Revoluția Trans

Anunțuri

167 Responses to Revoluția Trans

  1. polihronu says:

    „ce ai Tu in vedere”

    Aaa, daca-i cu majuscule, sigur asta.

  2. alterego1968 says:

    Mai apoi ramane sa stabilm ce se intoarce. Daca ar fi sa credem ca fiecare gand al nostru face niste modificari in structura a ceea ce numim „subconstient”, lucru de altfel cam demonstrat putintel, asa cum demonstrat e si faptul ca ceea ce ti se intoarce e tot cam putintel legat de ceea ce bagi, si de data asta chiar scoti cu prisosinta, asa cum „marele epileptic” te invata ca dupa „credinta ta ti se va face”, vom vedea… ce se va mai intampla.
    Asta ca raspuns la gluma potrivit careia, imaginea respectiva ar fi o „afacere din care niciodata nu scoti cat bagi”!
    Hai sa traiesti Poli!

  3. anonymous says:

    ” Cand sa plecam acasa, am fost blocati de o manifestare gay pride.”

    Si ce ti-au facut, te-au futut?

  4. polihronu says:

    Unde mai pui ca, he he!, in vremurile de glorie ale occidentului crestin puteai sa vezi la iesirea din Dom o executie publica, vreun eretic tras pe roata si ars pe rug – asa, pentru delectarea sensibilelor doamne 🙂

  5. anonymous says:

    ” Grotescul, scarbosul, uratul, ocultul, mostruosul, satanismul, debusolarea morala, ingineria sociala cu efectele ei devastatoare, ideologiile absurde ce tin de noaptea mintii, etc. nu sunt oare simptome ale decadentei occidentale?”

    Unul dintre scarbosii astia au inventat computerul sau ce sta la baza lui si dupa care scrii matale fratili pastor! Nu-i asa ca si diavolul este urat si negru dar pentru ” ochii lui ” ($£) faci orice.

  6. alterego1968 says:

    Aia nu-ti prea poate scapa din vedere, e o dovada de inconstienta sa te-nchini la ea. Hristos pe cruce e arhetipul suferintei umane, si suferinta e consecinta inconstientei. Cu toate astea, oriunde iti indrepti privirea suferinta e prezenta in toate formele ei. Chiar daca are scop didactic, nu e sensul vietii si nicidecum ultimul deziderat.
    Acum, pentru ca predic o alta evanghelie decat Pavel, sunt foarte probabil anatema, asa cum afirma ceva vreme in urma o cunostiinta comuna. Cine mai stie?

  7. polihronu says:

    „Unul dintre scarbosii astia”

    Pina la Alan Turing, de ce sa nu ii invocam pe marii zugravi ai cerului crestin – Leonardo si Michelangelo?

  8. anonymous says:

    Cunosc in diaspora numeroase grupuri capusa care denunta decadenta, dar nici morti nu vor sa plece: de la moldovenii din RM, care ai pupa’n fund pe rusi toata ziua, pana la arabeti si sectantii din Romania care plang dupa viata lor frumoasa.Ipocritii astia nu se integreaza niciodata, unii primesc ajutoare sociale de la ” pacatosi ”, apoi ai omoara cu camioanele sau in Siria-Iraq Sectantii azs-penticostalii, de asemenea tuna si fulgera, dar sunt conectati la aceasi conducta de supt. Se duc in Germania baietii in vacante, nu in Arabia Saudita, sau Iran.

  9. Ianis says:

    Gheorghe Boanta
    Faptul ca nu sesizezi incarcatura semantica a limbajului religios, considerandu-l gol, fara continut, ma surprinde.
    Iti vand informatii din interior: nu e nicio incarcatura semantica serioasa in spate limbajului de lemn crestin. E doar fum si oglinzi. Ca de altfel in oricare alta religie.

    Ori, chiar nu pricepi limbajul religios si experienta spirituala pe care o descrie
    ‘experienta spirituala’ – ne-am intors din nou la pasareasca

    n-ai fost niciodata crestin in sensul autentic al cuvantului
    Tu esti ‘crestin adevarat’? Stii vreunul? Nietzsche spunea ca doar Isus ar fi fost, cine sa-l creada insa pe ateul nebun?

    care n-a cunoscut niciodata pocainta si nasterea din nou, si care a ajuns sa ocupe pozitia de lider, nu din vocatie, nici din pasiune fata de adevarul crestin, ci numai motivat de dorinta de a face o cariera intelectuala si profesionala

    N-ai habar la ce am renuntat eu pentru slujire dar esti iertat caci nu stii ce spui.

    Daca ai prins regimul comunist, probabil, erai la o varsta destul de frageda ca sa-l fi putut invata atunci.

    Iar n-ai habar despre ce vorbesti; sper totusi ca nu confunzi argumentatia sanatoasa cu elementele emotionale (pe care le poti insira mai departe in scop catartic)

    Mica lista de platitudini:
    – ” bucuria spirituala este o traire emotionala reala” Orice fel de bucurie, prin definitie, ar trebui sa fie asa. „Spiritual” este un balast inutil care impopotoneaza expresia ca si cum ar fi ceva mistic in ea
    – „Adevarul revelat„. Inlocuieste „Isus” cu „Harap Alb” sau orice personaj mitologic iti vine in minte si vei vedea ca textul tau promite mai departe revelatii. Mi-e teama ca faci confuzie intre speculatie si adevar (orice ar insemna acela)! In realitate nu exista NIMIC revelat pe pamantul asta, adevarul nici atat.
    Despre „materialismul reductionist si limitat” (care e o marota banala) cred ca ti-a explicat poli mai sus (desi pare ca n-ai citit sau n-ai inteles)
    – „Occidentul decadent„. Relatarea ta despre gay pride mi se pare jignitoare. Pentru tine! Ai etichetat niste oameni dincolo de o umanitate elementara. Problema e la tine nu la ei.
    Imi pare ca nu prea intelegi evolutia societatile umane. Civilizatiile se nasc, cresc si mor. Natural. Dintotdeauna. Lasa apocalipticismele deoparte.
    Obsesia asta cu „occidentul decadent” e o diversiune logica ieftina care te posteaza intr-o pozitie de fatarnicie extrema: te bucuri de avantajele si protectia „occidentului decadent” in timp ce il critici de pe o pozitie de falsa superioritate
    In alta ordine de idei, cand a fost occidentul „nedecadent”? Visezi cumva la o teocratie utopica? Cum ar arata o tara „nedecandenta”? (din exemplu cu parada gay inteleg ca drepturile universale ale omului sunt „decadente”)

    Muzica sacra” – exemplul cu muzicologii e total falacios. Am auzit muzicologi vorbind despre reversul muzicii tale sacre, „satanismul in muzica”. Muzica e o insiruire de sunete dupa criterii alese de noi. Nu e nimic sfant sau satanic aici. Nimic revelat sau cazut din cer.
    Temele biblice din diferite compozitii (facute poate la comanda sau pt ca erau la moda) nu le transforma in obiecte sfinte. Acelasi Mozart care a compus Requiemul a scris si „Linge-ma-n cur” (e pe bune!)
    Pana si coralul protestant a inceput cu melodii din carciuma suprapuse cu versuri de propaganda (vezi Cetate tare e Dumnezeu); chiar si Bach foloseste in oratorii sale corale imprumutate din tot felul de surse laice.
    Merg din cand in cand la o biserica unde muzica sacra se canta cu chitara electrica, bass, tobe si power chorduri rock. Am fost in biserici unde muzica sacra era strict vocala, instrumentele fiind interzise. Am cantat gospel in biserici unde gospelul era singura muzica sacra.
    Muzica e muzica si atat. Nu sacra, nu satanica. Vine din creierul nostru si e facuta pentru noi. Nu e pentru (dumne)zei sau pentru ingeri.

    Am invocat expresiile de mai sus pentru a demonstra un punct simplu: datorita adictiei de tip religios (orice psiholog te va lamuri pe tema asta) traiesti intr-o lume foarte ingusta, alb/negru, dar care iti ofera confort si siguranta.
    In acelasi timp iti scurtcircuiteaza ratiunea. Tu traiesti intr-o lume in care legile fizicii apar si dispar in functie de „profetii”, „minuni”, „experiente” si alte fantezii.

  10. Polihronu

    Ai ridicat niste probleme foarte provocatoare la adresa crestinismului. Recunosc cu modestie ca nu sunt competent sa dau raspunsuri la toate problemele posibile privind credinta crestina. Exista persoane specializate in domeniu, care si-au format competenta necesara. In plus, m-ai prins cu lectiile nefacute. Sunt mai bine de 12 ani de cand nu am mai practicat si nu am mai citit nici o carte de teologie, sau de alta natura (stiu ca nu-mi face cinste), pentru ca munca pe care o am nu-mi mai permite. Acum stau de vorba cu voi aici, pentru ca profit de un concediu medical. Voi incerca sa raspund in masura in care pot s-o fac, asa din amintiri vagi, desi ar trebui cineva mult mai competent decat mine s-o faca.

    – „Nu neg ca personajul literar Isus Hristos a fost inspirat de vreo persoana istorica. Dar tu nu ai acces in evanghelii la vreo persoana istorica, ci doar la un personaj literar”.

    Daca Evangheliile si Noul Test., care isi au originea in marturiile miilor de martori oculari, nu relateaza despre un Personaj istoric real, ci despre o creatie literara inspirata de un vag personaj istoric evreu, atunci, conceptul de personaj istoric isi pierde sensul. Daca documentele NT, care contin relatari la prima mana, nu sunt valabile pentru a creiona portretul unui personaj istoric real, atunci o pot face oare rapoartele istoriei universale despre personajele ei, considerate, fara nici un dubiu, istorice, pe baza unor relatari de a nu stiu cata mana si la sute de ani distanta in timp? Persoana lui Isus Hristos, lucrarea Lui printre oameni, crucificarea si invierea Sa trebuie sa fi avut un impact extrem de puternic asupra contemporanilor, martori acestui eveniment unic, incat relatarile despre El – povestite si raspovestite, si repetate permanent in cultul crestin al diferitelor comunitati, cu ajutorul unor persoane specializate in memorarea si redarea fidela a faptelor lui Isus – trebuie sa fi purtat marca unei autenticitati si fidelitati de asa natura, incat relatarile Evangheliilor sa permita astazi creionarea portretului istoric real al lui Isus Hristos.
    Diferentele dintre cele 4 Evanghelii nu pot fi un argument impotriva veracitatii relatarilor lor, ci mai degraba o dovada in favoarea ei. Daca ar fi existat un plan pervers in spatele scrierii Evangeliilor nu am fi avut nici o diferenta, ci numai o suspecta concordanta. Tocmai, pentru ca ele permit sa se vada dinamica vie, spontana, neinteresata si sincera a relatarilor a sute si sute de martori oculari, fiecare din unghiul sau de perceptie, surprinzand diferite laturi ale Personajului povestirii lor, de aceea Evangheliile sunt autentice, sunt fiabile. Ceea ce, la o prima vedere superficiala, ar putea fi interpretat ca o dovada impotriva lor, (exact ceea ce face interpretarea istorico-critica), la o analiza ne-ideologizata, ne-angajata filozofic, si fara „ochelarii de cal” ai criticii rationaliste autolimitative, in realitate ar deveni un argument in favoarea lor. Sunt specialisti care au o perspectiva onesta asupra crestinismului si asupra textelor lui sacre, care combat critica biblica distructiva.

    In una din postarile de mai sus, mi-a fost recomandat Bart Ehrman, ca specialist in critica NT. Stiu ca este demolator cu critica pe care o face NT, dar ea este conditionata de agnosticismul sau. Nici un critic nu poate face abstractie de filozofia sau ideologia pe care o imaprtaseste, prin urmare, ceea ce spune este atins de subiectivism. Alti specialisti, au opinii contrare criticii istorice ratonaliste demolatoare. De pilda, F.Bruce, un faimos specialist in critica biblica (si, din ceea ce imi amintesc, chiar a fost profesorul lui Bart Ehrman la teza doctorala), sustine caracterul demn de incredere al textelor N.Testament si al relatarilor lor. El nu este singurul.

    – „Nimeni, azi sau vreodata, n-a mers pe apa si n-a hranit mii de oameni cu doi pesti. Doar personajele literare sint capabile de asemenea fapte. Dumnezeul despre care crezi ca a creat universul le-a facut imposibile in istorie”.

    De unde stii? Asta este o afirmatie pe baza supozitiei ca nu exista Dumnezeu si nici supranatural. Suntem foarte departe de a fi in stare sa stabilim bazati pe stiinta sau pe filozofie, daca exista sau nu supranatural, daca exista sau nu miracole. Si astazi sunt multi oameni care pretind ca au experimentat miracole. Cine sunt eu sa le neg autenticitatea? Daca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, si cred ca este, atunci nasterea Sa miraculoasa din fecioara, minunile savarsite in timpul lucrarii Sale, invierea Sa glorioasa din mormant sunt fapte reale, miraculoase.

    Nu vad sensul afrmatiei” Dumnezeul despre care crezi ca a creat universul le-a facut imposibile in istorie”. Prezenta legilor fizice este un argument slab impotriva posibilitatii savarsirii miracolelor in istorie si in natura.

    – „Realitatea textului este ca Matei, Marcu, Luca si Ioan – de exemplu – nu spun aceeasi poveste, ca ar trebui sa scriu de fapt „Matei”, „Marcu”, „Ioan”, ca Hristos Lumina Lumii – ca orice „armonie” a evangheliilor, incepind cu Diatessaron-ul lui Tatian – este, in sensul propriu, opera de fictiune.” Sa-ti aduc aminte ca Marcu si Pavel (poate si Ioan) nu stiu nimic de nasterea din fecioara? Ca Matei, Marcu si Ioan nu povestesc nimic despre vreo rapire la cer a personajului Isus? Ca Matei si Luca dateaza nasterea eroului lor la un deceniu diferenta? Ca Ioan si sinopticii dau zile diferite (deci ani diferiti) ale crucificarii? Etc. Nici macar in Biblie nu avem un singur Isus. Iar varietatea teologica a abordarilor noutestamentale e spectaculoasa. Seamana personajul ioanin Isus cu eroul sinopticilor? E Isus al lui Petru, scaldat in apocaliptica lui Enoh, acelasi cu Isus al autorului Evreilor? E Isus al lui Pavel acelasi cu Isus al lui Simeon (Luca 2), care „astepta mingiierea lui Israel” si care vede in prunc „slava poporului Tau Israel”?

    Aici sunt multe afirmatii chestionabile, facute din perspectiva interpretarii istorico- critice negative, care cauta intentionat nod in papura. Orice sistem filosofic sau doctrinar supus criticii poate fi demontat si negat, daca asta se doreste. Intrebarea este daca critica este onesta sau nu. Cine mai face critica interpretarii istorico-critice? Iar daca o face, cine mai ia seama? Problema este ca criticii se pronunta cu autoritatea si siguranta celor care detin adevarul absolut. Iar aceasta pretentie este o gogoasa. Premisele de la care pornesc, sunt bazate pe propriile lor preconceptii, de aceea au fost puse serios la indoiala de alti specialisti onesti.

    Diatessaron-ul lui Tatian ( 170) nu modifica relatarile evanghelice pentru a le face sa concorde, ci doar le aseaza, intr-o anumita ordine cronologica. Dovada ca nu au existat masluiri sau modificari frauduloase ale textelor NT, asa cum cinic se sugereaza, fara vreo dovada, se vede si din faptul ca biserica a lasat cele 4 evanghelii asa cum sunt, cu diferentele lor, care nu sunt neaparat contradictorii ci complementare. Unele aparente diferente se pot rezolva cu putin bunavointa si fara angajare filozofico-ideologica. De pilda, in privinta instituirii euharistiei (sfanta cina) si a rastigniri, se pare sa existe neconcordanta intre sinoptici si Ioan. Recent am scris un comentariu la aceasta problema, pe care il reproduc aici:

    „Se pare ca exista o neconcordanta cronologica intre evanghelia lui Ioan si evangheliile sinoptice (Matei, Marcu, Luca). Ioan spune ca „cina Domnului” a avut loc inainte de praznicul pastelor (13:1-2), si ca in momentul in care Isus a fost prins si dus inaintea lui Pilat, iudeii inca nu luasera cina pascala (18:28). Insa, Evangheliile sinoptice spun ca „cina Domnului” avusese loc in ziua 1-a a praznicului azimilor, cand se jertfeau pastele (Matei 26:17; Marcu 14:12; Luca 22:7).

    Evangheliile sunt de acord ca Isus a fost rastignit vineri, la 14 Nisan, prima zi a praznicului pastelor, cand erau jertfiti mieii pascali. In ultima parte a acestei zile (vineri seara) avea loc cina pascala. In acel moment al cinei pascale iudaice, faptul rastignirii era deja consumat. Atunci, cum a putut avea loc cina Domnului (euharistia) la 14 Nisan, conform cu evangheliile sinoptice? Eu cred ca acesta neconcordanta cronologica poate fi solutionata daca tinem cont de cateva aspecte ce tin de contextul istoric:

    Potrivit evangheliilor sinoptice, Cina Domnului a avut loc in seara dinaintea rastignirii, adica joi seara. Pe vremea aceea, inceputul zilei era socotit la apusul soarelui. Asta inseamna ca ziua 14 Nisan, cand se jertfeau mieii pascali, incepea joi seara la apus si dura pana vineri seara la apus. Prin urmare, sinopticii nu gresesc cand spun ca cina Domnului, (joi seara), a avut loc in prima zi a praznicului pastelor. Si nici nu intra in conflict cu afirmatia lui Ioan ca in momentul aducerii lui Isus in fata lui Pilat (pe la mijlocul zilei 14 Nisan) cina pascala iudaica inca nu avusese loc.

    Se ridica obiectia: desi, cronologic, joi seara, dupa apusul soarelui, apartine primei zile a pastelor (la inceputul zilei), totusi momentul cinei Domnului nu corespunde cu cina pascala iudaica, care urma sa aiba loc la sfarsitul zile, aprox. 22-23 ore mai tarziu. Faptul acesta real, a determinat critica liberala sa sustina ca nu ar exista nici o legatura intre cina Domnului (euharistie) si cina pascala.

    Raspunsul la aceasta obiectie este dat de faptul ca, avand in vedere evenimentele prin care urma sa treaca de-a lungul acelei zile cruciale, Isus Hristos a fost nevoit sa serbeze masa pascala si instituirea euharistiei (cina Domnului) cu cateva ore in avans, la inceputul zilei pastelor (joi seara), pentru ca in momentul jertfirii mieilor pascali sa fie rastignit pe cruce, iar la sfarsitul zilei, spre apus, cand era consumat mielul de la cina pascala iudaica, sa fie deja inmormantat, marcand astfel incheierea lucrarii de mantuire prin jertfa Sa pe cruce. Astfel, simbolul si realitatea corespund perfect. Fara aceasta deplasare cu cateva ore in avans a cinei pascale (cu instituirea euharistiei), practic, Isus nu S-ar fi putut incadra in „programul” destinat Lui in acea zi cruciala.
    Pe de alta parte, stim din Josephus Flavius, din Mishna si alte surse iudaice vechi ca, datorita afluentei mare de iudei care veneau din toata tara la Ierusalim de paste si asteptau la rand in Templu pentru sacrificarea mielului, exista o anumita lejeritate privitor la timpul in care era servita cina pascala, uneori o zi sau doua in avans, deoarece, practic, altfel nu era posibil. De aceea, nu e deloc neobisnuit faptul ca Isus a avansat momentul cinei pascale, cateva ore inainte, calendaristic, totusi, in aceasi zi a praznicului cand erau jertfiti mieii pascali.

    Nu cred ca obiectia criticii liberale, pornita sa conteste totul de dragul contestarii, este obiectiva. Cina in care Domnul Isus a instituit euharistia nu este o cina obisnuita, ci este o cina in cadrul sarbatorii pastelor, de aceea este o cina pascala, chiar daca nu are loc la aceeasi ora, la care presecutorii Lui au luat-o. Isus vorbeste despre acesta cina ca despre o cina pascala: „Am dorit mult sa mananc pastele acestea cu voi inainte de patima Mea” (Luca 22:15). Iar evanghelistii spun la fel: „Unde vrei sa-Ti pregatim sa mananci pastele?” (Matei 26:17). De aceea, eu cred ca cina in care Isus a instituit euharistia a fost o cina pascala. Intre cele doua exista o legatura simbolica si tipologica stransa. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece adevaratul Miel de jertfa pascal al lui Dumnezeu era Fiul Sau, Isus Hristos.
    In concluzie, aparenta neconcordanta cronologica dintre Ioan si sinoptici este mai degraba o chestiune de limbaj si de optica din care sunt relatate evenimentele. Limbajul deseori poate induce in eroare. Dar, daca avem bunavointa si bune intentii putem gasi punctele de legatura care realizeaza concordanta.

    – „Ca tu nu accepti sinceritatea ateismului meu (ala capabil de iubire) ”

    Tu, probabil, esti capabil sa concepi un sistem filozofic ateist bazat pe iubire, pentru ca nu esti decat un crestin educat, care, dupa ce a asimilat valorile crestinismului, isi impune o postura ateista. Dar, in ateistii autentici, lipsiti de influenta crestinismului, nu am nici o incredere. Au dovedit cu varf si indesat de ce sunt capabili.

    – „Ramanerea cu/in Isus Hristos”, ca „experienta accesibila ‘pruncilor’” nu e fix ingroparea lui Isus in subiectivismul experientei mistice? In emotia si atasamentul afectiv al celui care respira adinc in masina?”

    Imitatio Christi este apelul clar, neechivoc al Noului Testament. Ramanerea in Hristos este o experienta trasformatoare. Este mistica pentru ca este mediata de Duhul sfant, iar trasformarea este o taina. Ieri, nu eram in masina, ci in fata crucifixului, pe care l-am privit indelung. E ceva mai mult decat o emotie. Eu cred ca este chiar actiunea transformatoare a Duhului sfant. Crestinismul nu poate fi abordat numai intelectual, dogmatic. El presune si experienta mistica. Fara aceasta latura, crestinismul este in pericol sa devina intectualist, apoi ateist.

  11. Ianis says:

    Poli
    De la Leonardo si Michelangelo s-o fi intins meteahna asta si la preotimea romaneasca? Nu e zi sa nu aud de vreun popa sau episcop iubitor de poponete, prins cu mata in sac. Bine, stim ca ortodocsii si catolicii sunt Babilon, diavolul ii poseda 🙂 Iata ca si Lucifer e gay. Totul e clar acum.

  12. Ianis says:

    anonymous
    misionarii neoprotestanti si occidentul decazut exportat in Africa

  13. Ianis,

    M-ai facut foarte curios. As putea sa vorbesc cu tine in privat, pe facebook?

  14. anonymous

    Nu sunt pastor. Daca as fi, m-as simti onorat. De doua ori mi-ai atribuit aceasta calitate, pe care nu o am.

  15. polihronu says:

    „si Lucifer e gay”

    Poti sa stii. N-ai vazut (Ez 28:13) ce plin era de pietre pretioase? 🙂

  16. alterego1968

    „Acum, pentru ca predic o alta evanghelie decat Pavel, sunt foarte probabil anatema, asa cum afirma ceva vreme in urma o cunostiinta comuna.”

    Cine este aceasta cunostinta comuna?

  17. Ianis says:

    Poli
    In afara de haine cu pietre pretioase mai e si artist (muzician, dirijor, ceva pe-acolo 🙂 ). Iar Apocalipsa zice ca ii cam place roșul. Vezi ce l-am ghicit?

  18. Ianis says:

    Gheorghe Boanta
    Nu vreau sa ma intersectez cu poli in discutia voastra, doar o idee la fraza de mai jos:
    Daca Evangheliile si Noul Test., care isi au originea in marturiile miilor de martori oculari, nu relateaza despre un Personaj istoric real, ci despre o creatie literara inspirata de un vag personaj istoric evreu, atunci, conceptul de personaj istoric isi pierde sensul.

    Orice teolog iti va spune despre Isus cel kerygmatic (kerygma=predicare). Asta inseamna ca evangheliile nu sunt interesate de persoana Isus (cum arata, ce mancare ii placea, ce muzica prefera, avea burta, avea cosuri, avea muschi, era inalt, avea voce de bariton) ci de predicarea lui, de mesaj.
    In limbaj modern am spune ca evanghelistii au fost interesati de marketing. Adica de reclama, asa cum o vezi la televizor pe orice canal.
    Isus este produsul care se vinde (evanghelistii americani, cu pragmatismul specific, au inteles PERFECT chestiunea asta si intorc banii cu lopata).

    La modul real nu stim nimic despre ce a zis cu adevarat Isus. Nu avem o caseta cu vocea si propozitii rostite de el. Avem texte care ii sunt atribuite . Asa cum intr-o biserica contemporana cineva ar intreba: „Ce ar zice Isus despre internet sau smartphoane? Pai cred ca ar zice asta si ailalta. Iata cuvintele lui Isus”.
    Pe tema asta iti recomand filmul The Last Temptation of Christ (1988) al lui Scorsese unde Isus cel istoric se intalneste cu Isus cel kerygmatic inventat de Pavel (Pavel a inventat crestinismul)
    P.S.
    Pe facebook ma poti gasi, din cand in cand, aici

  19. anonymous says:

    Poli si Ianis,

    Ingerul incarnat al lui Leonardo,

    Si, trecutul intalneste prezentul.

  20. anonymous says:

    GB,
    Ok. am inteles, nu mai esti.

  21. polihronu says:

    GB

    „competenta necesara”

    Competenta n-a salvat pe nimeni de problemele astea. Eu am petrecut aproape un deceniu studiind teologie, inca citesc (sporadic) literatura de specialitate, iar sportul meu favorit e sa ma cert cu fosti profesori (vezi aici o recenzie detaliata la magnum opus-ul lui Roy Gane, de pilda, in urma careia am avut si un schimb privat de ample replici cu el; sau aici o serie de rafuieli quasi-amicale cu Florin Laiu, continuate uneori pe blogul lui). Si nu am doar interese intelectuale, ci si experienta la firul ierbii in Sfinta Sfintelor – nu doar tatal meu a fost pastor, ci si ambii mei bunici. Stiu mai bine decit tine toate ‘raspunsurile la obiectiuni’ si toate trucurile apologetice ale breslei. Am ajuns ateu tocmai pentru ca am vrut sa fiu expert in apararea credintei. Si nu, nu-mi sint straine nici disciplinele spirituale sau episoadele mistice. De aia, printre alte motive, am studiat si psihologia, ba chiar in mod special psihologia religiei (asa am ajuns la Heythrop College, una dintre putinele scoli care ofera programe in domeniu).

    Vezi tu? N-am ajuns ateu pentru ca m-am plictisit de „vederea buna” si am vrut sa fiu mai sexy punindu-mi niste ochelari distructivi pentru credinta. Am ajuns ateu pentru ca mi-am dat seama treptat ca ochelaristul eram eu, credinciosul. Tocmai atasamentul crestin fata de adevar ma impiedica sa mai pot spune impreuna cu Florin Laiu „am o singură presupoziţie, că Biblia este adevărată”. Adevarul Bibliei nu poate fi punctul de plecare al demonstratiei – nu ai „bunavointa” asta si fata de Coran sau Cartea lui Mormon sau oricare alta scriptura, nu? De altfel, „inalta critica” este tot opera unor credinciosi, a unor oameni care n-au plecat la drum cu intentii distructive. Rationalismul este mai curind rezultatul decit cauza eliberarii de ochelarii de cal ai credintei.

    Chiar nu vezi cit de ipocrit este a pretinde ca dispare „personajul istoric” daca nu-i acord lui Isus drepturi exceptionale, pe care trebuie sa le refuz oricarui alt personaj de literatura antica? Si chiar nu putem conveni ca niciun milion de martori oculari nu face imposibilul posibil? Daca iti spune nevasta ca a ramas insarcinata de la Duhul, o crezi? Nu-i tai gitul cu briciul lui Ockham? Chiar trebuie sa fim atit de tembeli incit sa transformam povesti cu tilc in dogme fara umor? Chiar ma intrebi de unde stiu ca nu exista un mos la pol care umple planeta de cadouri o noapte pe an?

    „Tu, probabil, esti capabil sa concepi un sistem filozofic ateist bazat pe iubire, pentru ca nu esti decat un crestin educat, care, dupa ce a asimilat valorile crestinismului, isi impune o postura ateista. Dar, in ateistii autentici, lipsiti de influenta crestinismului, nu am nici o incredere. Au dovedit cu varf si indesat de ce sunt capabili.”

    Pina cind te vei minti repetind timpeniile astea? Nu exista crestini autentici, nici atei autentici. Iar iubirea nu e un monopol crestin. Crestinii n-au dovedit cu virf si indesat de ce sint capabili?

  22. alterego1968 says:

    „Nu exista crestini autentici, nici atei autentici”
    Corect! Mai mult chiar, toti, dar absolut toti sunt vazuti si iubiti in egala masura, indiferent de credinte, experiente de viata si in ultima instanta sunt toti mantuiti, pentru ca toti, dar absolut toti, au in ei aceeasi Lumina. Ea insoteste orice om venit in lume, mai mult chiar, e adevarata sa natura, adevaratul Sine.

  23. alterego1968 says:

    „Orice teolog iti va spune despre Isus cel kerygmatic (kerygma=predicare). Asta inseamna ca evangheliile nu sunt interesate de persoana Isus (cum arata, ce mancare ii placea, ce muzica prefera, avea burta, avea cosuri, avea muschi, era inalt, avea voce de bariton) ci de predicarea lui, de mesaj.
    In limbaj modern am spune ca evanghelistii au fost interesati de marketing. Adica de reclama, asa cum o vezi la televizor pe orice canal.
    Isus este produsul care se vinde (evanghelistii americani, cu pragmatismul specific, au inteles PERFECT chestiunea asta si intorc banii cu lopata).”
    Perfect adevarat in timpurile noastre, evanghelistii sunt interesati de marketing. Si totusi ceva din mesajul acelui Om i-a determinat pe cei din timul acela sa-si riste vietile, sa accepte niste existente mizere dupa standardele oricarei vremi, sa accepte cu seninatate sa moara chiar. Oare ce i-o fi determinat, cu siguranta nu castigul material, si nu ambitia de a crea un sistem de credinte. Am putea suspecta ca un om ca Ana sau Caiafa, ar fi in stare sa gandeasca in acesti termeni, sa creeze sau sa apere un sistem de credinte in beneficiul puterii, desi ma indoiesc ca ar fi acceptat statutul de ilegalist, de vanat chiar, pentru a atinge un astfel de deziderat, dar niste pescari…

  24. alterego1968 says:

    Dar despre mesaj e intr-adevar vorba. Dar ce contine oare acest Mesaj, care a avut urmari atat de drastice in veac, navalind in avalansa in secolele ce au urmat. A devenit in timp acest mesaj irelevant ori a fost voit alterat pentru ca unii au sesizat ca pune in pericol ordinea de drept, ca spulbera toate principiile pe care civilizatia e construita. Oare nu asa a luat un istet hotararea de a lua acest mesaj, impreuna cu purtatorii sai, sub aripa sa protectoare? Oare nu cumva a fost schimonosit acest mesaj pentru ca omul timpurilor noastre sa nu-l mai poata recunoaste? Mai exista oameni care vad acest mesaj curat in pofida prafului cu care l-au acoperit secolele? Mai exista in noi suficient curaj pentru a-L accepta ca

  25. alterego1968 says:

    …ca Adevarul care suntem ori ne-am instrainat atat de mult de noi Insine incat nu-L mai auzim. Mai exista vreo speranta ca ochiul nostru sa devina sanatos? Ei bine da! Exista nu numai speranta, lucrurile se vor petrece asa, alta directie nu exista.

  26. alterego1968 says:

    „Vezi tu? N-am ajuns ateu pentru ca m-am plictisit de „vederea buna” si am vrut sa fiu mai sexy punindu-mi niste ochelari distructivi pentru credinta. Am ajuns ateu pentru ca mi-am dat seama treptat ca ochelaristul eram eu, credinciosul. ”

    Dar oare n-ai schimbat o pereche de ochelari cu alta, fie ea si cu dioptrii mai mici?

  27. Ianis says:

    alterego1968
    Apoogetica ta e cam gaunoasa. Ceva ii determina si pe musulmani si pe hindusi si pe microbisti si pe fanii unui festival de muzica, de bere, de avioane sau de orice altceva. Unii mor sau omoara pentru patrie, altii mor sau omoara pentru o idee stupida. Altii ling moaste.
    Crestinismul nu e cu nimic mai bun sau mai rau in talciocul asta. Conteaza foarte mult unde te-ai nascut si cine ti-a vandut prima doza.
    Circula pe net o vorba: „Se nasc fraieri in orice minut, totul e sa ajungi tu primul la ei”

  28. polihronu says:

    „Dar oare n-ai schimbat o pereche de ochelari cu alta, fie ea si cu dioptrii mai mici?”

    Daca vrei sa-mi spui ca toti purtam ochelari, uita-te mai intii la tine pe nas.

  29. alterego1968 says:

    Poli
    Ma uit cu atentie, chiar cu foarte mare atentie. De altfel asta ar fi exercitiul cu care trebuie sa incepi.

  30. alterego1968 says:

    Ianis
    Gaunos este sa stabilesti relatii de cauza-efect acolo unde nu sunt cerute. Gaunos e sa confunzi alegoria cu filigoria, dar culmea gaunoseniei (ca sa vorbim in termenii lui Murfi), e sa mai si ai lipsa de bun simt incat sa o proclami adevar universal. Dar hai sa nu-i spunem lipsa de bun simt ci s-o numim mai degraba o absenta a instincului de conservare.

  31. polihronu says:

    „chiar cu foarte mare atentie”

    That explains it.

  32. alterego1968 says:

    Ianis
    Si apoi nu stiu de ce te incapatanezi sa ma etichetezi drept apologet al crestinismului.
    Sa zicem ca ai uitat ce-ti spuneam acum cativa ani, anume ca nu dau doi bani pe nici un fel de „ism”, si numa’ ce-am subliniat ca in fata Vietii suntem toti la fel, indiferent de credinte, rase, convingeri politice, averi, sex, ….m-am saturat de enumerat. E rea vointa(interes), sau incapacitate de a judeca?

  33. alterego1968 says:

    Poli
    Valabil si pentru tine! Singura explicatie ar depresia in care ati intrat!

  34. alterego1968 says:

    Erata
    La penultima postare am exclus tertiul, si nu era cazul. Pot fi ambele in acelasi timp, si una s-o potenteze pe ailalta.

  35. polihronu says:

    „depresia in care ati intrat”

    What the fuck are you on about? Sau nu pricepi ca ma amuz pe seama ta? You make me happy, dude!

  36. alterego1968 says:

    Da’ cea mai tare chestie in discutie, e ca l-ai preluat pe „Marele Epileptic” in chestiunea cu barna(ochelarii), chiar si asa de la nivelul lui de personaj literar, pare ca te-a invatat una alta. Asta nu e rau!

  37. alterego1968 says:

    Da mai mister Jones, chir pricep ca alternezi starile de „tristete” si „bucurie” aidoma unui maniaco-depresiv.

  38. polihronu says:

    Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sint personaje literare.

  39. polihronu says:

    „alternezi”

    Nu ca ar fi vreo rusine in ciclotimie, da’ exista si alte explicatii. Try again.

  40. alterego1968 says:

    Te inteleg mai bine decat te intelegi tu, ori lucru’ asta trebuia sa-ti fie clar mai demultisor. Ori poate il intelegi si taman asta declanseaza starile astea de rasculat, in tine.Cine mai stie?

  41. alterego1968 says:

    „Nu ca ar fi vreo rusine in ciclotimie, da’ exista si alte explicatii. Try again.”
    Ha ha ha ha! Asa sa fie!

  42. polihronu says:

    „Te inteleg mai bine decat te intelegi tu”

    Tu si cu dl. Zeu.

  43. alterego1968 says:

    Da, Eu si cu Tine te intelegem pe tine!

  44. Polihronu & Ianis

    Este adevarat ca evanghelistii nu au fost interesati de detaliile personale din viata lui Isus, ci de acelea care confirmau predicarea (kerigma) comunitatii crestine apostolice despre El.
    Kerigma era interpretarea teologica a Personajului istoric Isus. In aceasta interpretare, apostolii au fost introdusi progresiv, in masura in care intelegeau tot mai mult despre El. Cezarea lui Filip este un moment cheie in aceasta intepretare: „Dar, voi, cine ziceti ca sunt ?”. . . „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.” Cele 40 de zile de dupa inviere au fost hotaratoare in elaborarea kerigmei despre Hristos, sub directa Sa instruire. „Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-se deseori timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu” Fapte 1:3. Vezi si Luca 24:25, 46.
    Apoi, coborarea Duhului sfant, la cincizecime, a confirmat ca Isus S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu, si de pe pozitia Sa de autoritate, le-a trimis Duhul sfant, asa cum promisese. In ziua cincizecimii, cadrul general al kerigmei apostolice despre Isus era deja format. Detalii in plus au fost adaugate mai tarziu prin directa calauzire a Duhului sfant, prin intermediul apostolilor . „Dar Mangaietorul, adica Duhul sfant. . . .va va invata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Chiar si interpretarea pe care Pavel in noile conditii o da evangheliei mai tarziu, poarta girul apostolilor si al Duhului sfant (Fapte 15; Gal.1-2)).
    Prin urmare, Kerigma despre Hristos nu a fost lasata pe seama imaginatiei „fecunde” a comunitatii crestine primare. Insusi Isus Hristos i-a dat continutul, esenta.

    Relatarile Evangheliilor despre faptele, minunile, parabolele, si invataturile Lui erau fundamentul kerigmei (predicarii) apostolilor si a primilor crestini. Este foarte important sa tinem cont de acest aspect, pentru a intelege fidelitatea cu care acestea au fost incorporate in traditia oficiala, trasmise si consemnate in scris, putin mai tarziu. Cercetarea biblica istorico-critica isi imagineaza ca acestea sunt simple povesti folclorice culese ani mai tarziu, dupa ce trecusera printr-un proces de tip „gura satului” sau „telefonul fara fir”, care interpreteaza si deformeaza, pana ce personajul istoric real este de nerecunoscut in tabloul celui creat de imaginarul colectiv. Astfel, din punctul de vedere al criticismului istoric, Isus Hristos descris de Evanghelii n-ar fi cel real, ci doar o creatie literara inspirata dintr-un personaj istoric, Isus, pe care nu mai avem cum sa-L cunoastem. Eu nu accept aceasta ipoza, pentru ca ea nu se bazeaza pe fapte, ci pe imaginatie si pe conditionare filozofica pozitivista si rationalista.

    Daca toata povestea s-ar fi invartit in jurul unui personaj ca Ioan botezatorul sau a oricarui altul dintre profeti, care n-ar fi pretins mai mult decat ca are un cuvant (mesaj) din partea lui Dumnezeu pentru contemporani, probabil, dupa disparitia lui din lume, fara ca cineva sa fi consemnat in scris informatii concrete despre el, in cateva decenii, imaginea lor in memoria colectiva probabil n-ar mai fi corespuns in toate aspectele imaginii lor istorice reale.

    Dar, cand vorbim despre Isus Hristos, nu vorbim despre un simplu profet, vorbim despre Cineva a carui personalitate, cuvinte, fapte si lucrari, au impactat asa de profund, asa de dramatic si asa de hotarator asupra contemporanilor Sai incat acestia nu au mai putut ramane aceeasi, determinati fiind sa se pozitioneze intr-un fel sau altul fata de El. Impactul pe care Isus Hristos l-a exercitat asupra ascultatorilot Sai, nu poate fi comparat cu impactul pe care-l poate avea un lider politic sau religios printr-o cuvantare inflacarata a carei efect trece in cateva ore, sau cateva zile. Asa cum a impactat istoria umanitatii cu efecte pana astazi, Isus a impactat iremediabil pe contemporanii Sai.

    Vorbim de Cineva care a pretins despre Sine ca este Fiul lui Dumnezeu, ca are puterea sa ierte pacatele, ca autoritatea Lui este mai mare chiar decat a lui Moise, asa incat poate sa interpreteze, sa modifice sau sa completeze Legea, ca este mai mare decat Templul, ca El este calea, adevarul si viata, si nimeni nu poate veni la Dumnezeu decat prin El, ca are puterea supranaturala sa-Si dea viata ca rascumpare pentru pacatosi si are puterea s-o ia iarasi, adica sa invieze. Afirmatii blasfemiatoare pentru orice iudeu, care nu au cum sa nu socheze, sa nu provoace controverse, sa nu imparta lumea in doua tabere: pro si contra.

    De asemenea, vorbim despre Cineva care a facut minuni incredibile (a mers pe apa, a potolit furtuna cu un singur cuvant, a inmultit cateva paini cu care a hranit mii de oameni, a inviat pe morti) si o multime de vindecari miraculoase, incat I s-a dus vestea pana dincolo de granitele Iudeii. Nici prin Moise nu se savarsisera minuni asa multe si asa de puternice. Lumea nu avea cum sa mai stea pasiva. Impactul lucrarilor Lui minunate determina o decizie: pro sau contra. Faptul ca El a facut lucrari miraculoase nu a fost contrazis de iudeii necredinciosi niciodata, faptul acesta chiar este consemnat in Talmud, insa puterea Lui nu este pusa pe seama lui Dumnezeu, ci a diavolului.

    Apoi, vorbim de Cineva care a fost judecat de romani si, la cererea poporului si a conducatorilor religioasi, rastignit pe cruce. Desi, moartea Lui a fost confirmata, dupa ce a fost asezat in mormant, a treia zi s-a auzit stirea tulburatoare si incredibila ca Isus a inviat si S-a aratat apostolilor Sai. La 50 de zile, dupa rastignire, se intampla un alt fenomen uimitor si miraculor, care tulbura nu numai Ierusalimul ci toata natiunea iudaica aflata acolo, la cincizecime, prin reprezentanti din toata Iudeea si din toata diaspora: anume, dupa ce s-a auzit un sunet puternic in locul in care erau adunati apostolii, asa incat toata cetatea s-a pus in miscare si iudeii au venit in locul acela, acestia incepusera sa marturiseasca cu curaj invierea si inaltarea lui Isus la tronul lui Dumnezeu si faceau lucrul acesta vorbind miraculos in limbile tuturor celor adunati la praznic.

    Fapte ca acestea nu au cum sa nu aiba un impact zdrobitor si de durata, in viata celor care le-au trait nemijlocit si in mentalul colectiv al comunitatii care a fost martora. Cele mai dramatice evenimente prin care trecem in viata, nu putem sa le mai uitam vreodata. Ele lasa urme adanci in memorie, asa incat dupa zeci de ani detaliile acelor evenimente pot fi evocate chiar cu lux de amanunte. Cu certitudine apostolii, care L-au insotit peste tot, care I-au auzit timp de 3 ani si jumatate cuvantarile si au fost martori oculari la atatea lucrari miraculoase, nu au putut uita cele traite cu El si auzite de la El. Ei sunt primul si cel mai important izvor (Quelle) al relatarilor din Evanghelii. Apoi, acelasi lucru se poate spune si despre sutele si miile de persoane, care L-au auzit si au fost martori la evenimente. Ei puteau confirma veridicitatea acestor relatari. Si nu numai ei, ci chiar si cei care au luat pozitie contra Lui. Iudeii necredinciosi si liderii lor, care-i auzeau pe apostoli si pe fratii lor vorbind public despre faptele si cuvintele Lui, nu au contrazis faptele relatate, ci doar interpretarea pe care ei o dadeau acestora in predicarea lor.

    In fixarea fidela a faptelor si cuvintelor lui Isus, in memoria apostolilor si a celorlalti ucenici, pe langa consecintele impactului „evenimentului Isus”, trebuie sa tinem cont si de procedeul foarte eficient al repetitiei. Daca ar fi sa citim tot ceea ce s-a raportat in Evanghelii despre Isus, am avea nevoie probabil de mai putin de o zi. Dar, lucrarea Lui a durat 3,5 ani. Este cert faptul ca Isus a facut si a spus cu mult mai mult decat ceea ce este raportat in cele 4 Evanghelii, asa cum spune ev. Ioan in ultimele versete ale cartii sale. Dar, Isus umbla din loc in loc, strabatand toata Iudeea si Galilea, cu o audienta mereu diferita. Nu putem exclude ideea ca multe din cuvintele, ilustratiile si parabolele Sale erau repetate, cu posibile variatiuni, in auzul apostolilor si in auzul unui public mereu nou. Repetitia este mama invataturii, spune proverbul. Nu este imposibil ca chiar si nenumaratele lucrari miraculoase, relatate sau nerelatate, decat mentionate cu titlu general, sa fi fost realizate de Isus dupa acelasi sablon gestual si verbal. Repetarea elementelor esentiale din cuvantarile lui Isus poate explica fidelitatea cu care s-au fixat in memoria apostolilor si a celorlalti martori relatarile despre Isus, dar si anumite mici variatiuni in detaliile acestora, care au aparut mai tarziu consemnate in Evanghelii, ca un fapt firesc, normal, fara ca cineva, pana la aparitia scolii de la Tübingen si a criticii ultraliberale, sa se fi poticnit in ele.

    Daca tinem cont de faptul ca predicarea apostolilor despre Isus (Isus cel kerigmatic) incepe la 50 de zile dupa rastignire, cand memoria lor si a tuturor celorlalti participanti la ultimele evenimente legate de Isus era proaspata, ne putem da seama ca ceea ce ei predicau despre Isus nu erau interpretari fictive, nici amintiri vagi si imprecise, nici folclor polpular, ci fapte recente, concrete si reale, care puteau fi confirmate sau infirmate de cei ce-i ascultau. Nimeni nu a infirmat veridicitatea celor spuse de apostoli, nici macar oponentii, asa cum am aratat mai sus.

    Apoi, daca tinem cont de faptul ca la fundamentul Kerigmei apostolilor si a fratilor lor crestini, (care participau cu ei la lucrarea de predicare), stateau faptele si cuvintele lui Isus, interpretate in lumina semnificatiei Persoanei Lui divino-umana si a lucrarii Lui mesianice, atunci ne putem da seama cu cata fidelitate si grija au fost ele evocate, relatate, pastrate si predate inca de la inceputul Kerigmei apostolice, adica la numai 10 zile dupa inaltarea lui Isus la cer. Nu zeci de ani, cum eronat afirma critica ultraliberala sceptica, ci 10 zile dupa ultima intalnire dintre Isus si apostoli. Ceea ce spui despre un asemenea Personaj unic, de care depinde salvarea ta si a lumii intregi, cum credeau primii predicatori ai evangheliei, nu poate fi tratat cu neglijenta, nu poate fi inflorit, nu poate fi relatat cu inexactitati, ci trebuie sa fi fost, in mod necesar, tratat cu cea mai mare atentie, pentru asigurarea fidelitatii relatarii, asa cum o fac cei care depun o marturie inaintea lui Dumnezeu cu o constiinta curata.

    Sa nu ne imaginam ca Kerigma apostolilor si a colaboratorilor lor era asemanatoare predicilor din bisericile de astazi, care, de cele mai multe ori, urmaresc satisfacerea curiozitatii prin informatii de interes, a divertismentului, a gusturilor estetice, sau a preferintelor dogmatice. Kerigma apostolica era mai intai de toate era un mesaj cu cea mai mare gravitate si seriozitate, precum o fac cei ce stau intre morti si vii, intr-o situatie exceptionala. In al doilea rand, predicarea lor era hristologica/hristocentrica. Isus Hristos (lucrarea si invatatura Lui) era miezul ei. Aceasta inseamna ca, pana la consemnarea lor in scris, relatarile evanghelice despre Isus erau la fiecare cult de inchinare crestina repetate in predicare, in toate bisericile, fixandu-se astfel in memoria colectiva a credinciosilor. In plus, se stie ca in fiecare biserica crestina, inainte de aparitia in scris a Evangheliilor (sau a memoriile apostolice), existau persoane specializate cu memorarea relatarilor despre faptele si cuvintele lui Isus, care le repetau saptamanal, la fiecare cult de inchinare crestina.

    Astfel, inca din primii ani ai bisericii, se formeaza o traditie verbala, care prin prezenta si confirmarea apostolilor si a celorlalti martori ai „Evenimentului Isus” devine standard, oficiala. Din aceasta traditie verbala, de a carei fidelitate nu avem motive sa ne indoim, evanghelistii au selectat acele relatari care corespundeau scopului pentru care si-au scris evangheliile. Nu stim cate evanghelii au fost scrise avand girul oficial al bisericii si cat de extinse au fost in relatarile lor, (asa cum nu stim nici cate epistole au scris in total apostolii), dar din cate evanghelii au existat au ramas 4 pana astazi. Nu exista, in realitate, nici un motiv sa punem intre ghilimele numele pe care il poarta fiecare, conform traditiei. Pentru ca ele, nu numai ca erau in acord cu traditia standard a bisericii, confirmata de apostoli, martori directi a acestei traditii, dar se stie ca fiecare dintre cele 4 evanghelii contin practic un rezumat al Kerigmei a 4 dintre cei mai remarcati apostoli: Matei, martor direct, Ioan, martor direct, apoi conform marturiei traditiei timpurii, Marcu consemneaza predicarea lui Petru, iar Luca, predicarea lui Pavel.

    Interpretarea istorico-critica, care aplica un sablon prefabricat dupa anumite criterii rationale si filozofice, in analiza si concluziile ei, nu tine cont de faptul ca nu toate evenimentele istoriei se petrec dupa acelasi sablon. Un eveniment spectaculos, dramatic si impactant ca cel ce-L are ca protagonist pe Isus Hristos nu poate fi judecat dupa un model preconceput, fara pericolul ca rezultatele analizei sa fie complet eronate.

  45. Erata: nu ipoza ci ipoteza

  46. anonymous says:

    ” Impactul pe care Isus Hristos l-a exercitat asupra ascultatorilot Sai, nu poate fi comparat cu impactul pe care-l poate avea un lider politic sau religios printr-o cuvantare inflacarata a carei efect trece in cateva ore, sau cateva zile.”

    Fals!
    Mahomed si islamul, Buda si religia budista, filozofii ale caror carti le citim pana azi.

  47. anonymous says:

    ” ca are puterea supranaturala sa-Si dea viata ”

    Nu-ti trebuie putere supranaturala ca sa-ti dai viata

  48. anonymous says:

    ” sa-Si dea viata ca rascumpare pentru pacatosi si are puterea s-o ia iarasi, adica sa invieze.”

    Asta este o piesa proasta de teatru.

  49. anonymous

    Mahomed s-a impus cu sabia, cu prada de razboi si violare de femei pentru cei ce cred in el, si cu promisiunea unui paradis erotic cu 70 de fecioare pentru fiecare musulman care moare luptand in Jihad-ul de impunere a islamului. A pune in ecuatie pe Isus cu Mahomed este o cacialma.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: