Efectul Flynn in adventismul actual

Potrivit cu teoria stadiilor evolutive a lui Piaget, inteligenta se dezvolta in mai multe etape dea lungul vietii. Desi cu ritm sau in ordine diferita, toti oamenii se pare ca trec prin primele trei etape care sunt formate din cea senzoriala si motora, cea preoperationala si etapa operatiilor concrete. Apoi, dezvoltarea creierului face posibil ca intre aproximativ 12 si 15 ani sa se treaca la etapa a patra, cea a operatiilor formale/abstracte. Totusi, se pare ca nu toata lumea ajunge la al patrulea stadiu si nici la al cincilea (metaanaliza).

Operatii concrete: desi cu diferente individuale, se formeaza intre aproximativ 7 si 11-12 ani si implica noi perspective de intelegere, si aplicarea logicii in prezent si intr-un loc actual. Se caracterizeaza prin gandirea la concret, la relatii simple intre lucruri, la a generaliza (suprageneraliza de multe ori). In etapa aceasta este dificil pentru adultii ramasi aici sa accepte diferite puncte de vedere, sa foloseasca abstractii, sa-si imagineze alte posibilitati sau solutii la probleme sau sa deduca in functie de diferiti factori. De exemplu, oamenii care gandesc in termeni de operatii concrete pot apara un singur mod de intelegere a unei probleme (mereu a fost asa, nu exista alta cale), sau generalizeaza in functie de experienta personala (eu am simtit Duhul Domnului daca am facut cutare lucru, incearca si tu). Cei care raman la etapa aceasta, cad si victime usor de mintit si manipulat pentru ca gandesc doar din punctul lor de vedere limitat, prezent si tangibil fara sa aiba in vedere alti factori care pot schimba pe viitor datele problemei. Un alt aspect negativ este ca limiteaza o buna intelegere a unui text scris sau a unei conversatii in contextul ei.

Operatii formale: face posibila gandirea logica, abstracta; implica rezolvarea de probleme ipotetice sau gandirea asupra multor probabilitati. Se caracterizeaza prin faptul ca se foloseste gandirea deductiva, abstracta si logica. Nu se mai trag relatii lineale intre evenimente si se poate intelege o problema avand in vedere o aproximare multicausala. Cei care trec la etapa formala, pot sa inteleaga mai bine diferite puncte de vedere sau un text in contextul lui. De asemenea, nu se grabesc sa generalizeze ci cauta sa inteleaga problema in functie de context, diferiti factori sau posibilitati.

Incepand cu secolul XX au avut loc multe schimbari in occident ( industrializare, noua era stiintifica) care au avut ca rezultat o crestere a inteligentei. De exemplu, James Flynn (dupa care s-a numit efectul Flynn), este unul dintre cei care au studiat fenomenul. Intr-un Ted talk el spune ca unii factori cum ar fii accesul public la o educatie stiintifica in scoli de o durata mai mare, o mai mare cerere de resurse cognitive la locurile de munca dar si o actualizare constanta a joburilor (de ex. atat a medicului cat si a vanzatorului) cer o adaptare la mediu care are ca rezultat trecerea de la operatiile concrete la operatii formale. Alti cercetatori aduc in discutie si alti factori cum ar fii o imbunatatire a mediului in care copii se nasc (ingrijirea copiilor, drepturile lor,ingrijirea mamei), a medicinei, imbunatatirea alimentatiei, o stimulare cognitiva generala atat a copiilor cat si a adultilor, imbunatire a metodelor in educatie (tecnici naturale si stiintifice). Toate acestea implica o necesitate de adaptare diferita la noul mediu si ca atare o crestere in inteligenta.

Pentru stramosii nostri gandirea concreta a fost suficienta dar schimbarea mediului incepand cu secolul XX a facut necesara o gandire formala pentru o buna adaptare. 

Lunar imi ajunge acasa o revista adventista si intr-o zi uitandu-ma peste ea, am dat de un articol scris de Ted Wilson (din octombrie) in care se sfatuieste impotriva unei metode critice de citire a bibliei pentru ca inteligenta umana nu poate hotara ce este relevant sau irelevant. Trebuie lasata biblia sa se traduca pe sine. De asemenea, metoda critic-istorica nu este adecvata pentru studiul lectiunii pentru ca aceasta tecnica citez: ’’reduce necesitatea credintei in Dumnezeu si ascultare de poruncile Lui (…) devalorizeaza elementul divin din Biblie ca si o carte inspirata, si afecteaza sau interpreteaza gresit profetiile apocaliptice si escatologice’’.

Ma intreb, predicile, formatul lectiunii, dogmele adventiste, etc. nu au fost pana la urma construite tot de oameni? Punctele doctrinare s-au format pentru ca unii  s-au pus si au studiat Biblia, E. White, iar apoi au tras niste concluzii. Acesti oameni nu au folosit cumva inteligenta lor ca sa faca niste legaturi intre idei si sa hotarasca ce este relevant sau irelevant?

Este Ted Wilson in etapa operatiilor concrete? Eu cred ca nicidecum. Ba, cred ca a ajuns chiar si la a cincea etapa, cea a metaanalizei (gandire si monitorizare asupra propriei gandiri). De ce sfatuieste credinciosii sa ramana la o gandire nici macar adolescenta ci infantila si pubera? Ca sa nu gandesc nici eu concret, nu stiu sincer. Cu siguranta ca sunt mai multe motivatii. Printre altele, poate o teama reala pentru oile lui, poate o teama de pierdere a puterii eclesiastice, cine stie? Oricum, a te afla in etapa operatiilor formale implica si aspecte negative cum ar fii posibilitatea sa controlezi pe ceilalti cu ajutorul fricii si a folosi informatia pentru a manipula sau controla. Wilson si majoritatea predicatorilor folosesc dogmele, profetiile apocaliptice, citate a lui Ellen White scoase din context, etc. pentru a mentine credinciosii la un stadiu de operatii concrete iar metoda este frica, controlul.

Recent a fost o emisiune pe oxigen in care s-a vorbit despre faptul ca tot mai multi tineri pleaca din biserica. Normal, gandirea formala nu mai permite adaptarea la un mediu in care se impune o gandire concreta. Biserica moare din frica de a face un pas spre etapa formala pentru ca nu cumva sa-si piarda credinta in anumite certitudini. Problema este ca aceasta teama si blocaj este tocmai ceea ce provoaca moartea ei si plecarea multora din biserica.

Anunțuri

6 Responses to Efectul Flynn in adventismul actual

  1. Sorin Săndulache says:

    Mi-a plăcut mult articolul. Au trecut aproape 100 ani de când Piaget făcea observațiile sale, ba se referea prin 1933 si la dezvoltarea morală cu două etape majore: heteronomă si autonomă, fiind preluat apoi, între alții, de Kohlberg care dezvoltă mult tema cu stadiile preconvențional, convențional si post convențional, găsind 6 etape de la motivarea prin frica pedepsei – cel mai primitiv, până la înțelegerea si acceptarea principiilor etice, mai mult constientizarea condiției si demnității umane care impune statura etică, ca ultim stadiu. În bună tradiție crestină am putea adăuga recunoasterea lui Dumnezeu ca sursă a moralității absolute: stadiul 7, teonom.
    As fi dorit să fac si o altă remarcă: mi se pare că evoluția spiritualității umane are loc după două direcții: de la concret la abstract – este si subiectul articolului, dar si de la exterior, spre interior – într-un plan psihologic sau antropologic, de astă dată. Consecința poate părea provocatoare: vom opera cu noțiuni tot mai abstracte, vom atinge culmi, sau profunzimi, dacă vreți, ale interiorizării.
    Întrevede cineva un isihasm al cerebralității, al intelectualizării?

  2. Alise,

    Excelent punctat.

    Ba, cred ca a ajuns chiar si la a cincea etapa, cea a metaanalizei (gandire si monitorizare asupra propriei gandiri). De ce sfatuieste credinciosii sa ramana la o gandire nici macar adolescenta ci infantila si pubera?

    Raspunsul scurt ni-l da Machiavelli sau, mai nou, Orwell. Succesul unui TW, LC, FL, VD, si alte initiale in infantilizarea noastra depinde de „monitonizarea propriei gandiri” (etapa 5). In 1984 Partidul gandeste flatearth/geocentrist acasa si global/heliocentrist cand calatoreste afara, mai ales in operatiuni militare. Membrii Partidului Interior trebuie sa isi antreneze gandirea pentru doublethink asa incat sa fie sinceri la ambele capete.

    Mai elaborat, Durkheim ne arata ca reproducerea dogmei necesita autoritatea clerului. Nu preotia fac dogma ci dogma face preotia. Preotul este organul de reproducere al organismului numit dogma.

    In Noua Romana: „cunts”.

  3. As fi dorit să fac si o altă remarcă: mi se pare că evoluția spiritualității umane are loc după două direcții: de la concret la abstract – este si subiectul articolului, dar si de la exterior, spre interior – într-un plan psihologic sau antropologic, de astă dată. Consecința poate părea provocatoare: vom opera cu noțiuni tot mai abstracte, vom atinge culmi, sau profunzimi, dacă vreți, ale interiorizării.
    Întrevede cineva un isihasm al cerebralității, al intelectualizării?

    Doctore, vrei sa vindeci secolul 🙂

  4. taranprost0 says:

    Sorin Sabdulache.-Cred ca a profetizat cineva o astfel de societate a viitorului-Hermann Hesse in „Jocul cu margele de sticla”.

  5. Exista cineva care (inca mai) citeste Herman Hesse. Speranta pentru homo sapiens.

    Taran, compara Jocul cu Margele de Sticla cu The Dark Mirror. Specia noastra merge in directia celui din urma dar tehnologia la care nu visa Hesse poate oferi speranta si pentru un Magister Ludis.

  6. taranprost0 says:

    Eu nu asimilez abstractizarea spiritualitatii cu progresul intelectual. Marsul spiritului duce catre ea,dar plateste un pret scump.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: