Tulburarea apei

Anunțuri

10 Responses to Tulburarea apei

  1. Pentru mine, episodul slabanogului de la scaldatoare, cel bolnav de 38 de ani, este despre fidelitate si speranta.

  2. Ioan Sabau says:

    EC si SP, BRAVO!!!

  3. Ioan Sabau says:

    AV fidelitate pentru ce sau pentru cine, speranta in ce sau in cine?

  4. Ioan Sabau says:

    Acum ceva timp am dat un raspuns sub forma unui eseu, pe noua platforma a lui Nicu Butoi. Desi nitel cam lung, am sa-l reproduc aici, cu sentimentul ca va da o tusa discutiei dintre EC si SP si de asemenea discutiei anterioare dintre EC si dl. ministru Banicioiu.

    Cine sunt Eu?
    Un mare invatator spiritual intreba :”Vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?” Nu raspunsul la intrebari e important pentru moment ci curajul de a ni le pune. Aspiratia mea naturala este catre fericire, sunt convins ca si a ta. De altminteri aceasta aspiratie a noastra e ceea ce Tatal isi doreste pentru fiecare dintre noi. N-am venit in lume pentru a crea valori, pentru a ne face remarcati, pentru „a lasa ceva in urma noastra”,” pentru a deveni mai buni” s.a.m.d. Am venit in lume pentru a fi deplin fericiti. Evanghelia contine doua vesti, o veste rea si o veste buna. Am sa incep dupa obicei cu vestea rea. Ceea ce noi numim in mod curent stare de normalitate a conditiei umane, este in fapt o boala cumplita. Aceasta veste o gasim nu numai in invatatura lui Hristos ci si in alte invataturi spirituale ce stau la baza religiilor lumii. As vrea de la inceput sa fac o distinctie clara intre religie si spiritualitate. Hindusii se refereau la aceasta boala zicand ” mintea este maya” adica valul iluziei, intelegand prin aceasta afirmatie ca tot ceea ce crede omul ca stie e o mare pacaleala. Buddha zicea ca spre orice directie s-ar indrepta omul nu va intalni decat dukkha, adica suferinta, ca umanitatea asa cum se defineste pe sine e condamnata in mod inexorabil sa sufere si asta din cauza faptului ca nu cunoaste adevarul cu privire la Sine. Hristos ne atrage atentia ca starea noastra curenta este starea de pacat (hamartano), de cadere, de rupere de adevaratul nostru Sine. Hamartano, adica pacat in greaca, se traduce ca ratare a esentei, a sensului, a telului (tintei) si din acest motiv, a trai orbeste, a suferi si a produce suferinta. Necazul consta in faptul ca mesajul acestor invataturi simple si cu o mare putere de transformare n-a fost inteles de umanitate, dar ce zic eu umanitate, chiar mare parte din discipolii acestor Oameni au fost orbi pe alocuri. Invataturile originare, acoperite de-a lungul istoriei cu straturi de interpretari eronate si mistificari ignorante, stau la baza sistemelor religioase prezente. Diversele crezuri nu sunt insa Invatatura, sunt doar incercari de „a deveni mai bun” folosind gresit Invatatura, si asta e dovedit prin insasi diversitatea lor. Care este mesajul Invataturii, te vei intreba pe drept cuvant, Invatatura ne da mesaj de segregare sau de congregare? Ei bine, totul porneste de la felul in care folosim cuvantul EU (si rudele sale : mie, al meu, imi,). La intrarea noastra in lume suntem puri, dar nu trece mult si incepe necazul. La scurt timp de la nastere, cand ochiul nostru s-a obisnuit cu lumina, ne privim cu curiozitate manutele si incepem sa investim sentiment de sine in ceea ce vedem. Incepe identificarea cu trupul nostru, ” acesta sunt eu”, pare ca stabilim in mintea noastra. Identificare vine de la idem si facere, adica sa te faci acelasi lucru cu ceva. Mai apoi invatam cuvantul eu si rudele sale, incepe identificarea cu obiecte, daca vei lua bucata de panza cu care doarme bebelusul va plange de zici ca e sfarsitul lumii. Nu pentru ca carpa respectiva ar avea o valoare, ci pentru ca „este a mea”, a investit sentiment de sine in ea, (face parte din ceea ce a stabilit ca este el), si cand dai semne ca ai vrea sa i-o iei, el interpreteaza acest lucru ca un atentat la insasi existenta lui. Carpa se transforma ulterior in case, masini, bijuterii,iahturi, bani si orice alte obiecte despre care am hotarat ca „sunt ale mele”. Urmeaza parcursul nostru prin sistemul de invatamant, mai intai in familie si apoi la scoala. Continuam sa facem achizitii de bunuri materiale, dar ne extindem si incepem sa colectionam „adevaruri”, pe care le investim cu sentiment de sine. De aceea si reactia cel mai adesea violenta pe care o avem atunci cand cineva nu este de acord cu noi, faptul ca ne sesizeaza un prieten privitor la o posibila fisura a unuia din aceste”adevaruri” va fi interpretat in mod inconstient ca un atentat la existenta noastra, pentru ca acel „adevar” este „al meu” si prin urmare parte din ceea „ce sunt eu” . Procesul identificarii continua, ne identificam cu o categorie sexuala (barbat sau femeie), cu apartenenta la o familie, etnie, rasa, cu numele nostru, cu codul numeric personal, cu rolurile pe care le jucam temporar(de parinte, de copil, de frate, etc.), cu functiile pe care le indeplinim(de inginer, profesor, manager, presedinte etc), cu trecutul nostru(eu si povestea vietii mele), cu principii filozofice, cu doctrina unui partid politic sau a unei biserici. Poate am scapat ceva, dar nu asta e important, important este sa vedem ca toate aceste procese de identificare nu sunt decat un manunchi de ganduri, care se pretinde a fi sinele nostru autentic, adevarata noastra identitate. Oamenii, atunci cand folosesc cuvantul eu, se refera la unul sau mai multe din aceste ganduri. Aceasta este maya, valul iluziei, sau ego-ul, sinele fals. Pe masura ce inaintam in varsta si vedem in oglinda cum trupul nostru isi pierde stralucirea isi face loc in noi un adevar „pare ca nu trupul meu defineste ceea ce sunt eu cu adevarat. Schimb un partid sau biserica, imi schimb numele, am iesit la pensie, copii cresc si isi intemeiaza propriile lor familii…, pot pierde casa la banca. Daca toate acestea se intampla, nu mai sunt eu? La aceasta intrebare, cei care nu stiu cine sunt cu adevarat, manati de inconstienta in care si-au trait cea mai mare parte din viata ajung sa ia decizii extreme. Dar daca nu sunt nimic din toate acestea atunci cine sunt Eu? Iata intrebarea la care trebuie sa raspundem in timpul calatoriei noastre in lumea formei. Fariseii il intreaba pe Hristos „cine te crezi tu ca esti?” si Hristos raspunde : ” cine de la inceput va spun, ca Eu Sunt!” Eu nu sunt nici unul din lucrurile despre care in mod obisnuit credeti voi ca sunteti si ca as putea fi si Eu, Eu sunt EXISTENTA insasi, sunt infinit mai mult decat toate acestea. Daca nu vom reusi sa dam acelasi raspuns, inseamna ca am ratat esentialul. Atata vreme cat ne va fi frica sa zicem „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” si ne vom incapatana sa zicem „viata mea” , inseamna ca eu si Viata suntem doua chestiuni diferite, suntem separati. Eu sunt altceva decat Viata. Acesta este principiul alteritatii, eu sunt altul, sunt rupt de Intreg. Ei bine dragul meu prieten urmeaza vestea buna. Tu nu esti rupt de Viata, mai mult, Tu esti Calea, esti Adevarul, esti Viata, esti Bunatatea si Dragostea, esti toate acestea si infinit mai mult. Aceasta veste se afla chiar in Tine, numai ca o reprimi, o marginalizezi, de aici si conflictul care creaza starea de nefericire. In tine se afla Sinele tau autentic dar tot ceea ce poti percepe prin intermediul celor 6 instrumente (5 simturi si mintea nesupravegheata) iti infirma acest adevar, iti zice ca nu Esti ci esti. In asta consta schizofrenia, in ruptura noastra vremelnica de Sinele nostru autentic cu pretentia ca suntem un zgomot mental, sinele nostru iluzoriu. Vestea buna este deci aceea ca poti sa te vindeci daca devii constient ca nu esti ego-ul ci Constiinta care spune Eu Sunt, daca rupi identificarile si tiparele si te vei identifica cu Fiinta. Orientul numeste acest proces „Iluminare” sau „Trezire” in vreme ce occidentul il numeste „Salvare” sau „Mantuire” In acest mod suntem chemati Eu si Tu sa refacem istoria umanitatii de la Adamul cazut (omul), la Noul Adam (Omul Isus Hristos), in propriile noastre calatorii prin lumea formei.

  5. Ioan Sabau,
    Speranta nu are intotdeauna un obiect clar definit, ci de cele mai multe ori ia forma unei puteri launtrice ascunse si nestiute, care desi nedefinita, te trage inainte. Probabil ca un astfel de simtamant l-a „tras inainte” si pe slabanog. Altfel ce ar mai fi cautat la scaldatoare dupa 38 de ani de asteptare daca si-ar fi pierdut cu totul cautarea si nadejdea ? E clar ca toata viata a fost manat de ceva, ceva ce poate nici el nu a constientizat prea clar, o speranta nelamurita a unei intalniri care sa dea sens vietii si suferintei lui. Mai putem trage de aici concluzia ca nimeni din cei care il cauta pe Dumnezeu cu toata inima lor nu se va intoarce rusinat, chiar daca aceasta cautare ar putea dura o viata intreaga. Vom gasi pana la urma ceea ce cautam.

  6. Dl Edi Constantinescu a facut referire pe parcursul emisiunii la libertatea omului de alegere si la teoria predestinatiei a lui Luther si Calvin venita prin Augustin. As spune insa ca aceasta teorie a predestinatiei isi are radacinile la Pavel in Epistola catre Romani caitolul 9, unde Pavel vorbeste destul de clar despre „vase gatite spre slava si vase gatite dinainte spre pieire” . Unii parinti ai bisericii, precum Ioan Gura de Aur au incercat sa argumenteze ca Pavel se refera la prestiinta lui Dumnezeu, nu la predestinatie. Explicatia lui Gura de Aur insa nu tine, dupa parerea mea, deoarece Pavel aseaza de mai multe ori in contrast suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu fata de vointa omului. „Dumnezeu pe cine voieste il miluieste iar pe cine voieste il impietreste.” Sau spune ca asa cum olarul face din aceeasi framantatura vase de cinste sau de necinste, tot asa Dumnezeu e suveran absolut fata de fapturile sale a caror vointa pare ca nu conteaza deloc. Vointa lui Dumnezeu e insondabila, tot ce decreteaza El se face.
    Sigur ca o asemenea conceptie face din om o simpla marioneta, o papusa in mana lui Dumnezeu, iar din Dumnezeu un papusar. Asta face ca omul sa nu aiba nicio demnitate.
    Sigur ca eu personal NU pot accepta si NU ma pot impaca cu aceasta conceptie. Si atunci care ar fi raspunsul ? Oare a gresit Pavel ? Asa mi se pare si asta ne da inca o lamurire asupra problemei inerantei Bibliei. Biblia NU este ineranta in litera ei. Toti pot gresi, pana si apostolii, pana si Pavel. Nu tot ce scrie acolo este inspiratie literala.

  7. As mai adauga ca nu doar Augustin, Luther sau Calvin au mers pe interpretarea aceasta predestinationista a fragmentului din Romani, care pare cea mai plauzibila, ci si Pascal, Nicolae Steinhardt sau Karl Barth. Poate ca dl Edi ne-ar putea preciza mai multe.

  8. mariusandy says:

    e tare simpatic taticul cand se uita la cronicar

    apare asa ca un balans intre

    breee ma lasi

    si mda interesant

  9. Sorin Petrof .. pare un om cu inteligent si cu capul pe umeri, cum de nu l-a dat afara Conferinta ?

  10. beniamin51 says:

    Octavian matei

    Da ai dreptate, atit Sorin cat si Edi sint capete luminate .
    La minutul 29 ,Edi afirma ca ideile lui Sorin nu sunt „naratiunea” creștinismului din ultimii 2000 de ani .
    Sorin s.ar putea sa citească bine printre rânduri narațiunea evangheliilor și narațiunea spiritului profetic însă cu siguranță nu este citirea traditionala a spiritului profetic al ultimilor 160 de ani de adventism.

    Deocamdată Sorin încă mai .reușește sa vândă hrana consistenta pe plantația aventista bete.sda.
    Asa cum Edi bine a denumit.o intr.o emisiune precedenta.

    Pe plantația bete.sda a lui Ted Wilson, marele preot al adventismului inca are o mulțime de leviti bine instruiți ce vând pop corn expirat unei mulțimi ce așteaptă cu nerăbdare tulburarea apei ,cu toate ca Isus este aproape de fiecare dintre ei.
    Semnele precedente pentru tulburarea apei ar fi:

    1- decretul duminical
    2-fuga la munți
    3- persecuție pe care în mod curios ei încearcă sa o amine cat pot de mult prin fel de fel de mijloace de influenta sub masca libertății de constinta.
    4- sfirsirea persecuției și așteptareacu nerăbdare a timpului în care babilonieni baptiști, penticostali etc,etc,vor veni și se vor închina la picioarele sfinților adventisti ,recunoscând ca ei au avut tot adevarul.
    5- sfirsitul judecății de cercetare ,,judecata ce trebuia sa se termine în 1851 ,însă se pare ca îngerii se încăpățânează sa lenevească cu raportarea cazurilor și astfel judecata se tot prelungește în timp de mai bine de 150 de ani.
    6- însă cea mai mare tulburare a apei de pe plantația bete.sda este împlinirea visului lui Elena ,acel vis în care ea a vazut poporul advent călătorind șapte zile spre sanctuarul din Orion , călătorie cu popas pe Jupiter unde vor sta la masa cu Enoh și alte ființe necazute.
    Faptul ca Sorin nu mai vrea sa vândă astfel de gogoși adventistilor ,și de fapt doreste sa le prezinte un Isus ce ar putea sa.i elibereze din pla ntația bete.sda,,s.ar putea sa ai dreptate și ca marele preot Ted Wilson sa.l pună și pe Sorin în aceasi grupa cu Edi ,adică sa.i dea pe amândoi pe mana satanei pentru ca totuși sufletul lor sa fie mântuit ca prin foc.

    Se pare ca mana lui Ted Wilson deja a început sa scrie pe peretele plantatiei :-„”cântărit.,cântărit și găsit prea încomod .acest om Sorin este mai bine sa piară decât sa ne pierdem noi toate oile”

    E FOARTE greu sa fi levit adventist în zilele de astazi și sa.ți folosești mintea cu care te.a înzestrat Dumnezeu.
    ISUS le.a spus.o foarte bine „-nu se poate sa mulțumești doi stăpâni în același timp”

    Le doresc numai bine atit lui Sorin cat și prietenului meu Edi.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: