Adevarul trait versus vorbit/jucat
6 mai 2019 46 comentarii
Nu stiu daca unii dintre voi au auzit de medicul chirurg Pedro Cavadas, care face pe an o medie de aproximativ 1800 operatii, cunoscut printre altele pentru a face primul transplant de fata in Spania si pentru multe alte transplanturi si operatii inovative in domeniul lui de specialitate plastica reconstructiva. Faceti doar o cautare pe Internet si veti gasi informatii mai multe. Articolul acesta se bazeaza cel mai mult pe aceasta expunere desi am scos unele detalii si din alte surse.
Ceea ce ma intereseaza in schimb cel mai mult la acest om, este interesul lui dezinteresat pentru oameni. Merge de 3 ori in Africa, cu proiecte ’’mici’’ sau realizabile, finantat aproape in totalitate de salarul lui din motivul ca nu vrea ca proiecte incepute si subventionate de altii sa fie terminate inainte de termen din cauza ca se inchide robinetul prea devreme.
Pe langa asta, Pedro Cavadas, un medic prestigios, de succes, care poate avea tot ce isi doreste inainte sa gandeasca sau macar sa ceara, renunta la o viata de consum si de banalitate. De la a avea masini Porsche si alte obiecte ’’moderne necesare’’, Cavadas intelege ca toate astea sunt o minciuna si o capcana, in cuvintele lui. Isi da seama ca fericirea este mereu promisa cu noile versiuni (in orice) care nu fac decat sa indeparteze si mai mult telul implinirii. Intelege ca suferinta, fericirea si alinarea durerii sunt universale atat in ce priveste negrul dintr-un colt uitat al lumii cat si albul saturat (intelegem ca suna bine din punct de vedere retoric) din occident.
Daca revenim la ajutorul dezinteresat, Cavadas cu siguranta ca da lectii multor organizatii implicate in ajutor umanitar tocmai pentru ca agenda lui nu contine nimic altceva decat un interes genuin pentru suferinta umana. Mai mult de atat, chirurgul stie ca oamenii pe care ii ajuta in mod gratuit, nu ar face-o la randul lor daca el ar avea nevoie si spune ca are foarte multe exemple despre asta. Cum ar fi ca ramas in the middle of nowhere fara benzina, trec pe langa el oameni pe care cu o saptamana inainte i-a operat care refuza sa-i dea macar 2 litri din diferite motive. Pe langa asta, spune ca foarte multi au incercat, incearca si vor incerca sa-l fure si sa-i faca rau dar intelege ca astea sunt regulile jocului si ca si el daca ar fii in locul lor probabil ca ar face la fel.
Motivul pe care il da pentru continuarea implicarii in ciuda tuturor circumstantelor, este decenta. In acest sens, Cavadas enumera placerile noastre bazice ca si animale cum ar fi mancatul, dormitul, sexul si afirma ca alte placeri sublime care pot fi chiar mai puternice ca aceastea, trebuie cultivate. Printre altele vorbeste de muzica de opera si de placerea de a darui. Ca si medic, spune ca are o putere imensa de a alina suferinta, de a darui o noua viata si resursele necesare sa o faca. Ca si atare, pentru el ar fii indecent sa nu faca nimic.
Ca sa nu mai spunem ca acest om este ateu si ajuta pe altii nu pentru a castiga o coroana in cer, sau pentru alte recompense infantile ci pentru ca a inteles ca un alt fel de viata este traita degeaba adica fara implinire reala. Nu inseamna oare asta viata traita din belsug, nebunia crucii sau faptele duhului impotriva carnii? Pana la urma nu la asta se rezuma si exemplul lui Isus? Un om care atinge excelenta dar o foloseste nu pentru a se ridica pe el insusi ci pe cei mai slabi si defavorizati, stiind ca majoritatea nu vor intelege nimic, ca sa nu mai vorbim despre recunostinta. Acest ateu da lectii zombiilor ’’crestini’’.
oxigen2 
Dr House, cu cinismu-i binecunoscut, ar zice ca Pedro Cavadas e bolnav si ca altruismul lui e un simptom. Vezi episodul acesta.
Impartasesc si eu scepticismul lui House pornind de la ideea ca starea naturala a omului este egoismul. Sa lasam la o parte marketingul despre „nastere din nou”, „indumnezeire”, „iluminare” si cine stie ce alte expresii mai inventeaza religiile. Suntem egoisti. Ne putem „dresa” sa parem altceva. Poate functioneaza un timp.
Ma poti lamuri unde face Pedro Cavadas diferenta dintre „basic instincts” si placerile sublime? Muzica de opera e tot basic instinct.
Atunci si Isus o fost bolnav.
da ce-i normal si ce-i sanatos. El e doar diferit si mutația lui nu-l avantajeaza. Poate cand circumstantele o sa avantajeze astfel de oameni, o sa fie tot mai multi. Adevarul e ca peste o anumita limita nu mai ai ce sa faci cu banii, doar daca ești bolnav de alta boala si daca ai tot ce-ti trebuie, instinctul egoist se relaxeaza si e o placere sa dai. Si eu as da mai mult daca as avea mai mult. E o boala cand ai doi lei toata averea si ii dai se pe aia, boala metaforic vorbind.
Amaranthine Sophia
Isus cel predicat e un ideal. Despre cel real, habar n-am. Dar stiu despre urmasii lui.
Dintre cei care au predicat altruismul si saracia voluntara, imi vine in minte Maica Tereza, cea care se pupa in poze cu dictatorul Pinochet, numita de Hitchens „a lying, thieving Albanian dwarf”, iubitoare nu a saracilor ci a sărăciei 🙂 (vezi cartea The Missionary Position: Mother Teresa in Theory and Practice)
la el ca ideal, in realitate nu stiu nici eu daca o existat
Ianis,
Pedro Cavadas spune in toate interviurile pe care le-am urmarit ca omul este ”un bicho malo” si ca homo sapiens ca si natura este egoist, ca nu are solutie, ca nu se va schimba niciodata. Nu e deloc optimist cu privire la natura umana.
Ceea ce el intelege/recomanda este o disciplina in a invata sa faci binele nu pentru ca ar fii ceva natural ci pentru ca e ceea ce da implinire. Ca oamenii pe care ii ajuta ar intelege daca i-ar dispretui (natura egoista) dar nu ca vrea sa ii ajute gratuit sau fara sa astepte ceva in schimb. Mai spune ca la inceput, calatoriile in Africa erau mai mult in gen aventura (cred ca le face de vreo 14 ani) dar cu timpul l-au transformat, pe langa alti factori. Nu crede ce poate schimba lumea sau sa faca o mare schimbare dar intelege ca este datoria lui sa ajute atata timp cat poate si are resursele sa o faca (de obicei alege zone uitate si de ong-uri mai bazate).
Am citit episodul House si nu vad o legatura intre cei doi pe langa faptul ca Cavadas are doua fete adoptate care spune ca sunt viata lui (deci nu e alienat de familie ca sa-i ajute pe altii cum sunt multi misionari si protagonistul bolnav din serial).
Pe de alta parte,cu siguranta ca nu-si da toata averea la saraci, ca traieste intr-un cort si mananca fasole fiarta in fiecare zi. Are o clinica privata in care lucreaza, cooperaza cu alti medici, face operatii la nivel international, etc. dar refuza sa traiasca o viata consumista in care sa-si reinnoiasca obiectele la doua luni si asta sa fie implinirea lui. Intr-un interviu spunea ca are un jeep vechi si ca viata pe care o traieste este comoda pentru ca nu ai cum sa traiesti incomod in occident.
In ce priveste muzica (cam min 33), vrei sa spui ca ii pui muzica de opera unui manelist si o sa-i placa?
Ah inca ceva. Mai spunea ca ce il intereseaza cel mai mult este ”averea” pe care o lasa fetelor: lectia efortului, a muncii si respectul absolut pentru om.
Nu vad nici o asemanare intre Cavadas si Maica Tereza. Medicul merge sa aline suferinta cu o echipa de profesionali si prin metode stiintifice, nu ca sa-i ajute sa moara in bratele lui cu resemnare.
Alice, nici eu nu i-am comparat pe cei doi. Maica a venit în discuție că model creștin ratat al sfințeniei. Despre Cavadas nu mă pot pronunța. Dar dă-mi voie să greșesc fiind sceptic cu privire la motivele altruismului cuiva
Mi-a venit în minte acum zgârcitul de patron al Ikea, recent plecat in rai, care se îmbrăca de la second-hand și se tundea doar in țări din lumea a treia, ca să facă economie.
Încâlcite sunt căile inimii omului. Eu cred că și altruismul e o forma de egoism. Nu mă pot pronunța în dreptul lui Cavadas; am dat exemple extreme pentru a evidenția natura umană.
Despre muzica spun doar că gusturile nu se discuta. Eu cred că există și maneliști care asculta alte genuri de muzică. Dar nu as pune muzica de opera pe un piedestal. Nici măcar muzica clasica. Opera, la vremea ei a fost o muzica de consum, cu librete triviale. Muzica clasica, de asemenea, e un șir de „cover”-uri și imitații. Bach face cover la Vivaldi, Mendelsohn la Bach și așa mai departe. Nu vreau sa minimizez valoarea lor dar nici sa le idealizez. Exista biserici unde se canta manele sau muzica lăutărească cu versuri creștine și închinătorii plâng de emoție în fața sacrului. Nu îi pot judeca.
ateu sau crestin, complet irelevant in contextul de mai sus. toti cauta rasplata intr-o forma sau alta. chiar si ascetii, seculari sau religiosi, cauta prin lepadarea de sine si ajutorarea aproapelului o forma superioara de placere, satisfactie de sine si rasplatirea personala. chestia cu fapta dezinteresata e un mit. asta este o imposibilitate existentiala. nici Isus n-a facut ceva dezinteresat. tot ce-a facut a facut ca sa-i indrume pe altii spre sine. altfel, dupa ce-i vindeca sau ierta nu le mai zicea, „urmeaza-ma”. cred ca doctorul cu pricina e un om deosebit dar care-si permite totusi luxul de a face bine chiar si fara o rasplata in viata cealalta. saracii au ramas doar cu religia.
Si cine a zis ca o „implinire reala” nu e egoista? 🙂
satisfactia e reala si are origini biologice. Animalele, daca n-ar simti placere, nu s-ar ajuta reciproc dezinteresat. „E mai bine sa dai decat sa primesti” e o realitate psihosomatica.
Cred ca e timpul sa depasim falsa dilema altruism/egoism. Prefer individualismul. Maica Tereza a fost o oaie in turma si oile se freaca una de alta petru ca e cald. Doctorul este un idividualist imun la mirajul gregar Poreche si ideologia societatii de consum. Intre maica Tereza si Hitchens, cel din urma a fost idealistul. Sfintii nu sunt idealisti.
Raman un hegelian nepocait care crede ca oamenii se impart intre cei care vad Idea si cei care repeta istoria genaratiilor moarte. Cavadas este un rebel impotriva tiraniei multimii.
House, el insusi un personaj idealizat, a salvat mai multe vieti decat un medic misionar, dar este opusul medicului american care scoate cat poate de la asigurare si ia bani de la mafia farmaceutica, dar da bani la biserica si sustine creationismul. House este Cavadas.
Testul ultim consta in a-ti da viata pentru prietenii tai, in a-ti transcende frica de moarte(suferinta care o insoteste). Medicul in cauza pare ca e pe cale sa se rupa de identificarea cu lucrurile, dar mai e mult pana departe. Intelege ca adevarata implinire n-are nimic a face cu posesiunile materiale si refuza sa-si traiasca viata vanand lucruri, si asta nu e putin lucru pentru ca deja e o forma de abandon care celor mai multi dintre ne pare lipsita de sens, pentru ca nu-i asa, impartasim mai curand cinismul lui House, un personaj fictiv, decat Invatatura lui Hristos. Acuma ca si Hristos ar fi un personaj la fel de fictiv, ne sta pe limba dar ne sfiim s-o afirmam pentru ca avem cumva certitudinea ca am calca pe grebla, neputand sa explicam cum un personaj atat de fictiv a reusit sa indoctrineze o mana de oameni pentru a schimba definitiv cursul omenirii, in asa hal incat sa ajunga la rationalismul luminat(nu iluminat, ca iluminarea e o bizarerie religioasa), cu care ne place noua sa ne identificam astazi. Da’ pentru ca gura oricum nu ne doare, putem murdari in liniste orice, oricand si oricum, nu-i asa?
Alterego, de când lumea și pământul, personaje fictive (Isus nu e nici primul, nici ultimul) îndoctrinează pe banda. Daca faci din asta un test al credinței tale, nu doar că ai călcat pe grebla dar ți-a intrat și in cur.
Și încă ceva, testul tau ultim nu dovedește nimic. Orice terorist respectabil îți dă sah-mat.
„Și încă ceva, testul tau ultim nu dovedește nimic. Orice terorist respectabil îți dă sah-mat.”
Da daca judec lucrurile dupa infatisare, da. Insa daca ma pretind rational, am sa vad ca diferenta e uriasa… unul isi da doar viata Lui, pe cand celalat adauga cu placere si vietile altora. Si asta fara sa mai intru in miezul mecanismului identificarii cu o idee, ar lua prea mult spatiu si apoi nu-s convins ca exista cu adevarat interes.
Dintre toate personajele care indoctrineaza pe banda, nici unul, dar nici unul macar n-a ajuns sa imparta istoria in „pana la El” si „de la El incoace”. Da’ in buna traditie a gandirii noastre „rationale”, ne permitem comparatii, argumentand cum ne vine noua mai la-ndemana. Cum spuneam, la urma urmei…gura nu ne doare si-apoi e trendi, e la moda. Azi cine nu se rascoala, nu-i de bonton, da’ nu-i spalat la creier…ooooo nu, nici pe departe!
„Cred ca e timpul sa depasim falsa dilema altruism/egoism.”
Daca acceptam cele doua notiuni in limitele in care sunt profesate in zilele noastre(cand nimic nu e ceea ce pare), e absolut corect!
„Doctorul este un idividualist imun la mirajul gregar Poreche si ideologia societatii de consum”
Daca limitezi individualismul la forma…de acord.
De acord si cu „Sfintii” nu sunt idealisti.
„Raman un hegelian nepocait care crede ca oamenii se impart intre cei care vad Ideea si cei care repeta istoria genaratiilor moarte. ”
As zice ca esti mult mai mult, da’ daca „vezi Ideea”….e bine si asa!
„Cavadas este un rebel impotriva tiraniei multimii.”
Posibil sa fie si el putin mai mult!
„House, el insusi un personaj idealizat,”
Aoleu! Aici ai spus-o!
„a salvat mai multe vieti decat un medic misionar.”.. in film!
„House este Cavadas.” ….poate ne grabim!
Ianis,
Ai tot dreptul sa fii sceptic si poate ca traducerea de pe youtube favorizeaza si mai mult asta. In legatura cu muzica, si exemplul meu a fost extrem si fireste ca nu exista o categorie absoluta de ”manelist” dar mi se parea logica idea ca exista feluri de arta sa spunem mai rafinate (cel putin acum cand ai atatea variante) si de aici ca trebuie sa inveti sa-ti placa.
Polihronu,
Sunt de acord cu Amarantine Sophia pentru ca toate actiunile noastre cauta o implinire. Nu vad cum ajutand pe o persoana fara sa astepti ceva in schimb de la ea poate fi numit egoism doar pentru ca iti da o satisfactie (as spune mai degraba un mix intre satisfactie si responsabilitate). Nu cred ca putem trai fara satisfactii, nu suntem roboti (inca) :).
La asta ma refer cand spun dezinteresat sau genuin, adica rasplata este interioara.
Pe de alta parte, nu cred ca e nevoie de resursele medicului si de calatorii in Africa pentru un astfel de ideal (de a te pune in locul altuia si a nu-l obiectiviza).
Ego-ismul – prin sufixul -ism – implica mai putin decat implinire personala. Egoistul este prizionerul pasiv al stimulilor din mediu. Implinirea exista acolo unde exista un limbaj si gandul ca limbaj latent, adica o comunicare nu doar intre contemporani dar si intre generatii. Cineva gaseste o cauza care este mai mult decat propriul ego luat in izolare.
Termenul pe care l-asi prefera aici este mai degraba filistin, desi nu se mai poarta. Problema filistinului nu este ca priveste lumea din perspectiva propriului eu, asta e normal, ci ca universul lui mic se invarteste in jurul eului sau plat.
Goethe comenteaza proverbul „pentru valet nu exista erou” spunand ca asta nu se intampla din cauza ca eroul nu este erou ci pentru ca valetul este valet. Sa ma intorc la exemplul cu House. Este omul care da tot ce are in munca lui dar este lipsit de empatie si sentimentalism si calca regulile ca sa atinga scopul. Maica Tereza este opusul lui. Ofera „caritate” si „sacrificu”, adica nimic.
Cred ca elefantul din sufragerie este cultura de consum. Un artist este cineva care are ceva de spus si nu poate sa nu spuna. Cabotinul nu are nimic de spus dar stie ce vrea publicul sa auda.
AF: “rasplata este interioara”
EC: “Cineva gaseste o cauza care este mai mult decat propriul ego luat in izolare.“
Puneti-va de acord, va rog! 🙂
”House este Cavadas”
Am inceput sa ma uit la serial :), si pe langa multe aspecte in comun intre cei doi (excelenta, ironie, fara scai pe limba…), cred ca difera in ce priveste empatia. Cavadas spune ca are zeci de pacienti pe zi (in Spania) si tendinta este sa-i obiectivizeze si sa vada pacientul ca pacient pe banda rulanta, dar efortul, exercitiul si idealul lui este sa vada omul din pacient, sa vada drama si sa se puna in locul lui. Dupa el, obiectivizarea omului este dintre cele mai mari rele.
Nu mai tin minte in care dintre interviuri spunea asta:
Orice cauza este interioara. Cred ca problema este cu definitia eului. Nu este ego un construct? Construiesc (o cauza) deci exist.
Alise,
Cred ca un medic poate fi iertat daca nu simte empatie pentru fiecare pacient care sufera si moare. Este o masura de protectie, dar asta nu exclude cauza nobila. Cineva devine medic dintr-un ideal umanitar, exista inca si din acestia, vrea faca viata oamenilor mai buna, dar nu are de unde sa dea atata empatie pentru toti nenorocitii care trec prin mana lui. Cred ca gandirea rece si o oarecare distanta emotionla este necesara ca sa fi un medic bun. La fel si in cazul profesiei tale. Cred ca un psiholog poate fi ”sedus” de pacient sa dea simpatie acolo unde ete nevoie de analiza si confruntare. Chiar tu dadeai un exemplu cu situatii de victimizare unde psihologul este tentat sa treaca peste iresponsabilitatea victimei.
Opinia mea este ca examenul clinic cere pentru moment obiectivizarea pacientului, si de aceea unora nu ne place sa mergem la medic sau la psiholog. Problema apare cand uita cu totul ca omul e om, dar asta se intampla in multe alte situatii.
Probabil ca House nu e chiar Cavadas, ia-o literear nu literal 🙂
All in all, Cavadas este un Om, cu toate paradoxurile pe care le putem gasi in om (House vine in minte), in timp ce Maica Tereza este o farsa media.
„Cineva gaseste o cauza care este mai mult decat propriul ego luat in izolare.”
„Orice cauza este interioara.”
„Nu este ego un construct? Construiesc (o cauza)”
Si egoistul se construieste pe sine, aflindu-si auto-transcendenta (deci existenta) in chiar sinele lui. Nu ne-a invatat Freud ca obiectele nu sint decit fantezii? 🙂
„În mizerie omul doreşte indispensabilul; în indispensabil, necesarul; în necesar, superfluul, în superfluu viciul, iar din viciu recade în mizerie. Acesta-i ciclul fiecărui ins în parte şi al omenirii în genere. Toţi paşii pe care-i facem ne duc spre propria noastră anulare, extremitatea spre care tindem când nici o condiţie nu ne priește și nu ne place”.
Emil Cioran _ „Razne”
La prima vedere ,Cavadas a rupt cercul vicios care-l ducea spre propria anulare . Dar e numai o iluzie optica a ochiuli sau ateu caruia ii lipseste lumina de sus , prin care sa vada ca puteri oculte sapa la temelia casei lui europene , care sta sa se prabuseasca si sa-l inghita pe el si tot neamul lui . O ,daca ar fi fost crestin ! Facea ca colegii lui americani ! Isi dadea prisosul aproapelui : dreapta spaniola , conservatorismul crestin european , tineretul merituos al tarii lui . Ca ateu insa, nu l-a dus mintea decat sa-si bage banii in oameni de peste mari si tari , care ieri l-au lasat in drum , maine insa vor veni peste familia lui , ii vor jefui casa , ii vor viola sotia si fiicele , iar pe el il vor injunghia , daca se va ridica sa le apere . 🙂
Mariana, bine grăit. Mai nou se pune la urmă un /s pentru proști că ie mulți și nu pricepe sarcasmul.
Ce am citit? Un articol prost care macelareste limba romana. In romana, a obiectiviza nu inseamna a reduce un om la conditia de obiect, etc.
1. M-a mirat ca toata lumea care a comentat rationeaza mai sanatos si se exprima mai clar decat proprietarul blogului si autoarea articolului.
2. Atitudinea fata de crestini este sub orice critica, decenta sau logica. Articolul in sine e un elogiu plin de platitudini la moda, rasism, prejudecati, sofism, badaranii si aiureli. Nimic mai mult.
3. Iar ca opinie, spun ca acest Cavadas este mult sub Maica Tereza. Macar Maica Tereza si-a asumat stilul de viata a la Maica Tereza cu plusuri si minusuri. Nu, Cavadas vrea sa fie si Maica Tereza, dar si doctorul Cavadas. Adica, doctorul Cavadas de obicei si in timpul liber Maica Tereza.
4.Ca esenta Maica Tereza a fost o aiurita si o grandomana talentata (fiind consecventa cu sine insasi totusi). Cavadas e si aiurit si grandoman si ipocrit pe deasupra (putea sa se implice in eradicarea narcomanismului din orasul lui, nu sa o faca pe bunul samaritean tocmai la saracii la moda din Africa).
Limba se dezvoltă prin uzanță prietene, de aceea lexicoanele se iau după limbă nu limba după dicționar.
Ce bine ca Eminescu nu s-a luat dupa Rico Venturiano, prietene…
Poftim, degusta niste Eminem. Ba nu, Eminescu
Alei puică…
…De când dragă te purcişi
Urlă valea când te pişi
Merge drumul din lindic
Până chiar pe sub buric
Şi buricul frică n-are
Că el merge tot călare.
Da lindicu-i mânios
Că el merge tot pe jos
Pe speteaza pulii late
Pe băşine afumate.
Mult mă mir şi mă gudur
Cum stă pizda lângă cur,
Şi nu moare
De putoare.
Si ai confundat uzul cu uzanta… Nu ca ar conta, oameni sa fim… oameni nealbi :))))
Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B[o]gom darovannomu zupan один, два, три, четыре.
Dacă tot vorbim de Eminescu, îl poți condamna cu dicționarul și manualul de gramatică în mână. Ne place sau nu, Румынский evoluează acum cu neologisme împrumutate din limba engleză. Cât privește albii si nealbii (cu sau fără trei paranteze), nu au salvat moldovenii Europa la Vaslui? Do it again.
E uimitor ce reactii viscerale poate produce o critica argumentata. De parca am fi pe un blog de pe ulita mica, vorba lui Creanga.
Nu ma deranjeaza aceste poezii, le cunosc, accept si exercitiile artistice mai putin sublime, adica clovneriile… dar ce au cu articolul? Ori poate s-a epuizat tema si am trecut la bancuri, bere si mici?!
„o critica argumentata”
E un picut visceral sa-ti dai singur note 😛
Nu vreau sa critic aspecte formale (mai ales cand se critica sensul vietii), dar tema articolului e aproape epuizata.
Pe cineva il impresioneaza Spartacus si avatarurile lui moderne, pe cineva Maica Tereza si avatarurile ei moderne, etc. Cineva vede pe bunul samaritean acolo unde nu e, cineva il vede pe Iisus la marsurile lgbt, altcineva vorbeste de drepturile omului fara sa aiba studii juridice, altcineva isi imagineaza ca transplantul de (ce face Cavadas acolo) e echivalentul teoriei relativitatii, altcineva crede ca doar pentru ca are ceva studii in psihologie e Jung sau chiar Calvin. E clar suntem diferiti. Vedem lumea diferit, ba chiar vedem chestii diferite. Asa ca tema ‘este Cavadas bun sau nebun’ nu ma mai intereseaza. Are si Cavadas un hobbi la moda si se vrea bagat in seama…
Nestiintificitatea binomurilor alb satul/negru sarman si ateu bravo/crestin de-a oaia nici nu merita discutata.(Imi pare rau, dar, Edi, nu mi-ai inteles sarcasmul. Acum sper ca sunt mai putin sarcastic, dar mai clar. Fii te rog si tu mai clar si spune ce ai vrut sa spui cu Vasluiul si cu cuvantul acela scris ruseste!)
Mai interesanta este incercarea Edi de a argumenta o dereglementare totala in zona limbii.
1. Umbli cu anacronisme. Cand Neacsu a scris acea scrisoare slava avea statut de limba sacra pentru vorbitorii de daco-romana. Formula de la inceputul scrisorii lui Neacsu avea alta semnificatie decat barbarismele pe care le produc pe banda diasporenii lenesi.
2. Eminescu a scris intr-o vreme cand limba romana literara contemporana inca nu avea forma literara actuala. Spre exemplu, romanii inca nu decisesera daca vor utiliza litera x sau grupul cs (v. Alecsandri).
Apoi, Eminescu recurge la licente poetice care sunt abateri permise. Si ultima, Eminescu este un utilizator foarte atent al limbii romane care propune o exprimare scrisa bazata pe formele vii (uz) romanesti si un critic acerb al greselilor de limba.
Ma mir ca ati crezut ca am ales exemplul Eminescu doar pentru ca e EMINESCU.
3. Nu cred ca cineva serios poate critica standardizarea comunicarii linvistice. Vorba voastra, I mean, sa fim seriosi ‘vorbesc cum imi vine’, ‘scriu cum imi vine’ si ‘imi e bine’ e argument de birt.
Ganditi-va la Eliade. Toata opera stiintifica si-a scris-o in franceza, dar memoriile in romana. Si nu incurca limbile si scria clar. Daca el a reusi inseamna ca si voi puteti… sa vorbiti clar macar intr-o limba.
4. La influentele lingvistice e de discutat mult, spre exemplu, romanii au scos multe slavisme din limba, au introdus multe frantuzisme, a fost adica si cu vice, dar si cu versa si nu uzul a impus moda aceea, elitele au decis, astfel ca la ora actuala avem doua registre foarte diferite ale limbii romane, unul popular (relativ variat) si unul literar (relativ unitar).
Ca idee, fenomenul imprumuturilor lingvistice e complex, nu putem spune ca daca e vorba de cuvinte, gata, totul e foarte simplu. Recunosc totusi ca la liceu m-ai fi impresionat
La comentarii lumea scrie intr-o romana buna, sa nu sariti cu pietre. Doar articolul e deranjant pentru ca e scris intr-un stil dubios de ardeleni protestanti inculti. Din astia care vorbesc o ‘pasareasca’ de predicator adventist fara scoala. Sper sa nu supar pe nimeni, dar Micul Samaritean m-a ingrozit dintotdeauna anume din cauza stilului lingvistic vadit nefiresc. Cred ca asta simteau romanii la Vaslui cand ii auzeau pe turci vorbind. Scarba si oroare. Si, pe langa alte motive, ii plesneau pe broscoii de necredinciosi si in numele unei limbi cultivate, elegante si clare
PS Am fost prin Ardeal si nu am nimic cu graiurile ardelenesti. Sunt poate un pic comice, dar sunt profund naturale si frumoase. La protestanti e buba, puroiul lingvistic. Dar, iarasi, s-ar putea sa fie o chestie de gust. Lor probabil le place.
1234litere, am plecat din Romania cand eram inca practic un copil si a trebuit sa mai invat cateva limbi…asa ca inteleg daca romana mea de balta deranjeaza dar ma bucur totusi daca ideile pe care vreau sa le transmit (care plac sau nu plac) se inteleg (cat de cat) : )
1,2,3,4
Dacă Neacșu vorbea limba daco-romană, cum se face că o limbă formată din fuziunea a două limbi moarte își murdărea încă în scutecele în secolul XVI, scutece care au fost schimbate abia trei secole mai târziu. Scrisoarea a fost adresată către primarul Brașovului, unde limba de cancelarie era latina. Ardelenii, români, unguri, germani, secui, când expediau o scrisoare la primărie, o scriau în latină, de aceea ardelenii încă se salută cu servus. Neacșu o fi vorbit el limba daco-romană dar nu știa latină și avea nevoie să o ia pe bulgărește ca să-și cârpească româna primitivă.
În ce privește protestantismul, Luther și Melanchton au cunoscut popi din Ardeal care studiau teologia în seminariile protestante alături de colegii lor sași. Moldovenii îmvățau teologia la Kiev. Ca unul care am ascultat destule predici în catedrala din Sibiu și aveam prieteni la teologie, ba am discutat chiar cu Marcu și Șesan, te asigur că gândirea ortodoxă din Transilvania are mai multe influențe protestante germane decât se crede. Neo-protestantismul, da, este american, adică este acasă în Balcani. Majoritatea lor sunt români, nu sași sau unguri, care îi cunosc pe Luther și Calvin.
Chestia cu moldovenii care s-au bătut cu turcii care vorbeau o limbă barbară este ridicolă. Poate și Ștefan-Vodă tăia boieri la beție pentru că făceau greșeli gramaticale? Când am însoțit o imigrantă din Moldova să îi traduc la city-hall m-a rugat să îi perevedesc din engleză. ”Ștefane, măria ta…” unde erai când i-a învățat Stalin pe români moldovenește?
Asta ca explicație a sarcasmului. Nu vreau să spun că atunci atunci când țara ta e destinație internațională pentru cumpărat rinichi și turism sexual cu minori nu îți mai rămân decât fanteziile protocroniste și apărarea Europei de barbari.
În marile orașe cosmopolite, cei obsedați de șiboleți etno-culturali, români, polonezi, evrei ortodocși, musulmani fundamentaliști, negrii afro-centrici, mexicani, fac parte din clasa numită loosers. Alise nu folosește limba română ca pe un fetiș național ci așa cum folosește și alte limbi, ca mijloc de comunicare.
Europenii, ale căror limbi s-au impus prin forța ideilor, autori universali, colonizare globală, putere economică, nu simt nevoia de fantezii protocroniste sau de șiboleți lingvistici. Tinerii români au aceiași mentalitate pentru că sunt europeni.
In fraza Timpului oamenii se insereaza ca niste virgule (tinerii romani care sunt „europeni”) , pe cand tu (1234 ), ca s-o opresti, ai incremenit ca un punct…, cu Eminescu „looser” , „obsedaț de șibolet etno-cultural” !
Mariana, nu mă refer nici la 1,2,3,4,nici la tine, nici, doamne fereste, la Eminescu, ci la români din diaspora care nu știu nimic de cultura română dar o resping si pe cea apuseană, pentru că ”noi suntem români” si dacii au fost părinții civilizației. Si, da, 1,2,3,4, are dreptate când se referă mai ales la amvoanele neoprotestante care pocesc limba și vor să apere creștinismul românesc de apusul pe care nu-l înțeleg. Eminescu este european si tocmai de aia a reusit sa creeze un mit national, despre care stia bine ca e mit, asa cum Wagner crease un mit german.
Îmi cer scuze pentru sarcasmul cu privire la Moldova. E partea mea umbrită. Am prieteni moldoveni pe care ii apreciez pentru intelect si caracter. Pot spune acelasi lucru despre multi rusi. Asa ca, scuzele mele, Mariana si 1,2,3,4.