Binemeritatul exod
6 septembrie 2018 60 comentarii
Scriu rindurile de mai jos pentru toti cei care, in pofida dezangajarii intelectuale fata de dogmele bisericii lor, isi mentin inca, dintr-un motiv sau altul, cel mai adesea „de dragul parintilor/copiilor”, adeziunea formala fata de adventismul de ziua a saptea.
A venit timpul sa parasiti biserica. Presedintele Conferintei Generale scria anul acesta: „Avem nevoie de sacrificiul de sine si umilinta autentica nascute din legatura cu Hristos, pentru a ne atenua tendinta de a opune propriile opinii si convingeri deciziilor bisericii, votate de catre ramasita lui Dumnezeu pe Pamint.” Nu e nicio noutate ca actuala conducere a bisericii e obsedata de promovarea supunerii prin orice mijloace – de la indoctrinarea islamista din studiile Scolii de Sabat pina la manipularea deciziilor institutionale pentru a suprima orice dezacord politic si doctrinar. Dar distinctia din finalul frazei de mai sus, intre biserica si ramasita votanta, m-a facut sa ciulesc urechile.
Urmatorul paragraf ne lamureste pe deplin: „Se pare ca nesupunerea pe motive de ‘constiinta’ fata de deciziile masei generale a bisericii, cum ar fi Conferinta Generala in sesiune sau Comitetul Executiv al Conferintei Generale functionind ca biserica a ramasitei lui Dumnezeu, are de confruntat un munte de dovezi biblice si din Spiritul Profetiei care arata ca gindirea independenta trebuie supusa hotaririlor comune.” Nu numai ca constiinta e buna doar atunci cind se opune, cu acordul bisericii, vreunei puteri din afara ei, dar e clar ca biserica, in intregimea ei multicolora, nu se mai poate confunda cu „biserica ramasitei”. Doar votantii bine struniti ai Conferintei Generale, ba chiar minoritatea minoritatii Comitetului Executiv, constituie „biserica ramasitei”.
Asadar, in viziunea Bisericii Adventiste, constiinta e musai de pus in ghilimele atunci cind incomodeaza conducatorii ei autoritari. Vi se spune asta pe sleau, ca sa nu mai aveti scuze pentru comoditatea de a nu va imbratisa binemeritatul exod. Daca nu v-au ajuns nesimtirile de pina acum ale „bisericii ramasitei”, poate va ajunge asta.
PS Profu’ de italiana (si, neoficial, japoneza) din liceu remarca acum un sfert de veac, cind a auzit carei denominatiuni apartineam, ca „adventistii urmeaza modelul catolic”. Am fost contrariat atunci, dar stiu astazi, mai bine decit oricind, ca avea dreptate.
oxigen2 
Eu cred ca Dumnezeu explica ceva. Explica setea omului dupa absolut, dupa un sens absolut al existentei, ca si faptul ca nu se multumeste niciodata cu ceea ce are. Mereu inseteaza dupa altceva. Asta cred eu ca indica spre un raport de transcendenta. Dumnezeu pare a fi singura ratiune suficienta a existentei omului.
Andrei – Vei înceta vreodata în a-ți plânge de milă ? Setea de absolut,setea de sens,teologie răsăriteană …Ești psihanalizabil. Nu trimite nicăieri dar explică multe – frica de neant,de absurd,de adversitatea universului.O are și câinele când latră la lună.
taran,
Cred ca faci greseala de a considera ca setea de sens a omului e doar o treapta mai elaborata a instinctului animal. Iti recomand acest scurt interviu cu un reputat filozof al mintii si limbajului, Searle.
Andrei -Cred că faci seculara greseala sa încurci planurile existenței și să spui că nu se explica existența ideii de absolut dacă nu ar exista o realitate care sa o genereze,să o valideze,etc.
„Eu cred ca Dumnezeu explica ceva. Explica setea omului dupa absolut, dupa un sens absolut al existentei, ca si faptul ca nu se multumeste niciodata cu ceea ce are. Mereu inseteaza dupa altceva. Asta cred eu ca indica spre un raport de transcendenta. Dumnezeu pare a fi singura ratiune suficienta a existentei omului.”
Explica ceva, adica totul. De vreme ce „raportul de transcendenta” despre care vorbesti, acel „nu se multumeste niciodata cu ce are”, cuprinde cam totul cind vine vorba de a descrie omul – de la microbism la sex la capitalism la criminalitate la politica la viata de dupa moarte. Poezie, dragule, poezie.
Explica totul, deci nimic. Si nu uita, absolutul e o contradictie-in-sine. O dovedeste tocmai pofta noastra dupa „mereu altceva”. Da-i omului absolutul. O sa se plictiseasca de el mai repede decit copilul de o jucarie noua.
Nu doar poezie, ci poezie de proasta calitate – Dumnezeu asta.
”Sa inteleg deci ca, conform teoriei lui Behe, ciclul complex de reproducere al malariei este design intelligent insa cand a intalnit talasemia Dumnezeu sau Diavolul a incetat sa o mai ajute. Sa inteleg deasemenea ca Dumnezeu, pentru protectia oamenilor, nu a gasit un design mai mai intelligent decat gena de talasemie care face ca o parte din populatie sa moara de tlalasemie majora, o alta parte sa moara de malarie, si o alta parte sa supravietuiasca tragand barca pe uscat ca sa transmita mai departe gena inventata de Dumnezeu pentru protectia populatiei. Explicatia genei egoiste face sens perfect. Explicatia ID este absurda.”
Vedeti ? Folositi un argument religios intr-o teorie care se pretinde stiintifica. Or cand analizam o teorie stiintifica, trebuie sa ne intereseze doar daca e viabila dpdv stiintific. Voi fi intrebat : dar pe Dumnezeu de ce il accepti fara dovezi ? Fiindca credinta nu se pretinde a fi stiinta. Or teoria evolutiei nu pretinde a fi o religie, sau o filozofie, ci stiinta in cel mai pur sens al cuvantului. Dar cand e vorba de a aduce argumente bazate pe experimente, foloseste de fapt argumente religioase. Cum a facut si Ayala cu Craig . Acolo nu era o discutie religioasa. Era una stiintifica, despre mecanismele neo-darwinismului.
Repet, pe mine nu ma conving ”dovezile” evolutiei. Nu stiu ce a fost in trecut. Dar faptul ca nu stiu ce a fost nu trebuie sa ma faca sa accept o teorie care schioapata doar fiindca e singura teorie posibila dpdv naturalist. Fiindca de-asta o accepta si oamenii de stiinta, fiindca alta teorie nu exista si nici nu poate exista. Aici nu exista o teorie alternativa, concurenta, nu pentru ca evolutia e o teorie puternica, ci pentru ca nici nu se poate inventa alta teorie ca sa explica viata dintr-un punct de vedere naturalist.
Imi pare rau ca ai ales sa te opresti in fundatura asta, AV. Stii foarte bine, din dialogurile mele cu cei doi Ghitta, ca esti captiv intr-un argument las si ipocrit. Nu, nu e o dezamagire personala – esti perfect liber sa crezi ce vrei si n-am avut niciodata vocatie misionara. Dar sa te blochezi cu buna stiinta in punctul asta e o enorma pierdere de vreme.