Pentru uniunile civile heterosexuale
29 octombrie 2016 26 comentarii
Propun generalizarea termenului de uniune civila la casatoriile heterosexuale.
Ca sa ma explic, voi parafraza intrebarea Lui Isus cu privire la botezul lui Ioan: casatoria vine de la Dumnezeu sau de la oameni? Altfel spus, este casatoria un sacrament/taina sau un contract civil? Raspunsul cel mai potrivit este o alta intrebare retorica a lui Isus, cea cu privire la birul datorat Cezarului: al cui chip este gravat pe moneda? Al cui sigiliu se afla pe certificatul de casatorie?
Catolicismul si Ortodoxia definesc casatoria ca pe un sacrament/taina. Sacramentul este definit la randul sau ca un canal al harului. Fara sacramentul casatoriei, si in afara scopului biblic “cresteti si inmultiti-va”, relatia sexuala este considerata pacat. Dar pe certificatul de casatorie se afla sigiliul cezarului, nu al bisericii. Este biroul starii civile un canal al harului? Din punct de vedere dogmatic, orice familie de bine care nu a trecut pe la altar traieste “in pacat”, copii sunt “din curvie”, si vor merge impreuna acolo unde merg cuplurile de homosexuali dupa moarte. Daca biserica ar fi consecventa, ar revendica diferenta intre termenul “casatorie” si cel de “uniune civila” nu doar in dreptul casatoriilor homosexuale, ci al oricarei casatorii oficiate in afara altarului.
Protestanitsmul nu recunoaste sacramentul casatoriei. De aceea pastorul nu oficiaza casatoria ca gestionar al sacramentului (ca in cazul botezului sau comuniunii) ci ca ofiter de stare civila. De exemplu, pastorul american spune: “by the power given to me by the state of…, I pronounce you husband and wife”. Cealalta fata a monedei este notiunea ca oricare magistrat si slujitor public este considerat un diacon care face o slujba nu mai putin sacra decat cea din biserica. Ofiterul starii civile nu este deci mai putin calificat decat pastorul sa oficieze casatoria.
Exista aici o confuzie puternica la neoprotestanti. In timp ce adopta teoretic teologia sacramentala protestanta, predicatorii si credinciosii o practica implicit pe cea catolic/ortodoxa, cel putin in dreptul casatoriei. Predicatorul “da binecuvantarea” cuplului ingenunchiat inaintea lui (?), si credinciosul crede ca “binecuvantarea” are darul sa transforme actul sexual din pacat in ne-pacat. Bisericile istorice de traditie medievala cel putin au o teologie elaborata care justifica o astfel de credinta. La neo-protestanti este doar superstitie. Este diferenta intre “hoc est corpus meum” si „hocus pocus”.
De ce accepta neo-protestantii sa boteze un cuplu casatorit “in lume” dar nu accepta ca un cuplu botezat sa se casatoareasca doar “in lume”? Din punct de vedere protestant, criteriul moralitatii relatiei este singurul care conteaza. Casatoria civila implica o relatie sanctionata de societate ca fiind responsabila si consensuala. Inteleg casatoria “in biserica” ca pe o celebrare si profesiune de credinta intr-un set de valori comune. Nu inteleg ce-i cu binecuvantarea asta care curge prin mainile pastorului, facand ca ceea ce era pacat in urma cu cateva minute sa devina ne-pacat dupa “amin” si “va declar sot si sotie”, cand cei doi sunt aceiasi inainte si dupa.
De fapt inteleg. Este dorinta de a controla viata intima a credinciosilor. Dovada cea mai buna este ritualul in care tinuta miresei este inspectata de un grup de barbati aflati in criza de andropauza, sau sedintele mandatorii de counseling premarital oferite de vre-un imberb amator plin de importanta pozitiei sale.
Mi se pare numai normal ca o mutatie atat de radicala intr-o institutie veche cat civilizatia sa provoace o dezabatere aprinsa intr-o democratie. Insa ceea ce vor popii si predicatorii este o teocratie. Casatoriile hmosexuale sunt doar pretextul. Propoun sa le lasam lor casatoria si sa luam noi uniunea civila.
oxigen2 
Teologia sacramentala a fost creata si aprofundata in apusul catolic de unde au preluat-o si ortodocsii. In primele secole crestine si pana tarziu, casatoria era incheiata numai in fata autoritatii civile romane din Imperiu, iar biserica recunostea aceasta uniune primindu-i pe cei doi soti la impartasanie. Nu exista nici macar o rugaciune de binecuvantare pentru casatorie, daramite o slujba aparte, lunga si pompoasa, cum e in ziua de azi. Acest lucru este recunoscut de mai toti teologii. Poate dl Edi Constantinescu ne poate da mai multe detalii in privinta intrebarii de ce s-a ajuns ca astazi casatoria sa aiba parte de numele de taina separata cu ditamai slujba, cel putin in bisericile medievale catolica si ortodoxa. Desi repet, ortodocsii au preluat de la catolici inclusiv impartirea aceasta in cele 7 taine.
Dupa cate stiu, au existat perioade in istoria Bisericii cand aceasta a tolerat inclusiv poligamia. Asa ca institutia casatoriei monogame, asa cum o stim astazi, e mai curand de origine romana decat crestina. Intrebarea ar fi daca exista totusi temeiuri scripturistice pentru casatoria crestina in forma actuala. Ma gandesc la versete precum : „va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup”, sau ” ceea ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta” sau la cuvintele apostolului Pavel care numea casatoria „taina mare”.
Poligamia a fost ingaduita in Vechiul Testament. Parintii Bisericii in general au condamnat-o. Inca la primii parinti, Irineu, Iustin martirul, Tertulian, exista condamnari explicite ale poligamiei.
In privinta homosexualitatii, ma gandesc ca ar putea fi considerata intr-un fel ca fiind impotriva firii, datorita faptului ca homosexualii nu pot face copii. Sigur, cineva ar putea replica ca exista si cupluri heterosexuale care nu pot procrea. Dar argumentul e gresit, din punctul meu de vedere. Aceasta deoarece, in principiu, toti oamenii se nasc numai din relatii hetero si niciun om nu s-a nascut si nici nu se va naste vreodata dintr-o relatie homosexuala. E vorba de potentialitate aici. Din moment ce procreatia poate avea loc doar intre un barbat si o femeie, se poate deduce de aici ca Dumnezeu a binecuvantat numai aceasta forma de dragoste si numai acesteia i-a dat posibilitatea implinirii. Si Biblia graieste destul de explicit despre asta.
Mai este apoi si problema adoptiilor. Odata acceptata casatoria gay, adoptia de copii de catre cuplurile gay ramane doar o problema de timp. Si asta duce mai departe la alte abuzuri si tot asa. De ce nu ar putea fi legalizata atunci si pedofilia, in aceasta logica?
Apoi, daca exista si homosexuali „facuti”, nu doar „nascuti”, si e cert ca exista si din acestia, atunci nu am putea asista pe viitor la o corupere a cat mai multor oameni la acest viciu? Un copil crescut intr-un cuplu gay, si care isi vede parintii sarutandu-se, este foarte posibil sa dezvolte si el un comportament asemanator mai tarziu, chiar daca el s-a nascut hetero. Copiii invata prin imitatie si sunt extrem de usor influentabili. Lucrul acesta e stiut de oricine. Copilul e ca o bucata de lut. Cum il modelezi asa il ai. Chiar psihologii si psihiatrii sunt de acord cu asta. Din toate aceste motive si din multe altele, personal ma opun casatoriei homosexuale.
Eu propun ca toti copiii sa fie institutionalizati, crescuti in crese robotizate – nu cumva sa vada un barbat si o femeie sarutindu-se, sa le strice mediul substanta sau esenta sau natura sau lutul prea usor influentabil, lauda creatorului!
„Din moment ce procreatia poate avea loc doar intre un barbat si o femeie, se poate deduce de aici ca Dumnezeu a binecuvantat numai aceasta forma de dragoste si numai acesteia i-a dat posibilitatea implinirii.”
Ahhh, cit de sublim! „Forma de dragoste”!
Pai una e sa vada un barbat si o femeie sarutandu-se, si alta doi barbati. Nu vad legatura.
Nu e deloc „alta”. De unde stii tu care e esenta data de maretul creator? Nu cumva parintii hetero sting in copiii lor flacara curcubee pusa in ei de dl. Zeu? Sau, altfel spus: nu s-au nascut toti homosexualii de pe planeta din parinti hetero, lasati de la dl. Zeu?
„Cresteti si va inmultiti” . Spune asta unui cuplu gay.
„Pai una e sa vada un barbat si o femeie sarutandu-se, si alta doi barbati”
Pun pariu ca doua femei sarutandu-se nu te-ar deranja
„„Cresteti si va inmultiti” . Spune asta unui cuplu gay.”
O poti spune fara griji. Tehnologia ii poate ajuta sa aiba copii. Tu cred ca traiesti in alt secol/mileniu
„‘Cresteti si va inmultiti’. Spune asta unui cuplu gay.”
Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
Polihronu,
Am ras de nu ma mai puteam opri cand am vazut citatul asta. Dar esti sigur ca la asta se refera? Nu de alta dar in Biblie sunt destul de multe citate deloc „blande” cu homosexualii.
„Am ras de nu ma mai puteam opri”
Sintem chit. In Biblie sint citate deloc blinde si cu fricosii. Iar eu nu stiu frica mai scirboasa decit aceea de a nu putea ride cind cineva iti da cu Biblia in cap 🙂
Uite ce zice asta aici incepand cu minutul 3 despre casatoriile gay.
Tu ai impresia ca-l pot baga in seama pe Mirciulica? Hai sa fim seriosi! 🙂
”Protestanitsmul nu recunoaste sacramentul casatoriei” , nici neoprotestantii nu recunosc acest sacrament ! oficialii AZS nu recunosc in ruptul capului lipsa asta la inventarul doctrinei !
ma recunosc in aceasta prezentare a ta ! Am trait si eu in ” curvie ” cu sotia mea ca membrii AZS nefiind casatoriti religios 🙂 ne-am autoexclus din randurile AZS ca nu mai puteam pacatui asa la nesfarsit 🙂
Curios interesul cuplurilor gay pentru casatorie sau uniune civila in secolul 21 cand ideea de ” acte” nu mai prezinta interes ! crede-ma Edi ca stiu ce voresc ! stiu f f f multe cupluri cu copii chiar care nu vor sa auda de casatorie , uniune sau contract !
Vad oricum ca neoprotestantii au preluat retorica protestanta fara sa cunoasca substanta protestului ! un fel de rebeli fara cauza 🙂
https://alexandrupetria.wordpress.com/2008/12/27/scandal-intre-adventistii-romani-din-madrid/#comments
http://www.adventist.ro/index/pressroom/comunicate-de-presa.html
Sigur ca da, la Dumnezeu toate sunt cu putinta.
Ca de slujitorii Lui , nici nu mai incape vorbire !
Poate că e timpul ca religia să nu mai aibă nicio legătură cu uniunea dintre doi indivizi, oricum am numi acest acord.
Oricine are dreptul la viață de familie și cred că statul este ultima entitate ce i-ar putea interzice (unui cuplu) acest lucru. Dacă pentru o familie heterosexuală se cheamă căsătorie, atunci căsătorie să fie pentru toți.
„Propoun sa le lasam lor casatoria si sa luam noi uniunea civila.”
Cel puțin în România, constituția este în pragul unei modificări prin tocmai încălcarea articolului 152. O majoritate nu va putea niciodată să restrângă niște drepturi individuale. Eu spun să nu dăm căsătoria bisericii ci doar să nu o mai introducem în ecuație (pe biserică).
Cererile homosexualilor de a fi cununați religios sunt deplasate și lipsite de sens.
„Cererile homosexualilor de a fi cununați religios sunt deplasate și lipsite de sens.”
Mai deplasate si mai lipsite de sens decit ale heterosexualilor? Exista biserici in care homosexualii nu doar ca sint cununati religios, dar si cununeaza religios. Dumnezeu nu e niciodata prea batrin sa invete trucuri noi.
„Mai deplasate si mai lipsite de sens decit ale heterosexualilor? Dumnezeu nu e niciodata prea batrin sa invete trucuri noi.”
Ne trebuie o carte nouă sau măcar un nou profet.
„o carte nouă sau măcar un nou profet”
Nici macar. Porunca „sa nu ucizi” n-a impiedicat razboaiele religioase, asa cum inspira filme de Mel Gibson. E suficienta bunavointa cititorului.
Nu cred că cineva poate să impună ce să creadă sau nu. Pe asta se bazeaza libertatea religioasă. Nu poți să modifici o carte sfântă doar pentru a o aduce în ton cu era modernă.
Sau sigur că poți și ar fi de dorit. Dar atunci să vorbim și despre toate celelalte aberații: Discriminarea celor ce consumă alcool, a celor ce mânâncă porc, a celor ce lucrează sâmbăta, a celor ce sărută, sau nu, moaște, a celor ce cred sau nu în Duhul Sfânt, etc. Ar fi chiar de dorit. Dar știm cu toții că așa ceva nu se va întâmpla.
Toți am încercat să relaxăm doctrinele, dogmele, să rămânem doar la „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.
Procesul e prea lung și cred că interminabil.
Cu TW ca si presedinte in exercitiu , adica papa deplin, se poate impune orice,oricui.
Noroc ca n-a ajuns Ben Carson president of…..
Nu-i nimic, mai ´ncearca odata next time, ca timp (chiar daca timp nu mai e….) e destul, exact ca la Dumnezeu, prezent incontinuu !
Polihronu,
Porunca „Sa nu ucizi”, spune eminentul istoric al religiei si evreu in acelasi timp, Andre Chouraqui, nu interzice orice fel de ucidere. Ea nu are legatura cu razboiul. Sensul ei exact este : Sa nu asasinezi. Andre Chouraqui spune ca este prima data in istoria religioasa a omenirii cand o lege divina interzice asasinatul.
N-am zis ca „sa nu ucizi” ar interzice orice fel de omucidere. Am zis doar ca sint traditii hermeneutice care au citit-o ca atare (derivind din ea sau in pofida ei – tot un drac – noncombatanta, de pilda). Deci conteaza cum citesti, mai putin ce citesti. VT nu il anticipeaza niciunde pe Isus, dar autorii NT reusesc sa se convinga de contrariul. Sau baga de seama ca traditia biblica e aniconica, dar crestinismul istoric e iconodul. Etc.
„este prima data in istoria religioasa a omenirii cand o lege divina interzice asasinatul”
Nu inteleg care e point-ul. Ca interdictii anterioare ale asasinatului (care sint destule si mult mai vechi) nu sint „lege divina”?