Ceasuri moleculare

Anunțuri

13 Responses to Ceasuri moleculare

  1. Prezentarea este interesanta si destul de clara, insa opinia mea este ca singurul lucru care ar putea infirma „intelligent design” este sa gasim la specii apropiate aceleasi mutatii care sa fi dus la inactivarea genei respective. Pentru ca numai astfel de mutatii care duc la inactivarea genei sunt genul de evenimente care NU au rost, deci pot infirma intelligent design. Personal am dat exemplul genei care codifica sinteza vitaminei C si acolo, intr-o anumita sectiune, era intr-adevar o mutatie comuna cu a cimpanzeului care inactivase gena. Daca evolutia este adevarata ar trebui sa avem multe astfel de similaritati si exemple. Altfel, simpla asemanare genetica, nu contrazice teza intelligent design, teza unui proiect comun. Singurul lucru care ar putea infirma proiectul comun este, cred eu, sa gasim in genom gene fara proiect, mutatii care inactiveaza, care duc la pierderea functiei, si totusi se gasesc si la om si la cimpanzeu (dau exemplul care ne intereseaza cel mai mult). In rest, multumiri pentru prezentare si speram ca vom putea la un moment dat sa tragem niste concluzii.

  2. Iarasi un argument care ar fi foarte puternic in favoarea evolutiei ar fi cel legat de insertiile retrovirale comune, insa eu personal am niste nelamuriri aici si poate reusim in cursul acestor prezentari sa lamurim, atat cat se poate, si problema aceasta.

  3. Capu-Varzã says:

    Faina prezentare, a mai lamurit cateva chestii.
    Sunt curios ce ar avea Sonata de a contra argumentat.

  4. si eu care credeam pana acum ca raul curge la deal.

  5. Sonata says:

    @ Capu Varza

    Prezentarea a fost atat de slaba si plina de erori, incat am hotarat sa nu comentez ci sa las pe altii. Faptul ca nu au fost comentarii poate fi inteles fie ca o acceptare a ceea ce tu si AV ati considerat, adica a fost o prezentare „destul de clara”, care „a mai lamurit cateva chestii”, sau ca o jena generala fata de calitatea reprobabila a prezentarii, exprimata si de acel unic vot de trei stele. Daca as fi prezentat aici contra-argumentele mele s-ar fi gasit un Crassus care sa ma acuze ca „il contrazic pe Edi din principiu”. Prefer sa continui seria pe care am inceput-o si voi prelua la timpul potrivit temele expuse aici de Edi in mod ambiguu si echivocational, pe care le voi explica pe larg, in contextul necesar.

  6. polihronu says:

    „Daca as fi prezentat aici contra-argumentele mele s-ar fi gasit un Crassus care…”

    Right, ca daca faci pe filozofu’ tacind nu se gaseste nimeni sa te numeasca ipocrit.

  7. Sonata,

    Eu am considerat ca a fost clara cu privire la explicatii, insa problema cu biologia moleculara nu e deloc lamurita pentru mine. Si e ceea ce am subliniat si in cele 2 comentarii postate mai sus. Trebuie date mult mai multe si mai precise, pe care, nefiind niciunul din noi specialisti, probabil ca nu le posedam.

  8. Sonata,

    Urmariti va rog acest film incepand cu minutul 10. Care ar fi explicatia pentru aceste potriviri intre om si cimpanzeu ?

  9. polihronu says:

    AV, cind o sa pricepi ca Sono e evolutionist?

  10. Cred ca daca aceste pseudogene se va dovedi ca au totusi un rol in genom, atunci nu e neaparat dpdv logic sa acceptam evolutia. Daca insa intr-adevar nu au niciun rol, asa cum spun astazi multi savanti, atunci pentru mine e clar ca evolutia e un fapt. Ramane de vazut daca totusi aceste pseudogene au un rol sau nu.

  11. Sa nu uitam totusi ca multe organe chiar, despre care s-a crezut mult timp ca nu au niciun rol, cum ar fi timusul sau apendicele, s-au dovedit a avea roluri foarte importante in imunitate. Similar, chiar daca astazi savantii cred ca aceste pseudogene sunt gunoi fara rost, peste cateva zeci de ani opinia s-ar putea schimba radical. Consider ca nu e bine sa ne grabim cu concluziile.

  12. Edi Constantinescu,

    As dori sa ridic o problema de filosofie a stiintei si anume compatibilitatea dintre diferite modele propuse de stiinta moderna si dintre consecintele lor filosofice. M-a preocupat si ma preocupa de foarte mult timp (si nu doar pe mine) problema timpului. Natura timpului a fost considerata dintotdeauna unul dintre cele mai mari mistere ale universului. Aici as vrea sa ridic o intrebare care ma preocupa si la care nadajduiesc sa primesc un raspuns. Dupa cum se stie, Einstein, prin a sa teorie a relativitatii a schimbat in mod fundamental paradigma si perspectiva stiintei asupra timpului. Daca la Newton timpul era un fel de cadru absolut in care se scurgeau evenimentele intr-un mod uniform, la Einstein timpul devine relativ la observator si la sistemul de referinta al acestuia. Daca la Newton curgerea timpului este uniforma si universala, prezentul fiind in mod obiectiv acelasi peste tot, la Einstein notiunea de moment prezent devine ceva subiectiv iar curgerea universala a timpului este abolita. Einstein insusi a numit timpul „o incapatanata iluzie”. La moartea bunului sau prieten italian Michele Bosso, Einstein ii trimite surorii acestuia o scrisoare consolatoare din care citez urmatorul fragment : „Michele a parasit aceasta lume stranie cu putin inaintea mea. Asta nu inseamna nimic. Oamenii care, asemenea noua, cred in fizica stiu ca distinctia intre trecut, prezent si viitor nu-i decat o persistenta iluzie incapatanata.” Aceasta este conceptia despre timp din perspectiva relativitatii restranse. Acum, daca mergem mai departe, la mecanica cuantica, exista si aici experimente efectuate cu microparticule care dovedesc ca trecutul nu este imuabil, putand fi influentat din prezent si chiar schimbat in functie de observatia prezenta. Aceasta conceptie a unui timp reversibil este in contradictie nu numai cu simtul comun, dar si cu modul insusi in care se desfasoara viata si constiinta noastra. Suntem atat de indisolubil legati de curgerea timpului prin existenta si constiinta noastra incat ele nu pot fi nici macar concepute fara curgerea timpului. „Locuim in timp”, afirma filosoful german Martin Heidegger, desi pare ca stiinta moderna il contrazice.
    Inainte de a lansa cateva intrebari as dori sa spun doua cuvinte si despre teoria moderna a caldurii care este, precum se stie, opera cunoscutului fizician austriac Ludwig Boltzmann. Pana pe la jumatatea secolului 19, caldura era conceputa ca un fluid numit „caloric”, capabil sa treaca de la un corp cald la altul rece. Aceasta teorie insa s-a dovedit a fi gresita. Cei care au elaborat teoria moderna acceptata astazi sunt doi mari fizicieni, James Maxwell si Ludwig Boltzmann. Anume caldura este generata de miscarea mai rapida a atomilor. Un corp este mai cald decat altul fiindca in interiorul sau atomii si moleculele se misca mai repede. Noi toti stim faptul urmator: caldura trece de la corpurile mai calde la corpurile mai reci. Insa intrebarea care ne reveleaza cu adevarat curgerea timpului este de ce se intampla asa si nu invers ? De ce nu trece caldura de la un corp mai rece la unul mai cald ? Aici ni se dezvaluie trecerea timpului ca fiind legata de entropie, deci de caldura. Succesiunea momentelor trecut-prezent-viitor apare atunci cand exista caldura degajata si cand entropia creste. Altfel viitorul nu s-ar deosebi cu nimic de prezent. Raspunsul lui Boltzmann insa este unul tulburator : Totul se bazeaza pe probabilitate. Anume trecerea caldurii de la un corp mai cald la unul mai rece nu are loc in virtutea vreunei legi absolute a naturii, ci este doar mai probabil, statistic vorbind, ca un atom mai rapid ciocnindu-se de unul mai lent, sa-i cedeze acestuia din energia sa si nu invers. Dar nu este totusi imposibil ca lucrurile sa stea si invers. Cu alte cuvinte este posibil ca un corp mai rece sa cedeze caldura unui corp mai cald, dar este extrem de improbabil. Aceasta deoarece in timpul ciocnirilor energia totala se conserva dar tinde sa fie distribuita in parti egale atunci cand au loc multe ciocniri. Astfel ca temperaturile a doua corpuri aflate in contact, unul mai cald si altul mai rece, tind sa se egaleze. Natura probabilista a acestui fapt insa, ne arata ca la un nivel micro-, deci la un nivel fundamental, entropia poate sa nu creasca. Deci la un nivel fundamental, timpul nu exista. Timpul exista pentru constiinta noastra fiindca noi interactionam doar cu o medie statistica a nenumarate variabile care descriu starile microscopice ale particulelor respective. Suntem limitati si de aceea avem acces doar la aspectul acesta statistic al realitatii. Interactiile noastre cu lumea nu descriu detaliile fine ale realitatii ci doar aspectul acesta grosier de natura probabilistica la care avem acces prin natura limitelor noastre. Prezentul nu exista in mod obiectiv, nici curgerea timpului, la nivel microscopic. Insa aceste interactiuni intre particule microscopice fac sa apara fenomene intr-un sistem cum ar fi „noi insine” care interactioneaza doar cu media a nenumarate variabile. Memoria si constiinta noastra se bazeaza pe aceste fenomene statistice. Insa daca cineva ar putea cuprinde si percepe totul, cu o acuitate absoluta, atunci, la acel nivel fundamental, timpul ar fi un unic bloc in care trecutul, prezentul si viitorul ar fi toate la un loc. Aceasta este pozitia fizicii moderne, desprinsa atat din teoria relativitatii , mecanica cuantica cat si din termodinamica moderna. Aceasta nu este o pura speculatie ci este consecinta epistemologica clara a acestor teorii. Insesi ecuatiile care descriu aceste teorii presupun aceasta conceptie despre timp. Cu alte cuvinte, dupa fizica moderna, curgerea timpului nu este ceva real, obiectiv. Este o iluzie. Acum insa se ridica, din punctul meu de vedere, cateva intrebari:
    1. daca curgerea timpului este o iluzie, atunci cum mai poate avea loc evolutia? Evolutia are nevoie de existenta unui timp real, obiectiv, pentru a se realiza. Deci cum se impaca viziunea evolutionista care presupune un timp real si obiectiv cu aceste teorii ale fizicii moderne?
    2. daca aceste teorii ale fizicii moderne dau fiecare predictii extrem de fidele fiecare in aria sa, in domeniul sau, atunci cum se face ca aceste teorii sunt incompatibile una cu alta si nu pot fi impreuna adevarate. Exemplul clasic este cel al relativitatii si al mecanicii cuantice. Cel putin una din aceste doua paradigme este gresita. Ele nu pot fi simultan adevarate. Atentie, nu ma refer la caracterul lor instrumental si la puterea de a face predictii, care este remarcabila, ci la paradigme. Cele doua paradigme sunt in conflict ireductibil. Toti fizicienii recunosc asta.
    3. daca timpul este o iluzie, atunci insasi viata si constiinta noastra, asa cum le percepem si le experimentam noi, sunt niste iluzii. Totul este determinat strict, iar in acest sistem determinist, omul nu mai este decat un biet fenomen supus necesitatii oarbe. Viata asa cum o experimentam noi isi pierde autenticitatea si valoarea. Totul e un joc, o gluma proasta, o minciuna. De aceea indraznesc sa spun ca teoriile fizicii moderne, privite sub aspect ontologic (nu instrumental), se situeaza nu doar impotriva simtului comun, dar si impotriva unei conceptii crestine despre existenta, pentru care viata aceasta are totusi realitatea si autenticitatea ei, fiind incarcata de libertate si responsabilitate, iar timpul nefiind o simpla iluzie, ca sa raman la exprimarea lui Einstein.
    Va multumesc pentru rabdare si imi cer scuze de pe acum pentru textul mult prea lung.

  13. polihronu says:

    „impotriva unei conceptii crestine despre existenta, pentru care viata aceasta are totusi realitatea si autenticitatea ei, fiind incarcata de libertate si responsabilitate, iar timpul nefiind o simpla iluzie”

    Conceptie de altfel construita, in varianta clasica, pe atemporalitatea zeului.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: