Geneze…
13 mai 2019 9 comentarii
…
13.05.2019
Constat că atitudinea literalist – fundamentalistă față de textul sacru al Bibliei, este pe cât de paradoxală, pe atât de dezordonată. Specifică, de altfel, unor oameni cu o brumă semidoctă de cultură, unui mediu vulgar, în sens popular, fără nicio urmă peiorativă, fiindcă mă socotesc, eu însumi parte.
Pe de o parte, clamarea rigidă: ‘Sola Scriptura’, „Așa zice Domnul!”, „Stă scris!”, iar pe de altă parte, frecventarea cu asiduitate doar a fragmentelor care susțin poziția adoptată, ignorarea tuturor celor care contrazic, sau sunt incomode, jenante – prin detalii, metodologia ‘proof text’, etc.
Unii cărturari, începând de la Karl Barth, nu mai vorbesc de Cuvântul lui Dumnezeu și sugerează tot mai insistent că Biblia este o culegere de texte ale unor autori care își relatează experiența lor cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, un produs cultural, spiritual.
Pretindem și am creat concepte sacrosante ca „inspirație”, „revelație”, dar aceste sunt valabile doar la prima mână. Nu poate fi revelat, ceea ce este povestit, la mâna doua!
Fiecare dintre noi am avut câte o străfulgerare, iluminare, ne-a căzut fisa într-un moment crucial al vieții și am făcut alegerea potrivită, sau am dat-o în bară, rău de tot. Semnificațiile ulterioare le ajustăm ca să se potrivească. Facem asta, o viață de om. Scriem eseuri, alcătuim devoționale, predici, pline de bune intenții și bună credință.
Eu însumi, am rostit de la amvon: ‘Vă rog, în numele Domnului!…’ Am ieșit eu din anticamera divinității? Pot eu pretinde că știu cum gândește și ce simte Dumnezeu? Crasă încumetare!
Dar gândiți-vă cât material s-a adunat în ultimii 2500-3000 ani! Aceasta este inspirația, revelația, istoriografia religioasă și istoria tuturor religiilor, care au – în mod, de loc surprinzător – aceleași teme generoase, etice, morale, de bună conviețuire banală.
La care, conform imaginației populare, folclorice, se adaugă – în decursul a multor generații – legendele, basmele, miturile pline de subtilități, semnificații și învățăminte. Abia mai apoi, vin niște învățați care alcătuiesc o teologie sistematică.
Astăzi, noi privim la acest monument și suntem uimiți de măreția și grandoarea lui, ni se pare de neimaginat, ca să nu fie revelat, inspirat, miraculos, supranatural. Fatima și Lourdes stau mărturie. Pentru ultimul secol. Dar și Lascaux, pt ultimii 38000 ani.
…
Necunoașterea istoriei si literaturii imperiilor Sumerian, Akkadian, Babilonian, Sirian, absolutizează textele din biblie. Le face sa para ceva fara precedent si fără asemănare in alte culturi. E suficient sa se citească o mică parte a textelor din orientul apropiat ca sa se înțeleagă ca Dumnezeu „vorbea” peste tot in zona, hotăra granițe intre cetăți, dădea legi, lupta in fruntea armatelor, cerea a x-a parte din recolta pt. templu, împărțea populația in clase sociale, etc. Paradigma e comuna zonei, nu doar evreilor.
Din câte înțeleg autorul încearcă sa descifreze modul de formare și funcționare a “gândirii “ fundamentaliste…
După atacul asupra turnurilor gemene ,9/11, analiștii sociali au început sa realizeze pericolele pe care le induc ideile fundamentaliste ,așa ca au încercat sa le pătrundă și sa le descifreze resorturile cele mai intime.
Desigur,in cazul de fata nu este vorba de terorism ,in sens clasic, dar gravitatea fenomenului este reala.
Ce i de făcut?…
Lecturi savante, discuții libere,dezbateri oneste, reevaluări doctrinare, reformulări conceptuale —tot ce urăște mai mult fundamentalismul religios dintotdeauna și de pretutindeni!
”Dar și Lascaux, pt ultimii 38000 ani”.
Vorbim de o perioada de timp care a durat de 6 ori cat istoria civilizatiei si in care acelasi canon artistic, aceleasi preocupari cultice si, probabil, aceleasi legende au circulat din Franta pana in Iberia si in Romania. Neanderthal si Denisovan inca isi incrucisau cararile cu H sapiens. Te uiti la picturile rupestre, la programul iconografic, la simboluri misterioase si te intrebi care erau genezele uitate ale acestor oameni. Nu vom afla niciodata. Lumea lor a pierit fara urme la sfarsitul glaciatiunii in apele potopului despre care civilizatia a pastrat amintiri vagi.
Desigur, geneza biblica e plina de sensuri, ca si Enuma Elis sau geneza Eridu, de la inceptul revolutiei urban-agrare. Aceste sensuri, in masura in care pot fi intelese, sunt inecate in zgomotul alb al amvonului fundamentalist. Femeia, sarpele, ”ai de grija surioara cum te porti”.
Cea mai interesanta mi se pare Geneza din Ugarit unde apare numele lui Adam, sarpele, pomul, moartea, dar in alt context.
Probabil ca si catalizator pt evolutie și ieșirea din zona de confort, daca e cea care banuiesc a fi. Un fel de șut in fund e un pas inainte.
o metafora a faptului că daca Africa rămânea o jungla si nu devenea savană, eram și acuma in pom. Fara o presiune exterioară maimuța nu are de ce sa schimbe ceva. Așa e si in cazul individual al nostru, atâta că in plus noi putem fi si atrași de ceva, cum ar fi un ideal sau o idee, decât doar împinși forțat de la spate.
Ma gândesc de ce doar animale in picturi, de ce nu plante si ciuperci pe lângă animale. Macar ca era o cultură șamanică in care plantele si ciupercile se gasesc. Nu există o soma ca in vede. E drept că nici Europa nu excelează in plante psihedelice. Dar nu au nici plante magice, arbori sacri, de mancare, in picturile rupestre ma refer. Poate astea vin odată cu horticultura si agricultura.
e același fenomen ca cel modern. Stim ca mulți artiști foloseau substanțe diverse si multa arta o datorăm acestui fapt, a se vedea cartea narcotice in literatura romana de Andrei Oișteanu, dar nu exista o arta care sa reprezinte aceste experiențe in sine. Adică folosești experiența ca sa termini romanul dar nu scrii sau nu pictezi ceva care sa reprezinte experinta. Din câte știu doar recent a aparut asa ceva https://www.widewalls.ch/psychedelic-artists-top-list/ . La H.P. Lovecraft am mai vazut, deși nu in mod explicit si in rest doar in vede.
Am mai întâlnit in literatura antropologică, la anumite triburi din amazon, geneze extrase din ședințe cu psihedelice. Putem doar banui ca nu sunt singurele si ca s-a pierdut cauza care le-a generat. Ce nu cred e ca cineva o stat odată si și-o propus sa inventeze o geneză. Ceva experienta le-o determinat, experințe care nu se rezuma doar la psihedelice. Sunt înflorituri, creație proprie, inspirație din geneze mai vechi, dar sâmburele a fost generat de o trăire, fenomenologic macar, reala. In ultimele decenii cred ca sunt destule geneze inventate si mult bullshit din care ies ciuperci după ploaie. Dar macar cele de pana la genezele gnosticilor inclusiv cred ca merita studiate. Dupa ele doar știința o produs o geneza care sa aiba o baza alta decât hai sa facem o șmecherie.