Efectul Flynn in adventismul actual

Potrivit cu teoria stadiilor evolutive a lui Piaget, inteligenta se dezvolta in mai multe etape dea lungul vietii. Desi cu ritm sau in ordine diferita, toti oamenii se pare ca trec prin primele trei etape care sunt formate din cea senzoriala si motora, cea preoperationala si etapa operatiilor concrete. Apoi, dezvoltarea creierului face posibil ca intre aproximativ 12 si 15 ani sa se treaca la etapa a patra, cea a operatiilor formale/abstracte. Totusi, se pare ca nu toata lumea ajunge la al patrulea stadiu si nici la al cincilea (metaanaliza).

Operatii concrete: desi cu diferente individuale, se formeaza intre aproximativ 7 si 11-12 ani si implica noi perspective de intelegere, si aplicarea logicii in prezent si intr-un loc actual. Se caracterizeaza prin gandirea la concret, la relatii simple intre lucruri, la a generaliza (suprageneraliza de multe ori). In etapa aceasta este dificil pentru adultii ramasi aici sa accepte diferite puncte de vedere, sa foloseasca abstractii, sa-si imagineze alte posibilitati sau solutii la probleme sau sa deduca in functie de diferiti factori. De exemplu, oamenii care gandesc in termeni de operatii concrete pot apara un singur mod de intelegere a unei probleme (mereu a fost asa, nu exista alta cale), sau generalizeaza in functie de experienta personala (eu am simtit Duhul Domnului daca am facut cutare lucru, incearca si tu). Cei care raman la etapa aceasta, cad si victime usor de mintit si manipulat pentru ca gandesc doar din punctul lor de vedere limitat, prezent si tangibil fara sa aiba in vedere alti factori care pot schimba pe viitor datele problemei. Un alt aspect negativ este ca limiteaza o buna intelegere a unui text scris sau a unei conversatii in contextul ei.

Operatii formale: face posibila gandirea logica, abstracta; implica rezolvarea de probleme ipotetice sau gandirea asupra multor probabilitati. Se caracterizeaza prin faptul ca se foloseste gandirea deductiva, abstracta si logica. Nu se mai trag relatii lineale intre evenimente si se poate intelege o problema avand in vedere o aproximare multicausala. Cei care trec la etapa formala, pot sa inteleaga mai bine diferite puncte de vedere sau un text in contextul lui. De asemenea, nu se grabesc sa generalizeze ci cauta sa inteleaga problema in functie de context, diferiti factori sau posibilitati.

Incepand cu secolul XX au avut loc multe schimbari in occident ( industrializare, noua era stiintifica) care au avut ca rezultat o crestere a inteligentei. De exemplu, James Flynn (dupa care s-a numit efectul Flynn), este unul dintre cei care au studiat fenomenul. Intr-un Ted talk el spune ca unii factori cum ar fii accesul public la o educatie stiintifica in scoli de o durata mai mare, o mai mare cerere de resurse cognitive la locurile de munca dar si o actualizare constanta a joburilor (de ex. atat a medicului cat si a vanzatorului) cer o adaptare la mediu care are ca rezultat trecerea de la operatiile concrete la operatii formale. Alti cercetatori aduc in discutie si alti factori cum ar fii o imbunatatire a mediului in care copii se nasc (ingrijirea copiilor, drepturile lor,ingrijirea mamei), a medicinei, imbunatatirea alimentatiei, o stimulare cognitiva generala atat a copiilor cat si a adultilor, imbunatire a metodelor in educatie (tecnici naturale si stiintifice). Toate acestea implica o necesitate de adaptare diferita la noul mediu si ca atare o crestere in inteligenta.

Pentru stramosii nostri gandirea concreta a fost suficienta dar schimbarea mediului incepand cu secolul XX a facut necesara o gandire formala pentru o buna adaptare. 

Lunar imi ajunge acasa o revista adventista si intr-o zi uitandu-ma peste ea, am dat de un articol scris de Ted Wilson (din octombrie) in care se sfatuieste impotriva unei metode critice de citire a bibliei pentru ca inteligenta umana nu poate hotara ce este relevant sau irelevant. Trebuie lasata biblia sa se traduca pe sine. De asemenea, metoda critic-istorica nu este adecvata pentru studiul lectiunii pentru ca aceasta tecnica citez: ’’reduce necesitatea credintei in Dumnezeu si ascultare de poruncile Lui (…) devalorizeaza elementul divin din Biblie ca si o carte inspirata, si afecteaza sau interpreteaza gresit profetiile apocaliptice si escatologice’’.

Ma intreb, predicile, formatul lectiunii, dogmele adventiste, etc. nu au fost pana la urma construite tot de oameni? Punctele doctrinare s-au format pentru ca unii  s-au pus si au studiat Biblia, E. White, iar apoi au tras niste concluzii. Acesti oameni nu au folosit cumva inteligenta lor ca sa faca niste legaturi intre idei si sa hotarasca ce este relevant sau irelevant?

Este Ted Wilson in etapa operatiilor concrete? Eu cred ca nicidecum. Ba, cred ca a ajuns chiar si la a cincea etapa, cea a metaanalizei (gandire si monitorizare asupra propriei gandiri). De ce sfatuieste credinciosii sa ramana la o gandire nici macar adolescenta ci infantila si pubera? Ca sa nu gandesc nici eu concret, nu stiu sincer. Cu siguranta ca sunt mai multe motivatii. Printre altele, poate o teama reala pentru oile lui, poate o teama de pierdere a puterii eclesiastice, cine stie? Oricum, a te afla in etapa operatiilor formale implica si aspecte negative cum ar fii posibilitatea sa controlezi pe ceilalti cu ajutorul fricii si a folosi informatia pentru a manipula sau controla. Wilson si majoritatea predicatorilor folosesc dogmele, profetiile apocaliptice, citate a lui Ellen White scoase din context, etc. pentru a mentine credinciosii la un stadiu de operatii concrete iar metoda este frica, controlul.

Recent a fost o emisiune pe oxigen in care s-a vorbit despre faptul ca tot mai multi tineri pleaca din biserica. Normal, gandirea formala nu mai permite adaptarea la un mediu in care se impune o gandire concreta. Biserica moare din frica de a face un pas spre etapa formala pentru ca nu cumva sa-si piarda credinta in anumite certitudini. Problema este ca aceasta teama si blocaj este tocmai ceea ce provoaca moartea ei si plecarea multora din biserica.

Anunțuri

Un pupat romanesc pe papucul Sultanului

Intr-o prezentare recenta la Biserica Romana din Loma Linda, pastorul Valentin Danaiata ne ofera cliseul redundant al dictatorului neinteles. Stiti la ce ma refer. Hitler a fost un strateg genial dar nu a fost inteles de generalii sai. Ceausescu ar fi adus Romania in randul tarilor dezvoltate dar romanii au fost prea lenesi. Iliescu voia binele tarii dar opozitia nu a vrut sa-l asculte.

De ce, se intreaba indurerat pastorul Danaiata, nu au incercat delegatiile apusene sa faca efortul minim de a intelege bunele intentii ale Presedintelui? De ce a fost ignorat votul majoritatii la San Antonio? De ce au fost “leaked” aspectele indoielnice si masinatiile politice din spatele documentului pentru “refacerea unitatii”. De ce s-au cramponat reprezentantii celor 3-5 %  de viciile de forma ale procedurii pentru a bloca vointa majoritatii?

Intrebarea este, spune pastorul Danaiata, ce fel de biserica suntem? Suntem o bisericia care se lasa “condusa” sau, doamne fereste, vrea sa se auto-conduca? La Loma Linda problema nu a fost hirotonirea femeii ci supunerea fata de autoritate. “Autoritatea lui Hristos” completeaza Dorin Lataianu, mai putin versat in politica bisericeasca. Danaiata il corecteaza: pe Hristos nu l-a vazut nimeni, dar Presedintele este aici, langa noi.

Membrii bisericii, hraniti cu teorii conspirative despre teoria Big-Bang revelata iezuitilor via Fecioara din Fatima si cum vor homosexualii sa aseze steagul in curcubeu deasupra amvonului lor, nu realizeaza ca nu mai au nevoie de Francisc I pentru implinirea Apocalipsei. TW = Vicarius Filii Dei = 666.

Va propun sa facem un scurt experiment de gandire si sa ne imaginam ca toti membrii comunitatii romane din Loma Linda ar fi facut parte din delegatia GC. Cum ar fi votat? In mod sigur, asa cum le-ar fi spus pastorul, pentru ca el cunoaste voia Domnului. Nu mai amintesc faptul ca cei mai multi ar fi considerat ca isi dau votul impotriva infiltrarii catolice in biserica.

Un amestec de gene, istorie, si religie face ca lumea sa fie impartita intre tarile pe care le numim generic “Apusul”, in care individul este asezat deasupra colectivitatii, si “Rasaritul”, unde individul este vazut ca functie a tribului. Tensiunea se ramifica in atitudini opuse cu privire la relatia intre ratiune si traditie, stiinta si mistica, locul femeii in societate, si relatia fata de autoritate.

Romanii sunt rasariteni chiar si atunci cand sunt protestanti. Interpreteaza lumea in termeni mistici si gandesc cu turma care urmeaza pastorul. Nu-i vorba ca si Biblia, saturata de cultura tribala/despotica a Orientului, ofera destule argumente impotriva autonomiei individuale pentru cel care nu crede oricum in primatul ratiunii atunci cand o consulta. De aceea bisericile romane sunt gazdele favorite ale predicatorilor reactionari, si Loma Linda nu face exceptie asa cum se poate vedea pe saitul lor.

Aici este problema. Ted Wilson nu este conservator ci reactionar. Oponentii lui nu sunt liberali ci conservatori. Uniunile si conferintele care resping erdoganizarea bisericii si refuza sa devina raiale si pasalacuri ale CG, lupta disciplinat dupa traditiile parlamentare Anglo-Saxone. Dizidenta si disobedienta civica nu sunt acte de anarhie ci instrumente legitime ale democratiilor apusene, la fel ca dreptul la transparenta politica aparat in situatii extreme prin “leaks” si “whistleblowing”. Democratiile apusene nu sunt democratii de CAP sau Kolkhoz, cum ar vrea batranii de la Loma Linda, scoliti in cultura Adventismului rosu. Valentin Danaiata ar face mai bine sa isi educe membrii (dupa ce s-a educat pe sine) cu privire la natura societatii in care au imigrat.

Geniul politic al lui Ted Wilson consta faptul ca a reusit sa uneasca cele doua aripi ale extremismului reactionar, fundamentalismul ierarhic de extrema dreapta si egalitarianismul multicultural de extrema stanga. La dreapta se afla lobbisti ASI care nu au tinut vreodata in mana alte carti decat Biblia si cartea de cecuri. La stanga se afla hoarda africana care l-a huiduit pe ex-presedintele Paulson la San Antonio. La dreapta se afla legalismul rigid de Amazing Facts si WYC. La stanga sunt pastori exorcisti care tolereaza poligamia si sunt tolerati la randul lor in exploatarea sexuala a femeilor vulnerabile. La dreapta sunt credinciosii naivi care cred ca Ted Wilson este pe lista neagra de asasinate a Vaticanului. La stanga sunt pastori si presedinti complici la genocid tribal. Alianta este perfecta.

Dupa ce a sucit mainile opozitiei la San Antonio, Ted Wilson a avut surpriza extremistului care ajunge la putere in America. Este mai usor sa castigi voturile decat sa implementezi programul. In aceasta situatie, a apelat la retorica clasica a dictatorilor: refacerea unitatii. A se citi nopatea cutitelor lungi, stare de urgenta, procese staliniste, optiune nucleara, si alte expresii care au imbogatit vocabularul politic al secolului XX in numele “unitatii”.

In conditiile erdoganizarii si putinizarii bisericii, Danaiata apeleaza la instincte formate sub papucul fanariot si cizma muscala, si rafinate in perioada unitatii de nezdruncinat in jurul conducatorului iubit. Imi aminteste de Principele, romanul lui Eugen Barbu despre Putere la romani. Principele este contemporan cu Iluminismul european si are cultura apuseana, insa isi tine tara in ignoranta si superstitie, nu construieste scoli si nu tipareste carti, dar face danii la biserici, unde isi afiseaza regulat fata lunga intru admiratia gloatei nestiutoare. Grecul din Fanar stie ca religia este opiumul romanului dar stiinta inseamna sfarsitul despotismului rasaritean. Devotiunea lui fata de religie este intrecuta doar de devotiunea fata de Sultan. Pentru ca Principele intelege ca puterea la romani depinde totdeauna de pupatul papucului, cismei, sau pantofului Gucci, oriunde s-ar afla Inalta Poarta, Istanbul, Moscova, sau Silver Spring.

Pastorul incheie cu o invitatie la supunere. Daca americanii, europenii, si australienii nu stiu sa saruta papuci, le putem da lectii. Noi am fost mai fost candva raia sub ocrotirea Marelui Calif si a robului sau Voda cand femeia isi cunoastea locul la bucatarie. Avem experienta.

 

Darwin, Papa, si Presedintele III

images Versiune audio

Darwin, Papa, si Presedintele II

images Versiune audio