Angry homo sapiens
5 noiembrie 2016 3 comentarii
Mema care a infectat internetul zilele acestea este angry white men. Propun angry red skins. Contrar prejudecatilor, pacatul originar al Apusului nu este pielea alba (si naravul adiacent), ci pielea rosie.
Omul modern s-a nascut atunci cand europeanul s-a intalnit cu amero-indianul. Nu ma intelegeti gresit. Nu vorbesc de conflictele cu indienii. Ma refer la faptul ca filozofii secolului ratiunii, si al secolului luminilor mai tarziu, au descoperit in amero-indian Omul originar, pe care nu il puteau vedea in Lumea Veche din cauza prejudecatilor religioase si sociale acumulate timp de milenii.
“Gandesc deci exist” spune Descartes dupa ce deconstruieste falsele certituduni. “Omul se naste liber dar este peste tot in lanturi”, declara Rousseau. “Ce este Iluminismul – intreaba Kant – este maturizarea omului care nu mai are nevoie de tutelajul religiei si al guvernului”. Toti oamenii se nasc egali si au dreptul inalienabil la viata libertate si cautarea fericirii asa cum vor, atata vreme cat nu se ating de drepturile naturale ale semenilor.
Toate acestea isi au originea in intalnirea europeanului cu homo sapiens minus iluziile culturii, in persoana amero-indianului. Nu degeaba americanul preferat al scriitorilor europeni este albul care a invatat caile indianului, ca in Ultimul Mohican sau Winnetou. Tot din intalnirea cu amero-indianul s-a nascut si idea ruperii lanturilor.
Eliberarea Omului a fost mult mai anevoioasa in Lumea Veche. Nu ca pretul nu ar fi fost calculat. “Omul nu va fi liber pana ce ultimul rege nu va fi spanzurat cu intestinele ultimului preot” anunta brutal Diderot. Insa impotriva eliberarii Omului nu s-au ridicat doar coroana si altarul, ci si masele urbane care nu intelegeau domnia legii, si taranaimea superstitioasa care credea ca se poate traii fara scoala si doctor, dar nu fara nobil si popa. S-a varsat sange. A fost teroare. Au fost razboaie. Dar omul a invins. Coroanele si privilegiile inascute au cazut. Plebea si taranimea au invatat lectia si au inceput sa migreze spre clasa de mijloc. Biserica a devenit parte a societatii civile, renuntand la dreptul tutelajului.
Si dupa ce a invins, Omului i s-a spus ca Omul nu exista. Cogito ergo sum ar fi doar o fantezie. Exista doar cultura – mai exact culturi – si omul nu exista decat ca produs secundar al unei culturi. Ratiunea carteziana si vointa autonoma – baza ontologica a lui homo europaeus – care ete homo sapiens “in si pentru sine”, pe hegeleste, ar fi doar produsul unei culturi dubioase, la fel ca si stiinta si tehnologia prin care a cucerit lumea. Drepturile naturale sunt mituri. Adevaratele drepturi ale omului sunt cele dictate de cultura. Omul pierde dreptul la viata, libertate, si exprimare libera, atunci cand acestea intra in conflict, nu cu drepturile naturale ale semenilor, care sunt iluzorii, ci cu sensibilitatile lor culturale, care sunt adevaratele drepturi ale omului.
Nu este de mirare ca homo sapiens (ma rog, plus ceva Neanderthal), e manios, sau se intreaba cuprins de indoielei: “ce-a dorit acel Apus”? Insa nu va lasati pacaliti. Cel manios nu este omul alb ci indianul din el. Acel indian in care filozofii secolului ratiunii au vazut Omul pentru prima data.
Dar stim ca indianul este bun doar mort; sau in rezervatie. In secolul viitor se va spune ca singurul lucru bun la Descartes, Rousseau, si Kant este ca sunt morti. Pentru cei care vor staruii mai departe in ereziile lor vor exista rezervatii. Cum incheie Mark Twain in Huckleberry Finn:
I suppose I’m going to head out for Indian Territory ahead of the others, because Aunt Sally’s going to adopt me and civilize me, and I can’t stand it. I’ve tried that before.
The End.
oxigen2 
Extraordinar articolul. Am discutat chiar zilele trecute cu un catolic foarte traditionalist si foarte conservator, care pretindea ca drepturile naturale ale omului sunt o iluzie, ca morala autonoma e de asemenea o iluzie. Nu exista, spunea el, decat morala intemeiata pe religie si ca morala naturala este doar o fantezie iluminista. I-am atras atentia respectuos, ca aceasta conceptie duce direct la relativism si la multiculturalism, lucruri pe care si el, in calitate de catolic conservator, le dispretuia. Nu a inteles. Se pare ca dorinta de a reinvia vechiul regim si vechea glorie apusa cand inchizitia si biserica catolica faceau legea in Europa e inca treaza in mintile multor catolici. Dupa cum nostalgia Imperiului e inca vie in sufletele multor ortodocsi blocati in trecut.
Mi-a placut foarte mult si definitia pe care o dati constiintei in articol – existenta in sine si pentru sine. Aici am eu niste nelamuriri in legatura cu invatatura crestina. Si o sa ma explic. Spune teologul ortodox rus Vladimir Losski, ca in teologia crestina, constiinta personala nu trebuie inteleasa in sensul lui Descartes si a filosofiei idealiste germane. Anume nu trebuie inteleasa ca auto-constiinta, constiinta subiectiva care se intelege pe sine ca opunandu-se la tot ceea ce nu este ea. Aici deja m-am blocat. Si continua Losski, in teologia crestina, a fi persoana constienta inseamna dimpotriva, a fi cat mai liber de propria subiectivitate, cat mai liber de limitarile individuale si cat mai deschis constiintei catolice a bisericii. Cu alte cuvinte, Duhul Sfant este cel care se substituie persoanelor umane si devine un fel de suflet al sufletului nostru. Cat de mult seamana aceasta teorie cu apocatastaza paulina in care „Dumnezeu va fi toate in toti”. Dar, se intreaba Unamuno, va fi in fiecare in mod diferit sau va fi identic in fiecare? Ce se intampla cu eul meu, cu subiectivitatea mea? Nu cumva in aceasta viziune paulina care este si a lui Losski, persoanele umane si constiinta lor devin niste parti dintr-o supra-persoana. Interesant este ca Losski insusi sesizeaza pericolul acestei consecinte pe care o combate totusi la un moment dat. Dar concluzia este de neevitat. Daca Duhul Sfant devine singurul intelect agent, atunci nu cumva individualitatea fiecarui om sfarseste prin a fi inghitita in costiinta lui Dumnezeu ? „Doamne, nu ma dispretui, ci cu mine lupta.”, spune Unamuno intr-un foarte cunoscut vers al sau, facand aluzie la lupta lui Iacob cu ingerul. Ce inseamna ca Dumnezeu va fi toate in toti? Propria noastra subiectivitate va fi absorbita in Dumnezeu sau se va pastra ? Are dreptate Ioan gura de aur care interpreteaza apocatastaza paulina in sensul moral mai mult, adica vointa dreptilor se va conforma in mod liber vointei divine? Sau are dreptate Simeon Noul Teolog care spune ca in vesnicie constiinta nu este lumina de sine, ci lumina in lumina? Il vedem pe Dumnezeu prin Dumnezeu ? Atunci cine vede? Eu sau Dumnezeu? Sau cum spune Caterina de Genova: „in iad arde numai eul”. Ma iertati pentru divagatie si sper ca vreodata poate sa abordati si aceste aspecte intr-o prezentare.
Edi,
Sa inteleg, in subsol , cum ca deja esti si mai mult luat ca tinta vie in vizor de „gardienii credintei” si deja s-a pus un pret pe capul tau !?
Dar, oare, de ce m-as mai mira !?
Oricum esti referinta de ….erezie, aliante satanice si conspiratiuni , de la Veith, LC, FL si altii asemenea lor, citire.
Ai fost definit ca ” foarte rational, cerebral si cu un dar special de a argumenta SDA”, sigur ,asta era prin decada ´90 ,la Dynamis.
Timpul acela nu mai exista, poate doar oamenii. Si nici ei toti.
Furia de care vorbesti e furia alba anglo-saxona,descendenta si genetic , prin „vointa divina” manifestata in GC policy.
Oricum , primesti tot mai multe semnale ca esti bine inteles, dar si ca esti inamic public demn de stalpul infamiei.
Sau ,cum zici tu, rezervatie pentru indienii care nu-s suficient de buni ca sa fie morti.
Istorie in derulare.