Defensa proiectivă

 


Suntem organisme vii, sisteme biologice. Ca să ființăm, să supra-viețuim, facem schimb permanent de substanțe, energie, informație, knowhow, cu mediu. Mediul nostru inițial a fost natural, apoi social, cultural, spiritual. Deși mediu natural este neutru, l-am perceput afectiv, ca binevoitor sau ostil, favorabil sau nefavorabil. I-am dat sens, l-am încărcat cu semnificație.

Aceasta s-a petrecut în mintea noastră, dar am proiectat asupra naturii, mediului, aceste valori. Plantele, fructele, semințele care erau bune, sau dimpotrivă, provocau crampe, erau dulci sau astringente, amare, te hrăneau sau te omorau, au primit etichete valorice.

Animalele care se lăsau vânate sau se apărau, fugeau, se ascundeau, luptau, au fost și ele încărcate cu semnificații, identitate. Omul le-a dat nume. Gen 2,20.

Dacă există un sens, dacă există valori, există spirite, puteri, ale acestor valențe. Animismul, totemul, sacrul, zeii, au început să populeze conștiința oamenilor. Proceduri rituale de influențare și adjudecare a șanselor, sorților și destinului, au intrat în practica curentă.

Omenirea pare să fi avut din cele mai vechi timpuri, complexul identității. A simțit nevoia să adauge valoare la propria identitate. Totemul, zeii, etnia, naționalitatea, religia, cultura, sportul, profesia, logo-ul, sunt adăugiri protetice la propria identitate.

Dar a fost un timp, când pretențiile identitare nu aveau suficientă acoperire pentru trebuințele aflate în concurența beneficiilor insuficiente și precare. Supralicitarea se făcea în absolutul imaginar, populat cu zei. Identitatea este purtătoare de autoritate. Artificiul consta în apelul sau invocarea unei autorități superioare. O identitate comună, banală, era șlefuită până la strălucire, cu una absolută. Funcțiile supranaturale ale acestora, delimitate în timp ca sacre, s-au dovedit foarte potrivite, utile și lucrative, sub numeroase aspecte. Sacrul impunea, fixa, conferea autoritate.

La fel cu societatea umană, spiritele au devenit zei, inițial specializați, apoi ierarhizați – și cum lumea, ca și autoritatea lor, era absolută, unul singur a devenit suficient, de la politeism sau henoteism, s-a ajuns la monoteism.

Încă din antichitate, pe măsură ce oamenii au deprins pasiunea cugetării, gândirii, a apărut dragostea de înțelepciune – filosofia care mai târziu a trebuit distinsă de preocupările foarte concrete, practice și fizice, fiind numită metafizică. Lumea fizică avea să devină apanajul științelor, iar lumea ideilor a fost rezervată filosofilor.

Această primă distincție, i-a împărțit pe gânditori în idealiști și materialiști, după cum unii susțineau primatul ideilor, ceilalți pe cel al lucrurilor, obiectelor concrete, reale.

Frumusețea, perfecțiunea construcțiilor teoretice, ideale, i-a determinat pe idealiști, dintre care în antichitate – Platon a rămas cel mai proeminent – să considere că ideile constituie, de fapt partea esențială, fundamentală, autentică, divină, transcedentală, a existenței, de care urma să se ocupe ontologia, ramură a filosofiei. De concepție opusă, au fost materialiștii – Democrit, Epicur, Pitagora, Euclid – care au considerat realitatea imediată ca primordială, folosindrațiunea, logica și matematica. Bazele logicii și ale științelor, au fost puse – pentru multe secole – de Aristotel.

Categoriile antropomorfe, simple și primitive ale religiei – dar având avantajul că erau mai accesibile maselor, au simțit nevoia împrumutului din categoriile filosofiei idealiste, în lupta polemică cu ereziile. Împrumutul a fost salutar, în primă instanță, dar s-a dovedit problematic, fiind însoțit de toxicitatea multor contradicții și incapabile să satisfacă criteriile și limitele logicii formale. Imaginarul, iluziile, culipsa lor de consistență, nu puteau face casă bună cu realitatea concretă. 

Când, după evul mediu, odată cu renașterea și reforma, omenirea a pășit curajos pe calea cunoașterii, a modernității, prin ceea ce s-a numit iluminism, umanism, știința și tehnologia au luat un avânt fără precedent, înțelegerea realității fiind asaltată de abordări cu totul novatoare.

Încă din sec al XVII-XVIII, gânditori ca Spinoza, au cutremurat și reverberat în întreaga cultură și spiritualitate occidentală, bazele înțelegerii lumii, gândirii, moralei, psihologiei, evoluției, medicinii.

Complexitatea crescândă a înțelegerii lumii, modifică raporturile dintre oameni și mediu, dintre ei, cu ei înșiși. Procesualitatea este continuă, trebuințele, nevoile, înțelegerea, relațiile se schimbă permanent. Cultura, spiritualitatea, reflectă aceste raporturi și nevoi în schimbare. Posibilitățile cunoașterii, tehnologia, diversifică și cresc gradul de civilizație, confort, nuanță.

De asemenea, pare evident că progresul, civilizația, cu mici sincope, au fost contiunui. De la relații grosiere, abrupte, cu tușe groase ale separării, cu o existență aspră, agresivitate, violență, injustiție, inechități, la relații moderne tot mai echitabile și confortabile pentru toți participanții.

Fundamentaliștii, care se agață de aspectul imuabil alzeilor, nu văd cu ochi buni schimbarea, n-o pot înțelege, și nici accepta. Dar este necesară. Când, istoric, o schimbare se impune, în timp, înseamnă că nu exista altă cale, că a fost necesară.

De ce am făcut acest ocol cu totul schematic și incomplet al istoriei gândirii și evoluției omenești? Pentru că aș vrea să înțelegem mecanismul subtil prin care, instituții și domenii milenare ale concepțiilor, organizării și tradițiilor omenești, s-au format. 

Pentru ca să aibă o explicație coerentă, încărcată de sens și semnificație, în toată complexitatea sa, a existenței și realității, care îi cuprinde și pe ei înșiși, oamenii confruntați cu misterul, cu forțe inegale și net superioare lor, au creat prin proiecția propriului chip, un model ideal, l-au investit cu autoritate, i-au conferit perfecțiune și alte atribute absolute, care să fie o sursă de referință, o resursă de intimidare, ascultare, disciplinare, cât și una de mângâiere, speranță, promisiuni inepuizabile.

Sistemul s-a dovedit extrem de lucrativ, cel puțin la nivelul maselor largi de oameni. Problema este că, luat la bani mărunți de către oameni obișnuiți să gândească critic, s-a dovedit mai puțin perfect, plin de contradicții insolubile, de limite care nu pot coincide cu perfecțiunea Sursei – adică foarte uman și foarte limitat.

Dar, există limite și inconveniente mult mai serioase! Oricât de tradițională, culturală, spirituală și antropologică ar fi, această proiecție este, în ultimă instanță, un mecanism costisitor, lipsit de randament, ineficient, o defensă psihicăanormală! 

Ea produce înstrăinare de sine, costuri incomensurabile, multă suferință, separare, conflicte și războaie religioase, servituți epuizante și inutile, erori, obscurantism, izolare și ghetoizare.

Nu avem nevoie de acest ocol artificial, pentru a ne regăsi pe noi înșine și rațiunile existenței noastre în lume! 

Omul își crează zeii după chipul și asemănarea sa, în loc să-și asume direct cunoașterea de sine, a realității, modul propriu de funcționare, normele naturale și legile existenței, consecințele acestora, să și le însușească, să aibă satisfacția,bucuria și fericirea existenței, fără aservire, fără vinovăție, fără pedepse și chinul așteptării lor. Între timp, o mare parte a omenirii a făcut deja acest pas! Doar că sunt puțini cei care au și curajul să și-l asume!

Cum afirma Spinoza în urmă cu peste 300 ani, prin înțelegere, ajungem la o existență împlinită, la bucuria și fericirea, depline. Normele nu sunt transcendente, nu cad din cer, ci ne sunt proprii, sunt rezonabile! Omul este o ființă atât de complexă, încât el însuși poate fi privit ca un univers. Constatarea că universul interior și universul exterior, aparțin aceleași naturi, sunt guvernate de aceleași norme și legi, conduce la înfrățire, eliberare, încântare.

Teodiceea ca tentativă de explicare a răului existențial –suferinței, morții  ca o consecință a răului moral și spiritual, este una de primă intenție, facilă, superficială, parțială, contradictorie și incompletă. Marea Luptă se bazează pe un conflict eminamente distructiv, care nu are altă soluție decât apocalipsa. Apelul la miracol, la supranatural, este imperios, atât la origini, la creație, cât și la final. Un final reverberat. În reluare. Cu fiare! În chinuri! Morbid! Dar nimeni nu ne poate explica unde este sursa supranaturală și, implicit contranaturală – acum și aici. De ce lipsește? Ne dăm seama imediat, că perechile de contrarii sunt universale, că ele aparțin lumii naturale, neutre sub aspect valoric și semnificativ moral.

Mai mult, o înțelegere mai profundă, cel puțin în domeniul molecular, atomic, nuclear și cuantic, este aceea că dipolii sunt perechi antitetice care realizează o sinteză calitativ superioară, că microparticulele, fie ele corpusculi sau unde, sunt permanent împerecheate, că sunt însoțite permanent de energie și informație, că în preajma lor există, ca prezență permanentă: câmpul.

Spinoza, și după el, Nietzsche, apoi mulți alții, au înțeles că dihotomiile adevăr/eroare, bine/rău, frumos/urât, au o valoare reală, dar, o înțelegere mai profundă, pune sub semnul întrebării noțiunea de cădere și păcat, moartea ca o consecință a unui rău moral și spiritual, când ea este un proces natural, o condiție a vieții, a oricăror organisme vii.

Spinoza consideră că omul poate ajunge la înțelegerea rațională a propriei naturi, îngemănată cu natura esențială a existenței și că, din această înțelegere a necesității, din controlul rațiunii asupra afectelor, se naște liniștea, bucuria, pacea, libertatea, iubirea, împlinirea, fericirea.

Deși la vremea lui se știa mult mai puțin decât știm acum despre ordinul de mărime astral, cel cotidian și aproape nimic despre cel cuantic, Spinoza – uimit de miracolul acestei alcătuiri, considera că tocmai în ea rezidă Spiritul acestui Univers, ale celor trei ordine de mărime, și celor trei moduri de existență: materie, energie, informație. Sau poate, așa înțeleg eu. Câmpul sintetizează, unifică, cele trei forme și se găsește pretutindeni: cuantic, electromagnetic, gravitațional. Un fel de sfântă treime, ca intuiție a acestei realități.

Întorcându-ne la teodicee, la justificarea răului, suferinței, morții, prin cădere, păcat, împreună cu cortegiul lor de vinovăție, teamă, autodepreciere, depresie, conduc la înjosirea demnității umane, la o mentalitate de sclavie și degradare a naturii umane.

Omul, care este parte integrantă din natură, dar prin cunoaștere, rațiune și conștiință, a adăugat naturii – cultura, fie fusese supraomagiat ca încununare a creației, fie înjosit prin instinctualitatea și afectele sale, privite nu ca o condiție a supraviețuirii, ci ca un balast al animalității.

Această înțelegere ne-a pus în opoziție cu mediul, ne-a înstrăinat de relația organică cu natura, ceea ce ne-ar putea conduce la o repetare a extincției.

Trebuie doar să ne respectăm pe noi înșine, valorile și regula de aur: Ceea ce doriți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel! Luca 6,31. ‚La fel’, animalelor, naturii, mediului.Nu judecați, ca să nu fiți judecați! Mat 7,1. Nici Eu nu te osândesc! In 8,11. Du-te și trăiește în curăție!

60 Responses to Defensa proiectivă

  1. „Categoriile antropomorfe, simple și primitive ale religiei – dar având avantajul că erau mai accesibile maselor, au simțit nevoia împrumutului din categoriile filosofiei idealiste, în lupta polemică cu ereziile. Împrumutul a fost salutar, în primă instanță, dar s-a dovedit problematic, fiind însoțit de toxicitatea multor contradicții și incapabile să satisfacă criteriile și limitele logicii formale.

    Istoria teologiei in doua fraze.

  2. dysangeliumm says:

    … fiind însoțit de toxicitatea multor contradicții și incapabile să satisfacă criteriile și limitele logicii formale.

    „Dumnezeu a creat om dupa chipul si asemanarea sa… ”
    Antropomorfism biblic crestin: Bun

    Darwin a observat comportament si emotzii asemanatoare oamenilor la unele specii de primate
    Antropomorfism darwinian evolutzionist: Räu

    Sclavia, curatzare etnica, holocaust, infanticid: Bun cand e poruncit de zeu

    Sclavia, curatzare etnica, holocaust, avortul: Päcat

  3. At a moment when democracy is under siege around the world, these scenes from our literary life sound pretty trivial. But if writers are afraid of the sound of their own voice, then honest, clear, original work is not going to flourish, and without it, the politicians and tech moguls and TV demagogues have less to worry about. It doesn’t matter if you hold impeccable views, or which side of the political divide you’re on: Fear breeds self-censorship, and self-censorship is more insidious than the state-imposed kind, because it’s a surer way of killing the impulse to think, which requires an unfettered mind. A writer can still write while hiding from the thought police. But a writer who carries the thought police around in his head, who always feels compelled to ask: Can I say this? Do I have a right? Is my terminology correct? Will my allies get angry? Will it help my enemies? Could it get me ratioed on Twitter?—that writer’s words will soon become lifeless. A writer who’s afraid to tell people what they don’t want to hear has chosen the wrong trade

  4. Before Christians jump on the climate change bandwagon, they need to understand why secular scientists are making the claims they do. These scientists say our climate is very sensitive to changes in carbon dioxide (CO2) because of the results of computer climate models and their old-earth interpretation of chemical wiggles in deep-sea sediments.

    No comments.

  5. polihronu says:

    Pentru ca sa nu creada cineva ca ambele citate sint din aceeasi sursa, sa spunem ca al doilea e dintr-un oligofren marca ICR.

  6. Sorin Săndulache says:

    I know that many readers hunger for it, even if they’ve gone quiet. And I know that many writers and editors are still doing this work every day. Meanwhile, whatever the vagaries of our moment, the writer’s job will always remain the same: to master the rigors of the craft; to embrace complexity while holding fast to simple principles; to stand alone if need be; to tell the truth.
    Este posibil ca prin ceea ce facem aici să străbatem o nișă subculturală și să pătrundem în marea cultură? E oare prea mult? Putem îndrăzni să credem! Noi, niște necredincioși! Nu îndrăznesc să fiu onorat. Mulțumesc!

  7. taranlogic says:

    Curaj au femeile la naștere,domnule doctor ! Restul sunt vorbe umflate ale intelectualilor,masturbație intelectuală !

  8. ge2oana says:

    hai,pe bune..
    aia cu spinoza e buna….
    lume proasta,lume multa
    dar,tarane, ai dreptate….

    un curaj ne.pus decat in ghemul ala de carne ….
    in re4st…..cum ai zis, vorbe de scoliti cu vorbe…

    prea multe vorbe fara rost

    ne nastem , mancam, kkam, futem, nastem , traim, murim….

    ce mare kkt teologic e asta, edi …!?

  9. ge2oana says:

    eu stiuca zici bine, edi, dar, stiuca e la fel si la fel va fi..
    bleahhh….
    domn dfoctor

  10. ge2oana says:

    matale, domn doctor, fiind scolit si pregatit pe azs, esti bun la vorbe
    si ma bucur ca de asta
    golaneala e la ……viata, domn doctor, dar matale stii , ca esti doctor, de cap, de nervi,
    ca , cxe pula mea mancambem , futem ,tragem pe nas, ne kkam in inodor….

  11. ge2oana says:

    care mai de care , mai tare, mai cu vorbe ,
    despe viata , mai nimic

  12. ge2oana says:

    ce sa zic si eu,,,,,

    yo is de de la cocarlau, de la kocalari, de la muci la nas , de la fara pasta de dinti& sampom de la uniune…
    aha…
    da…
    voi cu vorbe si dircursuri..

  13. ge2oana says:

    vorbiti vorbe

    va refulati, ca la azs nu mai e loc
    ziceti voi ce e bine si ce nu

    aha….
    alt reper de bine si rau….

  14. ge2oana says:

    ok
    am inteles….
    niciun altfel de kkt
    e la fel…

  15. Sorin Săndulache says:

    taranlogic
    Dacă ai născut deja, sunt convins că știi despre ce vorbești!

    😂

  16. ge2oana says:

    ca si ailaii…

  17. ge2oana says:

    ce stii tu….
    si nu stim noi…

  18. ge2oana says:

    aha

    ceva mai mult

  19. ge2oana says:

    hai…

    ma….

  20. ge2oana says:

    sinapse, neuroni……

  21. ge2oana says:

    draci si laci…..

  22. taranlogic says:

    Ziariștii care denunțau dictaturile din America de Sud,crimele narcotraficanților au avut curaj.Nu-l văd în folosirea pronumelor de gen .

  23. Sorin Săndulache says:

    Eu sunt în continuare într-un travaliu prelungit!
    Nu mă sperie, atât expulzia, cât epiziotomia!
    Nu te lăsa, nu-ți pierde umorul!

  24. taranlogic says:

    Nu v-am agresat decât prin recul,domnule doctor.Nici delirul sinonimelor din articol,nici explozia tehnică din comentariu nu mă comoționează.Nu înțeleg dacă penultima frază conține o disjuncție inclusivă sau exclusivă,tre’ să recunoașteți că exprimarea e nițel cam comfuză.Dacă situația nu ar fi ipotetică doar,mă gândesc că în practică cele două se exclud.

  25. taranlogic says:

    Gheorghe Ursu,judecat zilele astea cu neglijență și insensibilitate de o judecătoare – iată un erou.

  26. Sorin Săndulache says:

    … nu mă comoționează.Nu înțeleg…

    Ar putea fi metafore?…
    Altfel ar fi absurd.
    Mustind de mici răutăți, dăunăm grav înțelegerii, esteticii, umorului.

  27. taranlogic says:

    Într-adevăr,nu v-am spus-o în modul cel mai gentil cu putință,nici pe departe.Dar ptr că vorbiți de estetică – păcătuiți prin excesul de sinonime,care nici nu ajută întotdeauna înțelegerii.Cel puțin cred că asta ar spune și George Călinescu,în umbra căruia m-am format în adolescență.

  28. Sorin Săndulache says:

    Ai dreptate. Nu ești primul care mi-o spune. Cal bătrân!

  29. taranlogic says:

    Malițiozitatea comentariilor mele nu cred că are legătură cu estimarea și înțelegerea poziției dvs.,doar că nu sunt de acord cu ea.Cred că aveți o perspectivă mecanicistă asupra religiei,neînțelegându-i valențele cele mai profunde.Crescut în preajma gânditorilor români ca Țuțea și Noica,nu cred ,pe de altă parte,că religia a fost un ocol spre centru ființei,care acum ne este accesibil cunoașterii prin rațiune.Cu toată demistificarea obținută prin știință,cred că,așa cum spunea Călinescu,omul este mai mult decât suma însușirilor lui iar psihologia nu-l epuizează.

  30. taranlogic says:

    „La fel cu societatea umană … …s-a ajuns la monoteism.”Paragraful acesta mi se pare suficient ptr mine în ceea ce privește vulgarizarea unui proces de o infinită subtilitate .

  31. taranlogic says:

    Pitagora a fost materialist ?…

  32. taranlogic says:

    Sunt de acord cu cruciada dvs. ptr rațiune,ptr transparență,ptr demistificare ,cu viziunea optimistă,vitalistă,luminoasă asupra condiției umane.Dar nașterea unei noi spiritualități,a unui nou ethos presupune cunoașterea intimă a resorturilor umane și a fragilului echilibru interior în aventura lui istorică,intrinsec legate de religie.Pentru că religia a folosit pârghii sufletești la care se pare că nimic altceva nu are acces iar,cum spunea Ion Buga,travaliul nașterii unei noi spitualități este extrem de dureros.

  33. Sorin Săndulache says:

    E greu de spus. ‘Suma însușirilor’ ne poate conduce la mistici și mistică sau la teoria sistemelor și cibernetică (Bertalanffy). Faptul că Pitagora credea în methempsihoză și era vegan sau nu consuma fasole, sau că Newton are studii aprofundate ale Apocalipsei, nu le diminuă paternitatea – atribuită – a teoremei ce-i poartă numele, sau a legilor mecanicii clasice – sigură. Cele știute despre Pitagora, pitagoreici sau neopitagorieni, se pierd în negura timpului, dar filiația heliocentrismului prin Aristarh, Bruno, Galilei, Keppler, este incontestabilă. Fiecare dintre aceștia, inclusiv Einstein, și-au declarat, la un moment dat, filiația la Pitagora. Desigur, fiecare dintre noi avem afinități, putem face greșeli, dar e important să rămânem liberi, să ne corectăm. Nu încep și nu se termină opiniile, cunoașterea, cu niciunul dintre noi. Cât mă privește, nu-mi place să fiu mecanicist, dar îmi repugnă să devin mistic!

  34. Cetatean Roman says:

  35. Amaranthine Sophia says:

    Oare ce e căutarea experientelor mistice, printre altele, cu scopul de a le deconstrui apoi, mistică sau materialism?

  36. ge2oana says:

    Ca travaliul e dureros,o stiu fimeile, alea care au kkt plozi cu durere,alelalte doar mimeaza.
    Acuma, spiritual vorbind, ca la azs adica, spiritualitatea asta noua(!!??) se vrea desteapta,nobila,un fel de Ioana de la Arc, cand, de fapt, e tot pe bani si vrajeala pt facut bai,s.a.m.d…..

    Mistica !?

    Noooo,nici vorba, doar vrajeala de vorbe si pretentii de rahat cu fistic.

    Adica nimic.

  37. ge,

    Este scatologie/escatologie noua dilema tragica?

  38. taranlogic,

    Rmanand la argumentul estetic. Hai sa facem putin dialog intre generatii. Noi stiam de Noica, Tutea, si Staniloaie. Intlelctualii romani practicau escapismul mistic ortodox sau new-age in timp ce dadeau lip-service la ceausism. Insa, vorbind de Calinescu, in Bietul Ioanide, trecand peste partea proletcultista, autorul e sincer in respingerea solutiei mistice. Si iarasi, vorbind de tarani logici, taranii lui Marin Preda si Fanus Neagu sunt prea sanguini si prea logici pentru mitica „spiritualitate roamneasca.” Vezi reactia lui Niculae Moromete la miscarea legionara in Delirul. Acesti tarani evadau in natura si dragoste, nu in spirit, din inchisoarea comunista. La fel ca eroii lui Melville, Mark Twain, si Hemingway, care gaseau in natura sau in vigoarea claselor de jos (indianul, negrul, aventurierul proletar), putere sa supravietiasca spiritual in societatea calvinista-victoriana a Americii.

    Aceasta a fost estetica care m-a ajutat pe mine impotriva dublei inchisori a comunismului si calvinismului de ziua a saptea. Elita interbelica nu m-a fascinat niciodata, cu exceptia paganului Istrati si a evreului Mihail Sebastian.

    Pentru mine, care spre deosebire de Sorin nu sunt om de stiinta, stiinta este o aventura in lumea salbatica a naturii. La fel ca eroul lui Melville, care cauta la celalalt capat al oceanului un univers „departe de fata Domnului” in care domneste libertatea brutala a hazardului si necesitatii. Gasesc o forma de sclavie in orice metafizica. Este o problema de gust.

  39. Multumim cetatene. O dezbatere rara. Merita mai multe hituri.

  40. taranlogic says:

    Nu cred că există o entitate numită ” suflet”,sau alta numită ” minte”.Nu sunt religios,darămite mistic.Doar că nu sunt de acord cu viziunea psihologizantă,unde nu mai sunt oameni răi,copii neascultători,ființe sensibile,firi introvertite,ci doar pacienți insuficient duși la psiholog.De la gânditorii români mi-a rămas,sper,buna rezervă,uimirea,atitudinea reverențioasă în fața interiorității omenești(termen folosit din circumspecție,sunt în preajma unui om de știință).

  41. taranlogic says:

    Marin Preda,Zaharia Stancu,Fănuș Neagu sunt,ceea ce îmi place cel mai mult la ei,crescuți în școala ortodoxă românească(uite cum mă expun ironiei lui Edi …).Prin asta înțeleg o dragoste de absolut în căutarea ultimei autenticități,fuga de facil,zgârcenia țăranului român în exprimarea sentimentelor,un bun-simț de un prețios bun-gust.Nu se odihnesc nicăieri,pentru că nu au unde – o sete nestinsă de genuin.( Nu spun că atitudinea asta ar fi monopolul spiritului românesc )

  42. taranlogic says:

    Panait Istrati ? Unul din idolii de tinerețe,fiul spiritual prin excelență al Brăilei,patria ” frumoșilor nebuni ai marilor orașe „.Mihail Sebastian – cultură franțuză ,”esprit de finesse”, subtilitate psigologică,onestitate intelectuală,…dar cam atât.Fără vână creatoare,nimic de spus,bolnav de civilizație.

  43. taranlogic says:

    Chiar și „Jocul de-a vacanța” si ” Steaua fără nume” , opere excelente,denotă aceeași epuizare ființială,aceeași morbiditate a spiritului de stârșit de ciclu istoric.

  44. Sorin Săndulache says:

    tl
    Cred că mă repet: și eu sunt țăran român, și sunt mândru (o mândrie cam deplasată) de asta. Am și motive temeinice! Dacă nu sunt un nevrotic decompensat sau mai rău, este pentru că am fost crescut în mediul aspru de la țară: adaptat, imunizat. Așa că respect sincer valorile tale. Dar nu pot ignora – în cazul meu – relația dintre țărănie și psihologie, psihiatrie, antropologie, teologie.
    Desigur, valorile bucolice, populare, tradiționale, au farmecul lor! Înțelepciunea ancestrală a omului simplu! Dar ce ne facem, că lumea, valorile, trebuințele, evoluează cu o viteză amețitoare.
    Desigur, sunt indiscret și poți ignora această curiozitate maladivă: citești într-o limbă străină?

  45. taranlogic says:

    SS – Citesc în spaniolă și engleză.

  46. taranlogic says:

    Valorile ” bucolice” ( o asociere nu tocmai fericită dacă suntem exigenți până la capăt) ,dincolo de farmec,ating perfomanța de a echilibra omul pe orbita existențială,pentru că sunt un precipitat istoric obținut într-o cvasiinfinitate de ajustări (logică booleană) la un mediu destul de omogen și limitat.Iar adaptarea la o nouă realitate ontologică cere estimări și racordări de cel puțin aceeași finețe obținute prin „încercare și eroare „. Un antropolog dăștept în jungla amazoniană este întrebat dacă încearcă să civilizeze și creștineze pe aborigeni.La care el spune că nu îndrăznește să intervină într-un echilibru obținut în mii de generații .

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: