Spălarea la creier / Menticid

6 Responses to Spălarea la creier / Menticid

  1. M-am întrebat uneori daca gandesc cu adevărat sau de fapt recepționez lupta dintre meme din interior ca si cum ar fi gandire. Mema= the smallest unit of an idea that still has coherency. In sensul asta înțeleg termenul. E vreo modalitate sa-mi dau seama? Observând gândurile vad ca ele vin de nicăieri, fara un efort voluntar. Daca nu ma detașez de ele, cred ca ele is gândirea mea. Nu cred ca gandesc cu adevărat decât ocazional. Pot gândi cu privire la chestii practice din viata de zi cu zi, dar nu si când vine vorba de idei.

  2. dysangeliumm says:

    It is the heart which is conscious of God, not the reason. Do not seek Adolph Hitler with your brains; all of you will find him with the strength of your hearts.

    Orice miscare face asta la inceputuri. Mai apoi, daca vrea stabilitate, incepe sa-si aranjeze dogma sub o forma cat de cat logica (pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale) . Abia atunci devine mai periculoasa.

  3. Amarantine,

    Raspunsul l-a dat Descartes: stii ca gandesti atunci cand te indoiesti.

    Dys,

    Dar argumentul e circular.

  4. dysangeliumm says:

    În infinita sa cunoaştere a şiretlicului, Sistemul a înţeles din vreme că ipocrizia formează credinciosul perfect, şi nu credinţa, care, prin natura ei opresivă, poartă în propriu-i siaj îndoiala, şi chiar revolta şi nebunia. Şi a mai înţeles că adevărata religie nu poate fi nimic altceva decât bigotism bine pus la punct, ridicat la rang de monopol şi menţinut printr-o omniprezentă teroare. „Detaliul fiind esenţial în practică“, totul a fost codificat, de la naştere până la moarte, de la răsăritul la apusul soarelui, viaţa credinciosului perfect este un neîntrerupt şir de gesturi şi de cuvinte ce trebuie repetate negreşit, fără a-i lăsa libertatea de a visa, de a ezita, de a reflecta, eventual de a nu crede, şi poate chiar de a crede. Lui Ati i-a fost greu să ajungă la o concluzie: aşadar, a crede nu înseamnă a crede, ci a înşela; a nu crede înseamnă a crede în ideea opusă şi, prin urmare, a se înşela pe sine, a face din propria idee dogmă pentru un altul. Lucru adevărat în lumea Gândirii unice… dar, oare, şi în lumea liberă? Ati a dat înapoi în faţa acestei dileme, nu cunoştea lumea liberă, pur şi simplu nu-şi putea închipui ce legătură ar putea exista între dogmă şi libertate, şi nici care dintre cele două ar fi mai puternică.

  5. dysangeliumm says:

    * „cat de cat logic”

    asa trebuia

  6. dys,

    Dogma se sprijina pe argumente circulare sau se vinde ca „taina”. Avantajul pentru preot este ca nu trebuie sa explice dogma dar te poate condamna daca nu crezi in ea. Fascismul a fost o miscare romantica care avea la baza anumite taine ca rasa si neamul dar la nevoie venea si cu un simulacru de logica.

    Acum avem alta religie si alte taine la baza discursului politic. Daca te indoiesti de ele te da pe mana satanei.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: