Apocalipsa dupa Billy Graham

A murit Billy Graham.

Este un eveniment reverberat in camere de ecou si decorat cu platitudini  asa cum te astepti cu privire la cineva care a colectat in viata lui mai multe decoratii decat un general sovietic.

Cine a fost Billy Graham? Epitetul cel mai des intalnit este acela de “profet la Casa Alba”. Este ceea ce Isus a numit “un om imbracat in haine moi”. Profetii locuiesc in inchisorile imparatilor, nu in casele lor. Alt epitet este acela de apostol. Imaginea care vine in minte este cea a unui Saul din Tars strabatand Imperiul in triere militare romane. (Uneori, o entitate invizibila, omniprezenta si omnistienta, daruieste avioane misionarilor americani in America de Sud. Entitatea se desemneaza cu trei litere si acestea nu sunt GOD). Alt epitet media este “papa protestant”. De data asta termenul e bine ales. Huston, we have a problem.

America a fost conceputa ca “o tara fara rege si fara papa”. Cand a ajuns America sa aiba papa? Intrebarea corecta este: cand a ajuns sa aiba rege?

Nu este un accident faptul ca pontificatul lui Billy Graham  a atins apogeul sub presidentia regala a lui Nixon. Un bun papa, Billy Graham a chemat Casa Alba la cruciada. Nu ma refer la cruciade evanghelistice. Ma refer la razboiul sfant, o notiune pe care Luther, dealtfel suporterul unui razboi pan-european pentru izgonirea otomanilor din Balcani, a condamnat-o ca anti-crestina. Exista razboaie drepte – spune Luther – dar cruciadele sunt metoda lui Antichrist.

Pentru Graham, Antichristul este comunismul si, bineinteles, coloana a cincea a comunismului in America, evreii. Mai exact, comunismul este coloana a cincea evreilor, care sunt “stapaniti de Satana”  pentru ca “asa spune Biblia”, – incearca el  sa il convinga pe Nixon intr-o conversatie confidentiala care a fost picurata cu exceptia ultimelor douazeci de minute, redactate din motive lesne de inteles.

Documentele personale ale lui Graham sunt sigilate, insa ce cunoastem este suficient ca sa ne dam seama ce se ascunde in umbra.

Atunci cand Nixon/Kissinger a bombardat cu napalm populatia civila din Vietnam, a aruncat asupra Laosului, (o tara neutra), mai multe bombe decat au fost aruncate in Europa in WW II, a bombardat populatia civila si infrastructura din Cambodgia (alta tara neutra) pana la haosul din care s-a ridicat Pol Pot, a incurajat genocidul islamic al crestinilor din East Timor (o pierdere colaterala in exterminarea comunistilor), te asteptai ca profetul de la Casa Alba sa isi ridice vocea impotriva crimelor de razboi. Dimpotriva, Billy Graham a spus ca a fost prea putin. America ar trebuii sa foloseasca bomba H ca sa expedieze paganii cu ochi migdalati in focul cel vesnic pregatit Diavolului si ingerilor sai rosii. Pana si Kissinger – da, pana si Kissinger, – a fost speriat de propunerea profetului.

Nu ca nu ar exista si oameni vredinci de admiratia omului lui Dumnezeu intre dictatorii comunisti. De exemplu Kim Il-Sung, prietenul personal al lui Billy Graham, pe care predicatorul l-a admirat ca pe un mare conducator. Inclin sa cred ca mega-evanghelistul, la fel ca Ceausescu, a fost impresionat de ritualul sincronizat al zecilor de mii. Este punctul in care dictatura comunista se  intalneste cu evanghelismul de stadion. Nu degeaba Pyongyang a fost supranumit Iersualimul din Rasarit. Christopher Hitchens sustine ca este chiar un model al Ierusalimului Ceresc. Daca este asa, Kim-Il Sung si Billy Graham cohabiteaza acum o cetate pe gustul lor, iar Hitchens se bucura sa fie in companii mai interesante.

33 Responses to Apocalipsa dupa Billy Graham

  1. Joel Ostenn cheltuieste cele 25 milioane ale lui Graham intr-o zi, dar Billy a fost primul predicator milionar.

  2. Capu-Varzã says:

    Alte discutii inspirate de moartea lui Billy Graham (Croitorul vs Darvasan):

    In general imi place de tipul asta ca are curajul sa critice la greu pe cei mai „respectabili” predicatori neo-protestanti din romania, si pare un tip foarte studiat (in ale religiei) pentru un evanghelic tipic. Singura problema cu el este ca dupa ce a facut o treaba buna in a denunta aberatile care le sustine unul si altul, prezinta si el aberatile lui, deci doar inlocuieste niste aberatii cu altele (ceva mai biblice).

  3. CV,

    Intr-o discutie bazata pe hermeneutica proof-texting nu ajungi nicaieri pentru simplul motiv ca Biblia nu are un mesaj unitar. Daca Cornel isi facea lectiile mai, bine mergea la radacinile argumentului teologic al nemuririi sufletului: Neoplatonismul, la mitologia iudaica intertestamentara: cerul si iadul, si la neurostiinta.

  4. daimonel says:

    B Graham a fost un fel de Adrian Paunescu al Americii…
    Oamenii simpli isi imaginau ca da glas frustrarilor si revoltelor pe care ei nu le ar fi putut exprima,iar Puterea tolera si incuraja asta ptr ca intelegea nevoia unei supape prin care se produducea o detensionare sociala.
    In rest,resorturi si motivatii personale combinate in diverse grade-credinta sincera,ambitie,orgoliu,goana dupa notorietate,influenta si ,de ce nu ,bani!…

  5. Biblia nu are intr-adevar un mesaj unitar in privinta vietii de apoi. In Vechiul Testament nu exista niciun pasaj clar, lamuritor, despre ce se intampla dupa trecerea din aceasta viata. Credinta intr-o viata de apoi, intermediara cum spune predicatorul de mai sus, s-a cristalizat, cred eu, abia incepand cu Noul Testament. Este adevarat ca Iisus, in discutia cu carturarii, citeaza cuvintele lui Dumnezeu in Vechiul Testament care spune ca El este Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul celor vii, nu al celor morti, lasand a se intelege de aici faptul ca Avraam, Isaac si Iacov erau vii, chiar daca murisera. Dar aceasta este o interpretare crestina. Crestinismul este, cred eu, destul de clar in privinta existentei unei vieti personale dupa moarte, sau mai precis in intervalul dintre moarte si inviere. Aceasta este perceptia mea. Vechiul Testament in schimb, este foarte neclar in aceasta privinta, tocmai fiindca acolo e vorba de o religie tribala, axata pe perpetuarea tribului, pe urmasii fizici. Vechiul Testament are scopuri mult mai ”pamantesti”, ca sa zic asa.

  6. Ianis says:

    Un Adrian Paunescu mai priceput la marketing si la capitalism. Doar in America se poate ajunge milionar din „predicarea evangheliei”. Ceea ce este o anomalie si o contradictie de termeni.

  7. AV,

    Nu vad ce sens are o controversa cu privire la faptul daca un mort este „undeva” sau va invia „candva”in contextul ideilor post-relativiste despre univers. Putem la fel de bine sa traim pe o planeta cazuta intr-o gaura neagra si universul sa fie holograma unei imagini bidimensionale la orizontul de evenimente. Cornel si Croitoru sunt prizionerii unei cosmologii primitive in care se cearta cu privire la neo-platonism vs. iudaism.

  8. 1lenyegtelen says:

    Pace şi har, Sunt un istoric autodidact şi printre altele m-am ocupat şi de latura controversată a nemuririi sufletelor. Astfel am deschis blogul http://www.sufletulestemuritor.blogspot.ro. Postez aici cele mai citite articole de pe acest blog,
    A făcut parte predica „Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr din Evanghelia după Luca?
    Cum a fost dus de nas regele Saul de femeia din En-Dor
    Murim sau nu murim? Ce spun Dumnezeu şi Satan, în cea mai veche controversă
    Este „iadul” o realitate? Adevărul despre „iad”
    Luca 23:43 – Comentariu de Ady Florin
    Jmecheriile „carturarilor”
    Comentariu despre „duhurile” de la 1Petru 3:18-20 …
    Ce spune Biblia antică despre suflet, este muritor…
    Ar trebui sa folosim din nou cuvantul “iad” in traduceri

    http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2018/01/brosura-scopul-unui-crestin-este.html

    http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2013/07/cat-ne-putem-permite-sa-ne-incredem-in.html

    http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/07/cum-fost-dus-de-nas-imparatul-saul-de.html

    http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2013/07/practica-adaosurilor-la-textele.html

    http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2015/09/este-iadul-o-realitate-adevarul-despre.html

    http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2015/07/luca-2343-comentariu.html

    http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/09/jmecheriile-carturarilor.html

  9. Inima se opreste, sangele nu mai circula in creier, neuronii se depolarizeaza, „sufletul” moare. Asta intelege orice scolar de clasa a zecea in timpul nostru. Autorii Bibliei impartaseau superstitiile timpului lor.

    Daca luam evangheliile ca ghid vom spune ca bolile sunt provocate de demoni si pamantul e plat.

    Pilda cu bogatul si saracul Lazar este construita pe basme evreiesti si mitologie intertestamentara.

  10. Ianis says:

    „Sufletul este muritor” zice blogul prietenului nostru.
    Respectand „logica poetica”, eu zic ca sufletul este, in general, roz, uneori este cracanat, alteori este umed. Credeti-ma pe cuvant 🙂

  11. anonymous says:

    ” Adventistul Pavel Dărvăşan versus baptistul Andrei Croitoru 1-0 ”

    Ba e 0-0 dar nu vezi tu bine, asta se numeste subiectivism. Daca al intrebi pe baptist ati spune ca pentru el a fost 1-0 .

  12. polihronu says:

    Aia e o miuta, nu un meci. Stai sa ma asigur ca n-am scris ‘miuta’ gresit 😛

  13. Edi Constantinescu,

    Cu siguranta ca o eventuala nemurire personala nu depinde de posibilitatile naturale ale omului. Creierul moare intr-adevar, odata cu restul trupului nostru. De altfel si credinta crestina sustine o nemurire prin har, nu prin natura vreunui suflet nemuritor in sine insusi, ceea ce ar fi platonism. In invatatura ortodoxa de exemplu, exista o doctrina fundamentala, si anume faptul ca dupa rastignirea si moartea sa, sufletul lui Hristos a coborat in iad ca sa scoata de acolo sufletele celor adormiti inainte de El. Chiar si icoana ortodoxa a invierii reprezinta de fapt pogorarea lui Hristos la iad. De aici se poate trage concluzia ca sufletele pe care le-a miluit Hristos NU erau inconstiente, ci au primit in mod constient mesajul si harul lui Hristos. De altfel, un pasaj evanghelic atribuit lui Iisus, spune : ”Cel ce crede in Mine chiar de va muri va fi viu”. Desigur ca a fi viu dar inconstient este un nonsens. Comuniunea cu Dumnezeu se traieste constient, nu inconstient. Eu nu vreau sa polemizez cu punctul de vedere adventist. L-au sustinut de altfel si unii parinti ai bisericii. Problema este ca eu cred ca doctrina starii intermediare a persoanei intre moarte si inviere ca stare constienta transpare destul de clar din Noul Testament. Iar daca mergem pe mana stiintei, atunci ar trebui sa respingem si invierea trupului fiindca e clar ca dpdv stiintific invierea unor trupuri moarte de mii de ani din care n-a mai ramas nimic e un non-sens.

  14. Ianis says:

    Andrei Voiculescu
    Inainte de a vorbi de suflete muritoare sau nemuritoare poti sa explici ce este acela „suflet”?

  15. Ianis, prin suflet nu inteleg neaparat o substanta metafizica simpla, necorporala etc, ci inteleg mai ales persoana. As putea spune ca prin sufletul meu inteleg ”eu insumi”. As putea spune si mai clar ca prin suflet inteleg de fapt constiinta. Acel sentiment ireductibil ca sunt eu insumi.

  16. Aici e o parere interesanta despre suflet a unei profesoare de studii religioase.

  17. polihronu says:

    Urmariti clipul cu profesoresa pina la final, sa vedeti cum se spulbera visul metafizic al ‘configuratiei’ in chiar cuvintele ei.

  18. Ianis says:

    AV
    „substanta metafizica simpla”
    Cum vrei tu sa clarifici un concept introducand altul si mai neclar?

  19. Capu-Varzã says:

    AV,

    In Biblie, (cel putin VT), sufletul este capacitatea unei viinte de a respira, deci care are suflare de viata, nu are nimic de a face cu constiinta.

    Iar daca definim sufletul ca si constienta de sine, atunci bebelasii si chiar copiii mici pana pe la vre-o 4-5 ani nu au suflet, ci doar ceva primar, la nivel instinctiv, ca animalele.

    Dar daca sufletul ar fi constienta de sine, asta este produsul creierului, deci in momentul cand creierul moare, dispare si constienta de sine, deci sufletul. Iar daca-l intelegi pe Isus in contextul intregii evanghelii, vezi ca el se refera la inviere cand spune ca sufletul ramane viu dupa moarte, si nu la o constienta in afara trupului (Marcu 12:24 – 27).
    Deci, in cel mai bun caz, putem specula ca configuratia creierului ramane inregistrata undeva, poate in structura acestui univers, poate intr-un dispozitiv foarte sofisticat din alt univers, etc, si poate fi reaplicata unui creier nou, la inviere (cand si unde o fi aia).

  20. anonymous says:

    ” in cel mai bun caz, putem specula ca configuratia creierului ramane inregistrata undeva, poate in structura acestui univers, poate intr-un dispozitiv foarte sofisticat din alt univers ”

    Asa este, putem specula ca si in cazul universurilor paralele, insa nu putem fi siguri daca informatia merge intr-un alt univers Ce se intampla cu o informatie in orice fel de format careia ai dai delete, mai exista informatia dupa ce ai sters-o, se duce in alt loc asa cum ai spus, sau pur si simplu dispare pentru totdeauna? Tinand cont ca si atomii mor si dispar, aceasta pare sa fie si soarta informatiei. Acum mai exista si varianta ca acestia sa se replice inainte de moarte si desi par identici, ei nu sunt aceasi, cum ar fi la noi copiii.
    Sunt de acord ca aceasta constiinta-suflet se afla intr-un creier material, moare creirul, nu mai este nici-un suflet. Sufletul suntem noi, atata lucru au inteles si cei din epoca bronzului.

  21. Si eu sunt de parere ca, daca exista un suflet, el nu poate fi nemuritor prin natura, ci prin har. Aici crestinismul se distinge de platonism. In acelasi timp insa, nu pot crede ca inainte de a aparea pe muntele Tabor, Moise era inconstient si dupa aparitia sa a intrat din nou in inconstienta. Asa cum am mai afirmat, eu consider (e parerea mea) ca Noul Testament e destul de clar in privinta faptului ca intre moartea trupeasca si invierea de obste exista o stare intermediara a persoanei care are o legatura constienta cu Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu, pe care El nu o aboleste niciodata, are un caracter dialogal. Nu-mi imaginez ca daca Dumnezeu ma iubeste cu adevarat ma va lasa sa ma scufund in inconstienta. Cred ca stiinta nu are aici niciun raspuns de dat. Asa cum am spus, nu pe stiinta se bazeaza crestinii care cred in nemurirea sufletului, ci pe dragostea lui Dumnezeu.

  22. anonymous says:

    Andrei,

    Daca povestea cu Moise si Ilie de pe munte ar fi fost una fizica si reala atunci Moise ar fi reprezentat pe cei morti care ar invia iar Ilie pe cei vii care nu mor fiind in viata la venirea a doua a lui Hristos. V.T spune ca Moise a murit iar Dumnezeu personal l-ar fi inmormantat intr-un loc ascuns pentru a nu fi idolatrizat de evrei, mai apoi l-ar fi inviat. Aceasta este interpretarea adventistilor pentru a explica aparitia lui Moise pe munte impreuna cu Ilie si Hristos. Daca asa ar fi stat lucrurile, atunci nu este vorba despre nici-un suflet nemuritor si vre-o stare intermediara a sufletului. Ucenicii care ar fi asistat la aceasta aparitie nu ar fi putut sa vada nici un suflet imaterial, decat daca acestia ar fi fost in corpuri fizice. Sau mai degraba scriitorul a relatat o figura de stil pentru ai reprezenta pe unii sau altii. Sau poate nu a fost nimic din toate astea, scriitorul a vrut sa aduca cat mai mult miraculos in poveste pentru a fi mai supranaturala, iar noi stam si ne batem capul cu asta desi nu am vazut pe nimeni sa nu moara niciodata sau pe vre-un mort inviind.

  23. Anonymous,

    Pai nu discutam acum daca NT este sau nu revelatie, discutam ce anume sustine el cu privire la suflet. Ok, daca textele citate de mine sunt interpretabile (desi intr-un sens nitel fortat de partea cealalta), atunci vezi ca dl Croitoru citeaza alte texte mult mai clare : parabola cu bogatul nemilostiv ( despre care nici macar Bart Ehrman NU sustine ca ar fi adaos), cuvintele lui Pavel din epistola catre Filipeni, cuvintele din Apocalipsa cu sufletele martirilor care strigau catre Dumnezeu, cuvintele lui Iisus spuse talharului de pe cruce : Astazi vei fi cu mine in rai. Si mai sunt destule altele total lipsite de echivoc, zic eu. Sigur, Biblia fiind scrisa in limbajul natural, colocvial, de zi cu zi, este interpretabila. Totusi, cred ca e suficienta claritate in unele pasaje ca sa nu le putem nega. Mai interesanta mi se pare obiectia dlui Edi Constantinescu, care spune ca Biblia contine si multa mitologie, cauzata de intelegerea precara a oamenilor din acele vremuri. Acest argument mi se pare mult mai puternic si mult mai greu de combatut, decat argumentele ca Biblia nu ar fi destul de explicita pe aceasta tema.

  24. Ar mai fi de facut o completare. Ideea ca crestinismul s-ar fi inspirat in conceptia sa despre suflet din paganismul elenist e doar pe jumatate adevarata. Pe de o parte fiindca conceptia crestina despre suflet si nemurire difera substantial fata de cea platoniciana, nemaivorbind de cea aristotelica unde sufletul era numit entelehia si semnifica principiu organic al trupului destinat sa piara odata cu acesta. Mai mult, nous-ul lui Aristotel, partea elevata a sufletului, nu era individual si personal, ci era privit ca o forma de participare la un principiu divin, transcendent. Ceilalti, anume stoicii, epicureii, Democrit si ceilalti erau materialisti. Pe de alta parte, credinta anticilor cu privire la viata dupa moarte era una sumbra si dominata de scepticism, lucru care reiese inclusiv din inscriptiile de pe mormintele lor. Anticii fie nu credeau deloc intr-o viata constienta dupa moarte, fie aceasta viata se reducea la existenta palida a unei umbre in hades.

  25. Mai mult decat atat, daca exista o viata vesnica, fiindca nimeni nu poate dovedi daca exista sau nu, dar daca exista una, atunci cu siguranta ea incepe inca de aici, din viata asta. Iar in vesnicie nu exista si nu pot exista pauze. Viata vesnica, adica viata intru Hristos nu e ceva care incepe dupa moarte si nici macar dupa invierea generala. Incepe acum si aici. Si daca incepe, e clar ca trebuie sa dainuiasca. Cum spune Pavel, ca e incredintat ca nici macar moartea nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu.

  26. Astfel, problema grava, capitala, pentru un crestin, nu este daca traieste sau moare, ci sa nu fie separat de Hristos. ”Caci si daca traim si daca murim, ai Domnului suntem”.

  27. polihronu says:

    „sa nu fie separat de Hristos”

    Ce-i aia? Poate un crestin fi „separat de Hristos”? Poate un ateu fi „neseparat de Hristos”?

    „nu pe stiinta se bazeaza crestinii care cred in nemurirea sufletului, ci pe dragostea lui Dumnezeu”

    Iar dragostea lui Dumnezeu e altceva decit o poveste – in VT una nationalista, in NT una individualista?

  28. anonymous says:

    Andrei, doar cateva observatii, daca spui ca nu vorbim daca V, NT este are sau nu vre-o revelatie despre acest subiect, atunci toate citatele care spui ca sunt clare sunt fara vre-o pretentie de adevar absolut.

    Spui despre acest domn Croitoru’ ca aduce ca dovada niste texte clare dupa care citezi parabola cu bogatul nemilostiv. Parabola, este o figura de stil, nu o certitudine. Ca nu o respinge nici Ehrman ca o adaugire care a fost preocupat in special de adaugirile scribilor, nu este nici-o problema, aici vorbim despre alt nivel pe care marele carturar-cercetator i-a fost frica sa-l depaseasca ( intrebarea daca si ce n-a fost adaugat este o poveste de spus nepotilor ).

    Iarasi, despre sufletele mortilor din Apocalipsa sau Pavel, la o simpla lecturare se observa ca limbajul este simbolic, altfel facem si fiarele din aceasi apocalipsa literare.

    Iisus i-a spus talharului pe cruce ca in aceasi zi va fi cu el in rai.
    Pai tocmai ca nu au fost nici-unul, ori interpretezi altfel ducerea aia in rai in acea zi, ori al acuzi pe Iisus/sau cel care a scris, ca au mintit, pentru ca acelasi Iisus si evanghelia spun ca acesta a inviat a treia zi. Daca s-a dus in aceasi zi in rai, atunci nici nu a murit vreodata.

    Daca obiectia lui Edi despre mitologia si ingelegerea limitata a celor ce au scris Biblia ti s-a parunt mai interesanta, asta ma bucura si-mi arata in plus ca subiectul este fals.

  29. Capu-Varzã says:

    „…exista o doctrina fundamentala, si anume faptul ca dupa rastignirea si moartea sa, sufletul lui Hristos a coborat in iad…”

    „…cuvintele lui Iisus spuse talharului de pe cruce : Astazi vei fi cu mine in rai.”

  30. Capu-Varza

    Desi nu mai frecventez de mult timp biserica totusi mi-a ramas in minte un text de la slujba invierii care spune:
    „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, pe toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins” .

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d blogeri au apreciat asta: