Banii sunt luati, afacerea e incheiata.

    El strânge banii mai cu foc,
    Şi pleacă, beat de mult noroc,
    Şi-aleargă dus d-un singur gând,
    Deodată însă, tremurând,
    Se-ntoarce, stă pe loc.

    Nu stim cat a alergat spre casa. Poate era pe o banda de fitness si doar parea ca merge spre casa. Stim sigur ca a batut palma, a luat banii si a plecat. Game over.

    Inca o gogoasa:
    Ai zis: este doar impresia lui Ben-Ardun ca pasa este un om generos, asta datorita saraciei si nevoii in care se afla si pentru ca nu prea stia valoarea monetara a calului sau
    si mai jos Or fi fost o mie de techini o suma generoasa din prisma arabului, dar pasa stia ca de fapt calul valora mult mai mult, de asta i s-au aprins ochii in cap.
    1000 de techini nu era o suma generoasa ci una astronomica. Mai intai ca un techin era din aur si cantarea aproximativ 3.5 grame. Nicolae Balcescu spunea ca printul Transilvaniei platea cam 15 000 de techini drept tribut Inalte Porti. Vreo 15 cai, dupa parerea ta 🙂
    Eu zic ca arabul nostru stia foarte bine valoarea calului sau, n-a fost cazul sa negocieze suma oferita de pasa pentru ar fi parut ridicol. Pasa i-a facut o oferta de nerefuzat (nu in stilul Godfather)
    Solicitarea de retur nu era legata de bani ci de mandrie. In cazul asta, arabul a avut de ales intre siguranta familiei si „siguranta” demnitatii lui.

    Si inca o gogoasa:
    Sarmanul arab incearca sa-si exprime nedumerirea si nemultumirea, sperand ca poate il convinge pe pasa sa se poarte rational:
    Alea nu sunt argumente rationale ci emotionale, ca atunci cand te duci la IRS/ANAF cu lacrimi in ochi ca sa-i convingi ca ai dreptate in neplatirea taxelor.
    Dar nu e prima data cand confunzi argumentele rationale cu cele emotionale. A se vedea ultimul tau editorial.

    Aminteam mai sus de abilitatile rudimentare de comentariu literar. Probabil au legatura si cu citirea de-a-ndoaselea a textului:
    Ai zis: Abia dupa ce pasa refuza orice argument de bun simt si da comanda ca Ben-Ardun sa fie ucis, acesta accepta moartea, nu insa inainte de a elibera si calul de o existenta mizerabila si o moarte zadarnica
    Pasa n-a dat vreo porunca de ucidere a arabului, doar de pedepsire fizica pentru nesimtirea in afaceri. Dupa uciderea odioasa a lui El-Zorab (proprietatea altuia), putem doar sa speculam ce s-a intamplat cu el. Ai citit textul aiurea.
    Nu stiu de unde ai inventat „existenta mizerabila a calului”, la urma urmei un proprietar care arunca 1000 de techini pe un cal s-ar putea sa fie un cunoscator. Ideea asta e un non-sens
    total. Uneori un cal e doar un cal.

    Iata si cireasa de pe tort 🙂
    Ai scris: O concluzie imbibata in vitriol! Or fi fost Ben-Ardun si familia saraci, dar ideea ca si-a pierdut familia este doar a ta („Te-or razbuna copiii mei”). Nimic in poezia asta sau in meditatia mea nu a fost despre suflet, nici macar atunci cand am spus „sufletul si credinta”.
    Despre vitriol: Tu confunzi sarcasmul cu vitriolul. N-ai umor, nu te pot ajuta.
    Despre familia ba pierduta ba nepierduta: chiar arabul spunea mai inainte ca familia lui e muritoare de foame si de-aia il vinde pe El-Zorab. Singura lor sansa. Judeca mai departe ce s-ar fi ales de ei. Iar amenintarea cu razbunarea e una gratuita. Putem specula ca un pasa suparat s-ar putea sa ii rada tot neamul de pe fata pamantului inainte sa apuce sa moara de foame.
    Despre suflet si nesuflet: nimic din ce am scris eu, cand am folosit cuvintele „suflet si credinta” nu au fost despre suflet 🙂

  22. sonatalunii says:

    Eu il rog frumos pe dl. gigialuarvinte sa facă analiza lui El Zorab si apoi sa ne judece comentariile.

  23. Ianis says:

    Eu il rog frumos pe dl. gigialuarvinte sa-si miste biberonul in alta parte si sa te lase sa gandesti singur.

  24. Marcus Crassus says:

    @sonatalunii,

    Mai intai, nimeni nu are dreptul sa-mi impuna cu ce ar trebui sa se ocupe, si inca strict, blogul meu.

    Nu iti impune nimeni nimic; vorbesc din punctul meu de vedere subiectiv; cand pe un blog unde iti propui sa analizezi totul la rece citesc o marturisire de credinta in inspiratia Bibliei (pe care in alte discutii ai pus-o in antiteza cu evolutionismul), ai dovedit biasul cognitiv. Sigur, poti sustine ca ai pastrat principiul non-overlapping magisteria, dar ‘vointa’ e subtila si influenteaza imperceptibil un demers intelectual.

    Ma banuiesti ca as fi student slab al Bibliei; nu e asa. Timp de ani buni am citit Biblia, minim cate o ora zilnic, atat devotional cat si in scopuri teologice. Fireste, am citit si carti scrise de diversi teologi. Daca in prezent nu ma mai bat in texte si nu mai fac Biblethumping este fiindca am ajuns acum ceva vreme la un punct in care am realizat ca a continua sa studiez sistematic Biblia ma va duce la ateism, prin urmare m-am oprit si am lasat studiul in stand by pana cand voi gasi vreo metoda noua de citire care sa ma ajute sa reconciliez lucrurile. Daca as fi cautat pretexte sa renunt la credinta ca sa o apuc pe cai rele, as fi avut suficiente; dar in prezent sunt agnostic, nu ateu, tocmai pentru ca nu am tras o concluzie definitiva asupra cartii.
    Situatia asta incerta are meritul de a-mi elimina biasul.

    Incearca sa nu mai pui gandurile tale in dreptul altuia si accepta ca sunt doar propriile tale ganduri.

    Cand insinuezi ca sunt propriile mele ganduri, nu faci decat sa confirmi ca ideile respective ti-au trecut prin minte cand ai redactat articolul:

    unde (?) gasesti in cuvintele mele o legatura intre „evolutionism”, „filosofie gaunoasa”, si „umblarea dupa poftele lumii”? Nu cumva ai facut-o in mod inconstient?

    Cu alte cuvinte spui: „prietene, nici vorba sa fi facut vreo aluzie la asa ceva; nu cumva te mustra constiinta pentru alegerile tale”? Si daca m-ai intreba in mod direct asta, as raspunde foarte simplu: „nu”.
    Nu am facut un straw man din cuvintele tale; am spus ce am inteles din articol si ce ar intelege, cel mai probabil, multi altii. Daca ai vrut sa spui altceva inseamna ca te-ai exprimat ambiguu.

    In privinta unei dezbateri nu imi e frica de nimic si nu cred ca ii e nici lui Edi, asadar s-ar cam cere sa renunti la abordarea asta combativa. Articolele scrise pana acum pe blog nu au avut un ton de mahala; da, sunt critice la adresa religiei, acesta e un filon moral asumat de autori, dar numai cineva atasat de o anumite ideologie religioasa va pretinde ca sunt ofensatoare.

    Cand am lipsit de pe blog o perioada mai lunga de timp nu „m-am ascuns sub pat” nici nu am fugit de teama dezbaterii. Am intrerupt studiile si am inceput sa lucrez full time ca sa am cu ce ma intretine, prin urmare n-am mai avut timp de discutii.
    Nici Edi nu s-a ferit de dezbatere; ba ti-a dedicat personal o serie de 5 episoade in care a prezentat o serie de argumente la care n-ai prea raspuns; ati avut mai mult un monolog paralel; fiecare cu argumentele lui din sfere diferite.
    Sper ca acum sa nu se intample la fel.

  25. sonatalunii says:

    @ Marcus

    „In privinta unei dezbateri nu imi e frica de nimic si nu cred ca ii e nici lui Edi, asadar s-ar cam cere sa renunti la abordarea asta combativa.”

    I did. Am sters si articolul meu, de buna voie si nesilit de nimeni, no comment. Puteti „dezbate” intre voi si aproba reciproc. Eu am alte lucruri de facut intre timp.

    „Nici Edi nu s-a ferit de dezbatere; ba ti-a dedicat personal o serie de 5 episoade in care a prezentat o serie de argumente la care n-ai prea raspuns; ati avut mai mult un monolog paralel; fiecare cu argumentele lui din sfere diferite. Sper ca acum sa nu se intample la fel.”

    Tu poti sa speri ca nu te costa bani. Care este seria de 5 episoade adresate mie si n-am raspuns? Monolog paralel, zici? Pai acum ce este? Nu tot in paralel vorbim? Ce dialog este asta, sa prezinti un editorial/video si, cand celalalt iti aduce argumente la care nu ai un contraargument, dispari in ceata si lasi discutia in coada de peste? Asta numiti voi dezbatere? Like I said, good luck debating yourselves!

  26. Ianis says:

    sonata
    Tu n-ai adus niciun argument, doar ai „amenintat” ca vei dezvalui o teorie mare si tare (ai deja un public asteptator nerabdator). Cine te opreste sa iei un video/un articol al lui Edi la care sa contra-argumentezi punctual? Daca nu-ti dai minima silinta sa returnezi o minge, cum ai vrea sa se desfasoare jocul mai departe?

    Mie mi se pare ca iti place varianta numita dialogul surzilor. In cazul in care cineva iti atrage atentia ca esti in afara subiectului, il acuzi ca e rau intentionat, necredincios sau aruncator de vitriol 🙂

    Nu in ultimul rand, am senzatia ca ai luat lucrurile putin cam in serios. Suntem o comunitate online, adunata ad-hoc in jurul unor teme; venim, plecam, analizam, dezbatem, despicam fire in paișpe; la finalul zilei ne vedem de ale noastre acolo unde e viata reala. Eu nu cred ca in realitate esti asa pasiv-agresiv cum transpare din comentariile tale.

  27. sonatalunii says:

    Da, mai Ianis, am uitat ca esti un circar si o discuție serioasă e doar un wishful thinking. Distracție plăcuta înainte de culcare, sper sa-ti facă bine la digestie.

  28. Ianis says:

    (ok, sa extindem lista: ateu, rau intentionat, aruncator de vitriol, circar )
    Pentru binele digestiei tale, incearca si tu rolul de circar (nu ma fa sa te trimit la Glossa lui Eminescu ca ii suparam pe stoici)

  29. Marcus Crassus says:

    @sonatalunii,
    Seria e ‘cu diavolul pe Beagle’. Edi a adresat niste argumente punctuale la care eu nu tin minte sa fi raspuns. Probabil nici el nu a raspuns la multe din argumentele tale, nu neg asta. Tocmai de-aia era utila o expunere din partea ta, in care sa prezinti golurile teoriei evolutiei, apoi eventual sa prezinti alternativa la care zici ca ai ajuns. Dupa ce o enunti, fiecare poate cantari pt. sine si poate trage propriile concluzii.

    Iar cand spun dezbatere, nu ma refer la incordarea muschilor si la ‘trying to outsmart the other’, ci la o discutie. Nu suntem aici sa aratam care e mai dajtept sau mai sofisticat; calitatea unui model teoretic nu e data de dificultatea intelegerii, ci de testul falsificabilitatii. Prin urmare nu poti sa ignori cand cineva iti aduce dovezi din raportul fosil, pe motiv ca astea sunt usor de inteles, in timp ce genetica e mai complicata.

    Cer prea mult sa scrii 2-3 articole in care sa iti expui ideile?

  30. lampadaru says:

    Lasati omu* mai usor ca tot asa v/ati luat de nea* doctoru* si ati vazut cum s/a inchis Harvardu* cand i/a dat deumul la clasa aia deschisa 🙂

  31. sonatalunii says:

    Eu am urmărit seria dar nu a fost pentru mine, ci pentru clasa de evoluționism, grupa de la măsuță cu nisip. Adică pentru cei de la Amicus care si-au etalat prostia in adunările conduse de LC. Si cand s-a aruncat cu totul peste bord cu „evoluția unui nou gen in Gslapagos, am răspuns cu un articol pe blogul meu (Stalingradul lui Edi si victoria genomului după care a tăcut mâlc pentru o perioada si a luat-o din nou cu teologia Genezei. L-am întrebat de ce nu a dat nici o replica la articolul meu si mi-a răspuns ca ar trebui sa se documenteze mai mult si nu are timp. Iată unde duce acest ping-pong cu articole, un dialog al surzilor. Eu am adus o sugestie cu privire la modul in care am putea avea o dezbatere chiar si in scris, dar intr-un format sistematic si organizat, sau am fost deschis unei alte propuneri dacă are una. N-am auzit nimic.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: