Dialogul cu Florin Laiu (de Marcus Crassus)

Anunțuri

12 Responses to Dialogul cu Florin Laiu (de Marcus Crassus)

  1. In opinia mea, episoadele acelea de extrema violenta nu pot fi interpretate nici macar ca parabole spirituale deoarece este greu de crezut ca un Dumnezeu al iubirii fara margini poate folosi uciderea de prunci ca metafora pentru lupta cu pacatul.
    Cred mai degraba ca asta era intelegerea oamenilor acelor timpuri despre dumnezeu, o intelegere precara care s-a aprofundat si adancit cu timpul. A fi literalist biblic in timpurile noastre inseamna a nu fi depasit faza culturii din epoca bronzului.
    Dumnezeu iubeste pe toti oamenii, fara exceptie si ii va iubi pe toti totdeauna, asa cum o mama adevarata isi va iubi mereu (chiar daca cu durere) copiii care nu o mai recunosc. Este pacat ca un teolog crestin, indiferent de confesiunea sa, poate gandi asa ca dl Laiu, ca Dumnezeu ii uraste pe unii. Dumnezeu NU uraste pe nimeni. Cel mult uraste pacatele noastre, dar pe noi niciodata.

  2. Domnul Laiu e un fel de Dawkins dar teist

  3. Sa stiti ca poate parea socant, dar gandirea lui Dawkins este intr-un anume sens mai crestina decat cea a domnului Laiu. In sensul ca instinctul moral al lui Dawkins refuza literalismul si ineranta Bibliei, pe cand domnul Laiu consimte sa reduca la neant constiinta morala in favoarea unei interpretari fundamentaliste a scripturii bazate pe principiul inerantei. Cred ca intre cei doi, Dawkins este de fapt crestinul.

  4. Apropos de sursele istorice, istoricul englez Paul Johnson, catolic conservator si fost consilier al lui Margaret Tatcher, spune in cartea sa „O istorie a evreilor” ca exista urme ale razboaielor din Canaan si ca ruinele Ierihonului pastreaza urmele unor invazii. Insa, oricare ar fi adevarul istoric, conteaza mai putin pentru problema discutata. Episoadele relatate sunt oricum, extrem de violente.

  5. Ianis says:

    AV, poate ai auzit de The Bible Unearthed si arheologul evreu Israel Finkelstein (pentru aprofundarea temei „Exod, cucerire Canaan, originea evreilor).

    Baietii astia care tipa „antisemitism” ori de cate ori se mai desumfla un mit evreiesc uita un lucru esential: cel mai adesea chiar evreii sunt cei mai buni spargatori de mituri evreiesti
    In afara de exemplul de mai sus, vezi si Arthur Koestler si originea ne-iudaica a evreilor ashkenazi; vezi Yuval Noah Harari si cartea lui Sapiens: A Brief History of Humankind care explica istoria umanitatii fara sa apeleze la patriarhi, potop sau alte mitologii orientale. As putea continua cu o lista sa-ti umplu ecranul.
    (apropo, antisemitism ar trebui sa se refere la toti descendentii lui Sem, inclusiv la aia de religie islamica)

    In alta ordine de idei, evreica mea favorita isi permite sa faca glume fara numar pe seama evreilor fara ca vreun destept sa tipe ca-i antisemita
    (de vazut si Jesus Is Magic Stand Up Comedy Show)

  6. Ianis says:

    Si inca o referinta:
    The Invention of the Jewish People de Shlomo Sand (profesor de istorie la Universitatea din Tel Aviv). El afirma ca evreii de astazi nu sunt, genetic, urmasii evreilor din vechime ci un amalgam european si asiatic de convertiti la iudaism din diferite timpuri. Daca nu ti-e frica de eticheta „antisemit” ,gasesti cartea aici
    In acelasi link, in partea de jos, gasesti continuarea: The Invention of the Land of Israel (tema cartii: evreii n-au niciun drept divin sau istoric asupra Palestinei de astazi)

  7. Marcus Crassus says:

    Nu intentionam ca acest articol sa fie publicat pe O2; era doar o replica pe blogul personal la niste articole neinvitate. Din moment ce Edi a decis sa-l publice, il voi lasa aici, desi in cateva zile linkul va deveni inactiv.

    JD,
    Inteleg ca ai o problema cu mine. Daca vrei sa postezi comentarii pe O2, evita injuraturile si amenintarile si nu ti le va mai modera nimeni. De asemenea o sa te rog sa-ti tii cuvantul si sa ma ignori.

  8. polihronu says:

    AV,

    Paul Johnson o scalda cu talent. In chestiunea Ierihonului, de pilda, zice: „Miss Kenyon established that the city was certainly burnt at this time and that, in addition, it was not reoccupied for a very long time afterwards, which accords with Joshua’s determination that no one should rebuild it, and his threat: ‘Cursed be the man before the Lord, that riseth up and buildeth this city Jericho.” In primul rind, Kenyon a stabilit stratigrafic ca ultima distrugere din Epoca Bronzului a avut loc pe la mijlocul secolului al XVI-lea – datare confirmata ulterior cu tehnici radiometrice. Or, Johnson insusi sustine (fara argumente solide, evident) datarea tirzie a exodului, adica undeva in prima jumatate a secolului XIII. „At this time” acopera de fapt un decalaj de trei secole. In al doilea rind, Ierihonul a fost reconstruit inca din secolul X, si a avut – cu intreruperile de rigoare – o indelungata istorie. „For a very long time” acopera tot un decalaj de vreo trei secole. De unde rezulta ca, la Johnsonel, „at this time” si „a very long time afterwards” sint sinonime perfecte. Scaldat, cum spuneam.

  9. Ianis,
    Relatarea potopului clar tine de mitologie. Fiindca nu doar ca geologic nu se confirma existenta vreunui potop la scara universala, dar asta nu concorda nici macar cu imaginea unui dumnezeu iubitor. Parca imi si imaginez prunci inecati scufundati sub apa. Ce pacate asa mari or fi avut pruncii aia saracii de a trebuit sa decreteze Dumnezeu distrugerea lor prin inec ?
    De altfel, un cardinal catolic, Gianfranco Ravasi, care a publicat o carte intitulata „Intrebari despre credinta” vorbeste despre potop ca despre un mit cu semnificatie spirituala, nu ca de un eveniment istoric real. Poate cel mult sa fi fost vorba de un eveniment local, o inundatie mai mare care a ramas in memoria oamenilor, dar un potop universal este exclus de fapte.
    Mircea Eliade discuta despre mitul potopului intr-un interesant eseu unde prezinta mitul comparativ cu epopeea lui Ghilgames. Parintii Bisericii iarasi au gresit interpretand potopul ca un cataclism universal insa pe vremea lor nu existau datele pe care le ofera astazi geologia. Unul singur dintre ei, daca nu ma insel Teodoret de Cyr vorbeste despre un potop local, nu global. Iar ca semnificatie spirituala ar putea trimite la ideea ca Dumnezeu nu este indiferent si nepasator la raul moral, ci este un dumnezeu implicat moral. Unii au mai interpretat ca semnificand apa botezului etc. Dar oricum ar fi, e clar ca nu poate fi vorba de un potop global comandat de Dumnezeu. Ar contrazice tot ce stim din geologie si ar acredita ideea unui dumnezeu crud si razbunator. De aceea cred ca ipoteza potopului global trebuie abandonata.

  10. Si daca ne gandim si la faptul ca cu mult timp inainte de presupusa datare biblica a potopului avem deja nume de faraoni in Egipt sau regi sumerieni, atunci e clar ca potopul e un mit.

  11. Andrei Voiculescu : „Mircea Eliade discuta despre mitul potopului intr-un interesant eseu unde prezinta mitul comparativ cu epopeea lui Ghilgames”

    imi poti spune te rog numele eseului , sau unde il pot gasi ?

  12. Octavian Matei, cred ca lucrarea se cheama „Cosmologie si alchimie babiloniana”. A fost editata la Humanitas. E posibil ca eseul pe care l-am citit eu mai demult sa figureze si printr-una din cartile de eseuri si articole de Eliade editate tot de Humanitas. Din pacate in momentul asta nu am cartea la indemana dar cu prima ocazie voi reveni.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: