← Ce nu ni se spune despre mișcarea Trans

Religia cărții și cei care nu știu carte

20 noiembrie 2018 de Edmond Constantinescu 21 comentarii

Filed under Video Tagged with Canon, Fudnamentalism, Religiile Cărții

21 Responses to Religia cărții și cei care nu știu carte

Adrian Ghitta says:

20 noiembrie 2018 la 17:43

@Edi

Și ce e mai grav? Cumva faptul că cei care nu știu carte citesc Cartea și nu o înțeleg, considerând-o revelație? Sau că cei care știu carte citesc Cartea și nu o înțeleg, aruncând-o la gunoi? Crezi că mai ești de crezut când spui că “Biblia este relevantă”, dar nu arăți de ce este relevantă?
Adyt says:

20 noiembrie 2018 la 21:57

Adrian Ghitta
Uite un citat care descrie (cred eu) destul de bine în ce constă relevanța bibliei.

Lucian Boia
„Pentru o istorie a imaginarului”
Să distingi, în cazul miturilor, între „adevăr” şi „neadevăr” constituie o abordare greşită a problemei. Mitul este structură, nu „materie”; el poate utiliza materiale adevărate sau fictive, sau adevărate şi fictive în acelaşi timp; important este faptul că le dispune după regulile imaginarului. O graniţă nesigură şi permeabilă îl separă de istorie; el acţionează prin selecţie şi transfigurare, prin ceea ce Marcel Detienne numea un proces”de uitare şi de memorie”.
Se presupune că mitul reproduce o istorie adevărată, dar adevărul său se vrea mai esenţial decît adevărul superficial al lucrurilor. „Partea cea mai secretă a identităţii unei culturi este încredinţată mitologiei sale”. Nu este suficient să deformezi realitatea sau să o reconstrui eşti pur şi simplu pentru a inventa un mit; trebuie să se construiască în esenţial şi într-un sens simbolic.
Funcţia sa cognitivă – căutarea adevărurilor profunde, a adevărurilor ascunse – aruncă o punte între mit şi ştiinţă. Dar diferenţele dintre cele două strategii de interogare a lumii nu sunt mai puţin marcate. Abordarea mitică este intuitivă, „poetică”, în timp ce ştiinţa acţionează prin inducţie şi experimentare. Prin viziunea lor globalizantă, mitologiile se înrudesc mai curând cu sistemele filozofice şi cu ideologiile. Există însă, fără nicio îndoială, un fundament mitic al demersului ştiinţific. Chiar experimentarea cea mai pragmatică este orientată de un sistem de valori şi de un anumit mod de percepere a lumii; ea este deci dependentă de o tendinţă mitică. Cu cît mai mult se caută răspunsurile la problemele-cheie ale naturii şi existenţei, cu atît ne apropiem mai mult de perspectiva proprie mitologiilor.
Metodologia critică modernă este construită pe refuzul imaginarului, misiunea istoricilor fiind de a reconstitui faptele cît mai fidel posibil. Această tentativă de demitificare a istoriei a avut partea ei bună. A separat cel puţin lucrurile. A marcat cel puţin distincţia dintre cele două registre: concretul şi imaginarul. Dar marginalizarea acestuia din urmă n-a fost deloc justificată; absenţa sa nu putea decît să sărăcească istoria şi să falsifice raţionamentele. Faptul că fondarea Romei nu corespunde cu legenda sa este un punct de vedere împărtăşit de majoritatea istoricilor. Dar acest lucru nu înseamnă că legenda ar avea o semnificaţie mai mică decît fondarea reală. Ea a marcat profund conştiinţa istorică a romanilor şi cultura istorică a Occidentului. Oare originile istorice ale marilor religii sînt mai semnificative decît substanţa lormistică? Omul se hrăneşte cu mituri aşa cum se hrăneşte cu pîine şi apă. Nu se poate concepe o istorie fără mituri pentru că singura istorie pe care o cunoaştem, cea a oamenilor, este puternic marcată de forţele imaginarului. O structură imaginară care acţionează de-a lungul secolelor şi al mileniilor poate fi mult mai esenţială decît orice fapt istoric.
Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

20 noiembrie 2018 la 23:31

Probabil va referiti si la ultima emisiune Editie speciala de la Speranta tv unde e vorba de locuri dificile din Biblie. Emisiunea mi s-a parut dezamagitoare. Si cel mai mult m-a dezamagit acel preot ortodox, Mihaila sau cum il cheama. Insa nici ceilalti nu s-au lasat mai prejos, intrecandu-se in sfortari si contorsiuni care mai de care mai ciudate ca sa le iasa cartile cum trebuie.
Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

20 noiembrie 2018 la 23:50

Acum sincer, nici cu reprezentantul adventist, dl Laiu nu mi-e rusine. Si dansul s-a intrecut in aberatii. Dar una peste alta, doua lucruri mi-au displacut mai mult decat orice in aceasta emisiune. Ranjetul preotului Mihaila de la inceputul emisiunii cand vorbea la misto de ”saracii cananiti” macelariti cu tot cu copii de catre evrei si afirmatia domnului Laiu ca vrea sa fie mantuit ca sa asiste la scena rusinarii unor crestini nevrednici. Ambele atitudini mi s-au parut cel putin deplasate.
Sorin Săndulache says:

21 noiembrie 2018 la 02:00

Concluzie? Analfabeții dogmatici vor continua să idolatrizeze minciuni pioase.
Puțini dintre cei mulți înțeleg deja acest mesaj. Dar și cei mulți dintre cei puțini îl vor înțelege în deceniile următoare. Teologii de la Yale, Stanford, Harward, Sorbona, Heildeberg sau Tubingen, îi datorează respect lui Edi!
Frumoasă lecție de epistemologie a spiritului!
Adrian Ghitta says:

21 noiembrie 2018 la 04:30

@Adyt

Probabil te referi la Geneza ca fiind mit. Eu nu cred ca este mit, ci mai degrabă este împotriva miturilor. Geneza nu răspunde la întrebări cum ar fi “când s-a făcut” (istorie), sau “cum s-a făcut” (știință), ci încearcă să răspundă la întrebarea “cum ar trebui să trăiască oamenii”? Geneza este filozofie, etică, sociologie, teologie, dar nu mit. Iar etica este adesea învăluită, implicit, în povestiri care, da, pot cuprinde si ceea ce Boia numește “imaginar”, dar este datoria cititorului să înțeleagă miezul învățăturii.
polihronu says:

21 noiembrie 2018 la 07:52

“este filozofie, etică, sociologie, teologie”

Deci mit.
polihronu says:

21 noiembrie 2018 la 07:55

Sigur ca miturile se pot bate intre ele si evolueaza impreuna cu societatile care le fabrica. D-aia au aspect ideologic.
Octavian Matei says:

21 noiembrie 2018 la 11:21

AG
„Geneza nu răspunde la întrebări cum ar fi “când s-a făcut” (istorie)”

Geneza 2:4 Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.
Ianis says:

21 noiembrie 2018 la 12:51

Sunteti rai. Ghitta tocmai ce a descoperit laptele praf dar voi vreti sa-l înțărcați.
Adrian Ghitta says:

21 noiembrie 2018 la 13:04

“tocmai ce a descoperit” … pe Jonathan Sacks.
polihronu says:

21 noiembrie 2018 la 16:30

Si la Josephson-Storm cind ajungi?
Adrian Ghitta says:

21 noiembrie 2018 la 16:35

Octavian Maftei,

Acum ca ai citit Geneza 2:4 poți să-mi spui când au fost create? Tu ești un exemplu grăitor cu privire la ce am spus: că unii care cred că știu carte citesc Cartea și nu o înțeleg. Ai găsit cuvântul “istorie” (in traducere) dar nu ai habar că este o traducere al luitoledot. Știi la ce se referă? Îți ofer un hint: nu e despre roci.
Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

21 noiembrie 2018 la 19:56

Polihonu,

ce parere ai despre afirmatia istoricului Ioan Aurel Pop, ca diferenta principala dintre Evul Mediu si epoca actuala este ca oamenii evului mediu traiau dupa alte valori, dar daca judecam dupa acele valori atunci nu mai putem afirma ca evul mediu a fost o epoca intunecata ?
Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

21 noiembrie 2018 la 19:57

Scuze, asta e clipul
Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

21 noiembrie 2018 la 19:59

Asta e.
polihronu says:

21 noiembrie 2018 la 21:35

Asta poti spune despre orice epoca istorica – lumea a functionat fara probleme si in feluri extrem de diferite de EM. Asa cum Petrarca n-a fost primul care sa priveasca inapoi cu jind. Faptul ca Pop spune asta la Trinitas suna insa a pledoarie pentru intoarcerea la schema medievala a lumii. Nu, mersi.
Paul Csavdari says:

26 noiembrie 2018 la 20:12

@Edi,

Hai mai, ce faci? Dormi?…

NASA a ajuns på Marte si „caravana” e la granita cu Mexicu’, iar tu nimic?… 🙂
Edmond Constantinescu says:

29 noiembrie 2018 la 19:32

Urmăream demonstrațiile marțienilor la CNN.
polihronu says:

30 noiembrie 2018 la 15:08

„In some ways, I argued, the intersectional move on the hard left is a good thing – because it complicates things. It’s no longer enough just to consider race, for example, as a signifier of oppression without also considering gender or orientation or gender-identity, national origin, immigrant status, etc. When society is made up entirely of various intersecting oppressions, as the social justice left believes, it’s vital not to leave any potential grievance out.

By the same token, of course, an oppressor can also be identified in multiple, intersectional ways. I spend my days oppressing marginalized people and women, because, according to social justice ideology, I am not just male, but also white and cis-gendered. My sin – like the virtue of the oppressed – is multi-faceted. So multifaceted, in fact, that being gay must surely be included. Also: HIV-positive. Come to think of it: immigrant. And an English Catholic – which makes me a victim in my childhood and adolescence. Suddenly, I’m a little more complicated, aren’t I? But wait! As a Catholic, I am also an oppressive enabler of a misogynist institution, and at the same time, as a gay Catholic, I’m a marginalized member of an oppressed “LGBTQ” community, as well as sustaining an institution that oppresses other gays.

It can get very complicated very fast. I remain confident that I remain an oppressor because my sex, gender, and race – let alone my belief in liberal constitutionalism and limited government – probably trump all my victim points. But that is a pretty arbitrary line, is it not? Think of the recent leftist discourse around white women. One minute, they are the vanguard of the fight against patriarchy; the next minute, they are quislings devoted to white supremacy and saturated with false consciousness.

And that’s why I favor more intersectionality, not less. Let’s push this to its logical conclusion. Let’s pile on identity after identity for any individual person; place her in multiple, overlapping oppression dynamics, victim and victimizer, oppressor and oppressed; map her class, race, region, religion, marital status, politics, nationality, language, disability, attractiveness, body-weight, and any other form of identity you can. After a while, with any individual’s multi-faceted past, present and future, you will end up in this multicultural world with countless unique combinations of endless identities in a near-infinite loop of victim and victimizer. You will, in fact, end up with … an individual human being!

In the end, all totalizing ideologies disappear up their own assholes. With intersectionality, we have now entered the lower colon.”

(Plus a Thatcherist headbutt against ‘Republican mindlessness’)
Edmond Constantinescu says:

30 noiembrie 2018 la 18:26

After a while, with any individual’s multi-faceted past, present and future, you will end up in this multicultural world with countless unique combinations of endless identities in a near-infinite loop of victim and victimizer. You will, in fact, end up with … an individual human being!

In the end, all totalizing ideologies disappear up their own assholes. With intersectionality, we have now entered the lower colon.”

„A spus astfel facand toate bucatele (identitatile) curate”.