Abolirea eternului feminin
21 februarie 2018 10 comentarii
O fantoma bantuie America: fantoma eternului feminin. Oprah si Zukerberg, activisti trans si politicieni, Me Too si avocati rechini, s-au unit sa o exorcizeze.
Biblia ne spune ca Dumnezeu a facut femeia dintr-o coasta a barbatului. Nietzsche crede ca, dimpotriva: “Barbatul a facut femeia dintr-o coasta a lui Dumnezeu – adica a Idealului sau”. Ion Barbu repeta ideea in alte cuvinte: “… din coasta barbateasca al Evei trunchi de fum”.
Etern femininul este o fantezie a barbatului. Adica este un construct sexist. A devenit incorect politic. Trebuie abolit.
Iin Specters of Marx, Jacques Derrida combina cuvintele haunting – a bantuii – si ontologie, intr-un singur termen: hauntologie. Derrida pleaca de la prima propozitie din Manifestul lui Marx: “O fantoma bantuie prin Europa”. Hauntologia se refera la „figura fantomei ca ceva care nu este nici prezent nici absent, nici mort nici viu” care exprima nostalgia trecutului mort si a “viitorurilor pierdute”.
Metafora centrala a lui Derrida este fantoma din Hamlet, care se intoarce din mormant sa denunta prezentul: “time is out of joints”. Francezul atinge un nerv atunci cand aplica metafora la obsesia cu Marx intr-o epoca cand Comunismul este doar o fantoma venita din trecutul mort sau, mai ales, nostalgia unui viitor devenit imposibil.
Etern femininul a devenit ultimul exemplu de hauntologie in America. Adica de viitor pierdut.
Pentru Goethe, etern femininul este sublimarea instinctului faustic: „Etern-femininul / Ne trage în sus”. Pentru noi, care am denuntat pactul faustic ca pe o ratacire a Apusului, Gretchen merge in iad inaintea lui Faust.
Nietzsche defineste Nihilismul ca fiind momentul in care Europa devine constienta de faptul ca nu exista un lucru in sine transcendental, o realitate metafizica, care sa reprezinte suportul ontologic al idealurilor ei. Nu mai exista acel dincolo care da valoare la aici si acum. Insa Europa este inca crestina in secret si crede ca daca nu exista un dincolo care sa o justifice, viata trebuie condamnata.
Insa, spune Nietzsche, idealurile noastre nu au coborat din cer. Sunt expresia vointei de putere, a acelei vitalitati care creaza ceva din nimic. In spatele atitudinii pe care o putem numii astazi “postmoderna” de devaluare a lumii el vede ura ascetic-religioasa impotriva exuberantei naturale a vietii.
Daca l-am citit bine pe Nietzsche, inteleg ca in spatele corectitudinii politice se ascunde adevarul inconfortabil ca omul a pierdut energia vitala si puterea de creatie.
Fantomele se intorc in mormant. The rest is silence.
oxigen2 
Poate vrei sa spui „omul care poarta sabia” a pierdut… si asta nu e ceva nou, e de cand lumea. Pumnu’ in gura, degetu’ in urechi, keep in taci ori focu’ din cer sunt practici vechi, uppdatate doar tehnic.
Insa ‘pasarica’ phoenix e aceeasi, ieri azi si in veci… si nici macar domnu’ nu-i poate inchide vreodata ciocu’… fiindca puterea de creatie si energia viatala sunt in mod natural a’panajul ei… 🙂
Edi, incerc sa-mi lamuresc unele idei si sa inteleg mai bine si ce zici:
„vointa de putere… care creeaza ceva din nimic” – cum e asta diferita de Dumnezeu? Si cum poti crea (ceva „nou”, am mai avut pe aici o discutie despre asta) altfel decat aducand de „dincolo” sau creand un „dincolo”? E un fel de metafizica pe orizontala? Iar vitalitatea asta nu e ceva material, localizabil in timp-spatiu, este literalmente undeva „in cer”, adica e o realitate simbolica, transcendenta.
„nu exista un lucru in sine transcendental, o realitate metafizica” – cred ca potentialul e transcendental (inca o fantoma, care e si nu e, si care e capabila de renastere). Si potentialul da valoare si impune celor de aici si acum sa fie responsabili, sa caute discernamantul cand aleg ce sa actualizeze, caci viata nu e doar ce este, ci si ce poate fi.
„idealurile noastre nu au coborat din cer” – dar nici nu prea le putem crea, vezi tintele de la inceput de an. Idealurile „shine forth”, si nu e self-evident de ce ne pasa de anumite lucruri, as crede ca ne capteaza atentia pentru ca intuim ca in ele vom gasi sens, sau ne duc spre realizarea potentialului.
„o fantoma venita din trecutul mort” – cred ca asta e potentialul nerealizat al culturii tale, realizarea ca nu esti ceea ce ai fi putut deveni, ca ai pierdut vitalitatea culturii tale.
„fantomele se intorc in mormant” – cred ca unele lucruri nu trebuie actualizate, sau trebuie actualizate pana la capat, altfel stau in calea potentialului. Feminismul (si nu numai) sta in calea eternului feminin.
Paul,
Eternal reccurance?
Bazinga,
Feminismul de acum un secol ineamna participarea femeii la „eternul masculin”. E o idee veche care se regaseste printre altele in Republica si Evanghelia dupa Toma. Feminismul post-modern le aboleste pe amandoua, si ca atare aboleste omul. Nu iau „eternul” ca entitatea metafizica nici ca arhetip Jungian (apropos de JP) ci ca creatie a omului in incercarea de a se re-crea pe sine. Teologia Intrupari implica ideea ca Dumnezeu s-a golit de atributele sale (a ramas un gol) si le-a transferat omului. Metafizica mea e crestina, deci e umanista.
@Edi,
Pai asa e „logic”, nu? Pasarica trebuie sa ramana pasarica in „esenta”. Femeia, barbatul ori omul, la fel. Daca vrei sa redefinesti termenii, redefinesti „esenta”. Chiar daca bagi altceva in containeru’ gol, tot ai neovie de-o „esenta”. Ca fara esenta se duce naibii toata logica si faci pacat de neiertat…!
Re-creatia (a nu se confunda cu pauza, apropo de esente!) n-are nevoie de teologia intruparii lui Dumnezeu. E suficienta teologia „caderii” primului Adam. Coasta e cea care-i deschide ochii ca poate sa-si depaseasca limitele. Da’ asta implica durerile (re)nasterii. Ori cine are nevoie de-o teologie care implica durere?… 🙂
Edi, incerc sa navighez prin sugestiile tale:
„a ramas un gol” – te referi la gol in sens heideggerian, de Lichtung (clearing)?
„Teologia Intruparii” – incerc sa pun ideea in termeni care-mi sunt ceva mai familiari: Dumnezeu s-a redus la potential, s-a in-actualizat, si ne-a dat cale libera la potential, la dynamis (vitalitate daca vrei). Si poti sa te re-creezi alegand vitalitatea, sau poti sa fii lepadat, sounds about right?
„eternul” – arhetipurile jungiene apar in istorie, nu sunt eterne la modul absolut. Inca nu sunt sigur daca vezi omul ca un Dumnezeu imanent, un zeu care se autodepaseste, sau e altceva.
„participarea femeii” – o idee care imi place despre feminin si masculin, femininul stabileste cadrul in care masculinul sa se manifeste, e intrebarea care da parametrii raspunsului (vezi Isus si mama lui la nunta din Cana).
Cred ca ati produs o pagina de literatura -am citit articolul de cateva ori. Nu cunosteam versul lui Ion Barbu; o singura metafora e suficienta sa demonteze prostia ca o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte. Cat priveste cum intelegeti pe Nietzsche,nu am nimic de adaugat fara sa stric;”gratia este economia mijloacelor”,spunea Calinescu.
Un profesor de literatura de exceptie din Braila a fost intrebat in timpul unei plicticoase sedinte de partid pe vremea „prematur ciuruitului”(academia Catavencu) cum comenteaza anumite versuri ale lui Eminescu. Acesta a raspuns ca ceea ce vroia sa spuna Eminescu a spus deja in poezie.
Timbru
Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare…
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum?
Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.
Nu omul a putrificat crestinismul , crestinismul a descompus omul . In aceasta ordine de idei exorcizarea eternului feminin devine nrcesara si inevitabila . Radem pana la capat .
— Нигилист.
Это колдун, оборотень, а не живой. В нем живой души нет и не было.
И солнышко не светит на черного человека. Черный человек ему не нужен.
О нигилистах панихид не правят. Ограничиваются: “Ну его к черту”.
Окаянна была жизнь его, окаянна и смерть