Apocalipsa după Nietzsche

30 Responses to Apocalipsa după Nietzsche

1. polihronu says:

   10 iulie 2019 la 10:24

   Un inamic extrem de util in definirea crestinismului victorios din secolul III a fost si iudeul. Util mai ales teologic – pentru ca crestinul post-apocaliptic avea nevoie sa-si mascheze intoarcerea la Moise cu cel mai virulent antisemitism; dar si politic – imperiul nu privea cu ochi buni nationalismele, dar gasea utila turma in cautare de pastor. Inventarea duminicii ca zi de cult si, uneori, de odihna rezuma perfect tradarea revolutiei hristice.

   Si da, iarasi zic, nu gasesc nimic mai penibil in lumea de azi decit sa critici totalitarismul politic in numele totalitarismului religios. Trump e, in contextul asta, developarea ideala a rusinii ambitiei totalitare a Americii.
2. Mariana Maritoi says:

   10 iulie 2019 la 12:35

   Dumnezeul lui Isus nu e Dumnezeul din Evanghelii ?
3. Adrian Ghitta says:

   10 iulie 2019 la 14:07

   Edi,
   Zici că polologhia celor din sec. III nu se baza pe Pavel? De ce nu faci un studiu comparativ între învățurile lui Isus și cele ale lui Pavel ca să vezi unde e rugina creștinismului? Cumva pentru câ tu însuți ai interpretat Geneza prin Pavel?
4. Edmond Constantinescu says:

   10 iulie 2019 la 15:06

   Poli,

   Amin. Mitul evreului etern ofera eternul argument pentru eternul fascism.

   Mariana,

   Evangheliile sinoptice si evanghelia lui Toma reprezinta conceptia comunitatii care a mâncat și băut cu Isus. Ioan este o generație mai târziu. Epistolele Pauline sunt altă sursă timpurie, dar nu trebuie confundate cu cele deutero-pauline care sunt material reciclat si există unele interpolări ca cea că femeia trebuie să tacă, care contrazice contextul: femeia să proorocească cu capul acoperit.

   Ce a gândit si spus exact în întregime Isus este discutabil. Care a fost învățătura lui originală este mai ușor de înțeles. Împărăția este înlăuntru, Împărăția a venit, este aici, frăția universală a omenirii, credință fărăr crez și ritual, transgenderism (vezi Toma), bucură-te de prezent și lasă viața viitoare pe seama Tatălui. Pe lângă acestea apar idei care par să le contrazică, încercând să ”explice” ideile radicale în contextul teologiei oficiale.
5. Edmond Constantinescu says:

   10 iulie 2019 la 15:24

   Adrian,

   Fac diferență între epistolele pauline si cele deutero-pauline sau pseudo-pauline. Este ca diferența între Un Apel Solemn si Adv Home, if you know what I mean.

   Am navigat si eu destul de mult prin mlastina asta, dar la sfârșitul zilei cred ca am argumente ca Paulus nu a fost platonist ca ontologie. ”Dumnezeu a ales cele ce nu sunt (me ontes) ca sa distrugă pe cele ce sunt (he ontes). Aici Paulus este ăn opoziție cu Platon și Aristo.

   1 Cor 15 arată mai degrabă o sinteza între epicureism si conceptul iudeo-elenist al celor doi Adami. În ce priveste jertfa înlocuitoare, cum îți explici Rom 3, 25-26, că ispășirea a avut loc din cauză că Theos ”trecuse cu vederea păcatele” nu din cauză că nu le putea trece cu vederea (concepția creștină) și că a fost un act demonstrativ.

   Oricum, Paulus nu este teolog decât în polemică, la fel ca Luther.
6. Edmond Constantinescu says:

   10 iulie 2019 la 15:41

   ”Trump e, in contextul asta, developarea ideala a rusinii ambitiei totalitare a Americii.”

   Trump demonstrează că Dumnezeu este mort pentru evanghelici.
7. Adrian Ghitta says:

   10 iulie 2019 la 16:32

   Păi tocmai exemplul dat din Romani este unul din pasajele care contrazic învățătura lui Isus, care a predicat pocăința întru iertarea păcatelor, nu jertfă de sânge întru demonstrația neprihănirii lui Dumnezeu. Iar în 1 Corinteni 15, nu pedalează Pavel pe diferența dintre trupul firesc și cel duhovnicesc?
8. Edmond Constantinescu says:

   10 iulie 2019 la 17:31

   Isus nu a spus niciodată că tatăl cere sânge pentru păcat, dar a fost convins, înainte de moarte. că nu poate evita martirajul dacă rămâne consecvent cu sine. Nu există texte clare în NT care să susțină explicit doctrina morții înlocuitoare. Poți spune că Dietrich Binhoeffer a murit să ispășească păcatele și rușinea bisericii luterane germane, dar de aici până la ideea barbară a morții substituitoare este distanța între poezie și limba de lemn.

   Diferența între cei doi Adami este bazată pe citirea celor două creații din Geneza ca referindu-se la un Adam ceresc și unul pământesc. Fiul omului din Daniel 7 fusese deja identificat de unii iudei ca Adam din Gen 1. Însă aici nu avem dualismul antropologic spirit-materie, cu atât mai puțin trihotomia din 2 Tes, 5, 23, pe care majoritatea scholarilor NT refuză să o atribuie lui Pavel, sau a falsului Dyonisie Areopagitul.
9. Adrian Ghitta says:

   10 iulie 2019 la 17:52

   Doar pentru a clarifica, eu nu țin să dovedesc că Paulus a fost platonian, ci doar afirm că atât “neprihănirea prin credință” cât și “predestinația” nu sunt Învățăturile lui Isus. Da, acesta a fost conștient de iminența morții dar L-a întrebat pe Tatăl “de ce?”
10. alterego1968 says:

    10 iulie 2019 la 18:31

    „Care a fost învățătura lui originală este mai ușor de înțeles. Împărăția este înlăuntru, Împărăția a venit, este aici, frăția universală a omenirii, credință fărăr crez și ritual, transgenderism (vezi Toma), bucură-te de prezent și lasă viața viitoare pe seama Tatălui. Pe lângă acestea apar idei care par să le contrazică, încercând să ”explice” ideile radicale în contextul teologiei oficiale.”

    Absolut corect Edi!!!
11. alterego1968 says:

    10 iulie 2019 la 18:53

    Adrian

    Hristos nu-si intreaba Tatal de ce trebuie „sa moara”, pentru ca El stie ca nu poate muri. Ceea ce aduce El in discutie e SUFERINTA. Ca fiecare din noi se intreaba daca aceasta trecere trebuie sa se faca obligatoriu prin suferinta, daca nu poate fi indepartat paharul suferintei de la El. Intrebarea e retorica, Hristos stie ca nu se poate si isi accepta destinul.
    Atunci care e rostul, de ce o face?
    O face pentru mine si pentru tine, pentru ca tu si eu sa vedem ca e om ca mine si ca tine si in felul asta sa pastram nadejdea ca putem si noi fi Om ca El si sa indraznim, pentru ca prin suferinta El a biruit Lumea, asadar si noi putem. Teama de suferinta este farama de ego(fire pamanteasca), prezenta in acest incredibil Om si fara aceasta farama de ego Invatatura Lui ne-ar fi cu adevarat nefolositoare. Hristos este cel mai complet Om(dar nu Om la modul absolut), pe care istoria l-a consemnat si tocmai de aceea este credibil si tocmai de aceea Invatatura Lui are sens pentru noi.
12. alterego1968 says:

    10 iulie 2019 la 19:02

    Edi

    Ai dreptate, Hristos pe cruce nu este mielul de sacrificiu, ci arhetipul suferintei umane ca rezultat al mintii egoiste. Cand ma uit la Hristos pe cruce, ma uit la mine, suferind ca urmare a incapacitatii mele de a renunta la manunchiul de prejudecati care se pretinde a fi Eu.
    Si da Invatatura este despre Identitate, despre adevaratul Sine despre Cine, fiecare din Noi suntem.
13. Adrian Ghitta says:

    10 iulie 2019 la 19:15

    Întrebarea nu era “de ce să moară”, ci de ce simte că Tatăl l-a părăsit? (Vis-a-vis de ce spune Pavel în Romani)
14. alterego1968 says:

    10 iulie 2019 la 19:20

    Edi
    ” Însă aici nu avem dualismul antropologic spirit-materie, cu atât mai puțin trihotomia din 2 Tes, 5, 23,”
    Absolut corect, totul este duh, pe nivele diferite de constienta, nu exista materie-spirit ci doar spirit. Cand Hristos se refera la juramant si zice ca pamantul este asternutul picioarelor iar cerul este scaunul de domnie al marelui Imparat, exact asta doreste sa zica, ca exista diferite nivele de constientizare, insa fiecare din ele este nepretuit, asa ca nu trebuie bagatelizat, etichetat, dispretuit.
    Cand Hristos face diferenta intre carne si duh, face diferenta intre mintea egotica si Inalta Constienta.
15. alterego1968 says:

    10 iulie 2019 la 19:39

    Adrian
    Contextul asta läsa sa se inteleaga.

    Acum, la intrebarea pe care o reformulezi, raspunsul e acelasi.
    Egoul si Constiinta care spune Eu sunt nu au loc in aceeasi teaca, ori mai corect ar fi sa zic, atunci cand cobori la nivelul egoului nu mai poti fi deasupra lui si ceea ce simti, e ca esti parasit. Dar asta e iluzie, in realitate nu esti dar nu mai simti legatura. Hristos stia si asta. Dar mai exista astfel de episoade.

    Altul – cand cere apostolilor sa predice 3 ani jumate oilor pierdute ale casei lui Israel – dovedeste ca Hristos avea o farama de ego colectiv, si poporul in interiorul caruia s-a nascut, nu-i este indiferent.

    Altul – episodul invierii lui Lazar. Hristos plange. De ce plange daca stia ca-l va invia pe Lazar. Plange pentru ca simte suferinta celor din jur si sufera alaturi de ei.

    Altul – biciul din templu.

    Insa abia aceste momente il fac pe Hristos de nepretuit pentru noi, fara ele am fi cu adevarat fara nadejde, vorbesc de noi cei care n-am fost contemporani cu biologia Lui.
16. Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

    10 iulie 2019 la 19:49

    Iisus a murit pentru oameni din iubire. A vrut sa bea paharul suferintei noastre pana la capat dandu-ne in acelasi timp puterea si viata sa dumnezeiasca care biruieste iadul. Nu sunt de acord cu teza ca Iisus nu s-a considerat Dumnezeu. Chiar lasand deoparte evanghelia si epistolele lui Ioan, avem si in evangheliile sinoptice destule date, nu mai vorbesc in epistolele lui Pavel, care dovedesc ca el nu era un simplu om. Chiar si in evangheliile sinoptice iarta pacatele oamenilor, afirma ca este Domnul lui David, aproba afirmatia lui Petru ca este Fiul lui Dumnezeu cel viu si trimite pe apostoli sa boteze in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, ceea ce deja indica clar Treimea si egalitatea persoanelor. La Pavel avem si mai multe exemple, ar dura prea mult sa le insir. Daca luam lucrurile rationalist, e de discutat, dar chiar si asa, cred ca suntem departe de a adopta atat de sigur punctul de vedere contrar.
17. Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

    10 iulie 2019 la 20:09

    Eu cred ca Dumnezeu e Logosul in sensul ca El unifica existenta sfasiata si dezbinata a omului si o introduce intr-o anumita ordine, in care nu mai este dezbinare, nu mai este lupta aceasta intre mintea omului si trupul lui in care, dupa cuvantul lui Pavel, ”nu fac binele pe care-l voiesc ci raul pe care nu-l voiesc”. De aceea este corecta si profunda afirmatia lui Ioan ca Dumnezeu e Logosul. Dar acest Logos nu este imanent, el depaseste si transcende posibilitatile acestei lumi create. Dar imprima creatiei o ordine, ca dar de sus. Sigur ca aceste chestiuni sunt extrem de dificile si greu de acceptat dpdv rationalist si cred ca cel mai mare pericol cand vorbim de Dumnezeu este sa adoptam pozitia rationalista sau a exegezei istorico-critice. Nu spun ca asta nu e buna la ceva, dar nu ne duce in niciun caz la destinatie.
18. alterego1968 says:

    10 iulie 2019 la 20:19

    Andrei
    Hristos este Omul. Este capabil sa urce sau sa coboare pe diferite nivele de constienta. El nu ne da Viata, ne zice ca noi suntem Viata, noi suntem aidoma Lui, Lumina Lumii. Si daca nu vedem asta, este pentru ca ochiul nostru este rau(defect), si drept consecinta trupul va ramane in intuneric – in intunericul de afara, unde este suferinta(plansul si scrasnirea dintilor). El zice ca vei sta alaturi de El pe scaunul de domnie al Tatalui, zice ca esti mai pe sus de ingeri, zice ca esti nepretuit in ochii Tatalui, care te iubeste ca act de recunoastere. Viata noastra biologica, poate fi traita in Lumina si va fi. El nu iarta pacatele in acceptiunea pe care o avem noi despre despre iertare, ci intelege si nu ne condamna, pentru ca suntem BOLNAVI. Asta e vestea cea REA.
    El ne ajuta sa intelegem si sa acceptam acest lucru ca prim pas spre vindecare. Hristos zice ca Dumnezeu este Duh, este nivelul de constienta absolut si ca ai acces la El ca drept al Intaiului nascut, pentru ca oricare din noi este Intaiul nascut, aidoma Lui, chiar daca venim pe rand sa ne luam mostenirea(cu navala), in cazul in care o acceptam prin innoirea mintii noastre. Asta e VESTEA CEA BUNA – Evanghelia.
    Destinul meu pamantesc dar si al tau, prietene penduleaza intre aceste doua vesti pe care le primesti in Invatatura acelui Om.
19. polihronu says:

    10 iulie 2019 la 21:57

    “nu ne duce in niciun caz la destinatie”

    De ce sa gindeasca credinciosul cind el stie deja care e sfirsitul drumului?
20. polihronu says:

    10 iulie 2019 la 21:58

    “Exegeza istorico-critica” e un pleonasm. Pentru ca orice altceva e mestesug de timpire.
21. Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

    11 iulie 2019 la 17:15

    Sunt insa de acord cu dl Edi Constantinescu ca metafizica e moarta. Daca luam exemplul naturii umane, e destul de clar ca natura umana e de fapt ADN-ul uman. Deci firea umana e de natura chimica. Adio metafizica. Adio Platon. Adio Aristotel. Adio filozofie greaca. Se poate spune din acest punct de vedere ca Iisus a avut fire umana fiindca s-a nascut dintr-un om (fecioara Maria) si a avut ADN uman. Dar dincolo de asta nu mai putem merge, la o natura metafizica abstracta. Si daca ar exista o asemenea natura metafizica ce ar putea fi ea? Sufletul? Si ce ar fi sufletul? Acea substanta simpla, vie si nedivizibila, nemuritoare prin insasi natura ei simpla, de care vorbeau sfintii parinti? Dar asta ar contrazice nu doar ceea ce stim din neurostiinta moderna, ci si acel crestinism originar la care ar trebui sa ne intoarcem. Fiindca insasi doctrina crestina veche afirma ca sufletul e nemuritor prin harul lui Dumnezeu, nu prin natura sa imanenta. Iar daca nu e acea substanta simpla atunci ce e? E oare suma functiilor psihice? Dar asta e de fapt un produs al creierului, ce poate fi modificat prin substante chimice si medicamente.
22. Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

    12 iulie 2019 la 20:21

    Edi Constantinescu,

    Vroiam sa va intreb : nu credeti totusi ca metafizica isi poate gasi un refugiu la nivelul acelui ”lucru in sine” kantian? Adica de ce, de exemplu, natura umana nu ar putea consta in acel ”das ding an sich” kantian la care nu avem acces prin mijloacele de investigatie stiintifica sau filozofica? Care ar fi raspunsul ce s-ar putea da acestei intrebari?
23. alterego1968 says:

    14 iulie 2019 la 11:30

    Andrei

    „E oare suma functiilor psihice? Dar asta e de fapt un produs al creierului, ce poate fi modificat prin substante chimice si medicamente.”

    Un confrate al dumitale, Eben Alexander, avea aceeasi dilema.
24. Edmond Constantinescu says:

    15 iulie 2019 la 19:18

    AV,

    Îmi cer scuze pentru întârziere.

    Kant pleacă de la întrebarea: dacă Newton are dreptate, cum rămâne cu metafizica?

    Cifrele ies la socoteală, dar ce este în spatele legilor mecanicii? Cum poate o forță, G, să se transmită prin spațiul care nu există? De ce se succed evenimentele pe scara timpului în ordinea „ a, b, c, d? În limitele spațiulu și timpului newtonian, care există doar pe hârtie sau pe tabla profesorului, spațiul /timpul, succesiunea evenimentelor, a, b, c, etc., tot o abstracție, sunt categorii apriorice. Nu cunoaștem lucrul în sine.

    Ultima frontieră a lui Newton este aplicația mecanicii clasice la legile luminii. Și aici ne lovim de ”lcurul în sine” în sens fizic. Spațiul este câmpul electromagnetic și, prin deducție, câmpul gravitațional. Trecutul și viitorul sunt două conuri, ca cele de lumină, prin care prezentul se extinde înainte și înapoi. Succesiunea a, b, c… depinde de poziția și viteza observatorului.

    Concluzia metafizică o trage Heidegger: știința a pătruns în teritoriul ontologiei. Mai aproape de noi, Blaga, Eonul Dogmatic: teoria seturilor și fizica quantică înlocuiesc Dogma ca dialectică a dezvăluitului/nedezvăluitului. Înapoi la Heidegger: Ființa nu mai este lucrul în sine ci Da-Sein, infinită manifestare în timp (dacă am înțeles bine că, recunosc, tipul mă depășește).
25. Edmond Constantinescu says:

    15 iulie 2019 la 19:30

    Eben Alexander are o singură dilemă: cum să storci fraerii de bani vânzând ulei de șarpe. Când o dai în bară ca neurolog, dat în judecată pentru malpractice și concediat pentru incompetență profesională, te reprofilezi pe gogoșerie pentru creștini. Mai știm noi pe cineva care s-a întâlnit cu Enoh pe Saturn în circumstanțe aproape identice.
26. alterego1968 says:

    16 iulie 2019 la 11:09

    „Nu judeca caci vei fi judecat!”
    Cu alte cuvinte, atunci cand judeci pe cineva, te judeci pe tine insuti. Proiectezi in el propria-ti vinovatie, pentru ca nu te poti invinovati pe tine, nici o imparatie nu se ridica impotriva ei insasi.
    Paul Scudrea, din romanul „Spre fericire” al lui N. Porsena, zice: „…morala lumi…pfhhh, iarba de calcat in picioare, un set de principii in virtutea caruia condamnam in altii ceea ce noua ne iertam cu mare usurinta”….
27. Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

    16 iulie 2019 la 18:45

    Edi Constantinescu,

    Niels Bohr avea o alta parere decat Heidegger despre ce anume este stiinta si care este domeniul sau, iar acesta nu e in niciun caz ontologia. Asta e parerea lui Bohr. Si cred ca in domeniul asta stia mai bine decat Heidegger despre ce e vorba. Nu e neaparat parerea mea. Vreau doar sa arat ca parerea contrara celei a lui Heidegger e sustenabila de asemenea.
28. Andrei Voiculescu (@AndreiVoiculesc) says:

    16 iulie 2019 la 19:35

    As putea sa dau exemplul cu transsubstantierea. Stiu ca ati afirmat odata ca are loc intr-un univers paralel. Poate ca chiar despre asta e vorba. O realitate ”paralela” la care nu putem avea acces cu mijloacele investigatiei stiintifice. Ca sa glumim nitel, chiar si stiinta vorbeste de universuri paralele, multivers etc. Vorba lui Shakespeare, ”mai multe sunt in cer si pe pamant decat inchipuie filozofia”.
29. polihronu says:

    16 iulie 2019 la 21:51

    “nu putem avea acces cu mijloacele investigatiei stiintifice”

    Dar la care avem acces daca zicem “hocuspocus”.
30. Edmond Constantinescu says:

    17 iulie 2019 la 19:15

    Shakespeare are dreptate. Filozofia inchipuie multe, de accea are nevoie de stiinta sa tina imaginatia sub control.

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.